Pretenţii. Decizia nr. 1454/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1454/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1454/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Octombrie 2015
Președinte - D. M.
Judecător C. E. C.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1454/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul S. C. și pe intimata A. DE P. . T. S. SA, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, susținerile apărătorului apelantului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2015 și apoi la data de 22.10.2015, când pentru același motiv s-a amânat pronunțarea pentru azi, 29.10.2015, când
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari .>l-a chemat în judecată pe pârâtul S. C., solicitând obligarea acestuia să plătească sumele de: 359,67 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și 10.978,55 lei, reprezentând penalități pentru perioada 05._.
În motivare, a arătat că pârâtul nu a achitat sumele de mai sus. A invocat prescripția dreptului la acțiune. A precizat că debitul este achitat integral.
A fost efectuată o expertiză tehnică contabilă, care a concluzionat că sumele anterioare datei de 06.12.2010, în valoare de 9550,95 lei sunt prescrise.
P. sentința civilă nr. 5721/27.04.2015 Judecătoria Iași a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și excepția autorității de lucru judecat. A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune potrivit raportului de expertiză (reținând că aspectul relevat de expert fiind confirmat de promovarea acțiunii la data de 16.07.2014, existând sume pentru care nu a survenit întreruperea prescripției ca urmare a plății, conform art. 1.3 și 16.1 din D,167/1958). A admis în
parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de: 359, 67 lei reprezentând cheltuieli de întreținere,_,55 lei penalități.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,Prezenta acțiune este întemeiată, deoarece pârâtul nu a făcut dovada achitării către reclamantă a contravalorii utilităților de 359,67 lei pe care îl datorează, de care a beneficiat în perioada 05._14 și 10.978,55 lei (penalități incluse și soldul inițial).
Penalitățile sunt datorate în considerarea hotărârilor adunării generale și prin prisma relațiilor contractuale existente între asociație și furnizorii de utilități.
Legea nr. 230/2007:
Art.46 - ¸¸Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari."
Art.47- ¸¸Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:
a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviza, in funcție de suprafața utila a proprietății individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de alta natura."
Art. 48 - ¸¸(1) Stabilirea si repartizarea sumei care privește proprietatea . proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviza din proprietatea .> (2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Art. 49 - ¸¸(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanță, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat.
(2) Termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari si se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natura administrativa.
Art. 50 - ¸¸(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutita de taxa de timbru.
(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusa in aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisa de Codul de procedura civila. "
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. C. arătând că prima instanță nu a procedat la punerea în discuție a excepțiilor invocate ci la primul termen a procedat direct la propunerea de probe. Instanța nu a respectat ordinea de desfășurare a actelor procedurale, omițând să soluționeze cu prioritate excepțiile anteriori pronunțării asupra fondului.
Abia la ultimul termen instanța a procedat la estimarea duratei procesului încălcând art. 238 Cod procedură civilă. Instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra autorității de lucru judecat.
Instanța nu a ținut cont de faptul că a făcut dovada achitării debitului principal de 359,67 lei chiar anterior introducerii cererii de chemare în judecată cu chitanțele din perioada aprilie 2014-martie 2015 (total 956 lei), cererea privind debitul principal rămânând astfel fără obiect.
Penalitățile solicitate de reclamantă sunt dintr-o perioadă de 14 ani, cele din perioada martie 2012- martie 2014 fiind de doar 957,09 lei.
Ca urmare a neclarității concluziilor expertului prima instanță nu a înțeles că în realitate a intervenit prescripția cu privire la baza de calcul, respectiv asupra sumei de 9550,95 lei eferentă perioadei anterioare 07.12.2010, rămânând un rest neprescris de 1428,18 lei aferent perioadei 07.12._14. Soldul penalităților indicat în fișa individuală nu corespunde cu cel din listele de plată, aspect nesesizat de expert.
Somația nr._/2013 întrerupe termenul de prescripție doar cu privire la suma de 1370,86 lei cât este înscris în somație.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este fondat, sentința urmând a fi modificată însă doar în parte pentru următoarele motive:
Argumentul legat de nepunerea în discuție a excepțiilor nu se susține atât timp cât prin instituirea fazei preliminare scrise a părțile își comunică reciproc susținerile (inclusiv excepțiile invocate) având așadar posibilitatea de a afla de ele și a își exprima un punct de vedere prin întâmpinare/răspuns la întâmpinare. Această comunicare reciprocă a susținerilor scrise și posibilitatea de a răspunde acestor susțineri îndeplinește funcția de punere în discuție a excepțiilor, instanța nemaifiind ținută să le mai pună odată în discuția orală a părților separat de concluziile pe fondul cauzei.
Nici faptul că excepțiile au fost soluționate odată cu fondul cauzei nu a cauzat nici o vătămare pârâtului, instanța putând aprecia în ce măsură unele excepții, mai ales cele ce țin de fondul dreptului, pot fi soluționate abia după epuizarea probatoriului.
Dispozițiile referitoare la estimarea duratei procesului nu pot avea consecințe asupra legalității sau temeiniciei hotărârii, iar în ce privește dispoziția din minută referitoare la autoritatea de lucru judecat aceasta este o evidentă eroare materială ce poate fi remediată pe calea îndreptării erorii materiale.
În mod eronat însă prima instanță a reținut în considerente cât și în dispozitiv excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele anterioare datei de 06.12.2010 în valoare de 9550,95, fără însă ca admiterea acestei excepții să își regăsească consecințele și în dispozitivul hotărârii, unde instanța a admis în întregime cererea reclamantei.
Instanța constată că raportat la data introducerii acțiunii (16.07.2014) sunt prescrise debitele și penalitățile cerute de reclamantă care se situează într-o perioadă anterioară celor 3 ani de până la introducerea acțiunii, respectiv cele din perioada mai 2010-iunie 2011. Instanța nu se poate pronunța și asupra prescripției debitelor sau penalităților anterioare lunii mai 2010 întrucât acestea nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Așadar nu sunt prescrise în cauză decât debitele și penalitățile eferente perioadei iulie 2011-martie 2014.
Somația din 22.10.2013 privitoare la suma de 1370 debit principal și 1370 penalități nu are efect întreruptiv acest caz de întrerupere este prevăzut de Noul Cod Civil; or potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Nodului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit; chiar dacă prescripția ar fi fost supusă Nodului Cod civil, acest caz de întrerupere nu ar fi fost aplicabil întrucât nu este îndeplinită condiția ca cererea de chemare în judecată să fie introdusă în maxim 6 luni de la punerea în întârziere.
În ce privește debitul principal de 359,67 reprezentând cheltuieli întreținere pentru perioada iulie 2011-martie 2014 întreținere, instanța constată că la fila 81 pârâtul a depus chitanțe care atestă achitarea cu titlu de restanță întreținere în perioada aprilie –iunie 2014 a unei sume superioare debitului înregistrat de 359,67 lei, chitanțe pe care expertul nu le-a avut în vedere atunci când a calculat debitul restant. În consecință instanța apreciază că pârâtul a făcut dovada plății în întregime a debitului principal restant.
În ce privește penalitățile de întreținere aferente perioadei iulie 2011-martie 2014, instanța însumând penalitățile aferente acestor luni, așa cum se regăsesc în situația anexă la raportul de expertiză, constată că acestea sunt în cuantum total de 1121,97 lei, cu privire la care pârâtul nu a făcut dovada plății, motiv pentru care va modifica suma de la fond obligându-la la plata sumei de 1121,97 lei.
Admițând apelul instanța va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât în apel, respectiv 1335,96 (taxă timbru și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâtul S. C. împotriva sentinței civile nr. 5721/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește perioada mai 2010 – iunie 2011.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente perioadei mai 2010 – iunie 2011, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1121,97 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2011 – martie 2014.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 359,67 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2011 – martie 2014.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să achite apelantului suma de 1335,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, F. L. I. |
Red./tehnored. M.D.
4 ex., 20.11.2015
Judecător fond: D. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1049/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1047/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
