Contestaţie la executare. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 390/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
Președinte – M. M.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 390
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta D. IAȘI-A. A M. IAȘI impotriva sentintei civile nr._/29.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, intimat C. V., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat R. M. pentru intimat,lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a înaintat e către recurentă prin serviciul de registratură la data de 15.05.2014 un set de înscrisuri cu duplicat pentru comunicare.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, apelul declarat în termen, motivat, semnat, scutit de plata taxei de timbru, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere
Interpelat fiind apărătorul intimatului arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor înaintate la dosar, precizează că sunt aceleași înscrisuri care au fost depuse de intimat la instanțe de fond odată cu contestația formulată.
Instanța comunică apărătorului intimatului un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul intimatului având cuvântul solicită respingerea apelului ca nemotivat și neîntemeiat, păstrând instanța de fond ca fiind legală și temeinică sentința atacată.Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanța onorariu avocat în original. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică având în vedere că intimatului nu i se comunică și nu i se explică de unde acesta a plătit aceste sume de bani. În acest dosar este vorba de suma de 146 lei dar, în dosarele_/245/2013 intimatului i-a venit somație și titlul executoriu pentru suma de 45 lei, în dosarul nr._/245/2013 acesta a primit somație și titlul executoriu pentru suma de 149 lei, care au fost trimise la interval de câteva zile unele de altele, totalul sumei de plată este de 785 lei.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra recursului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._/29.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost respinsa excepția inadmisibilității, a fost admisa contestația la executare formulată de contestatorul C. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași. Au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_, respectiv somația emisă la data de 02.07.2013 și titlul executoriu emis la data de 02.07.2013. A fost obligata intimata la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,Contestația la executare împotriva actelor de executare este admisibilă față de dispozițiile art. 172 și următoarele din codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
În cauză, contestatorul nu a înțeles să formuleze contestație împotriva deciziei de impunere ca act administrativ fiscal, instanța urmând a analiza doar modul în care au fost emise actele de executare.
Prin urmare va respinge excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei, analizand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.03.2013 decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, pentru plata sumei de 146 lei reprezentând contributia de asigurari sociale de sanatate
Conform mențiunilor deciziei, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 din OG 92/2003. Se instituie obligația achitării sumelor din titlu,în termenul prevăzut în art. 111 al. 2 din OG 92/2003.
Dispozițiilor art. 141 cod proc. fiscală prevăd că ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Decizia emisă de intimată la 31.03.2013 constituie conform dispozițiilor art. 85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.
Decizia ce cuprinde creanța împotriva contestatorului devine titlu executoriu conform dispozițiilor art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Rezultă cu evidență din cuprinsul dosarului de executare că intimata cunoștea domiciliul contestatorului dar aceasta nu a procedat la comunicarea deciziei de impunere la domiciliul acestuia.
Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet, întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile, complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.
Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Corelativ, art. 86 alin. 6 din același cod dispune ca decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Cum decizia de impunere nu i-a fost comunicată niciodată debitorului în conformitate cu dispozițiile legale, obligația de plată nu era exigibilă, iar titlul executoriu a fost nelegal emis.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite contestația și va anula formele de executare”
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen Directia Regionala a Finantelor Publice Iasi.
In motivare s-a aratat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca nu au fost comunicate contestatorului deciziile de impunere in conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. 2 din codul de procedura fiscala. CAS Iasi a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal in concordanta cu noile reglementari instituite prin art. 44 din OG nr. 92/2003 .
Un act administrativ fiscal poate fi contestat numai pe calea procedurii speciale reglementata de legiuitor prin dispozitiile art. 209 alin. 2 din OG nr. 92/2003 c. pr. fiscala, procedura ce nu a fost parcursa in speta contestatorul adresandu-se direct instantei. Hotararea instantei in ceea ce priveste modul de comunicare a actului administrativ fiscal este inadmisibila pe calea contestatiei la executare, instanta fiind in imposibilitatea legala de a se pronunta asupra unor aspecte pentru solutionarea carora sunt competente doar organul fiscal prin Biroul pentru solutionarea contestatiilor si ulterior instanta de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se arata ca potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor
Subliniaza faptul că marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități.
Solicita sa se aiba în vedere următoarele aspecte:
• În cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
• Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale și la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-si declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau in primul rand contestatorului.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 anicalculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata arata ca potrivit art. 274 alin. 1 c. pr. civ. pentru a fi obligata partea care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecata trebuie sa fie in culpa procesuala sau prin atitudinea sa culpabila sa fi determinat aceste cheltuieli. Alta conditie care trebuie indeplinita pentru a putea acorda cheltuieli de judecata este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se incadreaza in aceasta categorie. In cazul de fata nu este indeplinita niciuna dintre aceste conditii actele atacate de catre reclamantul intimat fiind temeinic si legal intocmite.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea apelului si respingerea contestatiei.
Intimatul nu a depus intampinare.
Cu ocazia judecarii apelului a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand cererea de apel prin prisma motivelor invocate si a prevederilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
La data de 31.03.2013 Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi a emis pe numele intimatei-contestatoare decizia de impunere nr._ pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS.
Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimata datorează suma totală de 146 lei, cu titlu de contribuție de asigurari sociale de sanatate datorate de persoanele care realizeaza venituri din activitati independente si persoanele care nu realizeaza venituri.
În baza deciziei de impunere a fost emis titlu executoriu nr._/02.07.2013 și somația din aceeasi data, acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului apel.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța prin dispozițiile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Apelanta si prin cererea de apel a recunoscut ca decizia de impunere a fost comunicata contestatorului doar prin publicitate. In conditiile in care potrivit art. 44 alin. 2 din c. pr. fiscala comunicare trebuia sa se efectueze prin posta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire tribunalul retine ca realizarea comunicarii prin publicitate nu respecta dispozitiile legale ceea ce echivaleaza cu o lipsa a comunicarii motiv pentru care tribunalul retine ca in cauza titlul de creanta reprezentat de decizia de impunere nr._ nu a devenit titlul executoriu si deci titlul executoriu emis nu este valabil, executarea silită fiind nulă.
In ceea ce priveste motivul de apel referitor la faptul ca in mod gresit a fost obligata apelanta la plata cheltuielilor de judecata tribunalul retine ca nu este fondat. . cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala. Or, in conditiile in care din probele administrate instanta a retinut ca executarea silita este nelegala ca urmare a faptului ca apelanta nu a respectat dispozitiile legale care prevedeau obligativitatea comunicarii actului administrativ fiscal prin scrisoare recomandata, culpa procesuala apartine acesteia astfel incat in mod corect a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus si pentru motivele pe larg expuse de catre prima instanta pe care instanta de apel si le insuseste nefiind necesara reiterarea lor, se retine ca sentinta atacata este legala si temeinica motiv pentru care va respinge apelul si va pastra sentinta atacata.
In baza art. 453 c. pr. civ. constatand culpa procesuala a apelantei pentru promovarea acestui apel o va obliga la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul de avocat achitat conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Directia Generala a Finantelor Publice Iasi-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi impotriva sentintei civile nr._/29.11.2013 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Obliga apelantul Directia Generala a Finantelor Publice Iasi-Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi la plata in favoarea intimatului Chirosca V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariul de avocat achitat conform chitantei depuse la dosar.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 16.05.2014
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/ 30.06.2014
Jud. fond.M. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3615/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 738/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
