Pretenţii. Sentința nr. 3615/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3615/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 3615/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Noiembrie 2014
Președinte - Doinița T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3615/2014
M. Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – L. Z.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect pretenții DAUNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. S. N. pentru pârât, lipsă fiind reclamantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Cons. jur. S. depune la dosar delegație de reprezentare pentru pârât.
Instanța constată că dosarul se află la primul termen de judecată, că a fost învestită cu judecarea unei acțiuni în temeiul art. 541 C. pr. pen. și că, potrivit disp. art. 95 al.2 NCPC, T. Iași este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată,cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond:
Cons. jur. S. pentru pârât, solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru toate motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii motivând că reclamantul nu face dovada existenței unei hotărâri definitive de achitare dată de o instanță de judecată prin care să se fi constatat eroarea judiciară.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față constată:
Cu cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul S. D. a formulat in contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., cerere de reparare a pagubei pentru eroare judiciară, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 Euro in echivalent lei la cursul BNR din ziua plății.
In motivarea cererii susține reclamantul că la data de 4.10.2006 dl judecător T. G. a judecat cererea sa de înlocuire a măsurii arestării preventive deși era incompatibil întrucât mandatul de arestare fusese prelungit de soția acestuia, judecător. Parte din considerentele încheierii din 4.10.2006 sunt copiate din încheierea de prelungire a arestării preventive. Ambii judecători și-au întemeiat opinia pe depozițiile a doi martori, P. V. și P. V.–L., care nu au avut nicio legătură cu reclamantul. Același judecător a judecat și contestația sa la executare, a judecat recursul la contestația la executare la data de 5.09.2013, respectiv s-a pronunțat prin decizia penală nr. 1204/2013. Susține reclamantul că ceilalți doi coinculpați au fost puși in libertate. In privința sa a avut neșansa de a fi judecat de către dl judecător T., care nu l-a pus in libertate. Erorile judiciare comise repetat de către acest judecător i-au îngrădit accesul la justiție și dreptul de a avea un proces echitabil. Au fost încălcate și disp. art. 6 și 11 din Noul cod de procedură penală privind respectarea demnității umane precum și dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin 1 CEDO), art. 14 CEDO privind interzicerea discriminării, art. 4 Protocolul 7 și art. 1 alin 1 Protocolul 12. Susține reclamantul că a suferit foarte mult, raportându-se la situația celor doi inculpați care au fost lăsați în libertate sub control judiciar. Aceste suferințe sunt actuale, mai ales ca urmare a judecății cauzelor in recurs in care dl T. a fost judecător.
În drept invocă reclamantul disp. art. 541 alin 3 Cod pr. penală, art. 52 alin 1 și 3 din Constituția României, art. 3 Protocolul nr. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu cererea depusă la instanță la data de 3.07.2014 reclamantul a precizat că plângerea depusă la instanță în temeiul art. 538-539 Cod procedură penală a fost formulată împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 17.01.2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție .
A depus in susținerea cererii înscrisuri, respectiv: încheierea din 16.09.2006 a Tribunalului Iași-Secția Penală pronunțată in dosarul nr._/2006, încheierea din 4.10.2006 pronunțată în ds. nr._/99/2006 al Tribunalului Iași-Secția Penală, încheierea din 14.11.2013 pronunțată in dosar nr._ al Curții de Apel Iași-Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, decizia penală nr. 883/2013 a Curții de Apel Iași pronunțată în același dosar, decizia penală 1204/2013 pronunțată în ds. nr._ a Curții de Apel Iași-Secția Penală și pentru Cauze cu minori.
Susține reclamantul că formulează cererea de față cu referire la Decizia penală nr. 71 din 17.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 63 din 29.01.2010 a Tribunalului Iași dată in ds. nr._/99/2006. Eroarea judiciară comisă de către Înalta Curte constă în aceea că nu s–a dat curs deciziei nr. 1470 din 8.11.2011 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 indice 1 din Cod pr. penală in măsura in care acesta înlătură aplicarea legii mai favorabile. În temeiul acestei decizii, general obligatorii președintele instanței era ținut să întrebe inculpații dacă doresc să fie judecați în baza recunoașterii faptelor, situație in care pedeapsa se reducea cu o treime. În cazul său nu a fost interpelat in acest sens la primul termen de judecată din data de 13.12.2011 și nu au fost aplicate disp. art. 320 indice 1 Cod pr. civilă . Astfel, pedeapsa de 6 ani primită la instanța de fond, dacă instanța de judecată aplică legea corespunzător, trebuia redusă cu 1/3, adică rămânea cu 4 ani. In prezent a executat deja 4 ani și se află tot în penitenciar unde mai are mult de stat doar datorită erorii judiciare comise de instanța de judecată in data de 13.12.2011 prin neaplicarea corespunzătoare a legii.
P. întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată. Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 538-539 Cod pr. penală pentru antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Reclamantul nu face dovada existenței unei hotărâri judecătorești de achitare prin care să se fi constatat eroarea judiciară. Cu privire la precizările reclamantului susține pârâtul că acestea nu au nicio legătură cu cererea inițială. Solicită disjungerea cererii față de care invocă excepția de litispendență și conexarea sa la dosarul nr._ - complet D3 in care s-au adus critici tot împotriva deciziei civile nr. 71/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
P. răspunsul la întâmpinare (fila 71) reclamantul stăruie asupra motivelor inițiale ale cererii de chemare in judecată reiterând argumentarea culpei judecătorului, incompatibil, care s-a pronunțat asupra recursului împotriva hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, săvârșind astfel, in opinia reclamantului, exces de putere.
Susține că anexarea înscrisurilor care privesc dosarul nr._ la prezentul dosar s-a datorat unei erori.
Examinând cererea de chemare in judecată T. o constată nefondată pentru următoarele motive:
Reclamantul solicită obligarea Statului R. la plata de despăgubiri pentru eroarea judiciară săvârșită de judecătorul care s-a pronunțat in cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/99/2006 al Tribunalului Iași, incompatibil fiind, cerere pe care o întemeiază pe dispozițiile art. 541 alin 3 din Cod Procedură Penală, art. 52 alin 1 și 3 din Constituția României, art. 3 Protocolul nr. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală reglementează in Cap. VI procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau in caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri.
Art. 538 Cod pr.penală reglementează dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciară, accepțiunea acestui concept fiind dată de ipoteza in care persoana care a fost condamnată definitiv a fost definitiv achitată in urma rejudecării cauzei în condițiile expuse in alineatele 1 și 2.
Dreptul la repararea pagubei există și în ipoteza privării nelegale de libertate, reglementată de art. 539 Cod pr.civilă. Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.
P. urmare, situațiile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală, fiind vorba explicit de art. 538,539 C.proc.pen, prin această dispoziție excluzându-se implicit orice altă posibilitate a persoanei vătămate de a solicita în orice mod și sub orice alt temei legal acoperirea unui prejudiciu de această natură.
În consecință, S. R. nu răspunde patrimonial decât pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Reglementarea legală ce stabilește în ce constau erorile judiciare/privarea nelegală de libertate pentru care poate fi angajată răspunderea statului este dată de art. 538,539 C.proc.pen. raportat la art. 52 alin. (3) din Constituția României, care statuează că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Ca norme speciale, care reglementează limitele in care poate fi angajată răspunderea statului pentru eroarea judiciară ori privarea nelegală de libertate, disp. art. 538,539 Cod pr.civilă sunt de strictă interpretare și aplicare. Angajarea răspunderii statului pentru alte ipoteze de fapt decât cele reglementate limitativ și expres de textele numite ar constitui o încălcare a legii în esența sa.
Ori, analizând cererea de chemare in judecată, tribunalul constată că temeiurile de fapt ce justifică demersul judiciar al reclamantului țin de respectarea normelor de procedură in cadrul judecății mai multor dosare vizând starea sa de detenție, in care soluția a fost pronunțată de către un anumit judecător. Așa fiind, faptul reclamat în speță nu atrage răspunderea materială a statului, pentru că nu se încadrează in motivele limitativ reglementate de art. 538, 539 Cod pr.penală pentru angajarea acestei răspunderii.
Instanța civilă chemată să se pronunțe asupra cererii de despăgubire a reclamantului nu are competența de a verifica ori de a aprecia asupra legalității procedurilor penale in care a fost angajat acesta, ci doar de a verifica dacă, efect al soluțiilor pronunțate in procesul penal, reclamantul a fost victima unei erori judiciare ori a privării nelegale de libertate în înțelesul art. 538 alin 1 și 2 Cod pr.civilă, respectiv art. 539 alin 2 Cod pr.civilă.
Reclamantul nu se află în niciuna dintre aceste situații. Pretinsa încălcare a normelor de procedură in cursul judecății cauzelor sale privind starea de arest preventiv de către unul dintre judecătorii ce s-au pronunțat asupra acestora nu constituie – prin raportare la norma specială, art. 538 alin 1,2 și art. 539 Cod pr.penală – motiv pentru reținerea calității de victimă a unei erori judiciare, ori a privării nelegale de libertate.
În consecință, reclamând o situație de fapt pe care legiuitorul nu o prevede ca temei al răspunderii materiale a statului, fiind externă limitelor de reglementare date de dispozițiile speciale ale legii de procedură penală, cererea de chemare in judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de către reclamantul S. D., CNP_, deținut in Penitenciarul Iași în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., București, sector 5, ., cu sediul ales in Iași, .. 26 la Direcția Generală a Finanțelor P. Iași.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se va depune la sediul Tribunalului Iași.
Pronunțată în ședință publică, 10.11.2014.
Președinte, Doinița T. | ||
Grefier, D. C. |
RED. ȘI TEHN/T.D./9.12.2014./4 EX.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 885/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
