Fond funciar. Decizia nr. 1805/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1805/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1805/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Decembrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - O. I.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1805/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantele P. M. și D. R. L. în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., având ca obiect fond funciar .
Susținerile apelantelor au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin decizia nr.360/19.03.2015 Tribunalul Iași a dispus:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de P. M. și Dobrila R. împotriva sentinței civile nr. 8912/23.06.2014 a Judecătoriei Iași.
Prezenta decizie se va comunica părților care au luat parte la judecata în dosar nr._ în fața Judecătoriei Iași, de la data comunicării prezentei decizii urmând a curge termenul de 30 de zile pentru exercitarea căii de atac a apelului, apel care se va depune la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Pentru a se pronunța în acest sens Tribunalul a reținut:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8912/23.06.2014, Judecătoria Iași a respins cererea formulată de reclamanții P. M. și D. R. L. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de F. F. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantele P. M. și D. R. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași de fond funciar obligarea pârâtei:
- să soluționeze contestația nr. 56/12.01.2006 introdusă de reclamanți la C. Locală Mirosalava, jud. Iași și prin care au solicitat retrocedarea suprafeței de 1,50 ha extravilan M., jud. Iași;
- să emită o hotărâre în baza atribuțiilor sale jurisdicționale prin care să valideze/ invalideze reconstituirea suprafeței de teren menționată, întrucât anterior, prin Hotărârea nr. 2829/08.07.2008 nu s-a pronunțat prin dispozitivul acestei hotărâri de comisie județeană asupra validării acestei suprafețe de teren (în dispozitiv pronunțându-se asupra unui teren dar pe alt amplasament și altă suprafață cu referire la o sentință judecătorească de reconstituire – atât Hotărârea 2829/2008 emisă de pârâtă cât și sentința civilă 2509/2005 a Judecătoriei Iași fiind anulate – pe motiv că autorul lor P. I. la data pronunțării sentinței civile nr. 2509/2005 era decedat și respectiv nu avea capacitate de folosință), invocând următoarele motive de fapt: în susținerea acțiunii depun alăturat Adresa nr. 58/21.06.2013 emisă de către pârâta C. Funciară și prin care semnalează necesitatea soluționării legale a contestației nr. 56 așa cum se pronunță Judecătoria Iași în sentința irevocabilă – investită cu formulă executorie nr. 2751/2008 pe care o depun ca și probă. Totodată, reclamantele depun și sentința civilă irevocabilă nr. 4175/2007 prin care s-a dispus executarea efectivă a acestei hotărâri judecătorești cu aplicarea de daune cominatorii pe zi întârziere și încheierea irevocabilă din 24.06.2008, dosar_/245/2008 prin care pârâta din prezenta cauză a fost obligată să plătească o amendă civilă în cuantum de 20 lei/zi întârziere până la executarea efectivă a sentinței civile 4175/19.04.2007, dosar_, invocând modalitatea „inteligentă” a pârâtei de a scăpa de răspundere, pronunțând hotărârea nr.2829/2008 în care spune în preambul că va soluționa contestația 56 cu privire la 1,50 ha teren pentru ca apoi în dispozitivul hotărârii, la art. 1 și 2, să se facă referire la altă suprafață de teren (1,90 ha reconstituit prin sentința judecătorească din anul 2005).
Reclamantele mai arată că în încheierea din 24.06.2008 irevocabilă este inserată toată practica judiciară a CEDO, însă precizează că ei se zbat și nu reușesc să facă să li se respecte drepturile legale în țară, din „culpa” decidenților unei comisii funciare plătită de contribuabilul român să soluționeze legal drepturile lor în țară, motiv pentru care urmează ca pentru discriminare, tergiversare, lipsa de folosință a terenului moștenit să ceară și daune morale în străinătate, determinat de împrejurarea că în țară nu sunt luați în seamă.
Reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu actele menționate mai sus.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 5802 și art. 5803 Cod vechi procedură civilă raportat la dispozițiile legilor funciare în vigoare, cât și H.G. 890/2005, art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O, art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 care a completat Convenția Europeană (creanța lor fiind suficient individualizată pentru a se reține că există un drept de proprietate obținut prin retrocedare împotriva statului român, motiv pentru care li se pot acorda daune materiale și morale întrucât statul răspunde pentru culpa instituțiilor sale).
Reclamantele au fost asistate sau/ și reprezentate de dl. avocat S. V. cu delegație la fila 4 dosar.
C. județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare, invocând conexitatea și apărări de fond.
Potrivit încheierii de ședință din 17.03.2014, s-a admis excepția conexității și s-a trimis dosarul instanței mai întâi sesizate, în temeiul art. 139 alin. 1 și alin. 2. C.pr.civ.
Potrivit încheierii de ședință din 14.04.2014, completul de judecată inițial investit a constată „că în dosarul_/245/2013 s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1090 fapt ce nu face posibilă conexarea (…) și va restitui dosarul la completul ce a fost legal investit”.
Analizând cererea, în spiritul dispozițiilor legale speciale incidente și materia analizată, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți, prezenta instanță de fond a constatat:
- Prin sentința civilă 9854/2012 – s-a anulat hotărârea nr. 2829/2008 prin care reclamantei i-a fost validată suprafața de teren de 1,90 teren;
- C. județeană de fond funciar a emis hotărârea nr. 181/2000, conform sentinței civile 2509/2005 def., reținându-se că autorului reclamantei – P. I. i-a fost validată anexa 49 – cu suprafața de teren aflată la S.C. APROMIXT.
Suprafața de teren de 1,50 ha teren extravilan . prezenta cerere, în sensul obligării comisiei județene și locale să analizeze contestația nr. 56/2006, a făcut obiectul cercetării judecătorești prin s.c. 2509/2005 care a pronunțat soluție de admitere, la acțiunea de anulare a Hot. 2829/2008 prin care a fost soluționată contestația nr. 56/2006.
Astfel, potrivit s.c. 2809/2005, S.C._/2006, s.c. 4175/2007, s.c. 2751/2008, coroborat cu certificatul nr. 1083/1994 emis de Arhivele statului – rezultă că autorul reclamantei P. I. este îndreptățit la reconstituirea suprafeței de 1,90 ha teren – pentru care s-a emis hotărârea de validare nr. 181/2000.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că motivele invocate în cerere de către reclamante, sunt neîntemeiate, și pe cale de consecință, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel/recurs reclamantele P. M. și D. R. L., considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Ulterior, reclamantele au precizat că în cauză au uzat de calea de atac a recursului.
La termenul din 19.03.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Judecătoria Iași a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 20.08 2013, dată la care intrase în vigoare noul Cod de procedură civilă, cauza fiind soluționată potrivit normelor procedurale în vigoare.
Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, art. 7: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Codul de procedură civilă, art. 7alin 1: „ (1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii”. art. 457: „ (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”.
Principiul legalității căii de atac este un principiu fundamental al procesului civil și reprezentă o cerința obiectiva într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției
În aceste condiții, calea de atac prevăzută de lege este cea a apelului, motiv pentru care instanța de control judiciar a și pus în dezbaterea părților calificarea corectă a căii de atac.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă pe de o parte că, potrivit normelor procedurale în vigoare, calea de atac ce putea fi formulată împotriva hotărârii primei instanțe este apelul iar pe de altă parte că, instanța de fond a dat prin hotărârea pronunțată o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege, cea a recursului deși legea o prevede pe cea a apelului.
A.. 2 al art. 457 dă expresie principiului deja evocat, și anume acela că o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă, astfel că instanța învestită cu soluționarea ei este îndreptățită să o convertească într-o cale de atac admisibilă (calea de atac prevăzută de lege).
Legiuitorul a apreciat că într-o asemenea ipoteză, sancțiunea este cea a respingerii recursului ca inadmisibil, drepturile părților nefiind prejudiciate, ci, dimpotrivă, au astfel posibilitatea și răgazul de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii, ceea ce răspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.
Având în vedere dispozițiile legale incidente precum și considerentele expuse anterior, urmează ca instanța să admită excepția inadmisibilității și să respingă ca inadmisibil recursul formulat de P. M. și Dobrila R. împotriva sentinței civile nr. 8912/23.06.2014 a Judecătoriei Iași.
Potrivit prevederilor art. 457 alin 3 Cod procedură civilă, de la comunicarea prezentei decizii, curge un nou termen în favoarea părților pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege respective cea a apelului.
La 10.07.2015 reclamantele P. M. și D. R. L. au formulat prezenta cerere de apel împotriva sentinței nr.8912/23.06.2014. Au arătat că în mod eronat Judecătoria Iași a respins acțiunea lor. Hotărârea nr. 2829/2008 este întocmită greșit respectiv prima parte se referă la contestația nr.56/2006 și la solicitarea de admitere a acesteia iar dispozitivul se referă la o altă suprafață de teren-1,90 ha, cu alt amplasament. La punctele 1 și 2 se hotărâște cu privire la suprafața de 1,90 ha la care reclamantele au îndreptățire la reconstituire după autorul lor potrivit sentinței nr.2509/2009, îndreptățirea la reconstituire rămânând recunoscută și după revizuirea sentinței. Hotărârea nu cuprinde o soluție temeinică și legală pentru nici una dintre suprafețele de 1,5 ha și 1,9 ha. Până în prezent reclamantele nu au fost puse în posesie cu nici o suprafață de teren după autorul lor motiv pentru care au formulat în dosarul nr._/245/2015 o cerere de acordare de daune moratorii. Nu există nici o dispoziție în legile fondului funciar și HG nr.890/2005 care să permită Comisiei Județene să emită o singură hotărâre în soluționarea unei contestații împotriva propunerii de invalidare formulată de C. Locală M. cât și pentru o altă suprafață de teren de pe raza altei Comisii Locale respectiv C. Locală Iași.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința nr. 4175/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor P. M., D. R. L., a fost obligată C. locală M. de fond funciar la înaintarea contestației nr.56/12.01.2006 către C. județeană de fond funciar Iași și a fost obligată C. județeană de fond funciar Iași la soluționarea contestației, după înaintarea acesteia de către C. locală de fond funciar M..
Potrivit art. 405 din codul de procedură civilă de la 1865 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Prin sentința nr.2751/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele P. M., D. R. L. și a fost obligată pârâta C. LOCALĂ M., de F. F. să plătească reclamanților suma de 100 lei /zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor înscrise în sentința civilă nr. 4175/19.04.2007, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Iași în sensul de a înainta contestația nr.56 /12.01.2006 către C. Județeană Iași de fond funciar.
Prin sentința civilă nr.1167/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2007 a fost respinsă acțiunea prin care reclamantele P. M. și D. R.-L. au solicitat obligarea pârâtei C. Județeană Iași pentru Aplicarea Legii Fondului F. la plata de daune cominatorii până la soluționarea contestației nr.56/12.01.2006 pe motiv că nu s-a făcut dovada înaintării acesteia către pârâtă.
Prin încheierea irevocabilă din 24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008 a fost admisă în parte cererea acțiunea civilă formulată de reclamantele P. M., D. R. L. și a fost obligată pârâta debitoarea C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI la plata, în favoarea statului, a unei amenzi civile în cuantum de 20 lei pe zi de intarziere, de la data pronunțării prezentei încheieri - 24.06.2008 - și până la executarea efectivă a obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu sentința civilă nr.4175, pronunțată la 19.04.2007 de Judecătoria Iași, în dosarul nr._ . Judecătoria a reținut că la data de 18.04.2008 a fost înregistrată la C. Județeană de F. F. Iași adresa nr.3922/17.04.2008, prin care a fost înaintat și dosarul nr.162, pe numele P. I., autorul creditoarelor, cuprinzând contestația formulată de acestea.
La data de 19.08.2013 reclamantele au introdus prezenta cerere de chemare în judecată în fața primei instanțe solicitând din nou obligarea Comisiei Județene de F. F. la soluționarea contestației nr.56/12.01.2006. Prima instanță a respins cererea reținând îndreptățirea autorului P. I. la reconstituirea suprafeței de 1,90 ha potrivit hotărârii nr. 181/2000 și soluționarea contestației nr. 56/2006 prin hotărârea pârâtei nr. 2829/08.07.2008.
Raportat la aceste considerente ca și la apărările din întâmpinarea formulată de pârâtei în fața primei instanțe, Tribunalul reține din considerentele hotărârii nr. 2829/08.07.2008 că prin contestația nr.56/12.01.2006 se atacă propunerea comisiei locale M. de invalidare a cererii de reconstituire privitoare la o suprafață de 1,50 teren pe raza localității M. solicitată potrivit cererii nr. 162/02.09.2005, motivul invocat de C. Locală M. fiind acela că „ a primit tot terenul pe Iași-moșia Rohr”
În aceste condiții, în sine existența hotărârii anterioare nr.181/29.10.2000 privind o suprafață de 1,90 ha teren situat în tarlaua Rohr, . evoluția situației sale juridice ( sentința nr. 2509/25.03.2005 prin care s-a dispus anularea acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha a fost ulterior revizuită prin sentința nr._/26.10.2006 în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii) sunt lipsite de relevanță din perspectiva obligației pârâtei de a soluționa contestația nr.56/2006.
Tribunalul reține că în considerentele hotărârii nr. 2829/08.07.2008 se arată că s-a luat în dezbatere contestația nr.56/12.01.2006 iar prin dispozitiv contestația a fost admisă. În fapt însă hotărârea nr.2829/08.07.2009 nu face decât să transpună sentința nr. 2509/25.03.2005 referitoare la o suprafață de teren de 1,90 ha, solicitată anterior și sentința însăși fiind anterioară cererii nr. 162/02.09.2005 la care se referă contestația. În același sens se constată că, deși ultimele se referă la o suprafață de 1,50 ha, contestația este apreciată „ întemeiată și îndreptățită pentru suprafața de 1,90 ha”, din nou cu referire la recunoașterea dreptului de proprietate al autorului prin sentința nr.2509/25.03.2005.
Ca atare nu se poate reține că prin hotărârea nr. 2829/08.07.2008 ar fi fost soluționată contestația nr. 56/12.01.2006 în sensul de a se dispune cu privire la obiectul acestei contestații și a se indica motive de fapt și de drept pertinente. De altfel, după cum arată pârâta însăși prin întâmpinare, prin sentința nr. 9854/11.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011 prin care s-a constatat nulitatea hotărârii 2829/08.07.2008 Potrivit întâmpinării există corelații în fapt și în drept cu privire la suprafețele de 1,90 ha și 1,50 ha, în sensul că suprafața vizată de contestație ar fi înscrisă deja în hotărârea nr. 181/2000. Tribunalul reține însă că aceste aprecieri ale pârâtei, în favoarea sau defavoarea reclamantelor, nu justificau în nici un caz abordarea sa sumară și imprecisă asupra contestației și nici persistența în această abordare inclusiv după constatarea nulității hotărârii nr. 2829/08.07.2008, de natură să genereze neclarități cu privire la situația drepturilor invocate de reclamante și eventualele alte căi procedurale de valorificare a lor, ci nu numai ar fi putut fi expuse ca motive ale unei hotărâri adecvate de soluționare a contestației.
Sentința nr. 9854/11.05.2012 a rămas irevocabilă prin decizia nr. 899/ 10.04.2013 a Tribunalului Iași de respingere a recursului, în considerentele deciziei fiind încuviințate considerentele Judecătoriei Iași în sensul că dispunându-se constatarea nulității absolute a hotărârii nr.2829/208 urmează ca pârâta C. Județeană Iași să reia cursul soluționării contestației nr.56/2006 adresată de P. M. și în raport de argumentele expuse prin cerere și contestație să se valideze sau invalideze cererea pentru cei 1,50 ha și nu 1,90 ha aferent sentinței civile nr.2509/2005. Cu atât mai puțin puteau fi încuviințate apărările pârâtei de către prima instanță în prezenta cauză.
Pentru toate aceste motive, observând și prevederile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora comisia județeană este competenta să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze masurile stabilite de comisiile locale, în baza art. 480 alin.2 C.proc.civ, Tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamante.
Tribunalul va respinge însă cererea apelantelor privind cheltuielile de judecată constatând că nu s-a făcut dovada suportării de asemenea cheltuieli în apel iar potrivit încheierii de dezbateri din 26.05.2014 în primă instanță nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de reclamantele P. M. și D. R. L. împotriva sentinței civile nr. 8912/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantele P. M. și D. R. L. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași de F. F..
Obligă pârâta să soluționeze contestația având nr. 56/12.01.2006 prin emiterea unei hotărâri în condițiile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Respinge cererea apelantelor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 15.12.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. I. | |
pt.grefier, O. S. care nu mai funcționează la Tribunalul Iași semnează Grefier Șef Secția I civilă S.L.F. |
Red./Tehnored./ OII
03.03.2016/ 4 ex
Jud fond: B. Ș.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 15-12-2015, Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1778/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
