Legea 10/2001. Sentința nr. 2757/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2757/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 2757/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2757/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-C. P.
Grefier I. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții P. V. P. M. P. L., P. L. P. M. P. L. în contradictoriu cu pârâta . SA I., având ca obiect - Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 8 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;
INSTANȚA
Deliberând, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.11.2014, reclamanții P. V. și P. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. de Construcții S.A. Iași, obligarea pârâtei la emiterea deciziei prevazuta de legea 10 /2001, pentru suprafața de teren 2714 mp, din Iași, .. ,sub sancțiunea de daune, restituirea în natură a suprafețelor de teren neocupate de construcții, având în vedere că parata, în termen de 10 ani, nu a luat nici o măsură concretă de finalizare a procedurii de restituire, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt cererea formulată, reclamanții arată că au calitatea de moștenitori ai defunctei P. L. care a solicitat restituirea imobilului din Iași, .. În conformitate cu Dispoziția nr. 3969, emisă de Primarul Municipiului Iași, s-a dispus restituirea în natură a imobilului construcție și teren în suprafață de 706,55 mp, amplasate în .. P. aceeași dispoziție s-au acordat măsuri reparatorii pentru corpul D din proprietate, în conformitate cu Titlul VII din Legea 247/2005, construcția fiind demolată, iar potrivit prevederilor art. 6 din Dispoziție, s-au direcționate notificările moștenitorilor către T. de Construcții Iași, în calitate de unitate deținătoare a terenului solicitat a fi restituit.
Susțin reclamanții ca prin sentința civilă nr. 2062 din 10.12.2008, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 916 mp, teren liber de construcții, în acest dosar reclamanții înțelegând să formuleze cerere doar pentru restituirea în natură a parcării deținută de către pârâtă și necesară utilizării construcției. Consideră reclamanții că pârâta nu a emis dispoziția/decizia de acordare a despăgubirilor sau de acordare a unor bunuri în compensare pentru suprafața de teren nerestituită de 2714 mp, și nici nu a trecut la restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, însă aceasta, prin diverse artificii, încearcă să înstrăineze terenul .
Arata reclamanții ca imobilul teren a fost preluat de către stat prin Decizia nr. 623/05.08.1958 și transferat în administrarea Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Iași și cea a Trustului de Construcții actual Trust de Construcții S.A., fiind inclus în capitalul social al debitoarei. Procedura administrativă a fost inițiată ca urmare a înaintării Notificării nr. 1628/N/2001, prin B. B. G., de către mama reclamanților, P. L., pe care o moștenesc, conform certificatelor de moștenitor 36 și 27 din 2003 emise de BNP C. Mîndra G..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a reclamanților, prin mandatar P. L., excepția autorității de lucru judecat și, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Invoca pârâta excepția autorității de lucru judecat, iar in subsidiar excepția puterii de lucru judecat . Petitul acțiunii vizează obligarea societății "la emiterea deciziei pentru restul de 2714 mp, nerestituita sub sancțiunea de daune, restituirea in natura a suprafețelor de teren neocupate de construcții" .Rezulta așadar ca litigiul are ca si capăt principal de cerere o obligație de a face, in sensul" emiterii unei decizii de către societate, sancțiunea de daune vizând obligarea tot a societății la plata de daune cominatorii, in condițiile in care in motivarea acțiunii nu se fac referiri la masuri compensatorii prin echivalent, în înțelesul si condițiile Legii 165/2013. In subsidiar, se solicita restituirea in natura a suprafețelor de teren neocupate de construcții. Însă, s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat, in sentința civila 2062/10.12.2008 - pronunțata de Tribunalul Iași in dosarul_, ca aceste terenuri nu sunt libere de construcții, in înțelesul Legii 10/2001 si nu pot face obiectul restituirii in natura. P. aceeași hotărâre, s-a soluționat notificarea reclamanților sub aspectul restituirii in natura a bunurilor imobile.
Așa cum s-a reținut in practica judiciara, ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie sa stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea si fundamentul social si moral al acestui efect al hotărârii judecătorești, iar puterea de lucru judecat urmărește si evitarea contrazicerilor intre doua hotărâri judecătorești, in sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitiva sa nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioara. Această concluzie are in vedere inclusiv nevoia de ordine si stabilitate juridica si permite evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile.
Ca efect al puterii de lucru judecat, instanța investita cu soluționarea litigiului înregistrat sub nr._ la Tribunalul Iași este ținuta de cele stabilite, cu putere de lucru judecat, prin hotărârile din dosarul_ cu privire la împrejurarea ca aceste terenuri nu sunt libere de construcții si cu privire la soluționarea notificărilor pe cale judiciara.
În același sens, si Înalta Curte de casație si Justiție a hotărât că, în acord cu jurisprudența CEDO si deciziile Curții Constituționale, autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul hotărârii, ci și considerentele pe care acesta se sprijină, (decizia 1011/2013).
Raportat la această situație de fapt, dispozițiile art. 10 alineatul 2 din Lg. 10/2001, așa cum a fost modificat prin art.48 al Lg. 165/2013, prevăd că, în cazul în care, pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate (...) măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent."
După cum a arătat, contestatorii au obținut deja restituirea în natură a terenului liber, iar pentru cel ocupat de construcții au eventualul drept la măsuri reparatorii. Potrivit disp. art. 16 din Lg. 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7). Arată ca acordarea masurilor compensatorii se realizează de Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor si nu de societate si cu atât mai puțin de cumpărătorul bunurilor, iar reclamanții nu au solicitat acest lucru.De altfel, aceștia nu au solicitat de la stat nici măcar despăgubirile la care erau îndreptățiți în baza Dispoziției primarului din 2005, pentru corpul de clădire demolat.
P. urmare, precizează, in primul rând, ca notificarea reclamanților a fost soluționata prin dosarul_, in care s-a analizat fie si in parte conținutul pretențiilor lor, accesul la justiție fiind considerat admisibil ca urmare a constatării refuzului de a soluționa acea notificare. Însă, chiar daca s-ar mai putea aprecia drept necesara soluționarea si la acest moment al notificării lor, tot ar putea fi pus in discuție doar dreptul lor la compensarea in puncte, printr-o suma de bani pe care nu o achitam parata De altfel, nici pana in 2007, nici ulterior, nu au emis vreun răspuns la notificarea reclamanților, astfel încât aceștia practic reiau acțiunea din 2007, in aceleași condiții procesuale, ignorând efectele autorității de lucru judecat. Susține si împrejurarea ca acest litigiu este demarat doar de 2 dintre moștenitorii fostului proprietar Rohr A.. Restul moștenitorilor considera procedura pe Legea 10/2001 închisă si nu susțin demersurile efectuate de P. V. si P. L..
În concluzie, solicită admiterea excepțiilor invocate.
Pe fond, arata parata că terenul de 2714 mp solicitat in prezenta acțiune este același cu cel revendicat si in dosarul_ . Acesta nu este liber de construcții, astfel că nu poate forma obiectul unei restituiri in natura, in conformitate cu prevederile Legii 10/2001, cum, de altfel, s-a constatat deja, irevocabil, prin hotărârea pronunțata in dosar_, instanța stabilind, in baza raportului de expertiza topo-cadastrala efectuat, ca singura suprafața libera de construcții noi, care poate face obiectul restituirii in natura, e cea de 916 mp, pe care a si retrocedat-o reclamanților.
Dezlegând pricina, instanța a soluționat, expres si integral, notificarea formulata de moștenitori in anul 2001. Ulterior, reclamanții nu au mai inițiat alte procese vizând drepturi pretinse in temeiul Legii 10/2001, pana la înregistrarea prezentei cauze. Orice susținere actuala, referitoare la o trunchiere a soluționării Notificării, cauzata de admiterea (doar) in parte a cererii formulate de moștenitori, nu poate da reclamanților din prezenta cauza dreptul de a se considera încă înăuntrul termenului de soluționare a acesteia.
P. urmare, reclamanții ar fi putut invoca cel mult un drept de creanța din partea Statului R., având ca obiect contravaloarea despăgubirilor, dar in niciun caz cel de proprietate. Mai mult decât atât, arată că prezenta acțiune este formulata doar in numele acestor doi reclamanți, nu a tuturor moștenitorilor, tocmai pentru ca ceilalți considera litigiul stins si nu mai invoca alte drepturi in baza Legii 10/2001. Atât timp cât situația de fapt avută în vedere de instanță la momentul pronunțării acestei hotărâri este neschimbată, construcțiile existând și acum, făcând chiar obiectul executării silite de față, este interzisă repunerea în discuție a aspectului ce vizează restituirea în natură a diferenței de teren, din care face parte și bunul în speță.Raportat la această situație de fapt, dispozițiile art. 10 alineatul 2 din Lg. 10/2001, așa cum a fost modificat prin art.48 al Lg. 165/2013, prevăd că, în cazul în care, pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.Reclamanții au obținut deja restituirea în natură a terenului liber iar pentru cel ocupat de construcții au eventualul drept la măsuri reparatorii. Potrivit disp. art. 16 din Lg. 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
De altfel, chiar P. V. si P. L. recunosc în întâmpinarea depusă în dosarul_ la înalta Curte de Casație si Justiție (pagina 3) ca in acest dosar au cerut 4337 mp si li s-au restituit 916 mp (in condițiile in care executarea silita vizează alte suprafețe din cei 4337 mp dar care diferă de cei 916 mp). Mai mult decât atât, aceștia nu si-au intabulat nici pana in prezent pe numele lor acești 916 mp, deși ii poseda in fizic, tocmai pentru ca respectiva suprafața e unita cadastral cu a noastră, punându-o încă o data în imposibilitatea de a-și exercita drepturile pe restul de suprafața neretrocedata.
Face si mențiunea ca o parte din bunurile societății fac obiectul executării silite fiscale, sens in care reclamanții deja au formulat contestație la executare înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._/245/2014, nesoluționată până în prezent. Totodată, contestatorii au formulat si cerere de suspendare provizorie a executării silite pana la primul termen de judecata, in temeiul disp. art. 718 alin. (7) NCPC, înregistrată separat sub nr. dosar_/245/2014, la Judecătoria Iași. La 17.11.2014, cererea a fost respinsa prin încheiere definitiva de instanța de judecata.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (filele 122-124) prin care au precizat că solicită respingerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant deoarece contractul de asistență a fost semnat de mandatar și procurile urmează a fi depuse la dosar.
Reclamanții au solicitat și respingerea excepției autorității de lucru judecat, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege și că notificarea lor nu a fost soluționată decât în parte în dosarul nr._ și nu în totalitate. Consideră că în cauză sunt incidente art 33, 35, art. 50 din Legea 165/2013. Solicita si acordarea de masuri compensatorii cu alte bunuri sau servicii pentru terenul ocupat .
La termenul din 25.06.2015 avocatul reclamanților a formulat precizări scrise ale obiectului acțiunii ( fila 208) arătând că solicită doar obligarea la emiterea dispoziției pentru terenul în suprafață de 2714 mp, prin acordarea unui în bun în compensare sau servicii. Arată că au fost în eroare când au solicitat și restituire în natură a terenului liber, deoarece de la DFPI cât și din presă au aflat de adjudecarea clădirii nu și a terenului, pentru care pârâta a încasat un preț de 60 euro/mp si ca reclamanții nu mai insistă în proba cu expertizarea bunului și expertiza topo-cadastrală. Instanța a pus în vedere reprezentantului convențional al reclamanților să depună declarația de renunțare la cererea de restituire în natură semnată de reclamanți sau dovada mandatului special acordat avocatului pentru renunțarea la judecată în ce privește acest capăt de cerere.
Nefiind depuse înscrisurile solicitate de instanță la termenul acordat în acest sens, Tribunalul nu va avea în vedere precizările relative la restrângerea obiectului cererii, depuse la fila 208, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 406 alin. 2 NCPC.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri la solicitarea părților.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată prin întâmpinare, Tribunalul constată că prin încheierea din 05.03.2015 s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată de intimată, constatându-se că prin procurile autentificate sub nr. 707/04.07.2014 și 722/09.07.2014, depuse la filele 129,130 dosar, s-a făcut dovada calității de reprezentant a reclamantilor ,conform art 85 NCPC.
Relativ la excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare, Tribunalul constată această excepție ca fiind neîntemeiată, văzând limitele învestirii instanței, ansamblul cererilor deduse judecății în prezenta cauză, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 431 alin 1 NCPC, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză față de hotărârile pronunțate în dosarul nr._ .
Tribunalul constată că în prezenta cauză a fost dedusă judecății și o cerere de acordare de teren în compensare( prin precizarile depuse la filele 122-124 de reclamanți ), iar cererea de chemare un judecata a fost fundamentată si pe prevederile Legii 165/2013, identitatea de obiect și cauză nefiind întrunită.
Tribunalul notează ca autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala (conform art. 432 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătura cu raporturile juridice dintre pârti (conform art. 431 alin 2 ).
Daca in manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 431 alin 1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Efectul pozitiv al lucrului judecat ,in modalitatea dispusa in dosarul nr._ se impune in prezenta cauza ,care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in relația dintre parți, aceasta prezumție are caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia sa pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii, cu respectarea proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite. În speță, principiul puterii de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Tribunalul constată că cererea formulată de reclamanți este vădit neîntemeiată atât timp cât procedura de aplicare a Legii 10/2001, relativ la măsurile cuvenite reclamanților, a fost în mod definitiv finalizată prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .
Reclamanții, alături de ceilalți moștenitorii ai numitului Rohr A., printr-un demers juridic comun, au solicitat instanței, in dosarul nr._ ,în temeiul dispozițiile Legii 10/2001, să le fie restituită în natură suprafața de teren totală de 4337 m.p. din Iași, ., invocând prevederile Legii 10/2001.
Tribunalul Iași, prin sentința civila 2062/10.12.2008 irevocabilă pronunțată în dosarul nr._ , a constatat că doar 916 m.p. poate fi restituită în natură iar pentru diferență a stabilit că este imposibilă restituirea întrucât pe teren erau edificate construcții noi. In acest dosar, ce a fost judecat atât in apel si in recurs, instanțele au stabilit ca părțile au formulat cerere de restituire pentru suprafața de 4337 mp, din care s-a dispus restituirea in natura pentru 916 mp.
In considerarea celor anterior expuse, Trubunalul constata ca cererile reclamanților privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei pentru suprafața de teren 2714 mp, din Iași, . (ce reprezinta o parte din suprafața de 4337 mp ,ce a făcut obiectul judecații anterior ) si de restituire în natură a suprafețelor de teren neocupate de construcții, sunt vădit neîntemeiate in condițiile in care prin sentinta civila nr. 2062/10.12.2008 a fost sancționat deja refuzul paratei prin soluționarea de către instanța, pe fond, a cererilor relative la acordarea de masuri reparatorii potrivit Legii 10/2001.
Cererea de acordarea de acordare de teren în compensare fundamentată pe prevederile Legii 165/2013 este neîntemeiata deoarece reclamanții aveau posibilitatea, in fata primei instanțe sau in căile de atac deschise împotriva sentinței 2062/10.12.2008, de a invoca beneficiul celorlalte masuri reparatorii la care erau indreptatiti in ipoteza imposibilității de restituire în natură.
Reclamnatii nu pot invoca beneficiile art 33, 35, art. 50 din Legea 165/2013 atât timp cat nu au calitatea de „ persoane îndreptățite ”. Dispozițiile art. 3 pct.3 Lg. 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, definesc „persoana îndreptățită „ ca fiind „ persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii „ .Ori reclamantilor nu le-a fost recunoscut cu privire la terenul in litigiu dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii.
P. urmare, reclamanții nu mai sunt îndreptățiți, în baza Legii 10/2001 si a Legii 165/2013, a solicita instanței completarea sau modificarea măsurilor dispuse prin hotărâri irevocabile, relativ la solicitările formulate pentru suprafața de teren 2714 mp, din Iași, ..
În considerarea celor expuse, Tribunalul urmează a respinge cererile reclamanților ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererile formulate de reclamanții P. V. și P. L., prin mandatar P. L., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat D. S., in Iași, ., . Iași, in contradictoriu cu pârâtul . SA I., cu sediul în Iași, .. 3, Jud. Iași .
Cu apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul I..
Pronunțată azi 16.12.2015, în ședință publică.
Președinte, E.-C. P. | ||
Grefier, I. B. |
Red. E.C.P./Tehn. M.M.D./5 ex./03.03.2016
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 83/2016. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 15-12-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
