Validare poprire. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 288/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător C. E. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 288/2014
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta S.C. Z. A. S.R.L. și pe intimații G. Școlar L., C. L. al C. L., Primăria C. L., M. Educației, Cercetării, T. și S., având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.03.2014, 04.04.2014 și apoi pentru astăzi, 11.04.2014 când,
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 1163/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria P. a fost admisă excepția tardivității cererii având ca obiect validare poprire, invocată de debitorul G. Școlar L., a fost admisă excepția tardivității cererii având ca obiect validare poprire formulată de creditoarea S.C. Z. A. S.R.L. în contradictoriu cu terții popriți C. L. al .. L., M. Educației, Cercetării, T. și S. invocată de instanță și a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S.C. Z. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul G. Școlar L. (fosta Școală de Arte și Meserii L.) și cu terții popriți C. L. al .. L., M. Educației, Cercetării, T. și S., ca fiind tardiv formulată. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă cererea creditoarei de obligare a debitorului și terților popriți la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond potrivit art. 452 Cod procedură civilă sunt supuse executării silite prin poprire, sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de a treia persoană sau pe care i le va datora, în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea se înființează la cererea creditorului, de către executor (art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă), iar în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada către executor (art. 456 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă). Potrivit art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
A mai reținut instanța de fond că adresa de înființare a popririi și titlul executoriu au fost comunicate debitorului G. Școlar L. la data de 22.06.2012, terțului poprit C. L. al . de 20.06.2012, terțului poprit Primăria . de 22.06.2012, iar terțului poprit M. Educației, Cercetării, T. și S. la data de 22.06.2012, date de la care a început să curgă termenul de 15 zile înăuntrul căruia erau obligați să consemneze suma de bani și să trimită dovada către executor, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, aceste termene au expirat în datele de 6.07, respectiv, 9.07.2012, moment din care a început să curgă termenul de 3 luni de zile în care creditorul, debitorul sau organul de executare puteau să sesizeze instanța de executare în vederea validării popririi.
Cererea de validare poprire a fost depusă la oficiul poștal la 16.10.2012, potrivit ștampilei de pe plic.
A mai reținut instanța de fond că potrivit normelor legale evocate, legiuitorul a instituit un termen de decădere, de 3 luni, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Acest termen începe să curgă de la data expirării celor 15 zile de la comunicarea adresei de înființare a popririi, înăuntrul cărora terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani și să trimită dovada către executor. În consecință, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 101 alin. 3 Cod procedură civilă, la data de 6.10, respectiv, 9.10.2012 s-a împlinit termenul înăuntrul căruia putea fi sesizată instanța de judecată pentru validarea popririi. Or, în speță, creditoarea a sesizat instanța abia la data de 16.10.2012, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când parte dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Or, cererea de validare poprire este un act de procedură.
Instanța de fond a mai reținut și rațiunea reglementării acestei instituții, a validării popririi, ca fază excepțională în procedura popririi, termenul de 3 luni stabilit fiind menit a asigura celeritate în desfășurarea fazei execuționale a procedurii. În lipsa unui termen pentru introducerea cererii de validare a popririi sau în situația în care s-ar considera că acesta este unul prohibitiv, s-ar ajunge la situația ca o astfel de cerere să poată fi introdusă oricând, ceea ce ar avea drept consecință menținerea și perpetuarea unei stări de incertitudine în care s-ar găsi subiectele de drept implicate în procedura popririi. De asemenea, prima instanță a reținut că nu există nicio rațiune pentru a considera termenul de 3 luni ca fiind unul prohibitiv. Astfel, nu există rațiunea pentru care legiuitorul să fi dorit interzicerea creditorului, executorului sau debitorului să introducă cererea de validare poprire înainte de expirarea termenului de trei luni care s-ar adăuga, în acest mod, la termenul de 15 zile prevăzut de art. 456 alin. 1 Cod procedură civilă. Această interpretare, în sensul caracterului imperativ al termenului de 3 luni este confirmată și de dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, art. 789, potrivit căruia, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Pentru aceste considerente, reținând că la data de 6.10, respectiv, 9.10.2012, s-a împlinit termenul înăuntrul căruia putea fi sesizată instanța de judecată pentru validarea popririi, iar creditoarea a sesizat instanța abia la data de 16.10.2012m după expirarea termenului menționat, instanța de fond a admis excepția tardivității cererii de validare poprire.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs creditoarea S.C. Z. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, creditoarea a susținut că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 este un termen prohibitiv, care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui. Formularea cererii după împlinirea celor 3 luni nu este supusă vreunei sancțiuni, termenul prevăzut de art. 460 Cod procedură civilă nefiind un termen de decădere. Doctrina și practica judiciară au statuat că din interpretarea art. 460 alin. 1 Cod de procedură civilă se deduce că termenul de 3 luni în care creditorul, debitorul sau terțul poprit poate sesiza instanța de judecată pentru validarea popririi este un termen de recomandare, după expirarea căruia se poate face cererea de validare. Ulterior, dacă cel obligat nu execută debitul datorat, creditorul, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, se poate adresa pentru validarea popririi instanței de executare. P. urmare, termenul instituit de art. 460 Cod procedură civilă curge de la data când terțul poprit trebuie să consemneze sau să plătească suma datorată de debitorul său, în speță data de 06.10.2012 (pentru C. L. al ..10.2012 (G. Școlar L., M. Educației, Cercetării, T. și S.). În plus, nu se poate afirma faptul că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă este unul prohibitiv, întrucât s-ar crea o stare de incertitudine, deoarece intervine sancțiunea perimării executării silite în 6 luni.
În consecință, susține recurenta că cererea de validare a popririi înființată de executorul judecătoresc L.-N. G. C. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. G. și L.-N. G.-C. în cadrul dosarului de executare nr. 152/c/2010 a fost depusă la instanța de executare în termenul legal.
Pentru toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În dovedirea recursului, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul Liceul Tehnologic L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că în mod legal prima instanță a admis excepția tardivității cererii de validare a popririi constatând că creditorul nu a respectat termenul prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă. Chiar daca ar fi de recomandare și nu de decădere și prohibitiv, termenul prevăzut de lege nu are decât o singură sancțiune, respectiv cea a tardivității. În plus, susține intimatul că a achitat debitul, situație în care poprirea se desființează.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 1034/27.09.2013.
La termenul de judecată din 06.12.2013 instanța a calificat calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
P. acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.10.2012, creditoarea S.C. Z. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Școala de Arte și Meserii L. și cu terții popriți C. L. al .. L. și M. Educației, Cercetării, T. și S., validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 152/c/2010 al B.E.J.A. B. G. și L. – N. G. C. și obligarea terților popriți să plătească, din contul debitoarei, în favoarea creditoarei, suma de 88.210,93 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Potrivit disp. art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, iar potrivit disp. art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Potrivit disp. art. 456 alin. 1 Cod procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat fie să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1.
Potrivit disp. art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
În speță, adresa de înființare a popririi și titlul executoriu au fost comunicate terțului poprit C. L. al . de 20.06.2012, terțului poprit M. Educației, Cercetării, T. și S. la data de 22.06.2012 și terțului poprit Primăria . de 22.06.2012.
În consecință, de la data de 20.06.2012, respectiv de la data de 22.06.2012, a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de disp. art. 456 alin.1 Cod procedură civilă.
Raportat la disp. art. 101 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă, instanța de apel reține că termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 06.07.2012, respectiv la data de 09.07.2012.
Pe cale de consecință, de la data de 06.07.2012, respectiv 09.07.2012, începe să curgă termenul de 3 luni prevăzut de disp. art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, termen în care creditorul, debitorul sau organul de sesizare puteau să sesizeze instanța de executare în vederea validării popririi.
Raportat la disp. art. 101 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța de apel reține că termenul de 3 luni prevăzut de disp. art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă s-a împlinit la data de 06.10.2012, respectiv 09.10.2012, până la aceste date putând fi sesizată instanța de executare cu cererea de validare poprire.
În condițiile în care cererea de validare poprire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.10.2012, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a respins ca tardivă cererea de validare poprire formulată de creditoarea S.C. Z. A. S.R.L.
Cât privește susținerile apelantei referitoare la faptul că termenul prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă nu este un termen de decădere, ci un termen prohibitiv care împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, referitor la natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de disp. art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel reține că acest termen este un termen imperativ, înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură care constă în sesizarea instanței de executare cu cererea de validare a popririi. Totodată, acest termen este un termen legal, fix și absolut, deoarece este impus de lege, iar nerespectarea lui, în lipsa unor alte dispoziții contrare, afectează eficacitatea sesizării instanței de executare prin intervenirea sancțiunii decăderii. Cu privire la această sancțiune a decăderii, instanța de apel reține că potrivit disp. art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În plus, instanța de apel reține și faptul că prin decizia nr. 7/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M.O. nr. 263/2013, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a statuat că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Or, potrivit disp. art. 3307 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea intimatului Liceul Tehnologic L. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, în speță nefiind făcută dovada cuantumului acestor cheltuieli. În ceea ce privește chitanța nr. 154/25.10.2013 depusă al dosar de către intimat, instanța de apel reține că aceasta nu face dovada cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) efectuate în prezenta cauză. Astfel, din cuprinsul chitanței nr. 154/25.10.2013 rezultă că intimatul a achitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu avocat, existând doar mențiunea „cv CAJ 152/2013”. Or, din cuprinsul împuternicirii avocațiale rezultă că între intimat și avocat a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 154/2013, pentru acordarea asistenței juridice în dosarul nr._ . Pe cale de consecință, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă că onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei reprezintă cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de creditoarea S.C. Z. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1163/03.04.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatului Liceul Tehnologic L. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.T.A.M. C.C.E. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
7 ex., 07.07.2014
Judecător fond: M. G. D. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 292/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2508/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
