Pretenţii. Hotărâre din 18-01-2016, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 35/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător I. E. B.
Grefier N. E.
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 1337/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul O. C. A., având ca obiect pretenții .
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 11.01.2016 susținerile și concluziile apărătorului apelantului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a-i da intimatului posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere lipsa acestuia și faptul că are apărător ales, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 18.01.2016, când,
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1337 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea formulată de reclamantul P. V., cu domiciliul în Iași, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul O. C.-A., cu domiciliul în Iași, ..4, ., ..
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 500,00 lei, reprezentând c/v onorariu apărător ales, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /19.03.2014 reclamantul P. V. a solicitat, pe calea acțiunii de valoare redusă, ca în contradictoriu cu paratul O. C.-A. să se dispună, prin hotărâre judecătorească, revocarea contractului de donație prin care i-a cedat acestuia camera de cămin în care locuiește pentru ingratitudine .
În motivare a arătat reclamantul că este pensionar și are 77 ani, trăind singur și fără copii, iar pentru că nu are cine să-l îngrijească la nevoie a decis să doneze paratului camera de cămin în care locuiește, cu condiția ca acesta să-i rezerve un loc la Căminul de Pensionari "Sf. Parascheva" din Iași în maxim o lună de la semnarea donației și să-l ajute ulterior să se mute, asumandu-și totodată și obligația de a-i asigura zilnic apoi alimente, dar și îngrijire medicală pană la sfarșitul vieții, iar în caz de nevoie să-l înmormanteze creștinește prin grija și cheltuiala lui.
Conform susținerilor reclamantului i-a acordat paratului toată încrederea cu privire la cele convenite, iar faptul că s-a semnat contractul la notar i-a conferit o anume siguranță, însă, din motive inexplicabile, niciuna din condiții nu a fost cuprinsă în contract, cu mențiunea că se culpabilizează acum pentru că nu a citit înscrisul la momentul întocmirii și nu a știut că paratul nu și-a asumat de fapt nicio obligație, iar el a fost înșelat.
După cum a arătat reclamantul, prin declarația dată la notar paratul a recunoscut, la 06.02.2014, în fața acestuia, în mod indirect, că el nu l-a ajutat cu alimente, ci doar părinții lui și se impune revocarea contractului pentru ingratitudine în acest context.
Prin formularul de răspuns paratul a arătat că solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucat și-a onorat obligațiile pană în prezent, în privința asigurării alimentelor și îngrijirilor, iar pe de altă parte cererea nu se încadrează în cele prevăzute de art. 1025 NCPC, fiind inadmisibilă.
La primul termen de judecată instanța a dispus prin încheiere de ședință judecarea cauzei în procedura de drept comun avand în vedere manifestarea de voință a reclamantului, exprimată prin apărător.
La termenul din 13.10.2014 reclamantul a depus chitanță de plată a diferenței de taxă timbru pusă în vedere de instanță, iar la termenul din 24.11.2014 reclamantul a depus precizări cu caracter modificator, prin care a invocat excepția nulității contractului de donație autentificat sub nr. 2589/21.11.2013 pentru lipsa discernamantului precum și pentru leziune.
La termenul din 19.01.2014 instanța a admis excepția tardivității cererii modificatoare, invocată de parat, apreciind că a fost depășit termenul prevăzut de art. 204 NCPC pentru depunerea acesteia.
Analizand probatoriul administrat, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 2589/21.11.2013 de BNP Asociați Z. și J. reclamantul, în calitate de donator, a transmis paratului donatar, în mod irevocabil și gratuit, dreptul de proprietate asupra imobilului - cameră de cămin situat în Iași, ., ..2, . dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra porțiunilor din cămin care prin natură și destinație sunt în folosință comună precum și dreptul de folosință specială asupra cotei indivize de 6,36 mp teren din totalul acestuia.
Potrivit clauzelor contractului menționat paratul a intrat în stăpanirea de fapt și drept asupra imobilului odată cu încheierea acestuia, reieșind din cuprins că înscrisul nu conține nicio clauză care să permită donatorului să-l revoce prin voința sa din cele prevăzute de art.1015 NCPC, cu posibilitatea însă de a-l revoca pentru ingratitudine în temeiul disp. art. 1023 C.civ dacă: paratul atentează la viața lui sau a persoanelor apropiate, se face vinovat de fapte penale, cruzimi și injurii față de el, refuză nejustificat să-i asigure alimente fiind ajuns în nevoie.
După cum reiese din declarația olografă a reclamantului din 06.02.2014(f.32) acesta nu a dorit să-și rezerve dreptul de abitație odată cu încheierea contractului de donație, dar pe viitor dorește să nu poată fi scos din cameră pană la sfarșitul vieții, să fie înmormantat potrivit obiceiurilor creștinești și să i se asigure alimente de donatar, cu ajutorul părinților lui, P. V. recunoscand că a fost ajutat și pană la semnarea declarației și este în general mulțumit.
Mai constată instanța că la aceeași dată și paratul a dat o declarație în fața notarului prin care a menționat că este de acord cu perioada pentru care reclamantul dorește să aibă folosința imobilului și cu pretențiile acestuia de a fi înmormantat potrivit obiceiurilor creștinești respectiv de a-i asigura alimente pentru anumite nevoi, iar urmare acestor declarații a fost rectificat contractul de comodat autentificat sub nr. 2590/21.11.2013, prin care paratul a transmis în folosința gratuită a reclamantului imobilul cameră de cămin ce a făcut obiectul donației, aceasta realizandu-se pe perioadă nedeterminată prin încheierea nr.7/06.02.2014.
Conform disp. art. 1023 NCC, aplicabile în speță din punctul de vedere al dreptului substanțial, prina raportare la disp. art. 6 alin.4 NCC și data încheierii contractului de donație :"Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator; c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației."
În speță, instanța va analiza, raportat la probatoriul administrat dacă, prin prisma motivelor invocate, așa cum au fost arătate prin cererea introductivă, poate fi reținut sau nu cazul prevăzut de disp. art. 1023 lit.c NCC, ce ar putea determina revocarea pentru ingratitudine doar în cazul constatării existenței unui refuz nejustificat din partea paratului de a-i asigura alimente reclamantului ajuns în nevoie.
În acest context reiese din înscrisuri că reclamantul încasează venit din pensie în cuantum de 1194,00 lei lunar și chiar dacă are 77 ani se poate deplasa și descurca în general singur, mergand și la cumpărături ori la biserică, cu mențiunea că nu a fost ajutat de cineva la spălat sau la gătit, după cum a declarat martorul A. D.-I., propus de acesta în timp ce din depoziția martorului P. C. rezultă că locuiește la pârât de 5 ani, fiind student și a mers de multe ori împreună cu acesta la domiciliul reclamantului pentru a-i duce alimente, cu mențiunea că nu a pătruns în locuință decât de vreo trei ori.
A menționat martorul pârâtului că vizitele se derulau cel puțin o dată pe săptămână, până când la un moment dat (primăvara anului 2014) reclamantul a refuzat să mai primescă alimentele, iar la una din vizite a scos sacoșa adusă de pârât pe hol închizând ușa, fapt pe care el l-a văzut personal și care a fost recunoscut chiar de P. V. prin răspunsul la interogatoriu.
Din cuprinsul situației de fapt reținută în cauză și având în vedere declarațiile părților date la 06.02.2014, coroborate cu celelalte probe ale dosarului, instanța constată faptul că nu a fost dovedit refuzul nejustificat al pârâtului de a-i asigura alimente, dar nici acea stare de nevoie care să justifice îndeplinirea unei asemenea obligații în mod permanent.
Astfel, la data de 06.02.2014 reclamantul a declarat că a primit ajutor până la semnarea acesteia și este în general mulțumit, dovedindu-se că, ulterior, în cursul lunii martie 2014, el a fost cel care a refuzat alimentele, iar pe de altă parte din declarațiile martorilor și chiar din percepția instanței cu ocazia prezentării reclamantului la interogatoriu rezultă că starea fizică a lui P. V. îi permite încă să se întrețină singur în principiu, cât timp se deplasează la cumpărături, gătește sau spală, chiar dacă nu poate fi negat, raportat la vârsta înaintată a acestuia, că se poate afla în stare de nevoie uneori și doar în acele momente s-ar impune cu necesitate asigurarea de alimente, după cum chiar el a solicitat la 06.02.2014 prin declarație.
Nefiind așadar îndeplinite condițiile art.1023 lit.c NCC pentru a fi dispusă revocarea contractului de donație pentru ingratitudine instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată, având în vedere considerentele expuse.
Ținând seama de disp. art. 453 alin.1 NCPC instanța va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 500,00 lei, reprezentând c/v onorariu apărător ales, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul P. V. solicitând modificarea sentinței în întregime cu consecința admiterii cererii de chemare în juecată. A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În motivare apelantul a arătat că nu a conștientizat la semnarea contractului de donație că pârâtul nu și-a asumat nicio obligație prin contract, astfel că a ajuns să fie înșelat legal, pierzând proprietatea locuinței sale fără să primească nimic în schimb.
Instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt, concluzionând că nu s-a dovedit refuzul nejustificat al pârâtului de a-i asigura alimente, dar nici starea de nevoie a reclilamantului, în condițiile în care pensia acestuia de 1194 lei este insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor lunare. Arată că, numai prin faptul că suferă de ., este pus în situația de a avea nevoie de un ajutor permanent și totodată că, desi nu mai este proprietarul imobilului în care locuiește, el suportă în mod exclusiv cheltuielile cu utilitățile și cu întreținerea acestuia, desi în mod normal aceste cheltuieli trebuiau suportate de intimat de la data autentificării contractului de donație.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost dovedit refuzul nejustificat al intimatului de a-l ajuta cu alimente, desi din declarația data de însuși intimatul în fața notarului la data de 06.02.2014, din declarația martorului A. D. I., din răspunsul reclamantului la interogatoriu și din depoziția martorului Pantiru C. rezultă această situație de fapt.
E. a concluzionat instanța de fond că starea sa fizică îi permite să se întrețină singur în principiu, cât timp se deplasează la cumpărături, gătește sau spală, omițând să perceapă că reclamantul se deplasează greu și folosește un baston, dând astfel dovadă de cinism în aprecierea făcută.
Instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, a apreciat greșit excepția nulității contractului de donație ca fiind o cerere modificatoare, respingând-o în consecință ca fiind tardiv formulată.
Apelantul a reiterate excepția nulității contractului de donație, invocând lipsa discernământului dar și leziunea donatorului la data semnării contractului de donație.
În drept, apelantul a indicat dispozițiile art. 470 din C.proc.civ.
În privința probelor, a menționat înscrisurile, proba testimonial, interogatoriul.
Prin întâmpinare, intimatul O. C. a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocate dispozițiile art. 205 din C.proc.civ.
În privința probelor, a menționat înscrisurile.
La termenul de judecată din data de 02.11.2015 apelantul, prin apărător ales, a reiterat excepția nulității contractului de donație, invocând în susținere dispozițiile art. 79 alin. 5 din Legea nr. 36/1995 prvind obligația noratului public de a pune în vedere persoanelor vârstnice drepturile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Apreciază că această omisiune a notarului atrage sancțiunea nulității absolute a contractului de donație, notarul public nesocotind în același timp și dispozițiile art. 32 din Legea 17/2000 privind obligația de a comunica un exemplar al contractului de donație către autoritatea tutelară și dispozițiile art. 33 din același act normativ, în sensul că nu a inserat în conținutul contractului de donație și obligația de îngrijire și de întreținere a intimatului donatar O. C., consecința directă fiind privarea reclamantului-apelant de posibilitatea de a recurge la prevederile art. 33 din Legea 17/2000 privind dreptul de a sesiza autoritatea tutelară.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apel și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În fapt, conform contractului de donație autentificat sub nr. 2589/21.11.2013 la BNP Asociați Z. și J. apelantul P. V. a donat pârâtului O. C. dreptul de proprietate asupra camerei nr. 216 bunul său propriu, imobil situat în mun. Iași, ., .. 2, jud. Iași.
Donația este pur gratuită, nefiind inserată sarcini în privința donatarului.
Reiese din conținutul contractului, în formular tipizat că pârâtul a luat la cunoștință de situațiile de revocabilitate a actului de donație, reglementate de Codul civil, inclusiv de situația în care în mod nejustificat ar refuza să asigure alimente donatorului, aflat la nevoie.
Donația este un contract unilateral, cu titlu gratuit, prin care una dintre părți, donatorul, cu intenție liberală își micșorează în mod unilateral și irevocabil propriul patrimoniu, cu un drept real ori de creanță, mărind corespunzător patrimonial celeilalte părți, numită donatar, fără să primească ceva în schimb.
Caracterul unilateral al contractului de donație se traduce în sensul că generează obligații exclusiv pentru donator. Donația pur gratuită nu generează nicio obligație în sarcina donatarului, ci doar o îndatorire de recunoștință care, în cazurile determinate de lege, este sancționată prin posibilitatea donatorului de a revoca donația pentru ingratitudine.
Obligația de a asigura alimente donatorului aflat la nevoie revine donatarului în virtutea obligației sale de recunoștință. Presupune că donatorul, aflat în nevoie, a solicitat donatarului să îi asigure alimente și acesta, nejustificat, a refuzat să o facă.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că reclamantul donator a fost în nevoie și a solicitat alimente donatarului.
Este real că, data fiind vârsta înaintată a reclamantului și afecțiunile de care suferă starea acestuia de nevoie s-ar putea prezuma, dacă se referă la întreținere, ajutor financiar, îngrijire etc. Nimeni nu ar putea să nege că persoanele vârstnice, în mod natural, cu atât mai mult cu cât locuiesc singure, necesită sprijin de orice natură, financiar, în gospodărie, în activitățile curente etc.
Spre deosebire de contractul de întreținere – sinalagmatic, cu titlu oneros, în care obligația întreținătorului de a asigura îngrijirea, alimentația, medicamentația etc creditorului este continuă și independentă de o cerere expresă a creditorului, donatarul este ținut să asigure doar alimente și numai la solicitarea expresă a donatorului, atunci când acesta are nevoie. Obligația de a asigura alimente nu este de natura contractului de donație ci este componență a obligației de recunoștință a donatarului.
Pe cale de consecință, cum în cauză donația este fără sarcini și nu s-a probat că reclamantul donator ar fi cerut expres alimente, că ar fi fost în nevoie și că nejustificat pârâtul ar fi refuzat să i le procure, nici ingratitudinea nu se poate reține.
Aspectele reliefate de probatoriul administrat în cauză – în sensul că pârâtul nu obișnuia să îl viziteze, că rareori i-a adus sacoșe cu alimente nu sunt relevenate în cauză din moment ce starea de nevoie și solicitările exprese nu au fost probate. Mai mult, rezultă din depoziția martorului P. C.-C., coroborată cu recunoașterea reclamantului la interogatoriul ce i-a fost administrat la instanța de fond, că la un moment dat reclamantul a refuzat mâncarea pe care pârâtul i-a adus-o și că din martie 2014 nu l-a mai primit pe pârât în casă.
De asemenea, lipsite de semnificație pentru susținerea cererii de revocare examinată în cauză sunt susținerile reclamantului privind înțelegerea părților, prealabilă încheierii contractului de donație, în sensul ca pârâtul să îi ajute internarea la Căminul de Pensionari, din moment ce astfel de sarcini nu au fost inserate în conținutul contractului autentic.
Se impune a fi respinse ca fiind nefondate criticile reclamantului privind obligația pârâtului donatar de a achita cheltuielile de întreținere aferente imobilului donat din moment ce, în virtutea obligațiilor ce îi revin din contractul de comodat încheiat între părți (autentificat sub nr. 2590/21.11.2013) atașat la dosarul instanței de fond la filele 33-34, este evident că aceste obligații revin reclamantului, în calitatea sa de comodatar.
Cât despre excepția nulității contractului de donație invocată repetitiv la fond dar și în apel, tribunalul subliniază că în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 204 din C.proc.civ. instanța de fond a stabilit tardivitatea solicitării reclamantului de modificare a obiectului cererii introductive, pronunțându-se în consecință asupra solicitării formulate initial, de revocare a donației.
În altă ordine de idei, din poziția sa de reclamant apelantul ar putea să formuleze exclusiv cereri principale, accesorii, incidentale în fața instanței, excepțiile de fond, ca mijloace de apărare fiind în cauza de față, în lipsa unei cereri incidentale, la dispoziția părții care se apără, anume a pârâtului. În alte cuvinte, reclamantul nu poate valorifica pe cale de excepție de fond o cerere în procedura judiciară pe care el însuși a demarat-o.
În atare condiții, cum obiectul analizei în cauza de față se circumscrie exclusiv unei cereri de revocare a donației pentru ingratitudine, sunt lipsite de utilitate probele pretinse de apelantul-reclamant, anume expertiza psihiatrică, ancheta socială la fel cum lipsite de semnificație sunt criticile fondate pe pretinse cauze de nulitate a contractului.
Față de toate cele reținute, cum nu au fost identificate cauze de nelegalitate și/sau de netemeinicie, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 1337/03.02.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul promovat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 1337/03.02.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2016.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.: B.I.E.
4ex./23.02.2016
Jud. fond:C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 77/2016. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
