Uzucapiune. Hotărâre din 15-06-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 838/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Iunie 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 838/2015
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul G. V. P. împotriva sentinței civile nr. 469/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială a Orașului Târgu F., reprezentată de primar, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat C. A., substituind avocat U. O. Tincuța pentru apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile fiind legal îndeplinită, că apelantul a formulat cerere de ajutor public judiciar cu privire la taxa judiciară de timbru, care a fost admisă în sensul scutirii apelantului de la plata taxei judiciare de timbru de 1067,83 lei datorată în cauză și că avocat C. A. a depus delegație de substituire pentru avocat U. O. Tincuța la studiul dosarului.
Fiind primul termen de judecată în apel, instanța stabilește competența Tribunalului Iași în conformitate cu disp.art. 131 raportat la art. 95 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă. Constată apelul promovat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în urma soluționării cererii de ajutor public judiciar.
Având cuvântul la probe, avocat C. precizează că apelantul nu mai solicită alte probe în afara celor administrate la instanța de fond.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă apărătorului apelantului cuvântul pe fondul cererii de apel.
Avocat C. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată în apel, solicită doar cheltuielile efectuate la instanța de fond.
Precizează că apelantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 817 mp și consideră că în mod eronat instanța de fond s-a raportat la depozițiile celor doi martori audiați. Consideră că cei doi martori au dovedit faptul că apelantul a stăpânit suprafața de teren încă din anul 1962.
La solicitarea instanței, în sensul de a preciza cine sunt persoanele menționate în raportul de expertiză, respectiv G. „IRAST” și G. V. D., avocat C. precizează că apelantul nu are cunoștință de aceste persoane.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 469 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea promovată de reclamanții G. V. P. în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., reprezentată prin Primar.
Suma de 1067,88 lei ce a fost acordată cu titlu de ajutor public judiciar reclamantului rămâne în sarcina statului.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Reclamantul G. V. P. solicită în contradictoriu cu pârâta A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., reprezentată prin Primar, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 827 mp, situat în intravilanul orașului Tîrgu F., .. 11, având ca vecinătăți: Nord - Nr. cadastral_, Est - Nr. cadastral_, Sud - . - D., ca urmare a posesiei sale continue, neîntrerupte, netulburate, publice și sub nume de proprietar vreme de peste 30 de ani.
Din adresa nr._/10.11.2014 înaintată de U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., coroborată cu extrasul din registrul cadastral și raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză, rezultă că suprafața de 827 mp teren, ce face obiectul prezentei judecăți, se regăsește pe administrativul ORAȘULUI TÎRGU F., jud. Iași anterior anului 1990 a fost în proprietatea localității Tîrgu F. și a fost atribuit ca lot în folosință numitului G. Irast. Totodată din raportul de expertiză menționat și adeverința nr._/14.02.2014 eliberată de ORAȘUL TÎRGU F. rezultă că în anii 1997-2000 și anii 2010-2014 figurează înscris în evidențele Consiliului Local numitul G. V D., iar în cauză nu s-a susținut că aceste persoane (G. Irast și G. V D.) ar fi rude cu reclamantul, respectiv autori ai acestuia pentru a opera joncțiunea posesiilor, cu atât mai mult cu cât din actul de identitate al reclamantului rezultă că tatăl acestuia se numea V..
Mai mult din declarațiile martorilor audiați în cauză, mai exact din declarația martorului L. T. rezultă că terenul în cauză a fost stăpânit de numitul G. D. și un fiu al acestuia, reclamantul nefiind descendent al acestora, până în urmă cui trei ani când a decedat G. D., terenul în prezent fiind abandonat. Declarația martorei I. A. este imprecisă și contradictorie, aceasta precizând că terenul ar fi aparținut unui frate al tatălui reclamantului fără a ști cine l-a stăpânit anterior anului 1989.
În cauza, reclamantul și-a întemeiat cererea pe uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1890 din Codul civil.
Pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, trebuie ca reclamantul să fi posedat terenul vreme de 30 de ani, iar posesia acestora să fie utilă, neviciată.
Potrivit art. 1846 alin. 1 orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar potrivit alin. 2, posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Art. 1847 prevede ca posesiunea trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deci posesia este un fapt juridic – reprezintă puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat, care reunește un element psihologic (animus) si un element material (corpus) si apare ca manifestarea exterioara a unui drept real principal, în speță, dreptul de proprietate.
Instanța constata că reclamantul nu a făcut dovada în cauză a unei posesii continue, utile și sub nume de proprietar a terenului în cauză vreme de 30 de ani.
Totodată, chiar dacă ar fi rezultat că reclamantul a deținut anterior anului 1989 terenul în cauză, posesia exercitata de acesta nu ar fi fost una sub nume de proprietar, întrucât, așa cum s-a arătat suprafața de 827 mp a fost atribuită în folosință de către autoritatea administrativ teritorială locală în această perioadă.
Or, conform art. 1853, detenția precară nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, lipsind elementul subiectiv (animus), întrucât detentorul știe ca poseda pentru altul, iar nu pentru sine.
Totodată, art. 1855 si art. 1857 din Codul civil stabilesc ca detentorul precar conserva aceasta calitate până la proba contrara și nu poate schimba, fie el însuși, fie prin persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.
Prin urmare, posesorii știau că terenul nu le aparține și că îl utilizează cu acordul autorității administrativ teritoriale locale în perioada 1983-1990.
Totodată se constată că pentru aceiași perioadă, nu operează în cauză niciunul dintre cazurile de intervertire a precarității în posesie, prevăzute de art. 1858 din Codul civil.
Prin urmare, instanța constată că nu este împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani în prezenta cauză în condițiile în care nu s-a dovedit o posesie pe această perioadă de timp cu privire la teren, posesie care să îndeplinească condițiile prev. de art. 1847 cod civil și, pe cale de consecință, urmează a respinge cererea promovată de acesta.
D. fiind că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 24 aprilie 2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar promovată de reclamant prin scutirea în parte de taxa judiciară de timbru, în raport de soluția ce urmează a se pronunța în cauză, și de disp. art. 19, alin. 1 din OUG nr. 51/2008, instanța va constata că suma de 1067,88 lei ce a fost acordată cu titlu de ajutor public judiciar reclamantului va rămâne în sarcina statului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul solicitând modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii introductive cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 817 mp, situat în intravilanul orașului Târgu F., .. 11, jud. Iași.
În motivare apelantul a arătat că sunt incidente dispozițiile Noului Cod de procedură civilă anume art. 1050 și art. 1051 din C.proc.civ. astfel că, în mod nelegal, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor de procedură din vechiul cod, doar în privința căii de atac a respectat dispozițiile noi de procedură civilă.
Rezultă din înscrisurile depuse la dosar că terenul în suprafață de 817 mp nu face parte din domeniul public al orașului Târgu F., că nu a fost revendicat și nici reconstituit/constituit în proprietatea altor persoane, că este deținut și împrejmuit conform cadastrului funciar, că reclamantul a achitat taxele și impozitele aferente pentru acest teren timp de peste 30 de ani. Mai mult, pârâta a precizat că este de acord cu solicitarea reclamantului.
Arată apelantul că pârâtul orașul Târgu F. are calitate procesuală pasivă în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 477 din C.civ. și art. 25 din Legea 213/1998, argumentând că operează o prezumție în acest sens dedusă din faptul că imobilul nu este intabulat, că nu a fost nici revendicat și nici solicitat în procedura legilor fondului funciar, fiind în posesia sa din anul 1962.
În drept, apelantul a indicat dispozițiile artr. 1051 alin. 8 și art. 466 și urm. din C.proc.civ.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.05.2015, admițându-se cererea de ajutor public judiciar, instanța a dispus scutirea apelantului de la obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1067,83 lei datorată în cauză.
Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în cauză.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Principial se impune a se sublinia că, dată fiind data înregistrării cererii la instanța de fond, anume 28.03.2014, incidente în cauză sunt dispozițiile din C.proc.civ. intrat în vigoare din data de 15.02.2013. Evident, aceasta este reglementarea de procedură aplicabilă și în privința căii de atac, anume art. 466 și urm. din C.proc.civ.
Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile privind procedura de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, prev. de art. 1050 și urm. din C.proc.civ., dispoziții aflate în legătură directă cu reglementarea de drept substanțial privind uzucapiunea din Legea 287/2009 privind Codul civil. Or, cum data de debut a posesiei este anterioară datei intrării vigoare a noii reglementări de drept civil, conform art. 6 alin. 4 din Legea 287/2009, incidente sunt dispozițiile de drept substanțial din C.civ. 1864 și, implicit, cele de drept comun privind procedura de judecată.
Se vor respinge prin urmare, ca neîntemeiate, criticile de nelegalitate invocate în apel cu privire la dispozițiile de procedură civilă incidente în cauză.
Asupra fondului:
În fapt, prin cererea introductivă reclamantul G. V. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ-teritorială orașul TÂRGU F. constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 817 mp teren situat în intravilan oraș Târgu F., .. 11, jud. Iași.
În motivare a arătat reclamantul că stăpânește terenul încă din anul 1962, a exercitat o posesie utilă asupra terenului timp de mai bine de 30 de ani și, din neștiință, nu a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în termenele prevăzute de Legea 18/1991
Astfel cum just a reținut instanța de fond, în cauză nu s-a dovedit o posesie utilă pe o perioadă de timp de 30 de ani cu privire la teren, posesie care să îndeplinească condițiile prev. de art. 1847 cod civil pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Argumentarea riguroasă a instanței de fond, dedusă din coroborarea probelor administrate nemijlocit, nu a fost combătută prin administrarea probei contrare. Astfel cum s-a reținut de instanța de fond, suprafața de 817 mp teren, obiect al prezentei judecăți, se regăsește pe administrativul ORAȘULUI TÎRGU F., jud. Iași anterior anului 1990 a fost în proprietatea CAP Târgu F. și a fost atribuit ca lot în folosință numitului G. Irast, în anii 1997-2000 și anii 2010-2014 figurează înscris în evidențele Consiliului Local numitul G. V D., iar în cauză nu s-a susținut că aceste persoane (G. Irast și G. V D.) ar fi rude cu reclamantul, respectiv autori ai acestuia pentru a opera joncțiunea posesiilor, cu atât mai mult cu cât din actul de identitate al reclamantului rezultă că tatăl acestuia se numea V..
Mai mult din declarațiile martorilor audiați în cauză, mai exact din declarația martorului L. T. rezultă că terenul în cauză a fost stăpânit de numitul G. D. și un fiu al acestuia, reclamantul nefiind descendent al acestora, până în urmă cui trei ani când a decedat G. D., terenul în prezent fiind abandonat.
În atare condiții, constată tribunalul că cererea reclamantului a fost în mod corect respinsă, nefiind îndeplinite în cauză cerințele uzucapiunii din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, de principiu, fiind vorba despre un teren atribuit ca lot în folosință, teren aflat în perioada anterioară anului 1990 în patrimoniul CAP Târgu F., stăpânirea exercitată din anul 1962 nu poate fi decât o simplă detenție precară.
În sistemul Codului civil din anul 1864, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietarii asupra unui bun imobil ca efect al posesiei utile exercitate neîntrerupt în tot timpul fixat de lege . Pentru a opera uzucapiunea de lunga durata, prevăzuta de art.1890 din Codul civil, este necesara întrunirea mai multor condiții, si anume: sa existe o posesie utila, neviciata, adică pașnica, continua, publica (art. 1847 si urm. Cod civil), sub nume de proprietar si, de asemenea, neechivoca.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond posesia exercitată asupra terenului obiect al cererii introductive nu este una sub nume de proprietar, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, ci este o detenție precară, având regimul juridic conform art. 1853 din C.civ. În atare condiții, reclamantul nu se pot prevala de efectul juridic al dobândirii proprietății asupra bunului deținut si, in consecința, nu se poate retine ca reclamanții au exercitat o posesie utila timp de 30 de ani.
Tribunalul observă că, in privința dreptului de proprietate privata pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizării sau preluării in orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii 18/1991 republicata cu modificările si completările ulterioare, ca lege speciala si derogatorie de la dispozițiile dreptului comun in materie (reprezentat de Codul civil).
Orașul Târgu F., pe raza căreia se afla terenul in discuție, a fost supus cooperativizării, fiind aplicate in privința terenurilor atât din intravilan, cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
În al doilea rând, nici detenția însăși pretins a fi fost exercitată de reclamantul G. V. P., nu a fost probată în cauză.
Astfel cum fundamentat a reținut instanța de fond, coroborând probele administrate în cauză terenul în cauză a fost stăpânit de numitul G. D. și un fiu al acestuia, până în urmă cui trei ani când a decedat G. D., reclamantul nefiind descendent al acestora.
În atare circumstanțe devine inutil a mai examina dacă a fost respectat termenul de posesie de 30 de ani, dacă posesia a fost continua, neîntrerupta, netulburata, publica.
Față de toate cele reținute, constatând că nu au fost identitate motive de nelegalitate și de netemeinicie, Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelantul G. V. P. împotriva sentinței civile nr. 469/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul G. V. P. împotriva sentinței civile nr. 469/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
4ex./02.07.2015
Jud. fond: C. I.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1120/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1475/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
