Validare poprire. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2058/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Ianuarie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - TREZORERIA IASI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI și pe intimata D. M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, avocat M. L. V., cu împuternicire avocațială aflată la dosar (fila 17), lipsă fiind reprezentanții apelanților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța reține că în cauză are calitate de apelantă Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași care s-a subrogat în drepturile debitorului Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași. Prin urmare, constată că în cauză au calitatea de intimați: Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași - Trezoreria Iasi (terț poprit) și D. M. (creditoare).
Instanța ia act că apelul este formulat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța reține că prin cererea de apel s-a solicitat proba cu înscrisurile deja aflate la dosar și că prin întâmpinare formulată de intimata D. M. s-a solicitat, de asemenea, proba cu înscrisuri, care au fost anexate acesteia și comunicate părții adverse.
Apărătorul intimatei D. M. depune la dosarul cauzei, în ședință publică, Încheierea executorului judecătoresc S. C. I. din data de 02.12.2014 și Recipisa de consemnare nr. BREL_ 912 864 la Libra Bank Iași a sumei de 3341.05 lei, prin virament bancar, de către Ministerul Finanțelor Publice către executorul judecătoresc.
Instanța admite proba cu înscrisuri pentru intimata D. M.. Constatând că actele înaintate la dosar sunt din dosarul de executare, apreciază că nu se impune comunicarea acestora către terțul poprit și debitor.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apărătorul intimatei D. M. solicită respingerea apelului formulat de către debitor și validarea popririi, respectiv menținerea Sentinței civile nr. 8180/10.05.2014 a Judecătoriei Iași ca fiind legală și temeinică. Apreciază atitudinea debitorului ca fiind una criticabilă sub aspectul seriozității și respectării termenelor procedurale. Susține că validarea popririi este confirmată de două ori și precizează că nici în prezent banii nu au fost virați. Menționează că nici Ministerul Finanțelor Publice, nici DGRFP Iași nu se opun executării silite prin executor judecătoresc, altfel creditoarea D. M. ar trebui să se deplaseze și să formuleze o cerere pentru virarea sumelor de bani. Apreciază cuantumul onorariului de avocat în procedura de executare silită ca fiind unul de bun simț pe cele două dosare de executare silită. Subliniază faptul că plata parțială rezultă din însușirea de către DGRFP Iași a calității de debitor. Arată că suma de bani este consemnată în dosarul de executare. Solicită obligarea terțului-poprit la plata cheltuielilor de judecată pentru judecata în fond a cauzei, respectiv 1054,62 lei. Totodată, arată că înțelege să solicite și în apel cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel formulate în cauză.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8180/10.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Trezoreria Iași și a fost admisă acțiunea formulată de creditoarea D. M. în contradictoriu cu terțul poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Trezoreria Iași și debitorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași.
A fost validată poprirea înființată asupra contului debitoarei deschis la Trezoreria Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, poprire înființată în cadrul dosarului execuțional nr. 899/2013 al B. S. C. I. și a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 5940 lei din contul de Trezorerie al debitoarei Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași.
De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 1054,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1467/2012 a Tribunalului Iași și prin deciziile Curții de Apel Iași nr. 127/2013 și 237/2013, debitoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către creditoare, în valoare totală de 4500 lei, din care 3000 lei cheltuieli de judecată în dosarul de fond nr._ /a1 al Tribunalului Iași și 1500 lei cheltuieli de judecată în recursul soluționat de Curtea de Apel Iași. La data de 22.04.2013 creditoarea a înregistrat cererea de executare silită a debitoarei la B. Asociați I. D. și S. C. I., iar prin încheierea din 26 aprilie 2013, din dosarul nr._/245/2013, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită. La 17.12.2013 B. a emis adresa de înființare a popririi pentru suma de 5940 lei, din care 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, 3000 lei cheltuieli de judecată la fond și 1440 lei cheltuieli de executare silită. La data de 06.01.2014, Direcția G. Regională a Finanțelor publice Iași – Trezoreria Iași a comunicat executorului judecătoresc înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, fără a consemna însă nicio sumă de bani.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Direcția G. Regională a Finanțelor publice Iași – Trezoreria Iași, instanța de fond a reținut că terțul poprit și-a asumat această calitate întrucât, prin adresa nr. 899/23.12.2013 primită de B. la 06.01.2014, a confirmat că a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei. Or, Direcția G. Regională a Finanțelor publice Iași – Trezoreria Iași, în calitate de deținător al contului debitoarei, poate avea și calitatea de terț poprit. Potrivit art. 780 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Prin urmare, calitatea de terț poprit nu presupune cu necesitate ca terțul să datoreze sume de bani debitorului, ci este suficient să dețină astfel de sume pentru debitor. De altfel, în cuprinsul secțiunii referitoare la poprire, Noul Cod procedură civilă face referire expresă la poprirea sumelor de bani din conturile bancare. În consecință, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Direcția G. Regională a Finanțelor publice Iași – Trezoreria Iași.
A mai reținut instanța de fond că, în temeiul disp. art. 786 alin. 1 lit. a Noul Cod procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit era obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului. Terțul poprit, deși a confirmat înființarea popririi, nu s-a conformat însă acestei obligații, nedepunând nicio dovadă în acest sens. Or, în baza art. 789 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Prima instanță a constatat că terțul poprit nu a procedat la indisponibilizarea sumelor aflate în contul de trezorerie al debitoarei, deși a primit adresa de poprire și chiar a confirmat înființarea acesteia. Cât privește aspectele invocate de debitoare prin întâmpinare cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor speciale ale O.G. nr. 22/2002, s-a reținut că acestea au fost deja analizate în cadrul dosarului nr._/245/2013, în cadrul contestației la executarea efectuată dosarului de executare nr. 899/2013 al B. Asociați I. D. și S. C. I., fiind considerate neîntemeiate de instanță.
În consecință, în baza art. 789 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, instanța de fond a validat poprirea înființată asupra contului debitoarei deschis la Trezoreria Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, poprire înființată în cadrul dosarului execuțional nr. 899/2013 al B. S. C. I. și a obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 5940 lei din contul de Trezorerie al debitoarei Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iași.
În baza art. 453 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, terțul poprit, care a pierdut procesul, a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1054,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei), onorariu avocat (1000 lei, potrivit chitanțelor de plată depuse la dosar) și cost fotocopiere dosar de executare silită (24,92 lei).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, care se subrogă în drepturi Administrației Finanțelor Publice a Mun. Iași, solicitând modificarea sentinței civile nr. 8180/2014 a Judecătoriei Iași și respingerea acțiunii formulată de creditoarea D. M. în contradictoriu cu terțul poprit DGRFP Iași – Trezoreria Iași ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că AJFP Iași a formulat la data de 28.05.2013 contestație la executare împotriva somației de stabilire a cheltuielilor de executare întocmită de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați I. D. și S. C. I., în cadrul dosarului de executare nr. 899/2013.
A mai susținut apelanta că, în conformitate cu disp. art. 622 Noul Cod procedură civilă, în situația în care există o procedură specială prevăzută de lege pentru îndeplinirea obligațiilor, creditorul nu poate adresa executorului judecătoresc o cerere de punere în executare silită a sentinței civile nr._/2012. Cheltuielile de judecată acordate prin intermediul hotărârilor judecătorești se achită de către organul fiscal care a fost parte în proces, la cererea beneficiarului, numai după aprobarea de către Ministrul Finanțelor Publice, a documentației prevăzute de O.M.F.P. nr. 2033/2013. Potrivit acestor dispoziții legale, în situația în care există o procedură specială prevăzută de lege pentru îndeplinirea obligațiilor, creditorul nu se poate adresa executorului judecătoresc cu o cerere de punere în executare silită a deciziei nr. 127/30.01.2013 a Curții de Apel Iași completată prin decizia nr. 237/20.02.2013.
În aceste condiții, susține apelanta că D. M. avea posibilitatea de a solicita restituirea cheltuielilor de judecată acordate în recurs direct de la organul fiscal, fără a mai antrena cheltuieli noi din partea executorului judecătoresc.
Apelanta a invocat și dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, care reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite împotriva instituțiilor publice. Astfel, potrivit art. 2, executarea silită împotriva unei instituții publice poate avea loc numai după trecerea unui termen de 6 luni de la emiterea somației. În plus, susține apelanta că și în situația admiterii cererii de validare a popririi, executarea silită, după scurgerea termenului 6 luni, nu poate avea ca obiect orice sumă deținută sau datorată debitorului de terțul poprit ci, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care, potrivit limitărilor instituite prin O.G. nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
Prin urmare, susține apelanta că nu poate fi reținută reaua credință a Trezoreriei Iași întrucât, în virtutea atribuțiilor stabilite prin legislația în vigoare, rolul Trezoreriei este de a asigura derularea operațiunilor de încasări și plăți privind fondurile publice, încasarea ritmică a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de către agenții economici și instituțiile publice. Totodată, are rolul de a exercita și controlul asupra plăților și operațiunilor conturilor, iar în cazul în care există neregularități, nu poate dispune plata.
Apelanta mai susține că, raportat la suma poprită, cuantumul cheltuielilor de judecată este vădit nejustificat. Onorariul avocatului este disproporționat de mare și nejustificat raportat la activitatea depusă de avocat pentru punerea în executare a sentinței nr._/2013, astfel încât solicită aplicarea disp. art. 451 alin. 2 Cod procedura civilă. Potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. Or, în speță, nu este îndeplinită nici una din aceste condiții. De asemenea, nici reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina AJFP Iași pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii formulate de D. M..
Apelanta nu a solicitat probe noi.
Intimata D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că debitoarea nu și-a executat obligația de a plăti cheltuielile de judecată, deși există titluri executorii valabile și deși i-a fost respinsă și contestația la executare. În plus, prin cererea de apel, debitoarea a formulat apărări specifice contestației la executare, deși obiectul prezentei cereri îl reprezintă validarea popririi. Invocarea unor etape și mecanisme, reglementate intern, pentru punerea la dispoziție a sumelor pe care trebuie să i le restituie în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu reprezintă argument valid și suficient pentru a fi respinsă cererea de validare a popririi. În cadrul judecării contestației la executare, pârâta AFP a făcut trimitere la un ordin inexistent (Ordinul MFP nr. 1227/2006) și nu a invocat lipsa fondurilor, argument care, în aceasta etapă procesuală, oricum nu mai poate fi primit. Aceste aspecte au fost definitiv tranșate pe calea contestației la executare, iar debitoarea nu a formulat nicio cale de atac pentru a-și susține punctul de vedere.
Mai susține intimata că la solicitarea executorului judecătoresc, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Trezoreria Iași a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitoarei de două ori. Astfel, prima confirmare apare prin adresa nr._/24.12.2013 emisă de terțul poprit, iar a doua prin adresa nr._/20.05.2014, fără însă ca terțul poprit să procedeze la virarea sumelor în contul indicat de executorul judecătoresc. La finalul adreselor de confirmare a înființării popririi, apelantele se prevalează de dispozițiile Ordinului MFP nr. 2336/2011, pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului. Or, nici dispoziție nu contravine executării prin intermediul executorului judecătoresc și, mai mult, disp. art. 4 alin. 1 și 4 din același ordin prevăd că indisponibilizarea și virarea sumelor nu este ținută de vreun termen. În ceea ce privește Procedurile Operaționale PO-29-16, intimata susține că acestea se referă, în principal, la situația în care AFP deține calitatea de creditoare (și nu de debitoare). În plus, nici o dispoziție nu contravine executării prin intermediul executorului judecătoresc, ci vine chiar în sprijinul acesteia.
Intimata mai susține și faptul că refuzul unei autorități de a respecta obligația de plată a unor sume încalcă flagrant drepturi elementare ale oricărui cetățean al unui stat de drept. Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și drepturilor creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. I protocolul I al Convenției Drepturilor Omului.
De asemenea, intimata a precizat că în speță operează disp. art. 786 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul că terțul poprit are obligația să consemneze suma în termen de 5 zile de la comunicarea popririi (și nu șase luni), termen care se integrează și în procedurile operaționale.
Cât privește susținerile apelantei referitoare la faptul că onorariul avocatului este disproporționat de mare și nejustificat raportat la activitatea depusă de avocat pentru punerea în executare a sentinței nr._/2013, precizează intimata că aceste susțineri constituie apărări specifice contestației la executare și, mai mult, onorariul de avocat a fost de 500 lei.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de aplicare a disp. art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
Pentru toate considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea apelului.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1467/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, irevocabilă prin decizia nr. 127/30.01.2013 a Curții de Apel Iași, Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași a fost obligată să achite pârâtei D. M. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 237/20.02.2013 a Curții de Apel Iași a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 127/30.01.2013 a Curții de Apel Iași și a fost obligată Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași să achite intimatei D. M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
La data de 22.04.2013, creditoarea D. M. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași, solicitând executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1467/2012 a Tribunalului Iași, decizia nr. 127/2013 a Curții de Apel Iași și decizia nr. 237/2013 a Curții de Apel Iași, pentru suma totală de 4500 lei.
Prin încheierea din 22.04.2013 emisă de B. Asociați I. D. și S. C. I., a fost admisă cererea creditoarei D. M. și s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 899/2013 împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice a jud. Iași.
Prin încheierea din 26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc S. C. I. și s-a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței în cuantum de 4500 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1467/17.10.2012 a Tribunalului Iași și decizia nr. 237/20.02.2013 a Curții de Apel Iași, la cererea creditoarei D. M. împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice a jud. Iași.
Prin încheierea nr. 1/15.05.2013 emisă de executorul judecătoresc au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă de 1440 lei, iar la data de 15.05.2013 a fost emisă somația prin care s-a pus în vedere debitoarei ca în termen de 5 zile să achite creditoarei suma de 5940 lei, sumă compusă din suma 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, suma de 3000 lei cheltuieli de judecată fond și suma de 1440 lei cheltuieli de executare silită.
Debitoarea Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași a fost formulat contestație la executare, solicitând anularea somației din 15.05.2013 și a încheierii nr. 1/15.05.2013 emise de executorul judecătoresc, precum și anularea actelor ulterioare de executare din dosarul de executare nr. 899/2013. Prin sentința civilă nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de debitoarea Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
Ulterior, prin adresa din 17.12.2013 emisă de executorul judecătoresc, s-a dispus înființarea popririi asupra contului pe care debitoarea Administrația Finanțelor Publice a jud. Iași îl deține la Trezoreria Iași, până la concurența sumei de 5940 lei, punându-se în vedere terțului poprit să comunice înființarea popririi și să trimită dovada indisponibilizării și consemnării sumei în termen de 5 zile de la data primirii adresei, potrivit disp. art. 786 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Totodată, s-a pus în vedere terțului poprit interdicția de a plăti debitorului sau la dispoziția acestuia ori a altor persoane, sume pe care i le datorează sau pe care le va datora în viitor, până la concurența sumei declarate ca poprită și/sau până la ridicarea popririi, conform disp. art. 782 alin. 2 Cod procedură civilă.
Adresa de înființare a popririi și o copie a încheierii de încuviințare executare silită au fost comunicate terțului poprit Trezoreria Iași la data de 19.12.2013, potrivit dovezii de comunicare aflate în dosarul de fond. Prin adresele nr._/23.12.2013 și nr._/24.12.2013, înregistrate la B. Asociați I. D. și S. C. I. la data de 06.01.2014, terțul poprit a confirmat înființarea popririi asupra conturilor debitoarei AJFP Iași.
Potrivit disp. art. 786 alin. 1 pct. 1 Noul Cod procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct. 2.
Potrivit disp. art. 789 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Potrivit disp. art. 789 alin. 4 Noul cod procedură civilă, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
În speță, instanța de apel reține că, deși terțul poprit a primit adresa de poprire și a confirmat înființarea acesteia, nu a procedat și la indisponibilizarea sumelor aflate în contul de trezorerie al debitoarei.
În consecință, având în vedere și dispozițiile legale menționate, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a admis cererea creditoarei și a validat poprirea înființată asupra contului debitoarei deschis la Trezoreria Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, poprire înființată în cadrul dosarului de executare nr. 899/2013 al B. Asociați I. D. și S. C. I., obligând terțul poprit să achite creditoarei suma de 5940 lei din contul de Trezorerie al debitoarei Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.
Cât privește susținerile apelantei referitoare la faptul că există o procedură specială obligatorie prevăzută de O.M.F.P. nr. 2033/2013, instanța de apel reține că acestea nu prezintă relevanță în prezenta cauză ce are ca obiect validare poprire, fiind apărări ce pot fi analizate, eventual, în cadrul unei contestații la executare. Referitor la aspectele invocate de apelantă cu privire la aplicabilitatea prevederilor O.G. nr. 22/2002, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, acestea au fost analizate în cadrul dosarului nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași, ce a avut ca obiect contestația la executarea efectuată în dosarul de executare nr. 899/2013.
Apelanta a mai susținut prin cererea de apel faptul că onorariul avocatului este disproporționat de mare și nejustificat raportat la activitatea depusă de avocat pentru punerea în executare a sentinței civile nr._/2013, solicitând să se facă aplicarea disp. art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă. Or, aceste susțineri ale apelantei nu prezintă relevanță în prezenta cauză. Astfel, pe de o parte, instanța de apel reține că titlul executoriu nu îl constituie sentința civilă nr._/2013, ci sentința civilă nr. 1467/2012 a Tribunalului Iași și decizia nr. 237/2013 a Curții de Apel Iași. Pe de altă parte, împotriva încheierii executorului judecătoresc prin care se stabilesc cheltuielile de executare, partea interesată poate formula contestație la executare, instanța învestită cu o validare poprire neputând analiza legalitatea/temeinicia încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare. Mai mult, în dosarul de executare nr. 899/2013 a fost emisă încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1/15.05.2013, încheiere contestată în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2013, prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată în această cauză instanța respingând contestația la executare ca neîntemeiată și reținând că „în ceea ce privește onorariul avocatului din cuprinsul cheltuielilor de executare, instanța nu consideră că suma solicitată cu acest titlu este nejustificat de mare, față de complexitatea și volumul muncii depuse, astfel încât nu o va reduce”.
Se mai reține de către instanța de apel că potrivit disp. art. 453 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că prin sentința apelată a fost admisă cererea de validare poprire formulată de creditoarea D. M., instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 1054,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În consecință, sunt nefondate susținerile apelantei referitoare la faptul că nici reaua – credință și nici exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina AJFP Iași, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 453 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța va obliga apelanta să achite intimatei suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 8180/10.05.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata D. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
5 ex., 16.03.2015
Judecător fond: P. Ș. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
