Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 75/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant B. P. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, la data de 24.11.2014, contestatorul Bojica P., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi a formulat contestație la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 14.11.2014, pronuntata în dosarul de executare nr. 2456/2014 al B.E.J. „M. I. si M. L.”. Totodată, acesta a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că onorariul executorului judecatoresc, precum si celelalate cheltuieli sunt prea mari in raport de suma ce face obiectul executarii silite si ca nu s-a indicat temeiul de drept in baza caruia au fost calculate aceste sume .
Petentul a mai solicitat instanței si reducerea acestora având in vedere ca este pensionar .
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin sentința civilă nr.7012 din 25.05.2015 Judecătoria Iași a respins ca neintemeiata contestația la executare formulată de contestatorul Bojica P., CNP_, domiciliat in mun. Iasi, ., nr. 1, ., .. Iasi în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi, cu sediul in mun. Iasi, .. 19, jud. Iasi .
A respins ca neintemeiata cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata .
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/28.11.2011, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire in temeiul OG nr._, procesul verbal constituind titlu executoriu in temeiul OG nr. 2/2001.
După cum rezultă din dosarul de executare nr. 2456/2014, la data de 16.10.2014, creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi a solicitat B.E.J. „M. I. si M. L.”să procedeze la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . 11 nr._/28.11.201, menționat anterior. La data de 16.10.2014, executorul judecătoresc a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general și deschiderea dosarului de executare nr. 2456/2014, iar prin încheierea din 04.11.2014, instanța de judecata a încuviințat executarea silită a titlului executoriu menționat.
În cuprinsul încheierii din 14.11.2014 (f. 7 dosar de executare silita), executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită până la respectivul moment procesual în cuantum de 268 lei.
Debitorul a formulat contestație la executare împotriva încheierii menționate, solicitând reducerea cheltuielilor de executare.
În drept, contestația la executare este reglementată de art. 711 și urm. C.proc.civ..
Posibilitatea debitorului de a solicita reducerea cheltuielilor de executare în cadrul contestației la executare este recunoscută de art. 669 alin. (4) C.proc.civ. (actualmente art. 670 dupa renumerotare), care prevede că sumele stabilite de către executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.
Alineatul 3 al art. 669 (actualmente art. 670 dupa renumerotare) C.proc.civ. statuează că sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
În cauza dedusă judecății, din încheierea 14.11.2014 reiese că executorul judecătoresc a stabilit următorele cheltuieli de executare: 20 lei taxa timbru de executare, 124 lei cheltuieli birotica si personal si 124 lei onorariu executor judecatoresc .
Contestatorul solicită reducerea acestor cheltuieli, arătând că sunt excesive față de valoare creantei ce se executa, in speta cei 28 Euro .
În ceea ce priveste suma de 124 lei reprezentand onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Punctul 14 din anexa ordinului nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, așa cum a fost modificat prin ordinul nr. 2.561/2012, prevede că pentru consultațiile privitoare la constituirea actelor execuționale, executorul judecătoresc poate să perceapă un onorariu cuprins între 20 lei și 200 lei.
În dosarul de executare nr. 2456/2014, după cum rezultă din încheierea nr.14.11.2014, executorul judecătoresc a perceput pentru astfel de consultații suma de 124 le, astfel incat instanta apreciaza ca acesta se afla situat intre limitele minimale si maximale legale anterior mentionate .În consecinta, instanta apreciaza ca sustinerea contestatorului este neintemeiata.
Cu privire la cheltuielile de birotica si personal de asemenea instanta apreciaza ca motivele invocate de catre contestator sunt neintemeiate avand in vedere ca executorul a efectuat cheltuieli cu fotocopiere înscrisuri, comunicare înscrisuri prin serviciul poștal.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă ca neîntemeiata contestația la executare formulată împotriva încheierii din 14.11.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța constatând ca nu se poate retine o culpa procesuala in sarcina intimatei, va respinge ca neîntemeiata cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata .
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel contestatorul B. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că in mod greșit instanța de fond a înlăturat criticile sale privind cheltuielile de executare stabilite in ds. de executare nr. 2456/2014 al Biroului executor judecătoresc „M. I. și M. L.” . Greșit s-a reținut ca valabil stabilită obligația de a plăti cheltuielile de executare de 125 lei și 125 lei onorariu executor, egale cu limita debitului. Hotărârea nu este motivată. Executorul judecătoresc nu a indicat temeiul legal in fixarea taxelor. Susține că este pensionar, cu o pensie de 1500 lei, iar pentru creanța de 125 lei va trebui să plătească peste 400 lei, in total această sumă însemnând cca 1/3 din pensia sa.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului . Legal s-a pronunțat instanța de fond in ceea ce privește încheierea din 14.11.2014. Cheltuielile de executare au fost calculate legal, in temeiul art. 37 din Legea 188/2000 și Ordinele Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și 2561/2012. Solicită menținerea sentinței, cu judecata în lipsă.
Din oficiu, Tribunalul a supus dezbaterii contradictorii a părților efectele in proces a deciziilor Curții Constituționale nr. 228 din 13.03.2007, nr.57/26.01.2012, nr. 385 din 1.10.2013, nr. 112 din 6.03.2014.
Intimata a formulat precizări susținând că principiul disponibilității obligă instanța să cerceteze procesul raportat doar la obiectul acestuia și in limitele stabilite de reclamant prin acțiunea sa. Invocă disp. art. 22 alin (6) Cod pr.civilă.
Cercetând apelul tribunalul îl constată fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente.
Ds. de executare nr. 2456/2014 al Biroului executor judecătoresc „M. I. și M. L.” privește executarea silită a tarifului de despăgubire stabilit prin procesul - verbal de constatare a contravenției nr._ din 28.11.2011 prin care C.N.A.D.N.R. S.A. sancționează pe B. P. cu amendă contravențională, incluzând și obligația de plată a tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro, echivalent 120,82 lei. Executarea privește tariful de despăgubire astfel determinat precum și cheltuielile de executare determinate de executor prin procesul verbal prin încheierea din 14.11.2014.
Apelantul critică soluția instanței de fond prin care apreciază că nu s-a realizat un examen critic asupra cheltuielilor de executare determinate prin procesul-verbal contestat, pentru care nu s-a indicat un temei de drept și care constituie o povară excesivă față de veniturile sale.
Sediul materiei pentru creanța ce face obiectul executării este dat de OG. 15/2002, OG. 2/2001 respectiv Legea nr.144 din 2012 .
Având in vedere caracterul general obligatoriu al deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, invocate de Tribunal din oficiu, stabilirea efectelor acestora asupra litigiului de față la rândul său este obligatorie, așadar de ordine publică, pentru că, statuând asupra conformității legilor cu Legea fundamentală, acestea configurează limitele legale obligatorii in care instanța este ținută să judece. Potrivit art. 7 alin (1) din codul de procedură civilă procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii.
Legea se aplică de instanță in acord cu deciziile pronunțate de Curtea Constituțională asupra conformității sale cu Constituția .
Potrivit ART. 31 din Legea 47/1992 alin (1) respectiv (3) „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
Dând efect caracterului obligatoriu invocat, Tribunalul stabilește că cercetarea legalității actelor de executare contestate nu poate fi realizată fără analiza regimului juridic al executării in sine, adică a limitelor in care aceasta – ca formă de expresie a forței coercitive a statului - își găsește fundamentul in lege. Câtă vreme cheltuielile de executare sunt parte integrantă a executării și fundamentate pe temeiuri ce țin de legalitatea executării însăși, în mod necesar și evident cercetarea legalității lor nu poate fi disociată de aspectele legale ce interesează fundamentul executării silite in care au fost determinate și de care sunt direct condiționate. Întinderea lor se apreciază și prin raportare la întinderea debitului ori modalitatea concretă de executare, însă elementele ce țin de calculul lor sunt subsidiare stabilirii împrejurării dacă acestea sunt legal percepute, adică dacă executarea este legală. Așadar, statuările instanței asupra legalității procesului - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare vizează in fapt întreaga executare, lipsa de fundament legal a acesteia din urmă incluzând nelegalitatea actului contestat.
Pentru aceste motive tribunalul stabilește că cercetarea apelului, pentru care caracteristică este devoluțiunea, pe temeiuri date de efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 112 din 6 martie 2014, nr. 385 din 1.10.2013 și nr.228 din 13 martie 2007 nu încalcă principiul disponibilității ci consacră principiul legalității, de respectarea căruia este indisolubil legat și principiul disponibilității. A da curs susținerilor intimatei ar însemna ca instanța să realizeze un control, formal, de legalitate a cheltuielilor de executare și a stabili asupra caracterului lor justificat ori rezonabil in relație cu creanța supusă executării, deși executarea in sine este nelegală. Altfel spus tribunalul ar fi ținut să se pronunțe asupra legalității unui aspect intern unei proceduri nelegale in întregul său, ceea ce ar constitui o încălcare esențială a principiului legalității și ar afecta ordinea de drept in genere, contrar principiilor afirmate repetat in controlul de constituționalitate realizat in materia dedusă judecății. S-ar ajunge, astfel, la situația in care, deși o executare lipsită de temei legal a fost dedusă controlului jurisdicțional, aceasta să fie menținută in limita in care buna credință a contestatorului ( care recunoaște că trebuie să plătească suma stabilită cu titlu de tarif de despăgubire, despre care susține că a și plătit-o) unită cu lipsa sa de instruire juridică au făcut să nu fie contestată în mod explicit.
Asupra caracterului nelegal al executării tribunalul constată următoarele.
Tariful de utilizare ce face obiectul executării contestate a fost determinat in temeiul art. 8 alin (3) din O.G. 15/2002 la data de 28.11.2011.
Prin art. I pct. 2 din Legea 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata tarifului de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării in vigoare a legii.
Prin decizia nr. 228 din 13 martie 2007 publicată in M. Oficial nr. 283 din 27.04.2007 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 12 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma ”nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. S-a reținut in considerentele deciziei faptul că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării sale in vigoare.
Prin decizia nr. 385 din 1.10.2013 Curtea Constituțională, analizând excepția de neconstituționalitate a art. II din Legea 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002, a stabilit că acestea sunt conforme cu prevederile art. 15 alin (2) din Legea fundamentală, argumentând că, urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire, textul de lege criticat conține o normă legală mai favorabilă, intervenită in domeniul contravențional, conformă principiului constituțional al legii contravenționale mai favorabile.
Recunoscându-se obligației de plată a tarifului de despăgubire același tratament juridic cu sancțiunea contravențională din perspectiva principiului înscris in art. 15 alin (2) din Legea fundamentală pentru ipoteza in care a intervenit o lege care abrogă dispozițiile legale care instituiau obligația achitării acestuia, atunci prevederile legale înscrise in art. II al Legii nr. 144/2012 nu pot conduce la executarea silită - după data adoptării sale - a creanței stabilite cu titlu de tarif de despăgubire prin procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite in temeiul OG 15/2002, fără încălcarea principiului constituțional al legii contravenționale mai favorabile.
Dacă legea nouă, nr. 144/2012, nu mai prevede aplicarea tarifului de despăgubire in ipoteza constatării unor contravenții întemeiate pe art. 8 alin (1) din OG 15/2002, atunci tariful de despăgubire stabilit anterior intrării in vigoare a legii noi nu mai poate fi executat, indiferent dacă a fost ori nu contestat in instanță. Tarifele de despăgubire stabilite in temeiul OG 15/2002 art. 8 alin (3) anterior intrării in vigoare a Legii 144/2012 nu se mai execută nu prin raportare la disp. art. II din Legea 144/2012 și in limita acestora, ci prin efectul principiului constituțional amintit. Faptul că prin art. II din aceeași lege s-a prevăzut numai anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării in vigoare a legii nu înseamnă că tarifele de despăgubire aplicate și necontestate până la data intrării in vigoare a legii pot fi executate, pentru că și in privința acestora se aplică principiul constituțional al legii contravenționale mai favorabile.
Aceasta este și statuarea dată de Curtea Constituțională în decizia nr. 112 din 2014 in cercetarea neconstituționalității disp. art. II din Legea 144/2012. Stabilind că textul nu este neconstituțional din perspectiva criticată, adică a dispozițiile art. 16 din Constituție, curtea reia in considerentele deciziei parte din motivarea deciziei sale nr. 228 din 13 martie 2007 privitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin (1) din O.G. 2/2001 . Curtea a reamintit că potrivit deciziei 228 din 2007 a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. A reținut și că, neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, „atât considerentele cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză”.
Reținând caracterul general obligatoriu al deciziilor enunțate pronunțate de Curtea Constituțională in materia in care se derulează executarea Tribunalul stabilește că executarea silită inițiată este nelegală, inclusiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin urmare, in temeiul art. 480 alin (1) cod pr.civilă tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentința apelată, va admite contestația și va anula actele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către contestatorul B. P. împotriva sentinței civile nr. 7012 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă in tot, respectiv:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. P. în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-D.R.D.P. Iași .
Anulează actele de executare întocmite in ds. de executare nr. nr. 2456/2014 al B. Asociați „ M. I. și M. L.” Iași.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.01.2016.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
Red. și tehn./T.D./26.02.2016/4 ex
Judecătoria Iași: M. G. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 18-01-2016, Tribunalul IAŞI | Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... → |
|---|
