Uzucapiune. Decizia nr. 2235/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2235/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 2235/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Octombrie 2012
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2235/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de M. Iași prin Primar și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr. 3849/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind A. E., A. I. A., S. A. E., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. pentru intimați, lipsă fiind recurenții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat. Având în vedere că recurenții nu au achitat taxa de timbru deși au fost citați cu această mențiune, din oficiu invocă excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul pe această excepție.
Av. B. pentru intimați având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._, reclamantii A. E., A. I. Alexanbdru si S. A. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. Iasi, prin primar si C. L. Iasi, să constate instanța că au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 66 mp, situat in Iasi, . urmare a faptului că a intervenit prescripția achizitiva.
În fapt, au motivat reclamantii că suprafata de 500 mp teren situata in Iasi, . ., a fost cumparata in anul 1957 de A. L. si A. E. prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/192. Pe aceasta suprafata de teren, A. L. si A. E. au construit o casa in baza autorizatiei nr.138/26.03.1957 eliberata de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orasului Iasi.
Mostenitorii lui A. L. au fost A. E., sotie supravietuitoare si A. A. si D. R., fiu si fiica iar dupa defuncta A. E. a ramas mostenitor testamentar, A. A..
A. A. a decedat la data de 15.04.2007 si a lasat ca mostenitori pe A. E., sotie supravietuitoare si A. I. A. si S. A. E., copii, reclamantii din cauza de fata.
Au aratat reclamantii ca o cota de 5/8, respectiv 313 mp din suprafata de 500 mp teren a trecut in proprietatea statului confortm Lg. Nr.58/1974.
Reclamanta A. E. si defunctul A. A. au dobandit in timpul casatoriei, prin cumparare, in baza contractului de vanzare-cumparare nr.4720/15.05.1992, cota de ½ din cota de 3/16 parte indiviza din suprafata de 500 mp teren de la D. R. iar pentru suprafata de 313 mp, trecuta in proprietatea statului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.08.2011.
Cu ocazia efectuarii masuratorilor in vederea intabularii dreptului de proprietate, s-a constatat ca in realitate suprafata de teren pe care o detin este de 566 mp.
Arata reclamantii ca de la data achizitionarii terenului, 1957 si pana in prezent, familia lor a stapanit fara intrerupere intreaga suprafata de teren, inclusiv diferenta de 66 mp care se afla in incinta proprietatii, aceasta fiind ingradita in permanenta.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1846, 1847 si 1860 Cod Civil.
În dovedirea cererii, a depus înscrisuri în copie.
P. sentința civilă nr. 3849 din 17.02.2012 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de reclamanții A. E., A. I. A. și S. A. E., cu domiciliul ales în Suceava, ..20, ., . la A. I. A., în contradictoriu cu pârâții M. Iași, prin P. mun. Iași și C. L. al municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
A constatat că reclamanții au dobândit, prin efectul prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 66 mp, situat în Iași, ., identificat în planul de amplasament și delimitare a bunului imobil întocmit de către ing. B. Leoraș, ca fiind . – „teren posesie fără acte”, plan de amplasament care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A luat act că reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut următoarele considerente:
În fapt, suprafata de 500 mp teren situata in Iasi, . ., a fost proprietatea A. L. si A. E., dobandita prin cumparare in anul 1957 potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.334/192 din 09.03.1957, f.5. Pe aceasta suprafata de teren, A. L. si A. E. au construit o casa in baza autorizatiei nr.138/26.03.1957 eliberata de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orasului Iasi, filele 12-13 dosar.
La decesul lui A. L., dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul casa si teren situat in Iasi, ., a fost transmis mostenitorilor sai: A. E., sotie supravietuitoare si A. A. si D. R., fiu si fiica, cealalta cota de ½ fiind proprietatea sotiei supravietuitoare A. E. iar la decesul acesteea dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 din casa de locuit din Iasi, . a fost transmis mostenitorului testamentar, A. A. iar cota de 5/8 din suprafata de teren de 500 mp a trecut in proprietatea statului, certificat de mostenitor f.7 dosar.
A. A. a decedat la data de 15.04.2007 si a lasat ca mostenitori pe A. E., sotie supravietuitoare si A. I. A. si S. A. E., copii, reclamantii din cauza de fata, certificat de mostenitor f.9 dosar.
Reclamanta A. E. si defunctul A. A. au dobandit in timpul casatoriei, prin cumpararae in baza contractului de vanzare-cumparare nr.4720/15.05.1992, f.10 cota de ½ din cota de 3/16 parte indiviza din suprafata de 500 mp teren de la D. R. iar pentru suprafata de 313 mp, trecuta in proprietatea statului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.08.2011, f.20.
P. prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 1846, 1847 si 1860 din Codul civil, reclamantii au solicitat ca în contradictoriu cu paratii M. Iasi si C. L. iasi să constate instanța că au dobândit prin prescriptie achizitiva dreptul de proprietate asupra suprafetei de 66 mp, identificata cu ocazia masuratorilor efectuate in vederea intabularii dreptului de proprietate.
Au invocat reclamanții faptul că aceasta suprafața de teren a fost permanent in stapanirea lor si a autorilor lor, inca din anul 1957, fiind in incinta proprietatii din Iasi, ..
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, instanța arată că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Faptul posesiei suprafeței de teren de 66 mp, identificata prin planul de amplasament si delimitare a bunului imobil întocmit de catre ing. Bucsa Leoras, de către reclamanți împreună cu autorii săi, este probat în cauză cu schitele anexa a actelor de transmitere a dreptului de proprietate începând cu anul 1957, precum și prin depoziția martorului Tabrea M..
Posesia reclamanților a fost una continuă și neîntreruptă, așa cum rezultă din probele administrate în cauză. De altfel, nu s-au invocat cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției achizitive, art. 1850 din Codul civil, dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.
Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei, și acesta este prezumat, conform art. 1851 din Codul civil.
Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarația martorului care atestă că reclamantii au exercitat posesia ca adevărati proprietari, încă de la început, fiind cunoscuti astfel de către persoana audiata.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil).
Cât privește întinderea dreptului exercitat de către reclamanti, instanța reține că prin planul de amplasament si delimitare a bunului imobil intocmit de catre ing. Bucsa Leoras, f.48 s-a constatat de către expertul tehnic, ca reclamantii au in posesie suprafata de teren de 66 mp, pe care a identificat-o ca fiind teren posesie fara acte.
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamantii au probat posesia exercitată de ei și autorii săi, începând cu anul 1957 și până în prezent.
În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamantii au solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil, termenul prescripției fiind împlinit la data introducerii acțiunii.
Ca urmare a celor expuse, costatând că dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă presupune posesia efectivă a imobilului, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii, a admis cererea reclamanților și a constatat că au dobândit dreptul de proprietate, prin prescripție achizitivă, asupra suprafeței de 66 mp teren situat în Iași, ., identificata în posesia efectivă a reclamanților prin planul de amplasament si delimitare a bunului imobil intocmit de catre ing. Bucsa Leoras, f.48.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs M. Iași prin Primar și C. L. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv:
Nu au calitate procesuală pasivă, chemarea lor în judecată este nejustificată câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că imobilul se află în proprietatea statului sau a unității administrativ teritoriale și că acesta are calitatea de proprietar nediligent.
Reclamanții au cumpărat imobilul prin act de vânzare-cumpărare autentic iar suprafața ce face obiectul litigiului excede celei asupra căreia s-a transmis dreptul de proprietate prin act autentic. Rolul activ al instanței ca principiu fundamental al procesului civil nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecății, o astfel de interpretare ar intra in contradicție cu principiul disponibilității potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual.
Acțiunea in constatarea dreptului de proprietate ca urmare a prescripției achizitive se poate introduce doar in contradictoriu cu proprietarul nediligent al imobilului in condițiile dovedirii unei posesii utile și neviciate. Comisia de Unificare a practicii CSM a stabilit că „acțiunea poate fi introdusă in contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială sau cu vecinii imobilului in situația in care proprietarul imobilului este necunoscut. Simpla afirmație a reclamantului că nu cunoaște proprietarul imobilului nu poate conferi calitatea procesuală pasivă unității administrativ-teritoriale.”
Susțin recurenții că in temeiul Legii 215/2001 este doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate.
Au solicitat recurenții și judecata in lipsă.
Cererea de recurs nu a fost timbrată deși s-a stabilit in sarcina recurenților obligația de plată a sumei de 235 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar cu citația transmisă pentru termenul din 26.10.2012.
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamanta are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanța.
Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.
În cazul în care taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul înregistrării actiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta judecatoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 3 alin. 2 din OG 32/1995(cu modificările și completările ulterioare) instituie obligativitatea achitării timbrului judiciar, iar conform art. 9 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Conform textului imperativ citat art. 20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se poate acorda un singur termen pentru îndeplinirea obligației privind legala timbrare a cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar recurentului i-a fost acordat un termen în acest sens în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997, Tribunalul va anula ca netimbrat recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de M. Iași prin Primar și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr. 3849/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.10.2012
Președinte, C. I. | Judecător, C. E. C. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./14.11.2012/2 ex
Judecătoria Iași: T. M. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1778/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1678/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
