Contestaţie la executare. Decizia nr. 743/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 743/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Mai 2014
Președinte – M. M.
Judecător – D. D.
Judecător – A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 743
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUN.IAȘI împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013 a Judecătoriei Iași, intimați S. S., C. DE A. DE S. IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.05.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.06.2013, sub nr._, disjunsă din dosarul nr._/245/2013, contestatoarea S. S. a formulat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Mun. Iași contestație la executare împotriva actelor de executare îndeplinite de intimată în dosarul execuțional nr._/2011. S-a solicitat și suspendarea executării silite.
In motivarea contestației la executare contestatoarea a arătat, potrivit precizărilor aduse la termenul din 27.05.2013 în dosarul nr._/245/2013 și pentru termenul din data de 29.07.2013 în prezentul dosar, că anunțul colectiv pentru publicarea prin publicitate a debitului pe care l-ar datora intimatei nu poate valora o comunicare valabilă a actului administrativ fiscal întrucât comunicarea acestui act trebuia să respecte prevederile art. 44 C.proc.fiscală coroborat cu art. 95 C.proc.civ..
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 92/2003, art. 711 și 718 alin. 1 N.C.p.c.
Intimata, prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P. a Jud. Iași, excepție rămasă fără obiect în urma precizărilor făcute de contestatoare pentru termenul din data de 29.07.2013. Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta figurează cu obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, debitele fiind stabilite prin Decizia nr._/31.10.2011, care face referire la obligația reclamantei de a achita suma de 2659 lei cu titlu de contribuție FNUASS, suma de 354 lei dobânzi și suma de 353 lei penalități. Neefectuându-se plăți în contul creanțelor fiscale s-a procedat la începerea măsurilor de executare silită prin emiterea somației nr._ și a titlului executoriu aferent nr._/27.12.2011. AFP Iași a preluat dosarul fiscal al contestatoarei și competența de urmărire și încasare a contribuțiilor privind procedura de predare-primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF-AFP Iași a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prev la cap II și III din Titlul IX al Codului Fiscal.
Prin sentința nr._/29.07.2013 Judecătoria Iași a admis contestația, a anulat actele de executare întocmite de intimată în dosarul execuțional nr._/2011, și a suspendat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr._/2011 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,La data de 27.12.2011 CAS Iași a emis în dosarul de executare nr._/2011 somația si titlul executoriu nr._/27.12.2011, prin care retine in sarcina contestatoarei S. S. obligația de plată a sumei totale de 3366 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi si penalități. Aceste sume erau datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind calculate în baza Deciziei de impunere nr._/31.10.2011. Dosarul de executare început de CAS a fost preluat de Administrația Finanțelor publice a Mun. Iași. Întrucât executarea silită a fost demarată înainte de data intrării în vigoare a Noului C.proc.civ., potrivit art. 24 din acest act normativ, prezenta contestație la executare se va judeca potrivit prevederilor Codului de Procedură civilă de la 1865.
Instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Potrivit alin. 2 al art. 141 din OG nr. 92/2003, titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nr._/31.10.2011 nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
2) Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace:
a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal;
b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
(2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.”
Prin urmare, se apelează la comunicarea prin publicitate doar în situația în care nu a fost posibil să se realizeze comunicarea prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin mijloacele subsecvente menționate la art. 22 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 92/2003. Decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei prin poștă, în lunile noiembrie și decembrie 2011 (f.25,26) la adresa ., ., . informațiile oferite de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că, începând cu data de 06 octombrie 2010 contestatoarea are un alt domiciliu. Această schimbare de domiciliu a fost adusă la cunoștința organelor statului, astfel că efectuarea comunicării la un domiciliul anterior, după mai bine de un an de la schimbarea acestui domiciliu, nu reprezintă o comunicare valabilă. Nefiind valabilă comunicarea prin poștă, nu se poate considera că ea nu a putut fi realizată, pentru a se putea trece la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate (prin afișare la sediul intimatei, pe pagina de internet a acesteia și prin publicarea unui anunț privind această modalitate de comunicare în presă); este evident că afișarea la sediul intimatului și publicarea pe internet a anunțului colectiv privind emiterea deciziei de impunere nu sunt mijloace de comunicare care să asigure transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, în sensul art. 44 alin. 2 ind. 1 din OG nr. 92/2003, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare ce se circumscrie noțiunii de comunicare prin publicitate.
Or, ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații. Contestatorul a invocat, în instanță, și faptul că decizia de impunere nu i-ar fi fost comunicată.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Prin urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis, astfel încât urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea titlului executoriu nr._/27.12.2011 și a executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu în dosarul de executare nr._/2011’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul DGRFP-AFP Iași solicitând respingerea contestației; cu privire la suspendarea executării silite a arătat că în motivarea cererii de suspendare nu s-au invocat neregularități cu privire la actele de executare silită; contestatoarea putea cere suspendarea executării doar după sesizarea autorității publice care a emis actul. Arată că titlul de creanță a fost comunicat poștal cu confirmare de primire, existând dovada neechivocă a acestei împrejurări, fiind bifată în confirmarea de primire rubrica ,,nereclamat/expirat termenul de păstrare’’. Pentru aceste motive actul administrativ a fost comunicat și prin publicitate.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul nu este fondat urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Comunicarea actului administrativ (respectiv decizia de impunere) nu este corespunzătoare pentru că ea s-a realizat la o altă adresă decât cea la care contestatoarea își avea domiciliu. Astfel, deși potrivit bazei de date a Serviciul de evidență a persoanelor contestatoarea își avea încă din 06.10.2010 domiciliul în Iași, .. 42, organul de constatare a expediat decizia de impunere la vechea adresă a contestatoarei din Iași, .>
Nelegalitatea comunicării actului administrativ (decizia de impunere) lipsește titlul de creanță de forța executorie, căci titlul de creanță devine titlu executoriu sub condiția comunicării sale către contribuabil.
În consecință, executarea silită demarată nu a avut la bază un titlu executoriu motiv pentru acre în mod corect prima instanță a anulat actele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/29.07.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.D. A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 23.05.2014
Jud. fond. P. Ș. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 738/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1654/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
