Fond funciar. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 962/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 962/2015
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de P. J.. Iași împotriva deciziei civile nr. 311 din 02.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2008*, în contradictoriu cu intimatul S. M. D., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 24 septembrie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18.07.2014 pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ P. Județului Iași și Instituția Prefectului – Județul Iași au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 311/02.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2008* raportat la dispozițiile art. 509 al.1 pct. 5 și 7 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele aspecte: prin adresa nr. 13.470 din17.06.2014 emisă de IPJ Iași se comunică faptul că prin notificarea formulată de numiții S. M. C. și C. C. R., s-a solicitat eliberarea suprafeței nr. 327 mp situată în .. 6 și până la eliberarea acestuia achitarea chiriei pentru folosința terenului. Din adresa menționată și din înscrisurile atașate reiese faptul că terenul a aparținut autorului colonel L. C. și face parte integrantă din proprietatea statului român – domeniul public al statului, aflat în administrarea MAI – IPJ Iași, fiind înregistrat în inventarul centralizat al bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului sub nr._, cu nr. cadastral MAI 22-52.
Terenul aparține Statului Român, iar dreptul de administrare a fost atribuit către MAI –IPJ Iași prin decizia nr. 553 din 19.06.2012 emisă de Sfatul Popular al Regiunii Iași. Astfel, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren din litigiu a fost încălcat dreptul de proprietate publică al Statului și dreptul de administrare a MAI- IPJ Iași.
Având în vedere noile elemente ce nu au putu forma obiectul judecății, instanța a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea atacată.
A fost solicitată judecata și în lipsă.
Au fost anexate o . acte, în copie.
Au fost depuse precizări la solicitarea instanței de recurs (filele 20, 21 dosar).
La primul termen de judecată au fost clarificate dispozițiile legale aplicabile în cauză – codul de procedură civilă din 1865, art. 322 pct. 5 și 6.
În perioada 5.02._15 cauza a fost suspendată conform art. 243 al. 1pct. 1 C.pr.civ.
La 21.05.2015 a fost depusă întâmpinare prin care solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă iar, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 28.05.2015 s-a invocat din oficiu excepția tardivității cererii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct 5 C.pr.civ.
La termenul din 25.06.2015 s-a formulat cerere de intervenței în interes alăturat pârâtului de către S. M. C. și C. C. R. ce a fost respinsă ca inadmisibilă la termenul din 17.09.2015.
În cauză a fost administrată proba cu acte, ce au fost depuse în copie.
Analizând cererea de revizuire,raportat la motivele de fapt și de drept invocate precum și la dispozițiile art. 322 și urm. C.pr.civ. tribunalul reține următoarele aspecte:
Prin decizia civilă nr. 311/2.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2008 s-a dispus respingerea recursului declarat de către P. Județului Iași prin reprezentanții legali împotriva sentinței civile nr. 814 din 22.01.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost menținută.
Au fost reținute următoarele aspecte:
„Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 814/22.01.2010 a Judecătoriei Iași s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției prefectului J.. Iași.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. M. D. în contradictor cu pârâta Instituția Prefectului Județului Iași, prin reprezentant legal P. Județului Iași.
S-a anulat în parte Ordinul nr. 1295 din 12.11.2008 în limita suprafeței de 327 mp., situat în Iași, ..
S-a dispus obligarea pârâtei să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 327 mp., situat în Iași, ., conform expertizei topo expert D. R., ce face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a respins cererea de introducere în cauză a Comisiei Municipale Iași de Fond Funciar, formulată de pârâtă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că petentul, în calitate de moștenitor al defunctului Gh. S., conform certificatelor de calitate de moștenitor atașate la dosar a solicitat Comisiei Comunale de Fond Funciar Iași să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp., situat în Iași, . (fostă Pușkin), dobândind acest teren în baza actului de vânzare cumpărare prezentate de expert în schița anexă nr. 2.
În cuprinsul expertizei, instanța a reținut că expertul a stabilit că din suprafața de 1000 mp. la această dată este liberă și ar putea fi retrocedată numai suprafața de 327 mp., delimitată de punctele e, f, 14, 10, 9 în schița anexă nr. 3 reprezintă încadrarea acestui teren în planul cadastral al Municipiului Iași. Cădirea, existentă și în anul 1940, edificată pe parcelele 5 și 6 din planul parcelar a format corp comun cu terenul identificat, fiind concluzionat că din punct de vedere a planului cadastral al Municipiului Iași, terenul este în cvartalul (tarlaua) 67, . numai suprafața de 327 mp. ce ar putea fi retrocedată din moment ce nu ar afecta cu nimic exploatarea clădirii limitrofe și nici un alt proprietar persoană fizică.
Din lucrările dosarului, respectiv expertiza R. D. – fila 115, sus analizată, rezultă că din terenul în litigiu identificat prin pct. e, f, 14, 10, 9, s-a constatat ca nefiind ocupat de detalii de sistematizare, cum s-a reținut în preambulul ordinului contestat în respingerea cererii și, ca atare, fiind incidente disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, deoarece sunt îndeplinite cumulativ cerințele actului invocat.
În aceste condiții, urmează a fi admisă, în parte, cererea reclamantului vizând terenul în litigiu doar pentru 327 mp., în condițiile în care a solicitat aceasta în cadrul procesual al Legii nr. 18/1991, republicată, după cum însăși pârâtul nu contestă gradul de ocupare a vechiului amplasament, ulterior comunicării expertizei R. D., fiind complinite și în parte lipsurile invocate în preambulul ordinului contestat (plan parcelar aprobat de delegația permanentă a Primăriei Municipiului Iași pentru identificarea amplasamentului terenului și actele de vânzare-cumpărare privind dovada dreptului de proprietate – schița anexă nr. 2 raport expertiză).
Ca atare, fiind făcută dovada solicitării cu mijloacele de probă analizate mai sus, a căror administrare s-a realizat în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin prisma disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, instanța va admite în parte plângerea și va dispune anularea parțială a ordinului nr. 1295/12.11.2008, ca fiind nelegal și netemeinic în condițiile în care din suprafața în litigiu este liberă în sensul disp. art. 36 alin. 5 din lege, suprafața de 327 mp., conform expertizei D. R. la fila 117, se rețin cele menționate mai sus, aspecte care se pot desprinde, respectiv vizualiza din planșele atașate la dosar, filele118-120.
Concluzionând pentru toate argumentele sus expuse care converg și sub acest aspect la admiterea în parte a plângerii și anularea în parte a ordinului contestat ca fiind nelegal și netemeinic în limita suprafeței de 327 mp. și se va dispune de către instanță conform dispozitivului prezentei sentințe.
Sub aspectul cererii de introducere în cauză a Comisiei Locale Iași de Fond Funciar solicitată de pârât prin întâmpinare, raportat la disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991, respinge cererea de introducere în cauză a Comisiei Locale de Fond Funciar Iași, actul contestat fiind un ordin emis de Instituția Prefectului Județului Iași, prin P. Județului Iași și nu o hotărâre în condițiile art. 27(7) din H.G. nr. 890/2005 și inclusiv se va respinge și excepția invocată prin întâmpinare (fila 62), privind lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții care de altfel este și menționată în actul contestat.
Văzând și disp. art. 246 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. Județului Iași susținând că în mod greșit s-a respins cererea privind introducerea în cauză a Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași întrucât aceasta stabilește situația juridică a terenului.
Se menționează că plângerea a fost îndreptată, în egală măsură, atât împotriva Ordinului nr. 1295/2008 a Prefectului J.. Iași, cât și împotriva Prefectului comisiei locale de fond funciar pe care acesta se întemeiază, de aceea și hotărârea pronunțată trebuia să-i fie opozabilă și comisiei locale.
Pe fond, se arată că în Certificatul nr. 1976/25.09.2002 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași se menționează că „persoana cu numele G. S. nu figurează ca proprietar”, iar cu privire la imobilul revendicat, acesta este evidențiat în Matricola nr. 2 privind impozitele pe clădiri, perioada 1942 – 1951 – proprietatea CNR fost A.. Einhorn,după rectificare – F. și Gh. S..
Această matricolă nu face, prin ea însăși, dovada dreptului de proprietate și nici certificatele de moștenitor nu sunt relevante cu privire la proprietatea de 1000 m.p. teren situat în ..
Se mai arată că legea cere să se facă dovada dreptului de proprietate la momentul deposedării abuzive de către stat, respectiv că preluarea terenului a avut loc de la autorul reclamantului.
Prin întâmpinare, intimatul S. M. D. a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că în cauză Comisia Locală de fond funciar Iași nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fond prin actele depuse a dovedit atât dreptul autorului său asupra terenului, cât și calitatea sa de moștenitor al acestuia.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Analizând motivele de recurs raportat la probatoriile administrate în cauză, tribunalul constată că în cauză Comisia Municipală Iași de fond funciar nu are calitate procesuală pasivă întrucât actul atacat este un ordin al prefectului, chiar dacă acesta are în suport o . acte condiție emisă de comisia locală.
Nu se poate susține că atâta timp cât Comisia Locală stabilește situația juridică a terenului revendicat, acesteia îi revine obligația exclusivă de a răspunde cu privire la acest aspect întrucât și P. la momentul emiterii ordinului are obligația legală de a verifica documentația ce stă la baza emiterii referatului comisiei locale, concluziile acestuia nefiind obligatorii.
Dacă s-ar considera că doar Comisia Locală are singură atribuții privind stabilirea situației juridice a terenului, rezultă că rolul Comisiei Județene ar fi doar unul pur formal, de preluare, fără o altă verificare, a concluziilor din referatul Comisiei Locale, ceea ce este în dezacord cu dispozițiile art. 51 din Legea 18/1991 potrivit cu care măsurile dispuse urmează a fi validate sau invalidate de Comisia Locală.
Pe fond, tribunalul constată că recurentul este moștenitorul defunctului S. G. care a fost unchiul său. În baza certificatului de moștenitor nr. 236/1973 emis de pe urma defunctei mătuși S. F. și S. G., printre moștenitorii înscriși se afla și tatăl recurentului, S. Johan. Acesta a decedat la 30.08.1980, iar potrivit certificaatului de moștenitor nr. 227/1981, are calitatea de succesor și recurentul, ce apare însă menționat sub numele de S. M..
Prin sentința civilă nr._/12.11.1993 emisă de Judecătoria Iași în dosarul nr._/1993 s-a dispus rectificarea actelor de stare civilă, în sensul că în loc de „Srainer” se va trece „S.”.
Recurentul a dovedit că unchiul său S. G. împreună cu soția sa S. F. au fost proprietarii suprafeței de 1000 mp teren situat în Iași, . (fostă L.) și actuala T. M., fiind înscriși în evidențele fiscale coplătitori de impozite pentru întreaga suprafață.
Ceea ce interesează în cauză este dacă se probează că terenul solicitat a aparținut autorilor recurentului și dacă preluarea de către stat s-a realizat de la aceștia.
În ceea ce privește primul aspect, tribunalul constată că s-a dovedit că în anul 1952 statul, prin organele sale, a intrat în stăpânirea terenului astfel: prin procesul verbal din 23.04.1952 s-a constatat de către inspectorii financiari că la terenul viran, proprietatea Gh. S. și F. din .. 6, înscris în matricola nr. 189, rolul 460, proprietarii nu au mai făcut acte de administrare încă din 1949 și nu au mai achitat impozitul aferent. Acest lucru s-a datorat faptului că în cursul anului 1949 S. G. a fost arestat pe motive politice.
Prin încheierea dată în dosarul nr. 1592/1952, s-a constatat că terenul din ., proprietatea lui Gh. S. și F., era fără stăpân și l-au declarat trecut în proprietatea statului, iar prin Decizia nr. 9223/29.05.1952, terenul fostă proprietate S. și F. s-a transmis în folosința Statului Popular al orașului Iași.
Prin procesul verbal de inventariere și evaluare nr. 93/05.06.1952 s-a procedat la predarea efectivă, gratuită, a terenului viran, în suprafață de 1000 mp situat în Iași, ., fostă proprietatea S. și F..
Prin procesul verbal nr. 7248/20.09.1952 terenul nu a mai fost trecut în evidențele fiscale ale foștilor proprietari S. Gh. Și F..
Chiar dacă actele de proprietate ale autorilor recurentului nu au mai putut fi descoperite, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens de către recurent la Direcția Arhivelor Statului, din înscrisurile arătate rezultă fără dubiu că aceștia au fost proprietarii terenului și că au fost deposedați de către stat în baza legilor atunci în vigoare.
Înscrisurile menționate anterior fac dovada faptului că anterior anului 1952 autorii recurentului au fost proprietarii terenului în litigiu, aceste acte generând în favoarea lor o prezumție relativă de proprietate care, în măsura în care nu este răsturnată prin alte mijloace de probă, face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra acestui teren.
De altfel această prezumție este întărită de declarații notariale ale vecinilor A. Epaminonda, Droll M. E. și D. C. (filele 81 și 90 dosar fond) care au susținut că defuncții autori ai recurentului au avut calitatea de proprietari asupra terenului în litigiu și că odată cu a arestarea lui G. S. s-a trecut la măsuri de persecuție politică asupra sa, confiscându-i-se bunurile și toată arhiva deținută care făcea dovada proprietăților.
Sarcina probei revine aceluia care dorește să răstoarne prezumția și, având în vedere că o astfel de probă nu a fost făcută, urmează a se constata că, anterior anului 1952, în patrimoniul autorilor recurentului, s-a aflat acest teren.
În concluzie, tribunalul constată că din înscrisurile depuse rezultă îndreptățirea recurentului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în baza art. 36 alin. 5 din legea 18/1991 și pe cale de consecință, va respinge recursul.
În baza art. 312 Cod procedură civilă, va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe”.
Conform art. 322 al.1 C.pr.civ. pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunțate în primă instanță prin care s-a analizat fondul pretențiilor deduse judecății și care au rămas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea apelului în temeiul unei excepții procesuale sau prin perimarea apelului, hotărârile pronunțate în apel ce evocă fondul, hotărârile pronunțate de instanța de recurs prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni pe fapt precum și hotărârile date în fond după casarea cu reținere. Mai pot face obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunțate în revizuire sau în contestație în anulare prin care s-au admis căile de atac și s-a rejudecat fondul.
Astfel, reține tribunalul faptul că decizia civilă a cărei revizuire se solicită nu se încadrează în hotărârile ce pot face obiectul unei astfel de cereri. Prin decizia civilă nr. 311/2.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2008 s-a dispus respingerea recursului. Recursul urmărește în principiu remedierea erorilor de drept iar revizuirea poate fi îndreptată pentru motivele prevăzute de art. 322 C. numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs prin care se evocă fondul. Pot fi așadar atacate cu revizuire acele decizii prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, în baza înscrisurilor noi administrate precum și cele pronunțate în urma rejudecării fondului după casare. Nu pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care recursul a fost admis și s-a modificat hotărârea pentru greșita aplicare/interpretare a legii, situația de fapt fiind menținută, deciziile de casare intermediare, deciziile prin care recursul a fost respins ca tardiv, anulat ca netimbrat, nemotivat, prin care s-a constatat perimarea lui ori a fost respins ca nefundat – în acest sens este și practica națională recentă: decizia civilă nr. 99/R din 05.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B..
Prin decizia nr. 254/2014 a Curții Constituționale se arată că:
„(…) 16. Prin dispozițiile art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul,ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins”.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de prevederile constituționale ale art. 21, întrucât, așa cum a statuat în jurisprudența sa, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercițiului acestora. (…)”
Această decizie nu face altceva decât să confirme o practică anterioară constantă în care CCR a respins cu motivări asemănătoare excepții de neconstituționalitate ce vizau condiția evocării fondului din fostul art. 322 (pentru a enumera doar câteva decizii ale CCR: nr. 3/2011[4], nr. 122/2008, nr. 258/2008, nr. 1532/2009, nr. 548/2010, nr. 437/2011, nr. 1163/2011).
În acest sens este și practica ÎCCJ - este verificată (aplicată) condiția evocării fondului cu consecința respingerii revizuirii: nr. 191/2014, nr. 190/2014, nr. 5760/2011, nr. 1646/2011, nr. 1276/2013, nr. 190/2014, nr. 1000/2010, nr._/2005, nr. 2870/2013, nr. 2688/2013, nr. 1646/2011, nr. 5112/2013, nr. 190/2014, nr. 4210/2011, nr. 1276/2013, nr. 2678/2011, nr. 2417/ 2009, nr. 5793/2013, nr. 295/2014, nr. 86/2012, nr. 2028/2013, nr. 2970/2011, nr. 1276/2013, nr. 2103/2010, nr. 4275/2009, nr. 2573/2010, nr. 1276/2013, nr. 1012/2013, nr. 2294/2013, nr. 384/2013, nr. 1276/2013, nr. 2297/2013, nr. 342/2013.
Condiția evocării fondului este cuprinsă în oricare dintre situațiile strict reglementate de art. 322 pct. 1-9 din Codul de Procedură civilă. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care acestea se referă, impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii (…)”.
Pentru aceste motive tribunalul reține faptul că nici nu se mai impune analizarea celorlalte prevederi ce privesc motivele enumerate limitativ de legiuitor.
Având în vedere faptul că decizia civilă nr. 311 din 2.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași nu este susceptibilă a fi atacată cu cerere de revizuire, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 322 C.pr.civ. și la practica judiciară, tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către P. Județului Iași împotriva deciziei civile nr. 311 din 2.02.2011 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către P. Județului Iași împotriva deciziei civile nr. 311 din 2.02.2011 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 1.10.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 26.10.2015
J.. contestație în anulare – G. Țapliuc, O. L., A. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1232/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
