Anulare act. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1310/866/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - O. I.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. I. în contradictoriu cu intimatele C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA și C. L. A RUȘILOR LIPOVENI, având ca obiect anulare act .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13.01.2015, pentru data de 20.01.2015 și respectiv pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 647/17.02.2014 Judecătoria P. a dispus:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu pârâtei C. L. a Rușilor Lipoveni Tg. F..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Rușilor Lipoveni din România.
Respinge acțiunea, completată, formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Tg. F., .. 55, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 10, sector 1 și C. L. A RUȘILOR LIPOVENI TG. F.din Tg. F., ., jud. Iași.
Obligă reclamantul la plata către pârâta C. Rușilor Lipoveni din România a sumei de 13.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2014.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2010 sub numărul_/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul M. I. a chemat în judecată pârâții C. RUȘILOR LIPOVENI DIN ROMÂNIA și C. L. A RUȘILOR LIPOVENI TG. F., solicitând instanței anularea hotărârii nr. 1 din 07.02.2010 a Comunității Locale Tg.F., validată în ședința Consiliului Director a Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010, prin care s-a dispus excluderea reclamantului din cadrul Comunității Rușilor Lipoveni din România.
În motivarea cererii reclamantul arată că a deținut calitatea de membru și Președinte al Comunității Locale Târgu F. a Comunității Rușilor Lipoveni din România, ocupând și un post de consilier local în cadrul Primăriei Tg. F.. Urmare a unui vor exprimat de reclamant în ședința de Consiliu Local din 23.12.2009 privind un proiect de hotărâre vizând restructurarea unor posturi din cadrul Primăriei s-a ajuns la a se dori excluderea reclamantului din cadrul Comunității Locale Tg. F. a Rușilor Lipoveni și îndepărtarea acestuia din funcția de Președinte al acesteia.
Mai arată reclamantul că votul său din ședința de Consiliu Local din 23.12.2009 a fost unul secret și chiar dacă ar fi votat „pentru”, cu sau fără votul său, proiectul dezbătut întrunea oricum majoritatea necesară pentru a fi adoptat.
În ședința Comitetului Director al Comunității Locale Tg. F. din 10.01.2010 reclamantului i-a fost reproșat votul din ședința din 23.12.2009 sub forma unei „probleme de atitudine”, fiind astfel sfătuit să își dea demisia, în caz contrar aducându-i-se la cunoștință că se va lua o decizie în locul său. În ședința din 10.01.2010 s-a votat cu privire la excluderea reclamantului, deși acest aspect nu figura în atribuțiile comunității locale ci în cele ale Adunării Generale, fiind exprimate 7 voturi „pentru”, 1 „împotrivă și 2 abțineri.
Problema excluderii a fost reluată și în ședința Comitetului Director al Comunității Locale din data de 17.01.2010 când din nou reclamantului i s-a cerut să-și dea demisia.
În ședința din 24.01.2010 a fost propusă organizarea Adunării Generale a Comunității Locale, fiind inclusă pe ordinea de zi și votul de susținere / excludere din calitatea de membru al CRLR a reclamantului.
Mai arată reclamantul că Adunarea Generală a Comunității Rușilor Lipoveni a avut loc în data de 07.02.2010, fiind pusă în discuție și excluderea acestuia din comunitate. Au fost analizate cu această ocazie realizările acestuia în funcția de Președinte, fiind criticată activitatea sa pentru întârzierea lucrărilor și managementul deficitar, fără însă a se arăta în concret ce prejudicii a creat reclamantul și ce abateri grave a săvârșit conform Statutului, aspecte de natură a conduce la excludere. S-a discutat de asemenea și necesitatea unei sesizări la Comisia de Etică și Disciplină pentru a se decide ulterior în funcție de rezultat asupra excluderii. În final, în cadrul adunării generale s-a decis excluderea reclamantului din calitatea de membru al CRLR, retrăgându-i-se acestuia totodată și sprijinul politic. În aceste împrejurări a încetat de drept și calitatea reclamantului de consilier local.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii în esență pentru faptul că excluderea sa a fost nelegală, aceasta nerespectând prevederile legale în materie și nerespectând procedura de urmat în cazurile reținute în hotărâre.
În acest sens arată că hotărârea nr. 1/ 07.02.2010 a Adunării Generale:
- Nu cuprinde descrierea faptei reținută drept abatere gravă de natură să atragă excluderea din comunitate potrivit art. 13 din Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România, făcându-se doar trimitere la articolele din Statut;
- Nu se prevede în cuprinsul hotărârii nici calea de atac și nici termenul de contestare;
- Au fost încălcate prevederile art.13 din Statut conform cărora sancțiunile vor fi aplicate pe baza propunerii motivate în drept și în fapt a Comisiei de Etică și Disciplină.
Față de cele prezentate reclamantul apreciază că se impune anularea hotărârii nr. 1/ 07.02.2010 a Comunității locale.
În drept au fost invocate prevederile art. 1, 2, 13, 14 din Statut, art. 40 din Constituția României, art. 20 din declarația Universală a Drepturilor Omului, art.11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Alăturat cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: hotărâre nr. 1/ 07.02.2010 (f.7), statutul comunității rușilor lipoveni din România (f.8-13), procese verbale din ședințele menționate în acțiune (f.14-15, 16-19, 20-25, 26-27, 28-37), referat (f.38-40), comunicarea excluderii către Consiliul Local al Orașului Tg. F. (f.41), adresă de comunicare către reclamant a validării din parte Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România a Hot. Nr.1/2010, datată 16.08.2010 (f.42).
Pentru primul termen de judecată din 04.11.2010 pârâta C. L. Tg.F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, față de prevederile art.7 alin.1 Cod procedură civilă solicitând declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. (f.49-58).
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând următoarele: potrivit art.8 pct.1 din Statut calitatea de membru se pierde prin deces, demisie sau neplata cotizației pe o durată mai mare de un an, iar potrivit aliniatului secund al aceluiași articol, care prevede un caz particular, calitatea de membru poate fi pierdută dacă Adunarea Generală a Comunității Locale hotărăște excluderea.
În esență calitatea de membru poate fi pierdută prin două proceduri distincte: prin Hotărâre a Adunării Generale (cu respectarea procedurii prevăzută de art. 8, 18, 19 și 64 din Statut) sau prin Hotărâre a Consiliului Director, conform art. 8 pct.2 din Statut (pe baza raportului Comisiei de Etică și Disciplină).
Mai arată pârâta că în speță s-a urmat procedura în prima variantă – hotărâre a adunării generale locale, urmată de validarea hotărârii de către Consiliul Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România – iar validarea din partea Consiliului Director nu trebuie confundată cu însăși hotărârea Consiliului Director luată pe baza Comisiei de Etică și Disciplină conform celei de-a doua proceduri alternative prezentate.
Hotărârea nr. 1/2010 contestată este legală întrucât a fost urmată procedura de adoptare a ei și temeinică întrucât comportamentul avut de reclamant a fost unul necorespunzător statutului său de membru al comunității rușilor lipoveni. În acest din urmă sens, reclamantul nu s-a implicat în problemele cu care membrii comunității s-au confruntat începând cu iunie 2008, acesta încălcând în mod repetat și flagrant promisiunile electorale făcute. Din funcția deținută reclamantul a urmărit exclusiv interesele personale în detrimentul intereselor organizației etnice susținătoare.
În calitatea sa de consilier local ales din partea Comunității reclamantul nu a luat atitudine și nu a apărat interesele comunității și a membrilor acesteia. Astfel, din anul 2008 Primarul Orașului Tg. F. a început persecutarea angajaților din primărie care erau membri CRLR iar reclamantul nu a luat nicio poziție de susținere a acestora. Astfel, la finele anului 2009 reclamantul a votat proiectul de hotărâre prin care s-a propus desființarea a 7 posturi, din care 2 ocupate de etnici ruși lipoveni. Reclamantul cunoștea și posturile ce urmau a fi desființate și faptul că ocupanții posturilor erau ruși lipoveni și cu toate acestea nu a votat împotriva proiectului ci doar s-a abținut (singura abținere din totalul voturilor exprimate). Proiectul nu a fost adoptat la prima ședință, iar în ședința din 23.12.2009 când a fost repus în discuție reclamantul a votat „pentru” disponibilizarea celor 7 posturi, inclusiv a celor 2 etnici ruși lipoveni.
Mai arată pârâta că reclamantul și-a folosit influența și pentru a o ajuta pe fiica sa să obțină repartizarea unei locuințe ANL. Primarul a condiționat acordarea locuinței fiicei reclamantului de votul acestuia din ședința din 23.12.2009.
Toate aceste aspecte ale comportamentului reclamantului au fost apreciate de pârâtă ca nefiind conforme cu statutul și calitatea de membru și față de acestea a fost adoptată hotărârea nr. 1/07.02.2010. Pentru considerentele expuse solicită respingerea acțiunii.
La primul termen de judecată în fața Judecătoriei Iași, prin sentința civilă nr._ / 04.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a dispus declinarea competenței de judecată în favoarea Judecătoriei P..
Pe rolul Judecătoriei P. dosarul a fost înregistrat la data de 21.01.2011 sub nr._, cu prim termen la data de 04.03.2011.
Pentru primul termen de judecată în fața acestei instanțe pârâta C. Rușilor Lipoveni din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru considerente sensibil identice cu cele prezentate în întâmpinarea pârâtei C. L. a Rușilor Lipoveni Tg. F. (f.8-17).
Tot la primul termen de judecată (04.03.2011) instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei P..
La data de 18.03.2011 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 761/ 18.03.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei P. prin care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei P. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
La data de 06.05.2011 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._/299/2011, cu termen la data de 17.06.2011.
La primul termen de judecată în fața acestei instanței C. L. a Rușilor Lipoveni Tg. F. a învederat instanței că nu are personalitate juridică, fără a îmbrăca în drept, în vreun mod, acest aspect (f.11).
Alăturat precizărilor scrise a fost depusă și copia Hotărârii Consiliului Director din 06.08.2010 prin care a fost validată Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a comunității locale Tg. F. (f.12-15).
La termenul din data de 23.09.2011 reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București (f.20).
Prin sentința civilă nr._/ 30.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei P..
Judecătoria București a omis să constate conflictul negativ de competență la data pronunțării sentinței civile nr._/30.09.2011, aspectul acesta fiind complinit la data de 20.12.2011 prin sentința civilă nr._ pronunțată în dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sector 1 București.
În urma constatării conflictului negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19.01.2012, această instanță stabilind, prin decizia nr. 1259/ 23.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/299/2011, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P., prin raportare la pârâtul C. L. a Rușilor Lipoveni TG. F., prin organul său de conducere.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 20.03.2012 sub nr._, cu termen la data de 20.04.2012.
La primul termen de judecată din data de 20.04.2012 pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni din Tg. F. a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța a amânat judecată de la 20.04.2012 la data de 11.05.2012 motivat de faptul că se impunea cu prioritate punerea în discuția contradictorie a părților excepțiile invocate prin întâmpinare la data de 04.03.2011 de către C. Rușilor Lipoveni din România (în primul dosar al Judecătoriei P. cu nr._ ), respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția tardivității introducerii acțiunii.
În fața acestei instanțe pârâții au mai depus următoarele înscrisuri noi: precizări scrise privind lipsa personalității juridice pentru pârâta C. L. (f.16), copie plic comunicare către reclamant a validării hot. Nr.1/07.02.2010 de către C. Rușilor Lipoveni din România (f.24), copia contestației formulată de reclamant împotriva deciziei de validare (f.25-26), recipisa de depunere la poștă a comunicării validării (f.27), răspunsul către reclamant din partea CRLR la contestația împotriva validării (f.28).
La termenul de judecată din data de 11.05.2012, înainte ca instanța să acorde părților cuvântul asupra excepțiilor, reclamantul a învederat instanței, oral, că dorește să formuleze precizări la acțiune în sensul că dorește atât anularea Hotărârii nr. 1/07.02.2010 a Comunității Locale cât și punctul 1 al Deciziei Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Pârâții prin apărător au arătat expres că nu sunt de acord cu modificarea acțiunii la acest moment procesual, fiind depășită de mult prima zi de înfățișare și că se opun ca cel de-al doilea capăt de cerere abia configurat la acest termen să se judece împreună cu acțiunea în forma inițială din 2010.
Având în vedere că reclamantul susținea că precizările sale reprezintă doar precizări și nu modificare a acțiunii, iar pârâții susțineau că precizările au caracter modificator, instanța a calificat din oficiu precizările orale ale reclamantului ca fiind o completare la acțiune, prin adăugarea unui al doilea capăt de cerere.
Față de calificarea instanței, reclamantul a invocat prevederile art. 132 Cod procedură civilă, apreciind că termenul din data de 11.05.2012 ar fi prima zi de înfățișare. Pârâții au susținut că prima zi de înfățișare nu este cea din data de 11.05.2012 ci este primul termen de judecată la părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, astfel încât completarea acțiunii nu poate fi primită.
Față de opoziția pârâților la judecata celui de-al doilea capăt de cerere împreună cu cererea în forma inițială, instanța a acordat părților cuvântul asupra decăderii reclamantului din dreptul de a-și completa acțiunea la acest moment procesual.
Din oficiu instanța a mai invocat și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. a Rușilor Lipoveni Tg. F..
Prin sentința civilă nr. 1582/ 18.05.2012 instanța a decăzut reclamantul din dreptul a a-și completa acțiunea, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România și a admis excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 297/ 08.02.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost respinsă excepția tardivității, înlăturată sancțiunea decăderii, menținută soluția excepției nulității cererii de chemare în judecată și trimisă cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 25.06.2013 sub nr. de dosar_ /RJ cu prim termen de judecată la 01.07.2013.
Pentru soluționarea cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri – proces verbal din 11.11.2001 și acte accesorii înființării comunității locale (f.29, 32, 33-35,36-37, 38,39-40), corespondență reclamant – pârâți – autorități locale (f.30, 31), proces verbal 17.04.2009 (f.46), procese verbale și acte aferente adunărilor generale (f.47- 57), hotărâri consiliu local (f.67-76, 77-85), tabel nominal membri participanți la adunarea generală din 23.03.2008 (f.91-93), rezultate alegeri 23.03.2008 (f.94), propuneri consilieri (f. 95), proces verbal licitație lucrări (f.97-100), convocare pentru 07.02.2010 (f.112), tabel nominal cu prezența la adunarea generală din 07.02.2010 (f.113-117), situația cotizației pentru 110 membri (f.118-121), proces verbal ședința adunării generale (f.122-124)-, martori – Macarov Kolea (f.58), A. G. (f.59), Feodot N. (f.60-61), Feodorov Eusehnie (f.62), P. V. (f. 63) - și interogatoriu – luat pârâtelor (f.13,-14, 24-25, 41-42, 44, 46, 107-108),.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Iași la data de 07.09.2010, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. Rușilor Lipoveni Din România și C. L. A Rușilor Lipoveni Tg. F., anularea hotărârii nr.1 din 07.02.2010 a Comunității Locale Tg. F., validată în ședința Consiliului Director a Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010.
Ulterior reclamantul a precizat că solicită anularea ambelor hotărâri, atât cea a comunității locale cât și cea a comunității centrale, prin decizia Tribunalului Iași constatându-se că precizările au fost formulate în termen procedural și astfel instanța e investită a se pronunța asupra ambelor hotărâi emise de pârâți.
În cauză au mai fost invocate și următoarele excepții: excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității acțiunii, lipsă calitate procesuală pasivă a Comunității Rușilor Lipoveni din România și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F..
Prin sentința civilă nr. 1582/ 18.05.2012 a Judecătoriei P., așa cum a fost aceasta modificată prin Decizia nr. 297/ 08.02.2013 a Tribunalului Iași au fost respinse excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și tardivității acțiunii.
Au rămas astfel de soluționat excepțiile lipsă calitate procesuală pasivă a Comunității Rușilor Lipoveni din România și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunității Rușilor Lipoveni din România¸ instanța o constată neîntemeiată întrucât prin completarea acțiunii cu cererea de anulare și a Hotărârii Consiliului Director a Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010, act emis de această din urmă pârâtă, raportul juridic dedus judecății include și pârâta C. Rușilor Lipoveni din România.
Făcând parte din raportul juridic dedus judecății, această pârâta are la momentul actual calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunității Rușilor Lipoveni din România va fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F. instanța reține următoarele:
Conform 41 al.2 Cod proc.civ. :” asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”.
Conform art. 42 Cod proc.civ :” persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate”, iar potrivit art. 43 Cod proc.civ. :” lipsa capacității de exercițiu a drepturilor prtocedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii. Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile”.
Conform art. 161 C.p.c :”când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale (…) instanța va anula cererea”.
Prin regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar nr._/299/2011) s-a constatat că Feodot N. este membru al Comunității Locale a Rușilor Lipoveni Tg. F., că această pârâtă este asociație fără personalitate juridică, dar poate sta în judecată întrucât are organe proprii de conducere.
În acest context prevederile art. 42 C.p.c. citate mai sus sunt îndeplinite.
Nu este lipsit de importanță a se observa și faptul că art. 42 C.p.c nu face referite la posibilitatea de a sta în judecată „prin” organele proprii de conducere ci doar vizează existența acestora („dacă” au organe proprii).
Rezultă în acest context că neindicarea în cererea de chemare în judecată a organului de conducere, prin care ar putea sta în judecată pârâta CLRL Tg. F. nu echivalează cu lipsa dovezii calității de reprezentant prevăzută de art. 161 C.p.c.
De asemenea, potrivit art. 43 c.p.c actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile, dacă nu sunt confirmate de reprezentantul legale.
În speță, pârâta C.L.R.L. Tg. F. a formulat doar întâmpinare (f. 49-58 ds. Jud. Iași), iar aceasta a fost semnată de Președintele interimar M. Feodorov, adică de reprezentantul legal din perspectivă procesuală. Restul actelor de procedură au fost îndeplinite prin avocatul ce a reprezentat ambele pârâte.
Cum nu s-a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului față de ambele pârâte, iar singurul act de procedură formulat în nume propriu de pârâta CLRL Tg. F. a fost întâmpinarea semnată de organul de conducere propriu, instanța apreciază că nu există nicio sancțiune aplicabilă în cauză pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu a pârâtei CLRL Tg. F..
Față de considerentele expuse instanța va respinge excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei C. L. Tg. F..
Pe fondul cauzei:
Prin hotărârea nr. 1/ 07.02.2010 a CLRL Tg. F. s-a dispus excluderea reclamantului M. I. din C. Rușilor Lipoveni din România – C. L. Tg. F..
La luarea acestei decizii au fost avute în vedere prevederile „art. 8 pct.1 aliniatul secund”, art. 13 coroborat cu art.14 al. 2, art.15, 16. 17, 18 lit.d), 19 și 64 din Statutul Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Din modul de redactare al art. 8 din Statut (inclusiv așezarea acestuia în pagină) instanța constată că „art. 8 pct.1 aliniat secund” vizează de fapt teza a doua din aliniatul 1 al articolului, textul articolului 8 neavând puncte ci doar două aliniate, primul aliniat cuprinzând două ipoteze distincte.
Astfel, potrivit art. 8 din Statut:” 1) calitatea de membru se pierde în caz de deces, demisie scrisă sau în cazul în care cotizația nu a fost plătită pe o durată mai mare de un an.
Calitatea de membru se pierde și în cazul în care adunarea generală a comunității locale hotărăște excluderea. Hotărârea de excludere (…) trebuie validată de Consiliul Director.
2) Consiliul Director poate hotărâ, pe baza raportului Comisiei de Etică și Disciplină, excluderea unui membru în situația în care acesta s-a abătut grav de la Statut activând împotriva intereselor C.R.L.R”.
Conform art. 13 coroborat cu art. 14 al.2 din Statut (indicat în hotărârea nr. 1/2010) :” 13) încălcarea statutului, neîndeplinirea sarcinilor asumate și crearea de prejudicii grave intereselor comunității vor fi sancționate prin: mustrare scrisă, avertisment scris, suspendarea din funcție, excludere. Sancțiunile vor fi aplicate pe baza propunerii motivate în fapt și în drept a Comisiei de Etică și Disciplină. 14 al.2) Dacă sancțiunea este aplicată de către Adunarea Generală locală, ea trebuie validată de Consiliul Director”.
Conform art. 16 din Statut :” sarcina organizației este aceea de a se ocupa de problemele care privesc viața economică, socială, culturală, școlară a locuitorilor ruși lipoveni și de a lua măsurile necesare pentru soluționarea lor”.
Conform art. 17 din Statut :” adunarea generală este organul suprem de conducere a Comunității Locale și se întrunește (…) dacă cel puțin o treime din numărul membrilor solicită în scris întrunirea. Convocarea adunării generale se face de către Comitetul local”.
Conform art. 18 lit. d) din Statut :” atribuțiile adunării generale: d) hotărăște sancționarea membrilor, inclusiv excluderea; sancțiunile trebuie aprobate de Consiliul Director”.
Conform art. 19 lit. b) și f) din Statut :” convoacă adunarea generală (…); propune Adunării Generale măsurile disciplinare prevăzute de statut”.
Conform art. 64 din Statut :”1) prevederile prezentului articol constituie norme obligatorii în situația în care în Statut nu se prevede altfel; 2) întrunirile organelor comunității sunt statutare dacă se realizează cvorumul de jumătate plus unu din numărul membrilor; 3) convocarea întrunirii se face în scris cu cel puțin două săptămâni înainte de data întrunirii și va fi însoțită de proiectul ordinii de zi și materialele supuse dezbaterii; 4) hotărârile se adoptă prin voturile valabil exprimate de jumătate plus unu din numărul membrilor prezenți; 6) întrunirile extraordinare pot fi convocate la cererea scrisă a cel puțin o treime din numărul membrilor”.
Față de articolele din Statut indicate în Hotărârea nr. 1/2010, citate mai sus instanța constată că prevederile statutului conturează două forme / proceduri de excludere a unui membru al comunității din comunitate.
Rezultă așadar că excluderea poate fi dispusă fie direct de Adunarea Generală a Comunității Locale (cu validare ulterioară din partea Consiliului Director de la București), fie direct de Consiliu Director București pe baza raportului Comisiei de Etică și Disciplină.
În cazul reclamantului a fost parcursă procedura prevăzută de art. 8 alin.1 teza a doua – hotărârea adunării generale a comunității locale – și nu cea prevăzută de art. 8 alin.2 din Statut.
În contextul prezentat apărările reclamantului cu privire la neîntocmirea referatului Comisiei de Disciplină, nemotivarea în fapt și neindicarea căii de atac și a termenului nu pot fi primite întrucât el nu a fost exclus din comunitate direct de Consiliul Director, astfel încât nu era necesar raportul comisiei de Disciplină care ar fi cuprins motivarea în fapt, au fost indicate temeiurile de drept iar calea de atac este indicată de asemenea prin indicarea temeiurilor de drept din cadrul Hotărârii nr. 1/2010.
Reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii, respectiv a statutului în baza căruia făcea parte din comunitate, ba chiar o reprezenta în consiliul local al unității administrativ teritoriale TG F..
Analizând probatoriul din dosar instanța constată că procedura de excludere prevăzută de art. 8 al.1 teza a finală prin raportare la restul articolelor indicate în Hotărârea nr. 1/2010 a CRL Tg. F. a fost corect urmată.
Astfel, din perspectivă strict procedurală:
Convocarea adunării generale din data de 07.02.2010 a fost efectuată de către Comitetul local, în scris, cu indicarea ordinii de zi așa cum prevede art. 19 lit. b și art. 64 al.3 din Statut citate mai sus (f. 112 dosar rejudecare).
Raportat la procesul verbal al Comitetului Local din 24.01.2010 (f. 26 ds. Jud. Iași) convocarea adunării generale de către Comitetul Local a fost luată la acea dată, pentru data de 07.02.2010, fiind astfel întrunită și condiția convocării cu două săptămâni înainte de data fixată pentru adunarea generală.
La data de 07.02.2010 au fost prezenți la adunarea generală 84 de membri, aceștia semnând tabelul de prezență de la filele 113-117 dosar rejudecare.
Același număr de membri prezenți rezultă și din procesul verbal din 07.02.2010 al Adunării generale.
Potrivit aceluiași proces verbal din 07.02.2010, un număr de 67 de membri din cei prezenți au votat pentru excludere, 16 împotrivă și 1 vot a fost anulat (f. 28-37 ds. Jud. Iași).
Potrivit adresei nr. 2/ 09.03.2010 în anul 2009 C. L. Tg. F. a fost compusă din 110 membri, cotizația fiind colectată în procent de 100 % (f. 118-121 ds. rejudecare).
Coroborând situația de fapt din ultimele patru paragrafe la prevederile art. 64 al.2 și 4 din Statut rezultă că a fost respectat cvorumul de întrunire a adunării dar și numărul necesar de voturi pentru adoptarea hotărârii de excludere de către Adunarea Generală.
Față de cele expuse instanța constată că din punct de vedere procedural nu există încălcări statutare în adoptarea Hotărârii nr. 1/2010 a Adunării generale a Comunității locale a Rușilor Lipoveni Tg. F..
Din perspectiva temeiniciei adoptării Hotărârii nr. 1/2010 instanța constată că aceasta trebuie raportată la prevederile art. 16 din Statut, respectiv a se verifica dacă acțiunile reclamantului anterioare excluderii au fost apte a convinge comunitatea de îndeplinirea obligațiilor sale privind „ problemele care privesc viața economică, socială, culturală, școlară a locuitorilor ruși lipoveni și de a lua măsurile necesare pentru soluționarea lor”.
Este important de menționat faptul că instanța nu este abilitată a verifica și dacă membrii comunității erau îndreptățiți a avea opinia pe care și-au exprimat-o prin votul de excludere, ci doar de a verifica dacă au existat indicii sau împrejurări de natură a atrage credibilitatea măsurii luate de membrii comunității prin comitetul local și adunarea generală.
Precizarea arătată reiese și din faptul că investirea instanței constă în valabilitatea excluderii reclamantului din comunitate, nu în aceea a analizei valabilității pierderii postului de consilier în cadrul Consiliului Local Tg. F..
Aspectele de drept administrativ (inclusiv chestiunile de ordin politic) depășesc cadrul prezentei judecăți, cum am arătat, analiza trebuind a se rezuma doar la comunitate, la atitudinea reclamantului față de comunitate și măsura în care activitatea sau pasivitatea reclamantului a fost sau nu de natură a atrage concluzia membrilor comunității privind neîndeplinirea scopului citat mai sus din art. 16 din Statut.
Astfel, din declarațiile celor 5 (cinci) martori audiați în cauză (f. 58-63 ds. rejudecare) reiese faptul că principala nemulțumire a comunității rușilor lipoveni din TG. F. a fost în legătură cu atitudinea adoptată de reclamant în momentul refacerii organigramei Primăriei și Consiliului Local Tg. F..
Astfel, martorii au arătat că membrii comunității au fost nemulțumiți în principal de faptul că reclamantul nu s-a opus și nu a luptat pentru menținerea pe noua organigramă a posturilor ocupate de rușii lipoveni, inclusiv a acestor persoane care ocupau posturile aferente din vechea organigramă.
Din declarațiile martorilor rezultă suspiciunea membrilor comunității că reclamantul a votat pentru noua organigramă sau doar s-a abținut (dar nu s-a opus) întrucât Primarul de la acea dată i-ar fi promis că îi va ajuta fiica să obțină un apartament ANL, pe care ulterior aceasta l-a și obținut.
Martorii propuși de pârâți au dezvăluit nemulțumiri din partea membrilor comunității și raportat la faptul că rușilor lipoveni – producători de legume care vând în piețele din județul Iași li se impun taxe disproporționate și discriminatorii pentru deșeurile legumicole, fiind inclusiv persecutați și discriminați la atribuirea locurilor de vânzare, amendați fără drept doar pe bază de etnie.
Martorul Feodorov Eusehnie, coordonator al producătorilor din comunitate, a arătat că i-a cerut în nenumărate rânduri reclamantului să ia măsuri cu privire la aspectele sesizate de membri întrucât acesta avea funcția și . Local pentru rectificarea cuantumului taxelor, atribuirea locurilor din piețe și combaterea discriminării. Cele solicitate au rămas fără răspuns, fapt ce a generat nemulțumirea membrilor producători de legume din cadrul comunității locale a rușilor lipoveni Tg. F..
Același martor arată și faptul că membrii prezenți la adunarea generală din 07.02.2010 au votat excluderea reclamantului datorită nemulțumirii față de pasivitatea acestuia în reprezentarea intereselor comunității în consiliul local.
Martorul Feodot N. a relevat și o altă nemulțumire a comunității față de activitățile reclamantului anterior excluderii: modalitatea în care a fost gestionate lucrările demarate de comunitate la casa de cultură din Tg. F..
Astfel, arată martorul că antreprenorul care trebuia să edifice casa de cultură a fost contractat chiar de reclamant. Constructorul a efectuat o lucrare de proastă calitate cu materiale neconforme, cu un proiect necorespunzător și într-o perioadă de timp nejustificată pentru anvergura lucrării, respectiv 3-4 ani. După cei 3-4 ani a și fost reziliat contractul cu primul constructor, a fost refăcut proiectul și refăcute marea majoritate a lucrărilor cu un alt antreprenor care a finalizat construcția în cel mult un an și jumătate.
Față de cele prezentate instanța apreciază că excluderea reclamantului din comunitatea rușilor lipoveni Tg. F. nu a fost una pur arbitrală sau exclusiv politică.
În fapt chiar au existat nemulțumiri din partea membrilor comunității, aceste nemulțumiri au vizat aspectele prevăzute de art. 16 din statut și astfel sancțiunea excluderii din comunitate a avut loc în conformitate cu Statului Comunității Rușilor Lipoveni din România.
Pentru toate considerentele expuse instanța constată că nu există elemente de natură a atrage nulitatea Hotărârii nr. 1/ 07.02.2010 a Comunității Rușilor Lipoveni Tg. F. și pe cale de consecință va respinge primul capăt de cerere al acțiunii, așa cum a fost aceasta completată.
Prin Hotărârea Consiliului Director al Comunității Rușilor Lipoveni din România din 06.08.2010 : „Consiliul Director, potrivit art. 8 al.1 și 2 și art. 14 din Statutul (…) validează Hotărârea Adunării Generale a Comunității Locale Tg. F.” (f. 18 – ds._ al Jud. P., prima judecată).
Statutul menționat nu cuprinde prevederi speciale cu privire la hotărârea de validare dată de Consiliul Director, nici din perspectivă procedurală nici din perspectiva fondului acesteia. În acest context aceasta apare ca un accesoriu din punct de vedere juridic al Hotărârii nr. 1/2010 a Comunității Locale Tg. F..
Potrivit principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului) instanța constată că în condițiile în care hotărârea validată (nr. 1/2010) a fost constatată ca și valabilă de către instanța de judecată, aceeași valabilitate trebuie recunoscută și hotărârii din 06.08.2010 a Consiliului Director.
Pe cale de consecință și acest capăt de cerere al acțiunii va fi respins.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pârâta C. Rușilor Lipoveni din România a solicitat cheltuieli de judecată, acestea se ridică la suma de 13.000 de lei (onorariu avocat dosare fond și recurs), astfel încât va obliga reclamantul la plata către pârâta C. Rușilor Lipoveni din România a sumei de 13.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. A arătat că instanța a respins acțiunea sa de constatare a nulității nr. 1/07.02.2010 reținând anumite suspiciuni ale membrilor pârâtei referitoare la votul exprimat de pârât în calitatea de consilier local fără însă a analiza situația din perspectiva Legii nr.215/2001 care reglementează activitatea consilierilor locali. Hotărârea contestată nu conține motivele de fapt și de drept pe care se sprijină. Excluderea din asociație se putea dispune numai ca sancțiune disciplinar, pe baza propunerii motivate a Comisiei de disciplină potrivit art. 13,14 și 8 din Statut. Instanța ar fi trebuit să verifice dacă a existat o abatere disciplinară și dacă aceasta justifica sancțiunea excluderii. Instanța de fond a reținut în mod eronat că aprobarea/validarea hotărârii de excludere de către Consiliului Director ar fi un simplu accesoriu din punct de vedere juridic. Procedura de convocare, participare, desfășurare și vot la ședința din 07.02.2010 a fost nelegală și nestatutară. Din totalul membrilor prezenți la ședința de excludere au participat 84 de persoane din care 35 nu erau membri ai comunității locale iar aceștia au depus cereri de adeziune la începutul și în timpul ședinței și nu se regăsesc în tabelul nr. 2/09.03.2010 al membrilor care au achitat cotizație în 2009. Recurentul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În drept art.304 pct. 7,8 și 9 C.proc.civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinare însă s-au prezentat în instanță prin mandatar avocat și au solicitat respingerea recursului.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține:
Hotărârea nr. 1/07.02.2010 cuprinde temeiurile de drept ( prevederile din Statut) pe care se sprijină iar aspectele de fapt avute în vedere de membri îi erau pe deplin cunoscute reclamantului. Tribunalul precizează că nu este de căderea sa să aprecieze asupra temeiniciei hotărârilor 1/07.02.2010 și 06.08.2010, respectiv asupra justeții măsurii de excludere raportat la aspectele de fapt imputate reclamantului ( existența situațiilor prevăzut la art.13 din Statut și proporționalitatea sancțiunii), acestea ținând de exercițiul libertății de asociere, însă poate și trebuie să analizeze legalitatea hotărârilor din perspectiva chestiunile de ordin procedural.
Așa cum a reținut și prima instanță, din conținutul art.8 alin.1 și 2 și 18 lit.d din Statut rezultă că era posibilă excluderea unui membru direct de către Adunarea Generală a comunității locale, fără a fi necesar vreun raport al Comisiei de Etică și Disciplină, hotârârea Adunării generale a Comunității locale urmând a fi validată de către Consiliul Director la nivel central precum s-a procedat în speță
Analizând chestiunea cvorumului pentru adoptarea hotărârii nr. 1/07.02.2010 emisă de pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni Târgu F., Tribunalul reține că potrivit art. 64 din Statut întrunirile organelor Comunității, inclusiv deci întrunirile Adunării Generale a Comunității Locale, sunt statutare dacă se realizează cvorumul de jumătate plus unu din numărul membrilor cu excepția reconvocării. În speță la data de 07.02.2010 nu a fost vorba despre reconvocarea Adunării Generale a Comunității Locale.
Potrivit tabelului de la filele 113-117 din dosarul primei instanțe au fost prezente 94 de persoane.
Reclamantul a susținut că 35 dintre ele nu erau membri cu drept de vot la acea dată în sensul că nu aveau o cerere de primire în asociație confirmată de Comitetul local și cotizația achitată la zi potrivit art.7 și 11 din Statut.
Tribunalul reține că sarcina probei sub aspectul întrunirii condiției de cvorum, în sensul că au fost prezenți jumătate plus unu din membrii cu drept de vot a revenit pârâtei. Or pârâta nu a făcut dovada în sensul de a depune o listă cu membrii cu drept de vot de la data de 07.02.2010 la care să poată fi raportat tabelul cu cele 94 de persoane. Deși prima instanță i-a cerut pârâtei explicit la termenul din 25.11.2013 să depună lista membrilor comunității cu drept de vot la 07.02.2010 și dovada calității de membru cu drept de vot ( în sensul confirmării cererii de adeziune și plății cotizației) pentru persoanele prezente la Adunarea din 07.02.2010, pârâta a înțeles să depună la filele 119-121 un tabel atașat unei adrese datate 09.03.2010 referitor la situația anului 2009 ( în sensul că în 2009 au fost 110 membri, cotizația fiind achitată integral), înscris lipsit de relevanță în condițiile în care interesa situația de la data de 07.02.2010.
Referitor la susținerea reclamantului, Tribunalul reține că în procesul verbal al Adunării Generale din 07.02.2010 se menționează că 17 persoane prezent urmau a fi primite în asociație la acea dată însă nici o altă mențiune nu urmează cu privire la definitivarea situației lor în sensul dobândirii calității de membru cu drept de vot. În același sens, respectiv că pentru mai multe persoane situația în privința dreptului de vot anterior ședinței necesita clarificări, este declarația martorului Macarov Kolea în sensul că aproape jumătate din persoanele participante nu aveau contribuțiile sau adeziunile plătite la zi încât marea majoritate le-au plătit pe loc pentru a putea vota, au votat și au plecat însă, pe de altă parte, martorul nu avea cotizația plătită la zi și totuși a votat.
Pe de altă parte, chiar dacă am raporta tabelul celor 94 de participanți la adunarea din 07.02.2010 la tabelul atașat adresei datate 09.03.2010, rezultă că 45 din cei 94 nu erau membri, apar în mod repetat sau nu au semnat tabelul de prezență la adunarea din 07.02.2010, rezultând astfel un număr de 49 de membri cu drept de vot prezenți. Or cvorumul pentru legala constituire a adunării era de 56 de membri ( jumătate plus unu din cei 110 membri atestați tabelul atașat adresei datate 09.03.2010).
Tribunalul apreciază că dovezile privind legala constituire a adunării generale din 07.02.2010 și implicit validitatea hotărârii de excludere adoptate se impun a fi examinate cu rigoare față de gravitatea consecințelor hotărârii, excluderea reclamantului din asociație și pierderea calității de ales local. Din același considerent era în puterea și de datoria pârâtei să se asigure cu privire la respectarea condițiilor de cvorum, să constituie și să conserve dovezile necesare, perspectiva formulării prezentei acțiuni în instanță de către reclamant fiind în mod rezonabil previzibilă. Analiza primei instanțe este asupra acestor aspecte expusă la fila 9 a sentinței recurate, pe baza căreia prima instanță reține inexistența vreunei încălcări statutare, este una generică, făra aplecare asupra conținutului efectiv al înscrisurilor din perspectiva aptitudinii de a face dovada cu privire la numărul de membri cu drept de vot la 07.02.2010 și a prezenței acestora la adunarea de la acea dată.
Pentru motivele expuse mai sus Tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada, într-o măsură rezonabil a fi pretinsă pârâtei, cu privire la întrunirea condițiilor de cvorum și, implicit, validitatea hotărârii nr. 1/07.02.2010 emisă de pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni Târgu F.. Pe cale de consecință Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantului și anulării hotărârii nr. 1/07.02.2010 emisă de pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni Târgu F. precum și anulării parțiale a hotărârii Consiliului Director din 06.08.2010 emisă de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România, respectiv în ceea ce privește validarea hotărârii nr. 1/07.02.2010. Cu privire la hotărârea Consiliului Director din 06.08.2010 al pârâtei C. Rușilor Lipoveni din România, soluția de anulare parțială se impune ca o consecință firească a anulării hotărârii nr. 1/07.02.2010, pe care la 06.08.2010 Consiliul director a înțeles să o valideze.
În baza art. 274 C.proc.civ, urmare a admiterii recursului și admiterii în tot a cererii reclamantului, Tribunalul va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant constând în onorariu de avocat ( 2000 lei cu chitanța 50/15.04.2014 și 1000 lei cu chitanța 8/21.11.2014) și taxe de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 647/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria P. pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite acțiunea civilă astfel cum a fost completată formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții C. Rușilor Lipoveni din România și C. L. a Rușilor Lipoveni Târgu F..
Dispune anularea hotărârii nr. 1/07.02.2010 emisă de pârâta C. L. a Rușilor Lipoveni Târgu F. precum și anularea în parte a hotărârii Consiliului Director din 06.08.2010 înregistrată sub nr. 446/09.08.2010 emisă de pârâta C. Rușilor Lipoveni din România în ceea ce privește validarea hotărârii nr. 1/07.02.2010.
Mentine restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 3015,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 27.01.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, O. I. |
Grefier, O. S. |
O.I.I. 18.05.2015 2 EX
Jud. fond R. P. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
