Uzucapiune. Decizia nr. 1049/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1049/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1049/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Octombrie 2015
Președinte - O. I.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1049/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentele C. L. E.(S.) și A. L. M. (F. S.) în contradictoriu cu intimații . P. și C. L. AL . ca obiect uzucapiune .
Susținerile recurentelor au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.10.2015, pentru data de 27.10.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. sentința nr. 1990/11.02.2015, Judecătoria Iași a dispus:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de către reclamantele C. E., cu domiciliul în satul Poiana, . Iași și A. M., cu domiciliul în . S. D., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta . P., cu sediul în . Iași.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Taxa judiciară de timbru în valoare de 2.299 lei, de la plata căreia reclamantele au fost scutite prin încheierea din data de 02 noiembrie 2011, rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2014.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01 august 2011 sub nr. de dosar_, reclamantele C. E. și A. M. i-a chemat în judecată pe pârâții . P. și C. L. S. D., solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că reclamantele au dobândit prin uzucapiunea de scurtă durată dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 1 ha teren arabil, situat pe raza comunei S. D., ., tarlaua 156, parcelele 2563 și 2561, având ca vecini: la nord – C. C., la sud – R. G., la est – iaz și la vest – P. I.
În motivarea cererii, s-a arătat că, suprafață de teren pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate se află în posesia reclamantelor din anul 1990, fiind folosită în mod continuu, neîntrerupt și netulburat. Terenul a fost deținut de familia reclamantelor, înainte de colectivizare de tatăl lor S. C. L. și după revoluția din 1989 de reclamante. Pentru o parte din acest teren, respectiv pentru suprafața de 2000 mp arabil și 600 mp pășune s-a eliberat titlu de proprietate nr._, emis la 09.08.1994, pe numele autorului lor S. C. L. de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași, suprafața pentru care s-a formulat prezenta cere, fiind situată în continuarea terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate.
În drept, reclamantele și-a fundamentat acțiunea pe prevederile art. 1895 -1899 din Codul civil, art. 1837, art. 1846, art. 1847 Cod civil.
În dovedirea cererii s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind anexate în copii certificate acte de stare civilă, titlul de proprietate nr._/09.08.1994,
Cererea de chemare în judecată a fost formulată, semnată și susținută în instanță de mandatari avocați Istov Eujan și Istov M., în baza împuternicirii nr. IS/_/2011.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa capacității procesuale de folosință și a calității procesual pasive a COMUNEI S. D. și CONSILIULUI L. S. D., dar și lipsa de interes, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În baza art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a stabilit în sarcina reclamantelor o taxă judiciară de timbru în valoare de 2299 lei, calculată în raport de expertiza notarilor Publici Iași aferentă anului 2011. P. încheierea din 02 noiembrie 2011 a fost admisă cererea reclamantelor de acordare a ajutorului public judiciar și s-a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 2299 lei.
În ședința publică din 30 noiembrie 2011, instanța, după ce a pus în dezbaterea orală și contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. AL COMUNEI S. D. a admis-o, apreciind-o a fi întemeiată, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință întocmită. Totodată a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a COMUNEI S. DUA – P. P. și excepția lipsei capacității procesual pasive a pârâtei . P..
În cadrul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri. Au fost audiați martorii T. C. (fila 88), B. M. G. (fila 89), a fost întocmit raportul de expertiză topografică de către expertul tehnic desemnat în cauză N. G., lucrarea fiind anexată la doar – filele 102-108 și avizată de OCPI prin procesul verbal de recepție nr. 2423/2014. Au fost solicitate relații Primăriei S. D., fiind anexat un istoric de rol fiscal al reclamantelor – fila 78, dar și relații privind situația juridică a terenului - la data de 27.04.2012, Primăria S. D. a adus la cunoștința instanței că terenul obiect al acțiunii se află la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar S. D. din anul 1991, după ce a fost preluat de la fostul CAP (fila 97).
Analizând prioritar excepția lipsei de interes prin raportare la motivele invocate de pârâtă, instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată, în contextul în care dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei S. D. nu a fost dobândit prin moștenire de la autorii săi..
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, precum și la principiile fundamentale de drept civil, instanța apreciază că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
În fapt, din anul 1990, reclamantele C. E. și A. M. stăpânesc o suprafață de 10.000 mp teren arabil, situat în extravilanul comunei S. D.. Reclamantele au susținut că înainte de colectivizare terenul a fost stăpânit de autorul lor S. C. L.. În temeiul Legii 18/1991, în patrimoniul autorului lor a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp arabil și 600 mp pășune, eliberându-se titlu de proprietate nr._/1994 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași, însă nu și pentru terenul obiect al acestei acțiuni situat în continuarea terenului pentru s-a dobândit titlul de proprietate în baza legilor fondului funciar.
În drept, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cum, în cauza de față posesia a început înainte de data intrării în vigoare a Noului cod civil rezultă că vor fi aplicabile speței dispozițiile Codului civil de la 1864.
Posesia utilă exercitată timp de 10 până la 20 ani reprezintă în condițiile legii temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului posedat și, în același timp, o sancțiune împotriva proprietarului care s-a dezinteresat de soarta bunului său.
Constatarea uzucapiunii presupune posesia neîntreruptă a lucrului, în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului în timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma în stare de drept.
Potrivit dispozițiilor art. 1895 din Codul civil din 1864, cel care câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat, va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani, dacă locuiește afară din acea circumscripție.
Conform art. 1897 din Codul civil de la 1864, justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc. Ceea ce este esențial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar, pentru că dacă acesta ar proveni de la adevăratul proprietar atunci ar fi suficient să transmită proprietatea, fără a fi nevoie de vreo trecere a timpului.
Așadar, uzucapiunea de 10 până la 20 ani presupune ca posesia să se întemeieze pe un just titlu, iar posesia să fie de bună – credință.
Instanța notează că reclamantele, care aveau sarcina probei conform art. 1169 din Codul civil de la 1864, nu au făcut dovada deținerii unui just titlu asupra terenului în suprafață de 10.000 mp.
Instanța nu poate stabili în ce calitate stăpânesc reclamantele terenul, în contextul în care din relațiile comunicate de primăria S. D., acest teren este la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar. Conform art. 1853 din Codul civil, actele ce le exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.
În condițiile în care din probele administrate în cauza, rezultă că terenul a fost în proprietatea cooperativei agricole de producție, instanța apreciază că, în speță, nu pot fi incidente prevederile Codului civil, ca normă de drept comun, ci dispozițiile legale speciale. Astfel, art. 8 alin. 1 din Legea 18/1991 arata că „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce se găsesc în patrimoniul cooperativei agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”. De asemenea, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 cu modificări ulterioare „ sunt și rămân în proprietatea privata a cooperatorilor sau după caz, moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliu lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr .42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.” Conform alineatului 3 al aceluiași articol „pentru suprafețele de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul - lege 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau utilitate publică.”
Ca lege specială, Legea nr. 18/1991 se aplică în mod prioritar și derogator în raport de dispozițiile de drept comun, drepturile pretinse de reclamant putând fi valorificate exclusiv în procedura specială și nu prin invocarea uzucapiunii.
P. urmare, din probele administrate rezultă că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamantele să dobândească prin uzucapiunea de scurtă durată dreptul de proprietate asupra imobilului teren de 10.000 mp situat în extravilanul comunei S. D., județul Iași; pe de o parte, nu s-a făcut dovada existenței unui just titlu, iar, pe de altă parte, nu s-a probat că posesia exercitată de către reclamante asupra terenului ar fi fost una utilă, făcută sub titlu de proprietar.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de către reclamantele C. E., cu domiciliul în satul Poiana, . Iași și A. M.,în contradictoriu cu pârâta . P., ca fiind neîntemeiată.
Față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că n s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând că prin încheierea din 02.11.2011 reclamantele au fost scutite de la plata taxei de timbru în valoare de 2299 lei, iar dispozițiile art. 18 OUG 51/2008 nu pot fi aplicate în cauză, instanța va reține în sarcina statului taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele C. E. și A. M. solicitând admiterea acțiunii formulate. Au arătat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii având în vedere raportul de expertiză întocmit de dl. expert N. G., avizat de OCPI Iași. Reclamantele au stăpânit acest teren din anul 1990 sub nume de proprietar fără a fi deranjate de nimeni. Terenul a fost și este deținut de familia reclamantelor, mai întâi de tatăl lor S. C.L., înainte de colectivizare, și apoi de către reclamante, ca zestre, tot înainte de colectivizare și apoi după Revoluția din 1989. Tatăl reclamantelor a avut mai mult teren însă pentru această suprafață nu a avut acte, a dat-o reclamantelor ca zestre și nu a fost trecută în rolul agricol, motv pentru care nu se poate obține titlu de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 și se solicită acest drept pe calea uzucapiunii. Probele administrate au dovedit că reclamantele au avut o posesie utilă și cu bună credință asupra terenului, fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi pe fondul cauzei.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantele recurente invocă în mod explicit dobândirea dreptului de proprietate pe cale uzucapiunii de scurtă durată, care ar fi putut opera în condițiile art. 1895 din Codul civil de la 1864 sub imperiul căruia a început posesia cum în mod corect a reținut în fapt și în drept prima instanță
Potrivit dispozițiilor art. 1895 din Codul civil din 1864, cel care câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat, va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani, dacă locuiește afară din acea circumscripție.
Conform art. 1897 din Codul civil de la 1864, justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc. De asemenea prima instanță a reținut în mod corect că este esențial ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, pentru că dacă acesta ar proveni de la adevăratul proprietar atunci ar fi suficient să transmită proprietatea, fără a fi nevoie de vreo trecere a timpului și nu s-ar pune problema dobândirii proprietății prin uzucapiune, acesta fiind obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Reclamantele nu au invocat însă la nici un moment un asemenea just titlu și cu atât mai puțin au dovedit existența lui, în recurs invocând exclusiv posesia exercitată și acordul pârâtei unitatea administrativ teritorială.
Este evident că în sine posesia exercitată pe durata termenului de 10 până la 20 de ani corespunzător, chiar de ar fi utilă ( aspect asupra căruia Tribunalul nu se pronunță), nu este suficientă pentru uzucapiunea de scurtă durată, ci eventual deschide calea uzucapiunii de lungă durată la împlinirea termenului de 30 de ani prevăzut de art. 1890 din Codul civil de la 1864.
Pe de altă parte acordul pârâtei unitatea administrativ teritorială nu reprezintă un motiv suficient pentru admiterea acțiunii. Un asemenea acord ar fi putut produce efecte numai în cazul în care reclamantele ar fi făcut susțineri în sensul îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de lege pentru existența dreptului dedus judecății, respectiv dreptul la dobândirea proprietății ca efect al uzucapiunii de scurtă durată, inclusiv în sensul existenței unui just titlu, iar acordul respectiv i s-ar fi putut reține o valoare probatorie în acest sens, desigur în ansamblul probelor administrate. În caz contrar acest acord nu înseamnă mai mult decât o expresie a modului în care pârâta înțelege să se raporteze la/ să își gestioneze propriul patrimoniu ( calitatea procesuală pasivă a pârâtei nefiind contestată) însă nu permite recunoașterea transferului de proprietate în modul invocat de reclamantă.
Văzând și disp. art.19 alin.1 din O.U.G. nr.51/2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de reclamanții C. E. și A. M. împotriva sentinței civile nr. 1990/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Suma de 138,2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care recurenții au beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea nr. 188/14.09.2015 rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 30.10.2015.
Președinte, O. I. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, O. S. |
OII 26.01.2015 2 ex
Jud fond: N. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1246/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1454/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
