Obligaţie de a face. Decizia nr. 647/2012. Tribunalul IAŞI

A admis capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamant în contradictoriu cu același pârât.

A obligat pe pârâta Asociația de Proprietari .>să își dea acordul în ceea ce privește instalarea de către reclamant a unei centrale proprii de apartament.

A obligat pe pârâta Asociația de Proprietari . către stat suma de 300 lei, cu titlu de ajutor public parțial încuviințat reclamantului.

Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată sub nr._ din 20.11.2009 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul L. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Termoservice S.A să se constate că nu datorează la întreținere suma de 4410,17 lei cu titlu de cheltuieli și nici suma de 6265,24 lei cu titlu de penalități, asociația de proprietari să-i repare apartamentul degradat ca urmare a neîndeplinirii propriilor obligații și să-și dea acordul în vederea instalării unei centrale proprii de apartament.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că a fost obligat să plece din apartamentul proprietate personală, situat în Iași, .. 3, ., . se mute la socrii săi, întrucât nu a primit acordul de a-și instala o centrală proprie în apartament, deși a fost debranșat de la agentul termic.

Cu toate că a nu a locuit în imobil a fost trecut la întreținere, în listele de plată fiind evidențiate ca cheltuieli de întreținere și penalități sumele indicate.

Reclamantul mai arată că prin sentința civilă nr._/05.04.2005 a fost obligat la plata sumei de 1891,5 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, sumă pe care a plătit-o cu chitanța_/13.10.2005 și că, ulterior anului 2004 nu a mai locuit în imobil.

Susține reclamantul că apartamentul său este singurul fără centrală proprie și că nu a beneficiat de niciunul dintre serviciile menționate în listele de plată, apartamentul său a înghețat, iar asociația îi impută tot lui pierderile de apă.

În data de 03.03.2010 reclamantul își modifică acțiunea, precizând că înțelege să se judece, în calitate de pârât, cu Asociația de Proprietari .> De asemenea, la termenul din 19.03.2011, reclamantul cuantifică prejudiciul produs de asociație la suma de 2000 lei, instanța punându-i în vedere o diferență de timbraj de 165,05 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.

P. încheierea din 30.04.2010, capătul de cerere privind obligarea asociației de proprietari la repararea apartamentul degradat este anulat ca insuficient timbrat.

În data de 14.01.2011 reclamantul depune la dosar cerere de micșorare a câtimii obiectului pretenției litigioase cu privire la capătul 1 de cerere și arată că solicită să se constate că nu datorează suma de 3450,38 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante pentru perioada iulie 2007-octombrie 2010 și nici suma de 4749,11 lei cu titlu de penalități pentru perioada ianuarie 2004 – octombrie 2010.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut :

Potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației, iar în caz de neplată sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul determinat prin hotărârea adunării generale a asociației, conform dispozițiilor art. 49 din actul normativ invocat anterior.

Reclamantul L. C. este proprietarul apartamentului nr. 7, situat în Iași, .. 3, . și au calitatea de membrii ai Asociației de proprietari pârâte.

Din înscrisurile de la dosar – liste de plată, fișa individuală pârât, calculul debitului și penalităților, coroborate cu concluziile raportului de expertiză ing. B. V., instanța reține că pârâtul datorează asociației de proprietari pentru perioada iulie 2007-octombrie 2010 suma de 2502,80 lei.

Având în vedere însă obiectul acțiunii, instanța a raportat la debitele și restanțele evidențiate în lista de plată din luna octombrie 2009, cea avută în vedere chiar de reclamant la data formulării cererii de chemare în judecată.

Din acest motiv, la calculul debitului datorat de reclamant cu titlu de cheltuieli de întreținere în luna octombrie 2009, instanța nu va avea în vedere sumele înregistrate cu acest titlu ulterior acestei date, între 11-2009 și 10.2009, respectiv suma de 269,91 lei.

Cheltuielile de întreținere în sumă de 405.19 lei, evidențiate în aceeași listă de plată, conform concluziilor raportului de expertiză, reprezintă plăți restante aferente perioadei ianuarie 2004-iunie 2007 și intră sub incidența prescripției extinctive pe care instanța o constată pe cale incidentală.

Așadar, din suma totală înscrisă în lista de plată pentru luna octombrie 2009, aceia de 4410,17, instanța urmează a constata că pârâtul nu datorează suma de 2177,28 lei.

Considerații similare urmează a fi avute în vedere și în ceea ce privește stabilirea cuantumului penalităților datorate, respectiv nedatorate de reclamant și înscrise în lista de plată a lunii octombrie 2009.

Astfel, conform înscrisurilor de la dosar - liste de plată, fișa individuală pârât, calculul debitului și penalităților coroborate cu concluziile raportului de expertiză ing. B. V.,, instanța reține că pârâtul datorează asociației de proprietari pentru perioada iulie 2007-octombrie 2010 suma de 1352,77 lei, cu titlu de penalități, în vreme ce suma de 3396,34 lei intră sub incidența prescripției extinctive, iar suma de 74,36 lei a fost acumulată ca datorie cu acest titlu ulterior lunii octombrie 2009.

Așadar, din suma totală înscrisă în lista de plată pentru luna octombrie 2009 cu titlu de penalități, aceia de 6397,79 lei, instanța urmează a constata că pârâtul nu datorează suma de 1723,04 lei.

În ceea ce privește pretenția constând în obligarea pârâtei la a-și da acordul la instalarea de către reclamant a unei centrale proprii de apartament, instanța a reținut:

P. definiție, obligația de a face „reprezintă acel raport juridic în virtutea căruia o persoană denumită debitor este ținută față de o altă persoană, denumită creditor la o prestație pozitivă...” (C.S.. C. B. – D. civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All, 1998, p. 2), conținutul raportului juridic de obligație fiind format din dreptul de creanță aparținând creditorului și obligația corespunzătoare acestui drept, aparținând debitorului.

În cauza dedusă judecății, instanța reține că, la montarea unei centrale proprii de apartament, solicitantul trebuie să depună, potrivit dispozițiilor Lg. 114/1996, acordul asociației de proprietari din care face parte.

P. înscrisurile depuse la dosar, reclamantul face dovada că a solicitat acest acord, astfel că translează sarcina probei către pârâtă care ar fi trebuit să dovedească fie că a dat avizul solicitat, fie că a refuzat justificat acest aviz, arătând și probând motivele avute în vedere.

Având în vedere situația de fapt, precum și ansamblul dispozițiilor Lg. 230/2007, instanța a admis această pretenție litigioasă.

Cheltuielile judiciare suportate de stat prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, au fost puse în sarcina pârâtei proporțional cu gradul de culpă al acesteia în promovarea acțiunii, în parte, pentru suma de 300 lei, raportat la dispozițiile art.18 OUG nr. 51/2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>

Recurenta susține că instanța de fond a reținut că anumite sume sunt prescrise fără a pune în discuție această excepție.

Se arată că în mod greșit a fost obligată să-și dea acordul pentru ca intimatul să-și monteze centrală termică. Atât timp cât are datorii mari la întreținere și chiar se reține inexistența parțială a dreptului de creanță. Recurenta invocă dispozițiile art. 46 Legea 230/2007 și învederează că montarea centralei termice ar crea intimatului un avantaj nemaifiind motivat a-și achita debitele restante.

A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.

Legal citat intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

În recurs nu s-au administrat noi probe.

Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 304¹ Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.

În privința motivului de recurs privind reținerea prescripției dreptului la acțiune pentru cheltuielile de întreținere din perioada ianuarie 2004 – iunie 2007 se apreciază că este nefondat. Reclamanta, la 14.01.2011, și-a modificat acțiunea solicitând a se constata că nu datorează suma de 4749,11 lei penalități pentru perioada ianuarie 2004 – octombrie 2010.

Instanța a constatat din probele administrate că perioada ianuarie 2004 – iunie 2007 intră sub incidența prescripției extinctive, aspect constatat incidental fără a se pronunța prin dispozitiv. P. urmare, autoritate de lucru judecat au considerentele hotărârii ce se reflectă în dispozitiv, susținerile recurentei în acest sens nefiind fondate.

În privința condiționării acordului recurentei pentru ca intimatul să-și monteze centrală termică, de plata datoriilor restante, se constată că cererea nu are suport legal.

Obligația de plată a cheltuielilor de întreținere este prevăzută de Legea 230/2007 și nu are legătură cu montarea centralei termice. Recuperarea cheltuielilor de întrețin ere restante se realizează potrivit dispozițiilor legale și constituie un raport juridic distinct.

Recurenta nu a dovedit existența nici unui impediment legal pentru a nu-și da acordul în privința montării de către intimat a centralei termice. Nici o dispoziție legală nu condiționează acest acord de plată a cheltuielilor de întreținere restante.

În raport de aceste considerente, apreciem nefondat recursul care va fi respins cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sentinței civile nr. 6270/30.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.

Menține sentința recurată.

Pronunțată în ședința publică, azi 8.03.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D.C. T.D. A.C. GREFIER,

I.G.

Red: D.C.

H.C./ex.2

05.06.2012

Judecător fond: M. O. Z.-L.