Contestaţie la executare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 24257/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Ianuarie 2015
Președinte – M. M.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 53
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IASI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva sentinței civile nr. 4137/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, intimate C. M., C. - C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2012 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, Tribunalul constată:
Prin sentința civilă nr. 4137/20.03.2014 Judecătoria Iasi a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanațelor Publce Iași-Adminsitrația Finanțelor Publice Iași, a dispus anularea actelor de executare întocmite de intimată la 02.07.2013 pentru suma de 367 lei. A dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru de 30 de lei la rămânerea definitivă a prezentei sentințe si a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 31.07.2013, astfel cum a fost modificată ulterior, contestatoarea C. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași anularea actelor de executare întocmite de intimată pentru suma de 367 lei și restituirea cheltuielilor de judecată
În motivare contestatoarea a arătat că a avut calitatea de persoană fizică autorizată până în 2010 iar cererile sale prin care a solicitat reglementarea situației legate de împrejurarea că i s-au cerut deciziile de impunere anuale din anii 2008-2012 nu au primit răspund. Contestatoarea nu a primit decizia de impunere din care să rezulte datoriile imputate și anii din care provin.
În drept art.711 și urm. C.proc. civ, Codul de procedură fiscală.
Intimata Direcția G. Regională a Finanațelor Publice Iași-Adminsitrația Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. Titlul executoriu a fost emis în baza deciziei nr._/17.05.2013 în mod legal.
La dosar au fost depuse în copie actele dosarului de executare, alte înscrisuri.
Analizând lucrările cauzei, instanța reține:
Potrivit art. V din OUG nr. 125/2011,
(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.
(4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente:
a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii;
b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată;
c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012;
d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate.
(5) Procedura de predare-primire a documentelor și informațiilor prevăzute la alin. (4) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății, în termen de 30 zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Sumele reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1), inclusiv dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, pentru care dreptul de a stabili și/sau dreptul de a cere executarea silită s-au prescris până la data preluării în administrare a acestora de către Agenția Națională de Administrare Fiscală rămân în responsabilitatea caselor de asigurări sociale.
(7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate
10) Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului, în absența informării debitorului cu privire la obligația de plată și implicit obligația de plată neputând deveni scadentă și implicit neputând fi declanșată executarea silită. Sarcina probei cu privire la comunicarea titlului de creanță în cadrul contestației la executare revine organului de executare.
Intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei prin emiterea la 02.07.2013 a somației și a titlului executoriu pentru suma de 367 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate potrivit deciziei de impunere nr._/17.05.2013.
Instanța reține că, potrivit acestui act normativ, intimata urma să dispună de toate înscrisurile necesare pentru a aprecia dacă poate declanșa executarea silită sau avea posibilitatea de a le solicita. Or din cuprinsul întâmpinării rezultă că intimata nu a înțeles să verifice documentele care atestă comunicarea deciziilor de impunere înainte de a declanșa executarea silită și nici nu a făcut această dovadă pe parcursul judecății iar eventualele disfuncții în relația dintre diversele instituții implicate nu este imputabilă contestatoarei.
În consecință în baza art. 172 și urm. Cod procedură fiscală și 399 și urm. C.proc.civ instanța va admite contestația și va dispune anularea actelor de executare întocmite de intimată pentru suma de 357 lei.
În baza art. 45 alin.1lit.f din OUG nr.80/2013 instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru achitate la rămânerea definitivă a prezentei sentințe iar în baza art. 453 C.proc.civ va obliga intimata la plata celorlalte cheltuieli efectuate de contestatoare, respectiv 200 lei onorariu de avocat achitat cu chitanțele 268/25.10.2013 și 272/25.11.2013.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Directia Generala Regională a Finanțelor Publice Iasi care a solicitat modificarea sentinței civile și respingerea contestației la executare formulate de contestatoarea Cocalea M..
În motivarea caii de atac se arata ca art. 44 alin. 2 C.proc. fisc. A fost integral modificat de OUG nr 29/2011, iar pe de altă parte CAS Iasi a comunicat actul administrativ. Astfel, la momentul emiterii si comunicarii deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin. 2 din OUG 92/2003 nu mai prevedea nicio enumerare subsecventa cu privire la modalitatile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
Cu privire la cheltuielile de judecata, se arata ca intimata nu se află în culpă procesuala și nu poate fi retinuta nici reua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale, astfel încat intimata nu trebuia obligata la plata cheltuielilor de judecata.
♦♦♦
Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de apel formulate în cauza, Tribunalul retine:
Actele de executare care se contestă în speță sunt titlul executoriu si somatia emise in data de 02.07.2013 pentru suma de 367 lei. Documentul prin care se evidențiază suma de plată este dat de decizia de impunere nr._/17.05.2013.
Conform ART. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la data de 17.05.2013, data emiterii deciziei nr._,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Asadar, subzista obligatia intimatei de a face dovada comunicării deciziei de impunere printr-una din modalitatile care să confirme primirea actului administrativ fiscal, comunicarea prin publicitate fiind posibilă numai daca actul nu poate fi comunicat astfel încat să se asigure confirmarea primirii acestuia. Prin urmare, motivul de apel întemeiat pe inexistenta obligatiei de comunicare subsecventă, determinată de modificarea art. 44 alin2 C.proc.fisc. prin OUG nr. 29/2011 este neîntemeiat.
În speță, apelanta nu a făcut doveda comunicarii titlului de creanță către debitoare. În fapt, în dosarul de executare depus în copie la dosarul cauzei nu se regăsește nici decizia de impunere nr._/17.05.2013 și nici dovada comunicării acestei decizii catre intimată.
Prin urmare, concluzia instanței de fond privind necomunicarea legală a actului administrativ fiscal, cu toate efectele pe care le produce acest fapt este corectă, criticile apelantei fiind neîntemeiate.
În ce privește cheltuielile de judecata la plata cărora apelanta a fost obligata, față de chitanțele 268/25.10.2013 și 272/25.11.2013 depuse la dosar, instanța a reținut corect că s-a facut dovada cuantumului acestora, culpa procesuala a apelantei fiind aceea de a continua executarea silita prin emiterea titlului executoriu si a somatiei de plata fara a verifica documentele din dosarul de executare, în speță existenta deciziei de impunere și dovada ca aceasta a fost comunicata legal catre debitoare.
Pentru motivele arătate Tribunalul, în temeiul disp. art 480 N C.proc.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de intimata Directia Generala Regională a Finanțelor Publice Iasi împotriva sentinței civile nr. 4137/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Directia Generala Regională a Finanțelor Publice Iasi împotriva sentinței civile nr. 4137/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta Directia Generala Regională a Finanțelor Publice Iasi să plătească intimatei Cocalea M. suma de 400 lei reprezentand cheltuieli de judecată în apel – onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M..
4 ex/ 27.03.2015
Jud. fond. O. I. I.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
