Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 27/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 27/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 27/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul B. I. împotriva sentinței civile nr._/2015 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata B. E., având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minor
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de av. R. M. și intimata asistată de av. A. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată și procedura este legal îndeplinită.
Din oficiu, în temeiul disp. art. art. 95 al.2 NCPC și art. 482 NCPC, Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel, care se află la primul termen de judecată, este motivat, semnat de avocat cu delegație la dosar și timbrat ulterior, conform dispoziției instanței de apel.
Instanța constată că la fila 14 dosar a fost depusă întâmpinare, duplicatul acesteia regăsindu-se cusut la filele 16și 17 dosar.
Av. R. pentru apelant arată că are cunoștință de conținutul întâmpinării aceasta fiindu-i comunicată prin emaill.
Av. R. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelantă.
Instanța constată că părțile au fost citate cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității formulării apelului și că nu s-au solicitat probe în apel.
Se acordă cuvântul pe excepția tardivității formulării apelului:
Av. R. M. pentru apelant solicită respingerea excepției, motivând că apelul a fost declarat în termenul lega, prin fax, conform dovezii depusă la dosarul cauzei și că a respectat disp. art. 182 al. 2, asimilându-se cu situația de la art. 183 C. pr. civ,, apelul fiind trimis prin fax în ultima zi de depunere, respectiv data de 17.12.2015, chiar dacă el a fost înregistrat la instanță în data de 18.12.2016.
Pe fondul apelului, solicită admiterea, anularea sentinței civile de fond și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulată de reclamantul – apelant, motivând că, în mod cu totul greșit, instanța de fond a apreciat un program de vizitare pentru reclamant, scurtat în cazul în care copilul are vârsta de 5 ani, are la jumătatea zilei program de somn și pe deasupra s-a impus ca programul de vizitare să aibă loc în prezența mamei.
Apreciază că legăturile personale cu minorul nu pot fi reluate și menținute cu un așa program de vizitare, având în vedere și împrejurarea că tatăl este stabilit în Italia și vine în țară de două ori pe an.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Av. P. A. pentru intimată solicită admiterea excepției, apelul nefiind depus în termenul legal și pe fond, respingerea lui, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
Solicită a se observa că apelantul nu a avut legături personale cu minorul de mai bine de un an și că, pentru a se restabili aceste legături, având în vedere vârsta mică a copilului, este necesară prezența mamei, iar minorul încă suferă după divorțul părinților și aceasta impune prezența mamei sau a bunicii materne.
Aratăcă, în acest interval de timp, apelantul nu a venit în țară pentru a-și vizita copilul conform sentinței civile pronunțată pe calea ordonanței președințiale și chiar nu înțelege pentru ce a mai declarat și apel împotriva sentinței civile.
Apreciază ca programul de vizitare stabilit de instanța de fond este corect stabilit.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării apelului și pe fond.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă_/11.12.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta B. E..
Instanța a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul Borcă I.-C., născut la data de 17.11.2010, după următorul program:
- în perioada 15-30 decembrie, sâmbătă și duminică, în intervalul orar 10-16, a doua zi de C. în intervalul orar 10-16 la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia sau a bunicii materne, Șoronga O.,
- în perioada 15-30 august, sâmbătă și duminică la, în intervalul orar 10-16 la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia sau a bunicii materne, Șoronga O..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 842,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare consultații și raport de evaluare psihologică.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.09.2015 sub nr._, reclamantul B. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta B. E., să dispună stabilirea unui program de vizitare a minorului B. I. C., născut la data de 17.11.2010 și obligarea pârâtei la respectarea acestui program, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că este căsătorit cu pârâta iar la data de 17.10.2010 s-a născut fiul acestora, B. I. C.. A mai susținut reclamantul că părțile, la sfârșitul anului 2014, aflându-se cu reședința în Italia, s-au separat în fapt, pârâta reîntorcându-se cu minorul în Romania, pârâta intentând și acțiune de divorț, cerere înregistrată sub nr._/245/2014, pe rolul Judecătoriei Iași.
A mai arătat reclamantul că pârâta nu îi permite să-și vadă copilul, impunându-se stabilirea unui program de vizitare în favoarea acestuia până la pronunțarea hotărârii de divorț, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul mamei și ducerea acestuia în localitatea B. la domiciliul reclamantului în perioada 15-30 decembrie și 15-30 august.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 996 C. pr. Civ.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 si următoarele, iar pe fondul cererii a arătat instanței de judecată că este de acord ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul însă în prezența permanentă a mamei, în luna decembrie sâmbăta și duminica între 10.00-15.00 iar a doua zi de C. între 10.00-15.00 iar în luna august, sâmbăta și duminica, în intervalul orar 10.00 – 15.00.
În motivare a arătat faptul că se află în proces de divorț cu reclamantul, că cerința urgenței nu este îndeplinită, reclamantul locuind în prezent în Italia și de la momentul despărțirii în fapt doar o singură dată.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 și urm. C. pr. civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 04.09.2010, astfel cum reiese din certificatul de căsătorie . nr._ (fila 19) iar din căsătoria părților s-a născut minorul Borcă I. C., la data de 17.11.2010 (fila 20), în prezent, în vârstă de 5 ani.
În prezent, copilul locuiește la domiciliul mamei din mun. Iași, ., unde a fost efectuată ancheta socială atașată la fila 31 din dosar iar pârâtul are reședința în Italia, stat pe teritoriul căruia reclamantul muncește, astfel cum reiese din ancheta socială efectuată în cauză la domiciliul reclamantului din țară de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B. (fila 49).
Instanța a reținut că părțile s-au separat de la finele anului 2014, moment în care pârâta a decis să se întoarcă cu minorul pe teritoriul României, la mama sa.
După cum au susținut și părțile, aceste sunt în divorț, pe rolul Judecătoriei Iași fiind înregistrat dosarul cu nr._/245/2014 cu termen la data de 19.01.2015, complet C22M.
În drept, în privința condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, sunt aplicabile dispozițiile ale art. 996 C.p.civ., potrivit cărora, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Astfel, instanța a reținut că pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conținutul acțiunii civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale, care se desprind din dispozițiile legale menționate anterior.
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate și condiția ca luarea măsurii să nu prejudece fondul cauzei.
Referitor la caracterul urgent al cererii, aceasta a fost apreciat de către instanța de judecată în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, dispozițiile art. 996 alin. 1 C. pr. Civ. enumerând categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, și anume, atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța a apreciat că în cauză, urgența luării unei asemenea măsuri este justificată în sine deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu el. În speță, acest fapt este cu atât mai adevărat cu cât procedura inițiată de reclamant se finalizează printr-o ordonanță președințială. Or, esența unei asemenea acțiuni este de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.
Interesele copilului sunt vitale în astfel de cazuri, în chestiuni ce țin de reunirea copilului cu părintele lui, caracterul adecvat al indeplinirii obligatiilor pozitive ale statului prin prisma art. 8 Conventia EDO fiind evaluat și prin prisma rapidității executării sale, astfel de cazuri necesitând soluționarea în procedură de urgență, având în vedere faptul că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia (a se vedea cauzele Ignaccolo-Zenide, citată mai sus, § 102, și Nuutinen, citată mai sus, § 110).
De asemenea, instanța a constatat că este îndeplinită și condiția referitoare la vremelnicia măsurii, întrucât măsura ce se solicită a fi luată - program de vizitare minor - nu are caracter definitiv, întrucât prevederile art. 403 Cod civil, permit instanței de tutelă, în cazul schimbării împrejurărilor, să modifice măsurile cu privire la drepturile și îndatorire părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului. Instanța are în vedere faptul că nu s-a făcut dovada unui capăt de cerere care să aibă drept obiect stabilire program vizitare în cauza cu nr._/245/2014, Judecătoria Iași, potrivit certificatului de grefă atașat la dosar, fiind sesizată cu acțiune de divorț cu minori, exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere.
Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Vremelnicia măsurii dispuse pe cale ordonanței rezultă fie din natura acesteia, fie din cuprinsul hotărârii în care se arată durata ei.
Prin urmare, instanța a constatat că este îndeplinită condiția referitoare la vremelnicia măsurilor, întrucât măsurile ce se solicită a fi luate – stabilirea locuinței copiilor minori, obligarea pârâtului la pensie de întreținerea în favoarea minorilor și atribuire folosință locuință familie nu au caracter definitiv, fiind solicitate de reclamanta până la soluționarea divorțului pe calea dreptului comun.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, în favoarea căreia dintre părți există aparența de drept în cazul în care se solicită custodia in favoarea unuia dintre părinți.
Condiția neprejudecării fondului decurge atât din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. Așadar, când rezolvă o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept, judecătorul urmând a face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul doar să pipăie fondul, pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului.
Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Vremelnicia măsurii dispuse pe cale ordonanței rezultă fie din natura acesteia, fie din cuprinsul hotărârii în care se arată durata ei.
Instanța a reținut că, raportat la poziția procesuală a pârâtei din cauză, aceasta nu este de acord cu un program de vizitare a minorului care să implice deplasarea acestuia de la domiciliul mamei, solicitând ca vizitele să se realizeze în prezența mamei pentru ca minorul să se reacomodeze cu prezența tatălui, pârâtul fiind împiedicat să se bucure de prezența minorului în modalitatea solicitată de acesta, impunându-se stabilirea unui program de vizitare.
Deși scopul dispozițiilor art. 8 din Convenția CEDO este reprezentat de protejarea individului împotriva acțiunii arbitrare a autorităților publice, există în plus și obligații pozitive inerente "respectării" efective a vieții de familie. Art 8 din Conventia CEDO implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri.
Asupra fondului cererii de ordonanță președințială, instanța a avut în vedere la soluționarea prezentei cauze interesul copiilor minori, astfel cum este consacrat prin prevederile art. 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilesc că orice act juridic emis sau încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului și art. 263 alin. 1 Cod civil, care prevăd că orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
În drept, în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori, reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului civil, prevazut in art. 483 cod civil iar art. 398 alin. 2 dispune ca "in cazul exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului,,. Nu trebuie insa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza exclusiv in interesul copiilor minori( art 483 al 2).
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 401 Codul Civil contine o dispozitie de principiu, potrivit careia ,, parintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta,,.
Potrivit art. 15 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, (1)„relațiile personale se pot realiza prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b)vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c)gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d)corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, etc.
Potrivit art. 31 alin 3 din legea 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al minorilor. În ce privește modalitățile de realizare efectivă a acestor legături, instanța se va raporta exclusiv la interesul superior al minorului.
Având în vedere că se analizează o măsura care se dispune în interesul superior al minorului astfel cum este aceasta circumstanțiată de criteriile prevăzute de disp. art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament, instanța a încuviințat pe calea ordonanței președințiale un program de vizitare a minorului ca o măsură de restaurare a drepturilor reclamantului și ale minorului la viața de familie.
Cât privește conținutul acestui program, instanța a încuviințat ca reclamantul sa-și viziteze copilul astfel:
- în perioada 15-30 decembrie, sâmbătă și duminică, în intervalul orar 10-16, a doua zi de C. în intervalul orar 10-16 la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia sau a bunicii materne, Șoronga O.,
- în perioada 15-30 august, sâmbătă și duminică la, în intervalul orar 10-16 la domiciliul pârâtei, în prezența acesteia sau a bunicii materne, Șoronga O..
La stabilirea programului de vizită, instanța a avut în vedere vârsta copilului, necesitățile pe care le presupune creșterea și educarea acestuia, fiind necesar ca programul de vizitare să permită menținerea și dezvoltarea relațiilor afective între tată și fiu, însă, fără ca acest lucru să dăuneze copilului. Având in vedere vârsta mică a copilului, instanța va stabili un interval de 6 ore sâmbăta și duminica, încât între reclamant si copilul său sa fie posibile dezvoltarea unor legături afective firești și reluarea unor astfel de legături după o perioadă în care figura paternă a lipsit din viața copilului, legături în lipsa cărora s-ar crea un dezechilibru emoțional al minorului. S-a ținut cont și de raportul de evaluare psihologică a minorului efectuat în cauză, din care reiese că minorului deși îi este dor de tată, totuși își prezintă familia ca fiind compusă doar din mamă copil bunică și unchi, fără includerea figurii paterne, minorul fiind îndepărtat sentimental de tată.
Deși relațiile tensionate dintre părți care se află într-un proces de divorț ar pleda pentru un program de vizitare a minorului fără prezența mamei, dată fiind vârsta mica a copilului, precum și înstrăinarea de tată care a avut loc în decursul ultimului an, instanța a constatat că este in interesul superior al minorului ca programul sa se desfășoare in acest moment la domiciliul și în prezenta pârâtei sau a bunicii materne, cu posibilitatea pentru reclamant ca la momentul în care relațiile tată-fiu ar fi reluate și minorul reacomodat cu prezența părintelui să solicite modificarea programului de vizită astfel stabilit.
Față de toate aceste aspecte, instanța a încuviințat în parte cererea formulată de reclamant si, in temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 2, având în vedere că cererea a fost admisă în parte, a dispus obligarea acestuia la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de către pârâtă, în cuantum de 842,5 lei reprezentând contravaloare consultații și raport de evaluare psihologică și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. I..
Apelantul a arătat că la finele anului 2014 se afla împreună cu intimata în Italia și în urma deciziei luată împreună de a se despărți, aceasta a luat minorul și s-a reîntors în țară fără știrea sa. De atunci, susține apelantul, intimata refuză sistematic de a-i permite să ia legătura efectivă cu minorul condiționându-l de plata unor sume de bani pentru copil sau cumpărarea unor bunuri. Apelantul arată că, în prezent, nu este angajat în Italia și nu poate garanta plata unei sume fixe lunar în acest sens dar, în măsura posibilităților, contribuie la întreținerea copilului. Motivat de relațiile tensionate dintre el și intimată, apelantul solicită a se stabili programul de vizită pentru minor în sensul de a-l putea lua la domiciliul său din orașul B. în perioada 15-30.12 și 15.30.08 deoarece fiind plecat din țară nu se poate reîntoarce decât în concediu, la aceste date. Consideră apelantul că este o cerere rezonabilă, mai ales că din decembrie 2014 nu a mai reușit să ia legătura cu copilul iar atitudinea intimatei nu-i permite a spera acest lucru până la momentul în care va exista o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. A solicitat admiterea apelului.
Legal citată intimata a depus întâmpinare.
Intimata a arătat că apelul este tardiv în raport de disp. art. 1000 c. proc.civilă și art. 182 c.proc.civilă.
Pe fond a susținut că la momentul reîntoarcerii în țară l-a înștiințat pe apelant, aspectele invederate de el fiind neadevărate. Intimata a arătat că nu a interzis apelantului a lua legătura cu minorul dar au existat momente când copilul a refuzat să vorbească, cu acesta. Intimata arată că apelantul a vizitat minorul doar o singură dată din noiembrie 2014. Intimata susține că este de acord ca apelantul să aibă legături personale cu minorul dar potrivit programului stabilit de prima instanță. A solicitat respingerea apelului.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Apelantul a solicitat respingerea excepției tardivității declarării apelului deoarece a fost înaintat instanței pe fax la ora 16.31 iar în raport de disp. art. 182 al.1 c.proc.civilă, a fost declarat în termen.
Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, potrivit art. 248 al.1 c.proc.civilă, Tribunalul apreciază că este întemeiată pentru motivele ce vor fi în continuare expuse.
Potrivit art. 1000 al.1 c.proc.civilă, hotărârile pronunțate pe calea ordonanței președințiale sunt supuse apelului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-au dat cu citarea părților sau de la comunicare dacă s-au dat fără citare.
În cauza de față, părțile au fost citate la judecarea cauzei iar termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, respectiv 12.12.2015, potrivit art. 181 al.1 pct.2 c.proc.civilă, până la data de 17.12.2015.
Apelul a fost transmis instanței prin fax la data de 17.12.2015 ora 16.31, potrivit mențiunilor de pe declarația de apel.
Termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 a ultimei zile în care actul de procedură poate fi îndeplinit, conform art. 182 al.1 c.proc.civilă.
Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune însă că în cazul în care este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se împlinește la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, disp. art. 183 fiind aplicabile( poștă, servicii de curierat…).
Este legală susținerea apelantului în sensul în care termenul pentru formularea apelului se împlinește la data de 17.12.2015 dar art. 182 al.2 c.proc.civilă particularizează o situație specială. Este vorba despre acte care trebuie depuse la instanță, cazul de față, sau în alte locuri în care activitatea se desfășoară potrivit unui program și între anumite ore. Legiuitorul a reglementat expres în noul cod de procedură civilă o situație care anterior a determinat apariția unor opinii divergente în jurisprudență. S-a prevăzut astfel, în mod expres că în aceste situații, actul, apelul în cauza de față, trebuie depus la instanță până la ora la care încetează activitatea în ziua respectivă, adică ora 16.
Astfel cum s-a menționat anterior, apelul a fost înaintat pe fax la ora 16.30, oră la care programul era încheiat.
În raport de aceste considerente, va fi respins ca tardiv apelul declarat de reclamant ceea ce exclude analiza cauzei pe fond, potrivit art. 248 al.1 c.proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge – ca tardiv – apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2015 pronunțată de Judecătoria Iași.
Reține că nu se mai impune analizarea pe fond a apelului declarat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2016.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
4 EX./20.01.2016
jud. fond. C. L. M. Ș.
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 67/2016.... → |
|---|
