Fond funciar. Decizia nr. 1549/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1549/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1549/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Iunie 2013
Președinte - P. T.
Judecător - C. A.
Judecător - S. F.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1549/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul M. C. V. și pe intimații C. L. DE F. F. A. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI DE PE L. INSTITUȚIA PREFECTULUI IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare parțială TP.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 19.06.2013 când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 19.219/16.11.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. A. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IASI, prin reprezentanți legali și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în analiza cererii de constatare a nulității absolute parțiale a T.P. nr. 5.458/18.01.2002, se impune a se avea în vedere că potrivit art. 37 alin. 1 din H.G. nr. 131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului contestat), comisia județeană a emis titlul în cauză pe baza documentației înaintate de comisia locală de fond funciar.
Precizează că art. 58 din Legea nr._, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede „pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa.”
Referitor la cererea privind emiterea unui titlu de proprietate pe numele reclamantului, solicită să se observe că este necesar ca acesta să facă dovada că a urmat procedura specială prevăzută de legislația în materia funciară și că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4.478 mp teren solicitată, ori reclamantul invocă ca mod de dobândire a proprietății, contractul de vânzare-cumpărare nr._/1993.
Se învederează de instanța de fond că legislația funciară prevede o procedură specială în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, care se realizează de instituții expres prevăzute de lege și anume, comisiile locale și județene de fond funciar (art. 27 din H.G. nr. 890/2005, în vigoare în prezent).
Instanța de fond a precizat că nu se poate subroga în atribuțiile comisiilor de fond funciar și, în afara procedurii, să dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, fără ca acesta să fi urmat procedura specială prevăzută de lege.
Reclamantul trebuie să facă dovada că a depus în termen, potrivit art. 9 din Legea nr._, republicată, cu modificări și completări, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru respectiva suprafață de teren la Primăria Comunei Lețcani, neexistând posibilitatea, conform legii, ca acesta să se adreseze direct instanței de judecată pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond a precizat faptul că reclamantul deține terenul în cauză în baza contractului de vânzare-cumpărare și aceasta nu poate determina instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 5458/18.01.2002 și să dispună emiterea unui titlu de proprietate pe numele defunctului pentru diferența de teren, atâta timp cât nu face dovada că a urmat procedura prevăzută de lege în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, iar potrivit art. 116 din Regulament și art. 13 alin. 3 din Legea nr.18/1991, dacă o persoană a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri în baza Legii nr. 18/1991, dar între timp a decedat, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe numele persoanei solicitante decedate și tot pe numele ei se va elibera titlul de proprietate pentru suprafața solicitată inițial (conform art. 9 și următoarele din lege) respectiv pe numele M. I. C., moștenitorii urmând să-și valorifice drepturile lor pe calea dreptului comun și nu prin diminuarea suprafeței sau eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor. Moștenitorii vor proceda conform art. 13 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 și art. 13 alin. (4) din Regulament, H.G. nr. 890/2005, acțiune în cadrul căreia se va pune în discuție și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1993, invocat de reclamant, ce constituie și face dovada dreptului de proprietate al reclamantului pentru imobilul (casă de locuit + teren) aferentă contractului.
Deci, prin prezenta cerere reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a T.P. 5458/18.01.2002 cu privire la suprafața de 4.478 mp teren arabil situat în intravilanul Comunei A., în tarlaua 25, . 299 (vii) și 516 mp .) - 924 mp.
Instanța de fond a reținut că reclamantul invocă generic motivul de nulitate a titlului, fără indicarea temeiului de drept, respectiv „nerespectarea vechiului amplasament” fiind enunțate generic dispozițiile Legii nr.18/1991, H.G. nr. 890/2005 și Legea nr. 169/1997, dar fără a face o analiză a acțiunii prin prisma dispozițiilor acestor legi.
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a mai reținut și următoarele:
Procedura reconstituirii în ceea ce îl privește pe reclamant nu a fost dovedită pentru suprafața de 4.478 mp, respectiv validarea ca ulterior să poată fi pășit la eliberarea titlului pentru cei 4.478 mp.
Întrucât reclamantul nu indică temeiul de drept al acțiunii, față de motivul de nulitate invocat, instanța de fond a verificat în cauza incidența dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 constatând că nici unul din motivele de nulitate la care face trimitere articolul indicat nu grevează T.P. nr. 5.458/18.01.2002.
Astfel, în primul rând, nulitatea operează în situația în care titlurile au fost eliberate altor persoane decât cele îndreptățite (art. III lit. a) și nu în situația în care reconstituirea s-a făcut în favoarea adevăraților titulari așa cum prevăd dispozițiile lit. ii) – „actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari”, lit. c) – „actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicative de foștii proprietari (…)” etc.
Așadar, M. I. C. autorul decedat în prezent, a fost chiar titularul dreptului la reconstituirea suprafeței de teren în litigiu, a fost beneficiarul de drept al procedurii reconstituirii, iar eliberarea T.P. în ceea ce privește reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4.478 mp. Instanța de fond a reținut că acest capăt de cerere are un caracter accesoriu față de capătul de cerere principal, astfel încât, cum se constată că titlul de proprietate nr. 5.458/18.01.2002 nu este lovit de nulitate, capătul de cerere principal a fost respins ca neîntemeiat.
Mai mult decât atât, s-a reținut că reclamantul nu a depus copie după cererea formulată în condițiile art. 9 și următoarele din Legea nr. 18/1991 și numai ulterior o eventuală reconstituire impunând, în mod prioritar constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr. 5.478/18.01.2002, eliberat pe numele tatălui reclamantului M. I. C., comisiile pârâte neputând reconstitui decât acele suprafețe de teren care se află la dispoziția lor și asupra cărora pot dispune.
Însă, așa cum reiese din înscrisurile administrate ca probă în cauză de către pârâte și reclamant, această cale procesuală nu a fost dovedită definitiv și revocabil de reclamant, astfel încât instanța de fond a reținut forța probantă a legalității TP nr. 5.478/18.01.2002.
În concluzie, față de cele reținute și văzând și dispoz. art. III din Lg. Nr.169/1997 așa cum a fost modificată prin Titlul V articol unic pct.1 din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „ dispozițiile modificatoare, de completare sau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor […] eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor”, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o, reținând că modificările de amplasament solicitate de beneficiarii titlurilor de proprietate eliberate sub imperiul legii 18/1991 nu se încadrează, de principiu, printre motivele de nulitate consacrate de art. III Lg.169/1997, în lipsa unor alte cauze de nulitate. Prin constatarea nulității absolute a unor asemenea acte doar în ideea legalizării unei convenții între mamă și fiu în afara cadrului legal al dispozițiilor legilor fondului funciar unei omisiuni anterioare a legii sau a unor puneri în posesie neconforme cu dorința solicitanților, încălcându-se în mod substanțial principiul stabilității raporturilor juridice civile.
Prin urmare, instanța de fond, considerând că reclamantul nu a probat motivele de nulitate absolută a TP nr. 5.478/18.01.2002, a considerat că operează în continuare prezumția de legalitate a acestuia și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cu referire la dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În conformitate cu prevederile legale în materie a solicitat instanței de judecată - Judecătoriei Iași - să constate că o suprafață de teren este înscrisă succesiv în două acte juridice, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 8868/25.03.1993 și titlul de proprietate nr. 5.458/18.01.2012 pentru suprafața de 4.478 mp amplasați în tarlaua 85 . urmare, să dispună anularea absolută parțială a titlului de proprietate cu suprafața respectivă.
A constatat acest aspect abia cu ocazia dezbaterii succesiunii de pe urma tatălui său M. I. C..
Recuzrentul consideră că în mod eronat prima instanță a reținut că titlul de proprietate este întocmit cu respectarea prevederilor legale, cu toate că în acesta este inclusă o suprafață de teren care deja făcuse obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încă din anul 1993, în condițiile în care titlul de proprietate este eliberat în anul 2012. La data eliberării titlului de proprietate terenul nu era liber din punct de vedere juridic, fiind inclus într-un contract de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, recurentul a solicitat să se constate că sentința primei instanțe este eronată, să se dispună desființarea acesteia și anulara parțială a titlului I de proprietate nr. 5.458/18.01.2012 pentru suprafața de 4.478 mp teren amplasată în tarlaua 85 . class="Style1"> A solicitat proba cu actele deja existente la dosar.
În drept a invocat preverile Codului de procedură civilă și legile speciale ale fondului funciar.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea inițial formulată, reclamantul M. C. V. a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 5458/19.01.2001 emis pe numele tatălui său, în prezent decedat- M. C., pentru suprafața de 4478 mp situată în intravilanul satului R. Aldei, ..
În anul 1993 tatăl reclamantului M. C. a vândut reclamantului M. V. și soției lui M. M. terenul în suprafață de 4478 mp în baza adeverinței nr. 418/1993.
În anul 1991 tatăl reclamantului formulase cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 și i se eliberase adeverința nr. 418/1993, titlul de proprietate eliberându-se mult mai târziu, în anul 2002.
În titlul de proprietate nr. 5458/2002 apare, în mod corect toată suprafața de 6 ha și 6500 mp teren reconstituită în favoarea titularului dreptului, M. C..
În mod corect a reținut și instanța de fond că reclamantul deține terenul în cauză în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic dar care a avut la bază doar o adeverință de proprietate a proprietarului și aceasta nu o poate determina să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 5458/18.01.2002. Potrivit art. 116 din Regulament și art. 13 alin. 3 din Legea nr.18/1991, dacă o persoană a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri în baza Legii nr. 18/1991, dar între timp a decedat, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe numele persoanei solicitante decedate și tot pe numele ei se va elibera titlul de proprietate pentru suprafața solicitată inițial (conform art. 9 și următoarele din lege) respectiv pe numele M. I. C., moștenitorii urmând să-și valorifice drepturile lor pe calea dreptului comun și nu prin diminuarea suprafeței sau eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor. Moștenitorii vor proceda conform art. 13 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 și art. 13 alin. (4) din Regulament, H.G. nr. 890/2005, acțiune în cadrul căreia se va pune în discuție și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1993, invocat de reclamant, ce constituie și face dovada dreptului de proprietate al reclamantului pentru imobilul (casă de locuit + teren) aferentă contractului.
Articolul III din Legea nr. 169/1997 enumeră expres și limitativ motivele ce pot fi invocate de părțile interesate pentru constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, iar motivul invocat de reclamant referitor la faptul că proprietarul M. C. i-a vândut o suprafață de teren după eliberarea adeverinței dar înainte de eliberarea titlului de proprietate titularului nu face parte dintre aceste motive.
Urmează ca reclamantul și alți eventuali moștenitori ai lui M. C. să-și reglementeze eventual situația pe calea dreptului comun în cadrul unei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr._/16.11.2010 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr._/16.11.2010 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T.P. A.C. F.S. B.D.M.
Redactat: A.C.
2 ex/25.10.2013
Judecător de fond: G. A., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2521/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
