Fond funciar. Hotărâre din 15-12-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1169/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Decembrie 2015
Instanța constituită din
Președinte - M. C.
Judecător - O. I.
Judecător - S. F.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1169/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. I. S. în contradictoriu cu pârâții S. NICUȘOR și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar, constatare nulitate abs.TP.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin sentința civilă nr 2739/14.10.2013 Judecătoria Iași dispune următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I. S., domiciliat în P., .. 13, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul S. NICUȘOR, domiciliat în P., .. 79, jud. Iași și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași.
Respinge cererea de chemare în garanție a COMISIEI MUNICIPALE DE F. F. P. formulată de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI.
Obligă reclamantul la plata către pârâtul S. Nicușor a sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G. I. rezultă că titlul de proprietate al pârâtului S. Nicușor include suprafața de 2400 m.p. ce a fost vândută reclamantului cu zdelcă (actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată), suprafață de teren ce nu a fost însă cuprinsă în titlul de proprietate al vânzătorului G. I..
Din același raport de expertiză rezultă că suprafața de 2400 m.p. vândută reclamantului de către G. I. prin act autentic, inclusă în titlul de proprietate al vânzătorului nu se suprapune însă cu suprafața de teren din titlul de proprietate al pârâtului și este și deținută în fapt, netulburat, de către reclamant.
Rezultă din cele de mai sus că singura suprafață de teren față de care este lezat reclamantul este suprafața de 2400 m.p. prevăzută în zdelcă.
D. raportat la această suprafață de teren din actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată trebuie analizată valabilitatea din punct de vedere al legii 18/1991 a titlului de proprietate al pârâtului și a procesului verbal de punere în posesie emis pe numele acestuia.
Reclamantul nu și-a motivat acțiunea în drept, însă, temeiul de drept în cazul acțiunilor în constatarea nulității absolute a unor acte de stabilire a dreptului de proprietate în baza legii 18/1991 se regăsește în prevederile art. III alin.1 din Legea 169/1997.
Situația invocată de reclamant și prezentată mai sus nu se încadrează în niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin. 1 din legea 169/1997, conform cărora:” (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.”
Potrivit documentației depuse la dosar de C. Județeană Iași ca stând la baza emiterii titlului de proprietate al pârâtului, dreptul de proprietate pentru S. Nicușor a fost reconstituit și nu constituit. Terenul pentru care pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate a aparținut membrului cooperator – autor iar titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie al pârâtului nu conține terenuri care să fi fost incluse în titlul de proprietate eliberat anterior altei persoane(cum am arătat suprafața de 2400 m.p. din zdelca prezentată de reclamant nefiind inclusă în titlul de proprietate al vânzătorului G. I.). În acest context devin evident inaplicabile prevederile art. III alin.1 lit. a) - pct. i), iii), iv), vi) - lit. b), d), e), f) din legea 169/1997.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză mai rezultă și că suprafețele de teren invocate de reclamant ca atribuite în mod greșit în titlul de proprietate al pârâtului sunt terenuri extravilan. În acest context devin de la bun început inaplicabile prevederile art. III alin.1 lit. a) - pct. ii)- și lit.b) din legea 169/1997.
Nici titlul de proprietate al pârâtului și nici procesul verbal de punere în posesie eliberat pe numele acestuia nu conțin terenuri rezultate din transferul prevăzut de art. III alin.1 lit. f) din legea 169/1997 citat mai sus, astfel încât nici față de acest caz de nulitate acțiunea nu poate fi admisă.
Obiectul acțiunii nu vizează vânzarea-cumpărarea de construcții pentru a fi aplicabile prevederile art. III alin.1 lit.h) din legea 169/1997.
Neexistând nici un motiv de nulitate absolută prevăzut de lege în privința actelor de reconstituire emise pe numele pârâtului acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată și astfel va fi respinsă.
În privința posibilității reclamantului de a invoca vreun motiv de nulitate relativă a titlului de proprietate și procesului verbal de punere în posesie instanța constată că singurul înscris care ar putea justifica teoretic interesul și calitatea procesuală activă a reclamantului este actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată (zdelca).
Acest act este opozabil doar între părțile contractante (G. I. și D. I. S.) nu și terților sau comisiilor de fond funciar.
În acest context, indiferent de calificarea juridică ce ar fi dată actului sub semnătură privată încheiat de reclamant (antecontract, contract de vânzare-cumpărare nul absolut pentru lipsa formei autentice), acesta nu poate atrage nulitatea niciunui act al vreunui terț.
Dacă reclamantul consideră că nu i se respectă dreptul presupus obținut în urma semnării zdelcii singura persoană împotriva căreia s-ar putea îndrepta este vânzătorul G. I..
Pentru considerentele expuse acțiunea va fi respinsă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța constată că pârâtul S. Nicușor a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 de lei (onorariu avocat – f.107 dosar) și că a cerut obligarea reclamantului la restituirea acestora, astfel încât va obliga reclamantul la plata către pârâtul S. Nicușor a sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Comisiile de fond funciar nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În privința cererii de chemare în garanție formulată de C. Județeană Iași față de C. Municipală de fond funciar P. instanța constată că aceasta apare ca neîntemeiată întrucât pârâta C. Județeană Iași nu a căzut în pretenții, astfel încât nu există nicio despăgubire față de care sa funcționeze garanția. Pe cale de consecință cererea de chemare în garanție va fi respinsă.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. I. S. susținând nelegalitatea sentinței recurate .
Arată reclamantul că proba cu interogatoriul pârâtului nu a mai fost administrată, că nu s-au solicitat actele care stau la baze emiterii titlului pârâtului, că nici pârâtul S. Nicușor nici familia acestuia nu a deținut niciodată teren în locul unde i-a fost eliberat titlul de proprietate contestat.
La termenul din 12.02.2014 recurentul a depus la dosar prin avocat, alăturat unui set de înscrisuri, un punct de vedere prin care se explicitează și completează memoriul de recurs formulat inițial.
Legal citati intimații nu au formulat întâmpinare.
Intimatul S. Nicușor prin apărător ales a invocat excepția lipsei calități procesual active a reclamantului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 1159/27.06.2014 Tribunalul Iași dispune:
„Admite recursul declarat de recurentul D. I. S. împotriva sentinței civile nr. 2739 din 14 oct 2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o casează în tot.
Reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topocadastrale.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de recurs reține următoarele:
„Reclamantul a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr_/9.10.2012 emis pe numele pârâtului S. Nicușor și a procesului verbal de punere în posesie nr. 5430/16.03.2010 motivat de faptul că titlul a fost emis pe o suprafață de teren ce se suprapune cu proprietatea sa.
Precizându-și acțiunea arată reclamantul că solicită nulitatea parțială a titlului pârâtului pentru o suprafață de teren de 3500 mp, teren ce este situat în T 26 . având ca vecini la nord DE 823/1, la est Garofa I. la sud DE 827/1 la vest C. M.. Pentru aceste teren susține că posedă contractul de vindere cumpărare autentificat sub nr 408/24 ian 2005 pentru suprafața de 2400 mp iar pentru restul terenului antecontract de vindere cumpărare act încheiat cu vânzătorul Garofa I. care la data perfectării actelor deținea titlul de proprietate nr_/1998 și acte premergătoare emiterii titlului inclusiv amplasament cadastral.
Reclamantul a depus în susținerea cererii sale atât contractul autentic de vânzare cumpărare nr 408/24 ian 2005 prin care acesta a cumpărat de la numitul Garofa I. suprafața de 2400 mp teren situat în T 26 . vecinii la nord DE 823/1, la est H. E., la sud DE 827/1 la vest C. G. cât și un înscris sub semnătură privată denumit act de veșnică vânzare încheiat între Garofa I. și reclamant vizând o suprafață de teren de 2400 mp încheiat la 7 dec 2004.
Având în vedere limitele investirii instanței de fond prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată de reclamant, reține Tribunalul că instanța avea a lămuri situația de fapt în ceea ce privește limitele proprietății reclamantului și îndreptățirea sa la a solicita nulitatea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului.
Deși prin obiectivele stabilite în vederea efectuării raportului de expertiză s-a solicitat identificarea terenului în suprafață de 3500 mp, așa cum a fost acesta indicat în petitul acțiunii precizată de reclamant, expertul a procedat la identificarea unei suprafețe de 2400 mp teren despre care susține acesta că a fost dobândit de către reclamant prin zdelcă (răspuns obiectiv 1 fila 6 din expertiza G.).
Modul în care s-a identificat acest teren ca făcând parte din cel deținut de reclamant în baza zdelcii nu transpare din cuprinsul lucrării efectuate de expert.
În ce privește terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de către reclamant cu Garofa I. reține Tribunalul că nu se regăsește în cuprinsul expertizei efectuate în cauză o identificare a amplasamentului acestuia.
Cum reclamantul susține nulitatea titlului emis pe numele pârâtului motivat de încălcarea dreptului său de proprietate, drept ce îi este conferit prin contractul de vânzare cumpărare invocat, o identificare a terenului inclus în titlul de proprietate al reclamantului este imperios necesară în vederea analizării temeiniciei acțiunii formulate.
Reformarea sentinței recurate este insă imposibilă prin raportare la probatoriul administrat in fața instanței de fond respectiv la expertiza tehnică topometrică întocmită de către expert G., ale cărei constatări sunt incomplete față de circumstanțele speței. Astfel, acesta nu delimitează suprafața de teren pentru care a fost învestită instanța, de 3500 mp., nu identifică terenul proprietatea reclamantului potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 408 din 24 ian 2005, prin urmare refacerea expertizei in privința acestui aspect este imperios necesară pentru soluționarea cauzei cu respectarea disp. art.129 alin 6 Cod pr.civilă.
Tribunalul constată că analiza efectivă a criticilor de netemeinicie a sentinței raportat la constatările expertului nu poate fi realizată prin raportare la probatoriul administrat in fața instanței.
Se impune refacerea acestei expertize prin care să se identifice, raportat la titlul de proprietate nr_ din 19.02.1998 emis pe numele Garofa Gh I. și contractul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 408 din 24 ian 2005 la BNP I. M. precum și înscrisul numit act de vindere cumpărare aflat la fila 117 dosar, suprafața de 3500 mp teren ce face obiectul prezentei acțiuni.
Să se identifice amplasamentul terenului ce face obiectul titlului de proprietate nr_ din 09.12.2012 emis pe numele paratului S. Nicușor
Se va stabili dacă există suprapunere intre titlurile părților, limita acestei suprapuneri și se va evidenția suprafața de 3500 mp teren pentru care s-a formulat acțiunea.
Așadar, reținând faptul că Tribunalul nu poate pronunța o soluție fără efectuarea unei noi expertize tehnice, elocventă (în sensul anterior precizat) Tribunalul, în temeiul art. 3041 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin 1 și 3 c.pr.civ., va admite recursul, va casa sentința recurată, iar în temeiul art. 312 alin 4 c.pr.civ. va reține pricina spre rejudecare.”
După casarea sentinței civile recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare s-a administrat proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, cadastru, geodezie.
În rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul D. I. S., învestind instanța de judecată cu cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/09.10.2012 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 5430/16.03.2010, înțelege să-și argumenteze temeinicia solicitării sale prin invocarea încălcării, în procedura de aplicare a Legii fondului funciar în beneficiul pârâtului S. Nicușor, dreptului său de proprietate asupra suprafeței având anvergura de 3500 mp situată în T 26, . având ca vecini la nord DE 823/1, la est Garofa I. la sud DE 827/1 la vest C. M..
Susține reclamantul că dreptul real de proprietate asupra suprafeței de 3500 mp anterior menționată s-a perpetuat în patrimoniul său atât în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 408/24.01.2005 - contract prin care a cumpărat de la numitul Garofa I., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr._/19.02.1998, suprafața de 2400 mp teren situată în T 26, . și a înscrisului sub semnătură privată purtând titulatura „act vânzare cumpărare”, încheiat tot cu numitul Garofa I. la data de 07.12.2004, având ca obiect suprafață de teren de 2400 mp. În cuprinsul acestui înscris sub semnătură privată suprafața de teren ce a făcut obiectul acordului de voință al părților nu a fost identificată prin nici un element.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. V. V. B. identifică, raportat la titlul de proprietate nr._/19.02.1998, contractul de vânzare-cumpărare nr. 408/24.01.2005 și înscrisul sub semnătură privată din data de 07.12.2004, suprafața de 3500 mp - a cărei suprafață reală este de 3622 mp - în anexa nr. 1 la raportul de expertiză, între punctele 1,10,11,6,2,3,4,7,8,9,5,1. Din totalul acestei suprafețe, suprafața de 2400 mp ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată din data de 07.12.2004 este delimitată de punctele 1,10,11,13,12,8,5,1. Tot în anexa nr. 1 la raportul de expertiză este identificat între aceleași puncte, respectiv 1,10,11,13,12,8,5,1 terenul în suprafață de 3500 mp amplasat în tarlaua 26, ./1 în privința căruia pârâtului Spatariu Nicușor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr._/09.10.2012 în baza Legii nr. 18/1991.
Concluzionează expertul că între suprafețele înscrise în titlurile părților există suprapunere pe o suprafață de 2325 mp delimitată în anexa nr. 1 de punctele 5,1,13,12,5, diferența până la suprafața de 2400 mp - respectiv suprafața de 8 mp delimitată în anexa nr. 1 între punctele 8,9,5,12,8 și suprafața de 67 mp delimitată în anexa nr. 1 între punctele 1,10,11,13,1 - fiind deținută de către pârât fără acte, fapt constatat în urma măsurătorilor comparate cu schița de la punerea în posesie. Subliniază Tribunalul că referirea d-lui expert la titlurile părților în care sunt menționate suprafețele între care există suprapunere sunt, în ceea ce-l privește pe reclamantul D. I. S., înscrisul sub semnătură privată din data de 07.12.2004 încheiat pentru suprafața de 2500 mp și în ceea ce-l privește pe pârâtul S. Nicușor, titlul de proprietate nr._/09.10.2012 emis în baza Legii nr. 18/1991.
Se arată în cuprinsul raportului de expertiză că datorită faptului că vechiul ampasament al suprafeței de teren proprietatea autorului numitului G. I. era ocupat, acesta a fost pus în posesie în tarlaua în litigiu, numită Mârzeasca, cu suprafața de 4800 mp, însă titlul de proprietate a fost eliberat acestuia doar pentru suprafața de 2400 mp.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Ca atare, pentru ca alte persoane decât cele expres menționate de către legiuitor să poată invoca nulitatea absolută a acelor emise în aplicarea legilor cu caracter reparatoriu a fondului funciar este necesar ca acestea să justifice un interes. Interesul în formularea prezentei cereri de chemare în judecată se circumscrie, după chiar susținerile reclamantului D. I. S., trangresării, prin emiterea procesului verbal de punere în posesie nr. 5430/16.03.2010 și a titlului de proprietate nr._/09.10.2012, dreptului său de proprietate asupra suprafeței având anvergura totală de 3500 mp. Cum din raportul de expertiză rezultă că suprapunerea reclamată vizează doar suprafața de 2325 mp instanța își va limita analiza la această suprafață.
Înscrisul sub semnătură privată din data de 07.12.2004, încheiat pentru suprafața de 2400 mp, nu este de natură a opera un transfer al dreptului real de proprietate din patrimoniul vânzătorului G. I. în cel al cumpărătorului, reclamantul D. I. S.. Aceasta întrucât potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 - în vigoare la data nașterii raportului juridic - terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrãinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autenticã. La rândul său, art. 14 alin 1 din același act normativ prevede că nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 atrage nulitatea absolutã a contractului de vânzare-cumpãrare.
Totodată, promitentul vânzător G. I. nu a beneficiat, în procedura reglementată de Legea nr. 18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 2325 mp amplasată în tarlaua 26, ./1. Reține instanța principiul de drept potrivit căruia „nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși” (nemo ad alium transferre potest quam ipsae habet).
În acest context factual și juridic nu pot fi primite susținerile reclamantului potrivit cărora este titularul unui drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 2500 mp amplasată în tarlaua 26, ./1, drept care să-i fi fost nesocotit prin emiterea în beneficiul pârâtului a actelor a coror nulitate solicită instanței a o constatata.
Cererea de chemare în garanție a Comisiei Municipale P. de F. F., cerere formulată de pârâta C. Județeană Iași de F. F., urmează a fi respinsă. Această formă de atragere a terților la procesul deja început este admisibilă în cazul drepturilor garantate legal sau convențional precum și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire. Față de obiectul prezentului litigiu, nici una dintre ipotezele vizate de art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă nu se regăsește în cauză.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 și art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
Reține instanța dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Rejudecând cauza:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I. S. în contradictoriu cu pârâții S. Nicușor și C. Județeană Iași de F. F..
Respinge cererea de chemare în garanție a Comisiei Municipale P. de F. F., cerere formulată de pârâta C. Județeană Iași de F. F..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului S. Nicușor suma de 600 lei cheltuieli de judecată la fond.
Suma de 2780 lei diferență onorariu expert pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea nr. 250/08.12.2015 rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 15.12.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. I. | Judecător, S. F. |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM/ 2 ex
06.01.2016
Judecător fond:R. P. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2757/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1805/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
