Contestaţie la executare. Decizia nr. 231/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Februarie 2013
Președinte -M. M.
Judecător - C. M.
Judecător - S. C.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă nr.231
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta A.-A. IAȘI, împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 a Judecătoriei Iași, intimat U. C. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat de către recurent prin serviciul de registratură cerere de judecare a cauzei în lipsa sa.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/01.06.2012Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul U. C. A. cu domiciliul ales la C. av R. și Asociații din Iași . . în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași cu sediul în Iași .. 18-20.
Anulează executarea silită pornită de intimată împotriva contestatorului ce face obiectul dosarului de executare nr._.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că atât prin cererea formulată cât și prin concluziile în dezbateri, contestatorul nu a invocat și nu a dovedit existența vreunui motiv în susținerea cererii de suspendare a executării silite, care ar fi prejudiciul pe care l-ar putea suferi prin continuarea executării silite și care nu ar putea fi înlăturat, motiv pentru care instanța va respinge această cerere.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Intimata C. de A. de S. Iași a emis la data de 31.10.2011 decizia de impunere nr._ prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestatorul U. C. – A., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 257 lei, dobânzi de 416 lei și penalități de întârziere de 39 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ian. 2006 – sep. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din OG 92/2003. S instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
A invocat contestatorul că nu a fost înștiințat despre existența obligației de plată iar decizia de impunere nu i-a fost comunicată.
Reține instanța, că din copia dosarului de executare transmisă de intimată nu rezultă că aceasta a comunicat actul administrativ fiscal către contribuabil.
Singura dovadă transmisă de către intimată vizează o comunicare din 09.01.2012, recepționată de mama contestatorului.
Conform disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia de impunere emisă de intimată la 11.10.2010 constituie conform disp art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.
Conform disp. art. 87 cod procedură fiscală decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 și pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 21.12.2010 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta neputând sta la baza executării silite a contestatorului.
În ce privește decizia de impunere ce cuprinde creanța împotriva contestatorului, acesta devine titlu executoriu conform disp. art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, care este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Prin Decizia nr.536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.44 alin.3 din O.G. nr.92/2003, dispoziția legală fiind neconstituțională în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrative fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.2 lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Din cuprinsul dosarului de executare nu rezultă că s-a procedat la comunicarea deciziei de impunere către contestator potrivit dispozițiilor legale menționate.
Mai reține instanța că începând din aprilie 2011 petentul se află în stare de arest astfel încât comunicarea legală a actelor ce îl privesc ar fi trebuit să se facă, potrivit disp art 90 alin 6 cod proc civilă la administrația închisorii.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată, va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. -C. de A. de S. Iași solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la executare. Motivează recursul prin aceea că disp. art. 44 alin 2 C P Fisc a fost modificat de OUG 29/2011, iar pe de altă parte instituția a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada în acest sens. La momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere dispozițiile legale nu mai prevedeau nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal, dispoziții legale care au fost respectate cu strictețe, însă contestatorul nu s-a prezentat pentru a ridica corespondența, astfel că s-a procedat la comunicarea actului prin publicitate.
Arătă în continuare că obligația depunerii la CJAS a declarațiilor privind obligațiile care le revin față de fond și dovada plății acestor obligații revine tuturor celor care exercită profesii liberale.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 31.10.2011, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.(2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
În speță Tribunalul constată că recurenta nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere emisă la data de 31.10.2011, înțelegând să-i comunice doar titlul executoriu, motiv pentru care în mod corect a statuat Judecătoria că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare câtă vreme nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță.
Pentru aceste considerente, apreciind că în mod corect a fost soluționată cauza de prima instanță, urmează ca Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de C.- C. de A. de S. Iași și continuat de A.- A. Iași împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul formulat de C.- C. de A. de S. Iași și continuat de A.- A. Iași împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. C.M. S.C. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/27.02.2013
Jud. fond R. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1236/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
