Pretenţii. Sentința nr. 1475/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1475/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 1475/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Iunie 2015
PREȘEDINTE – D. C.
GREFIER – I. G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1475/2015
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – A. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantele M. T. O., M. Gh. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. - Prin Ministerul De Finanțe - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Iași, având ca obiect pretenții despăgubiri lg. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 iunie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 09 iunie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
La data de 8.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași acțiunea formulată de reclamantele M. T. O. și M. Gh. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași având ca obiect acordarea de despăgubiri.
Motivând în fapt acțiunea reclamantele arată că sunt soția și fiica numitului M. I. G. care a fost condamnat din motive politice. Prin sentința de condamnare, susțin reclamantele, autorului lor i s-a confiscat un tractor de proveniență germană ( evaluat la 5000 Euro), 4 ovine, o vacă și un vițel (evaluat la 4000 lei) și recolta de grâu de pe o suprafață de 3 ha teren.
Potrivit precizărilor de la fila 23 dosar, reclamantele au arătat că bunurile confiscate sunt o garnitură completă de treier, suprafața de 28 ari teren plantat cu pomi fructiferi, suprafața de 3 ha teren cultivat cu grâu și porumb și 4 ovine. Prin aceleași precizări, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ Euro reprezentând daune morale și_ lei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate. Au invocat disp. legii 221/2009 și au solicitat proba cu acte și martori.
Ulterior, reclamantele au completat acțiunea inițială( fila 29). Au precizat că autorului i s-au confiscat un tractor german, 4 oi, recolta de grâu de pe suprafața de 3 ha, o vacă și un vițel. Au solicitat acordarea de daune morale pentru suferința psihică pe care au fost nevoite să o suporte ca urmare a condamnării autorului lor. Au învederat că înțeleg să se folosească de probele administrate în dosarul în care s-a constatat perimată acțiunea la data de 25.06.2014.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare. Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp. art. 5 al.1 din legea 221/2009 și a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul a arătat că reclamantele nu au precizat dacă au beneficiat de drepturi acordate în baza disp. decretului lege 118/1990 sau de drepturi de natura celor prevăzute de art.5 al.1 din legea 221/2009 și nu au depus la dosar hotărârea de condamnare a autorului lor. În privința daunelor morale, pârâtul a arătat că prin decizia 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, art. 5 al.1 lit.a, a fost declarat neconstituțional, motiv pentru care cererea nu poate fi admisă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 248 c.proc.civilă, instanța reține aspectele ce vor fi în continuarea expuse.
Potrivit art. 5 al.1 din legea 221/2009 „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”. Legea 221 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009.
Prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 8.07.2014.
Anterior, reclamantele au mai formulat o acțiune cu același obiect și aceleași părți, acțiune ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 7.10.2010. Prin sentința civilă 2284/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamante. În raport de această situație, reclamantele au invocat disp. art. 2539 al.2 c.civil susținând că termenul de prescripție a fost întrerupt ca urmare a acțiunii formulate.
Potrivit art. 2537 c.civil „ Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecatã”.
Potrivit art. 2539 al.2 din codul civil „ prescripția nu este întreruptã dacã cel care a fãcut cererea de chemare în judecatã sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmãririi silite a renunțat la ea, nici dacã cererea a fost respinsã, anulatã ori s-a perimat printr-o hotãrâre rãmasã definitivã.
Cu toate acestea, dacã reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotãrârea de respingere sau de anulare a rãmas definitivã, introduce o nouã cerere, prescripția este consideratã întreruptã prin cererea de chemare în judecatã sau de arbitrare precedentã, cu condiția însã ca noua cerere sã fie admisã”.
Textul legal invocat de reclamante în susținerea întreruperii cursului prescripției este reprezentat de teza a-II-a a art. 2539 al.2 c.civil. În aliniatul 1 al articolului, legiuitorul menționează cazurile în care cursul prescripției extinctive nu este întrerupt și anume cazul în care cererea de chemare în judecată s-a perimat. În aliniatul 2 al articolului, legiuitorul precizează că dacă în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, reclamantul introduce o nouă cerere de chemare în judecată, prescripția este considerată întreruptă dacă această nouă cerere este admisă. Legiuitorul nu menționează dacă în cazul in care prima cerere s-a perimat, introducerea unei noi cereri în termenul de 6 luni are același efect în cazul în care este admisă. Apreciem că textul este aplicabil și în această situație pentru identitate de rațiune. În cazul în care legiuitorul ar fi considerat că situația perimării cererii inițiale impune o reglementare specială, ar fi prevăzut expres. Prin urmare, lipsa menționării, în aliniatul 2 al articolului, a uneia dintre situațiile prevăzute la aliniatul 1, conduce la concluzia că întreruperea cursului prescripției extinctive operează și în acest caz cu mențiunea că noua cerere trebuie să fie admisă.
Reținând această situație, instanța urmează a analiza pe fond acțiunea formulată de reclamante pentru a stabili dacă a fost sau nu întrerupt cursul prescripției extinctive.
Asupra fondului cauzei, instanța reține că prin sentința penală 187/20.03.1959 pronunțată în dosarul 162/1959 al Tribunalului M. Iași a fost condamnat numitul M. G. la 7 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale și s-a dispus confiscarea totală a averii. Nu se menționează în sentință, detalia, în ce consta averea domnului M. G.. Reclamantele au menționat că s-a confiscat un tractor de proveniență germană, o garnitură completă de treier, suprafața de 28 ari teren plantat cu pomi fructiferi, suprafața de 3 ha teren cultivat cu grâu și porumb, 4 ovine, o vacă și un vițel. În dovedirea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu martori pe care nu i-au indicat. A fost depusă la dosar o declarație a unei persoane audiată în dosarul anterior. În stabilirea situației de fapt, instanța de judecată nu poate avea în vedere doar această declarație decât în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate, deoarece, potrivit art. 16 și 261 din codul de procedură civilă, probele se administrează direct de către instanță. Principiul nemijlocirii este unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și se impune a fi respectat de către toți participanții la proces. Mai mult, din această declarație rezultă faptul că autorul reclamantelor ar fi avut un tractor german(nu se precizează ce fel de tractor) și o batoză, o casă, 4 oi, pământ, livadă, toate aceste bunuri fiindu-i confiscate în anul 1958. Declarația este aproximativă și nu este susținută de nici un alt mijloc de probă. Nu au fost depuse acte în dovedirea dreptului de proprietate pentru teren dar s-a dovedit faptul că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legii 18/1991. Astfel, a fost emis titlul de proprietate_/1999 pe numele M. O., potrivit celor menționate în încheierea de dezbateri din dosarul_ al Tribunalului B.(fila 133 dosar). Instanța nu poate avea în vedere nici expertizele extrajudiciare tehnică și tehnică și zootehnică depuse la dosar deoarece administrarea probei cu expertiză nu a fost solicitată și încuviințată în condițiile art. 194 și 254 c.proc.civilă. Din actele depuse la dosar, instanța reține că reclamantele nu au dovedit care sunt bunurile care au fost confiscate autorului lor prin sentința penală 187/1959, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile art. 5 al.1 din legea 221/2009 în ceea ce privește acordarea de despăgubiri. În privința cererii privind acordarea despăgubirilor morale, instanța are în vedere că lit.a din art. 5 al.1 al legii 221/2009 nu mai are aplicabilitate ca urmare a deciziei 1354/20.10.2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestui text legal.
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că cererea reclamantelor nu poate fi admisă. Potrivit art. 2537 c.civil, prescripția dreptului la acțiune se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Potrivit art. 2539 al.2 c.civil, prescripția nu se întrerupe dacă s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată. Potrivit al.2 teza a-II-a din art. 2539 c.civil, prescripția se întrerupe dacă în termen de 6 luni de la data la care s-a constatat perimarea cererii inițiale, este introdusă o nouă cerere sub condiția de a fi admisă. Prezenta acțiune a fost introdusă în termenul legal raportat la data pronunțării sentinței civilă 2284/25.06.2014 prin care s-a constatat perimată prima cerere, dar, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi admisă. Urmează astfel, potrivit disp. art. 2539 al.2 c.civil coroborat cu art. 2537 c.civil, a se constata că nu s-a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune, motiv pentru care cererea reclamantelor urmează a fi respinsă fiind prescris dreptul la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantele M. T. O. și M. Gh. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2015.
Președinte, C. D. | ||
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
5 ex. – 14.12.2015
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 15-06-2015, Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 2763/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
