Contestaţie la executare. Decizia nr. 1778/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1778/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-09-2012 în dosarul nr. 1778/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Septembrie 2012
Președinte - E. C. F.
Judecător M. C.
Judecător G. Țapliuc
Grefier M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1778/2012
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul P. I. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Iași în ședința publică din data de 11.07.2012, intimați C. E., B. G.S.G. SA prin G. Iași, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. Schlich Brigitta E. pentru recurent, av. L. – N. R. pentru intimata C. E., lipsă fiind intimata B. G.S.G. SA P. G. Iași.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța învederează apărătorilor aleși ai părților faptul că din cauza unei erori nu s-a procedat la motivarea încheierii de ședință prin care s-a respins excepția lipsei de obiect.
În consecință, dispune completarea încheierii în sensul că asupra excepției lipsei de obiect s-a apreciat că acest incident procedural poate fi reținut doar în condițiile în care actul procedural atacat nu mai există în ființă, situație inaplicabilă în cauză.
Instanța invocă excepției lipsei de interes și acordă cuvântul apărătorilor aleși ai părților cu privire la această excepție.
Av. N. Schlich solicită admiterea excepției lipsei de interes.
Av. L. N. depune la dosar încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 4198/22.02.2012. Formulează concluzii de admitere a excepției.
Instanța urmează a se pronunța cu privire la excepția lipsei de interes.
TRIBUNALUL
P. încheierea din 11.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ 11 s-a dispus, în baza art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul admiterii cererii formulate de contestatoarea C. E. privind suspendarea executării silite, începută în dosarul de executare nr. 164/PJ/2010 al executorului bancar R. A..
S-a dispus suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 164/PJ/2010 a executorului bancar R. A..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimatul P. I., considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece soluția este nemotivată.
Instanța de fond, în analizarea cererii de suspendare a limitat doar la o admite, fără să motiveze această decizie. Instanța de fond nu a indicat nici un temei de drept sau măcar o motivare în fapt, din care să rezulte ce anume a determinat-o în luarea unei astfel de decizii de suspendare.
La solicitarea instanței, contestatoarea C. E. a achitat cauțiunea stabilită de instanță, însă îndeplinirea acestei sarcini nu poate determina instanța de a lua măsura suspendării fără o analiză a situației de fapt.
Potrivit disp. art. 403 din Codul de procedură civilă, o instanță investită cu o cerere de suspendare are calea arbitrajului de a o admite sau nu – funcție de analiza sumară a fondului cauzei. Simpla formulare a unei astfel de cereri nu conduce la admiterea ei, fără o analiză a efectelor pentru toate părțile litigante.
În cauză instanța de fond s-a limitat la a contesta că numita C. E. are dreptul la respectarea proprietății asupra bunului imobil ce îi aparține și, pentru a evita producerea unui prejudiciu ireparabil acesteia, dar și familiei sale, cererea de suspendare ar fi întemeiată.
Însă la momentul pronumnțării pe cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea C. E. nu mai era proprietara asupra imobilului, acesta fiind achiziționat de ei, în urma adjudecării realizate la licitația de vânzare silită imobiliară organizată de creditoarea B.R.D. Iași. Astfel că din luna oct. 2011 ei sunt proprietari de drept ai imobilului, proprietate deja intabulată pe numele său pentru care a achitat prețul convenit în urma adjudecării prin licitație de vânzare.
În atare situație, suspendarea executării silite nu face altceva decât să creeze prejudicii ca și proprietari ai acestui imobil adjudecat, dar care nu este în posesia sa, fiind în continuare în posesia contestatoarei.
Greșit a reținut instanța de fond că doar drepturile contestatoarei sunt încălcate. Această contestatoare nu a putut și nu poate face dovada că și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale față de B.R.D. – creditoare și că astfel nu s-ar fi impus executarea silită a acesteia. Din înscrisurile depuse în beneficiul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă faptul că numita C. E., împreună cu familia sa, a semnat un contract de garanție imobiliară în favoarea B.R.D. Iași. Neachitarea creditului de către împrumutați, a dat drept instituției bancare să procedeze la recuperarea debitului, prin executarea silită a garanților, garanți care au renunțat la beneficiul discuțiunii.
Contrar susținerilor contestatoarei, din înscrisurile de la dosar rezultă că a cunoscut despre executarea silită, despre modalitatea de evaluare a bunului imobil - raport împotriva căruia a făcut obiecțiuni.
În atare situație, având în vedere inexistența vreunui motiv concret care să determine opinia instanței că era absolut necesară admiterea suspendării executării silite, aceasta cu atât mai mult cu cât orice suspendare a executării este oricum oprită de drept pe perioada 1 decembrie – 1 martie ( așa cum stabilește legiuitorul prin disp. art. 578 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă), consideră abuzivă și netemeinică măsura suspendării executării silite dispusă de instanță prin încheierea din data de 11.01.2012 pronunțată în dosarul cauzei. Solicită a se avea în vedere că menținerea suspendării executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare ce formează obiectul dosarului nr._ 11 îi creează un prejudiciu material, care în această manieră este împiedicat să intre în posesia bunului proprietate adjudecat, dând posibilitatea în același timp contestatoarei să producă pagube în dauna lor ( prin devalizarea imobilului și neplata obligațiilor de întreținere) apărând noi stări litigioase între ei.
Ulterior recurentul prin apărător a depus o cerere de renunțare la judecarea recursului, cu motivația că s-a pronunțat sentința civilă nr. 4198/2012 a Judecătoriei Iași, prin care s-a dispus definitiv asupra cererii accesorii privind suspendarea executării silite, respingând-o ca netemeinică. Renunțarea la judecarea căii de atac a recursului își are fundament în rămânerea fără obiect a prezentului recurs.
Petenta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului lui P. I., considerând critica vădit nefondată.
Aceasta invocă următoarele apărări:
Prima instanță a analizat cu pertinență probatoriul administrat în cauză și a reținut faptul că în cauză s-a făcut dovada unei situații de excepție, a unor urmări grave ce ar fi putut fi determinate de continuarea executării silite.
Prejudiciile ce s-ar fi putut produce prin continuarea executării silite, prejudicii care, evident nu ar fi putut fi remediate pe calea întoarcerii executării silite sunt unele avute în vedere de prima instanță, petenta dar și familia sa se află în pericol de a rămâne practic fără o locuință în condițiile continuării executării silite.
Este de precizat faptul că bunul imobil ce formează obiectul executării silite este apartamentul în care domiciliază aceasta, soțul său C. S., fiul său C. V. G., C. O. – D. – 28 de ani și nepoata C. G. – E. de 5 ani.
Situația familiei este una gravă, în condițiile în care apartamentul despre care s-a făcut vorbire este singura locuință, este domiciliul familiei fiind supuși pericolului iminent de a nu avea unde locui.
Este de amintit și faptul că titlul executoriu în temeiul căruia s-a început executarea este reprezentat de un contract de credit, iar nu de o hotărâre judecătorească, ca atare, acest titlu executoriu nu a fost supus controlului, analizei critice realizate de o instanță de judecată.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pierderea locuinței de către o persoană care este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului. Astfel, în cauza Cosic c. Croației ( cererea nr._/06 hotărârea din 15.01.2009) analizând o situație în care, cu respectarea dreptului intern, s-a dispus evacuarea unei persoane, Curtea a reținut că hotărârile instanțelor naționale au fost întemeiate exclusiv pe constatarea că persoana a cărei evacuare s-a dispus nu avea nici un drept pentru a ocupa apartamentul potrivit legislației interne în vigoare. Curtea, făcând trimitere la jurisprudența sa anterioară ( Mc Cann c. Regatului Unit nr._/04 par. 50, 13 mai 2008) a arătat că pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului. Oricărei persoane care riscă o restrângere atât de gravă, arată Curtea, trebuie să i se dea posibilitatea ca o instanță de judecată să analizeze și să stabilească proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenție, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins ( paragraf 21-23).
Situația de fapt expusă evidențiază gravele prejudicii ce s-ar fi putut produce prin continuarea executării silite, prejudicii care, evident, nu pot fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
P. sentința nr. 4198/2012 s-a dispus în mod definitiv anularea publicației de vânzare din 08.09.2011, procesului – verbal de licitație din 14.10.2011, publicației de vânzare din 14.10.2011, procesului – verbal de licitație din 18.10.2011, actului de adjudecare din 15.11.2011.
De asemenea, în dosarul nr. 550/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitei Burlaciuc M. E., persoană ce a procedat la sustragerea proceselor – verbale de comunicare a actelor de executare.
Toate aspectele expuse arată că soluția admiterii cererii de suspendare a executării silite a fost una ce se impunea cu necesitate și era pe deplin susținută de probele administrate în cauză.
În ședința publică din data de 6.06.2012 a fost respinsă de instanță excepția lipsei de obiect susținută de recurent prin mijlocirea cererii de renunțare la judecată. Rațiunea pentru care tribunalul nu a dat curs dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă rezidă din faptul că cererea de renunțarea la judecată nu cuprinde semnătura recurentului ci doar pe acea a avocatului ales. Ori potrivit art. 246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Totodată renunțările privitoare la drepturile în judecata – în puterea art. 69 alin. 1 Cod procedură civilă - nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale. Apărătorul ales al recurentului nu a făcut dovada împuternicirii sale exprese de către P. I. în acest sens. Raportat acestor motive, trecându-se peste excepția lipsei de obiect a prezentei căi de atac a fost acordat termen la data de 5.09.2012 pentru a se acorda cuvântul în recurs.
În ședința publică din data de 5.09.2012 s-a pus în discuția părților excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
P. încheierea pronunțată la data de 11.01.2012 Judecătoria Iași a admis în baza dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de suspendare a executării silite începute în dosarul de executare nr. 164/PJ/2010 al B.E.J. R. A., dispunând suspendarea executării silite. Ulterior, la data de 22.01.2012 a pronunțat sentința civilă nr. 4198/22.02.2012 prin care a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins cererea de repunere în termen, a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă contestația la executare referitor la somație, proces verbal de situație și raport de evaluări, a respins excepția tardivității referitor la actele de executare ulterioare, a admis contestația la executare și a anulat publicația de vânzare din 8.09.2011, procesul verbal de licitație din 14.10.2011, publicația de vânzare din 14.10.2011, procesul verbal de licitație din 28.10.2011 actul de adjudecare din 15.11.2011 a respins cererile referitoare la încetarea executării silite și restabilirea situației anterioare. P. încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 12.06.2012 în temeiul art. 281 Cod procedură civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 4198/22.02.2012 în sensul înlăturării primului alineat, respectiv „respinge cererea de suspendare a executării silite”.
Interesul, ca folos practic urmărit de cel ce pune în mișcare oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile, trebuie să îndeplinească cerința legitimității adică să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Cerința legitimității privește temeinicia sau netemeinicia pretenței formulate și mai puțin exercițiul dreptului la acțiune.
La momentul promovării cererii de recurs respectiv 6.02.2012 interesul intimatului era unul legitim. Cerința legitimității a încetat a mai exista la data de 22.01.2012 când Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 4198 prin care a soluționat definitiv contestația la executare formulată. Are în vedere tribunalul spre reținerea acestei concluzii, norma înscrisă în art. 403 alin. 1 din Cod procedură civilă în conformitate cu care suspendarea executării poate fi dispusă de instanța competentă până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită. Textul are în vedere soluționarea de către prima instanță a contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită. Odată pronunțată soluția în actul de învestire efectele încheierii de suspendare a executării silite încetează.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge pentru lipsa de interes cererea de recurs formulată de P. I. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Iași în ședința publică din data de 11.01.2012, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.E.C. C.M. Ț.G.
Judecător pensionat
semnează,
GREFIER,
P.M.
Grefier transferat la
Judecătoria Iași
semnează,
Red. C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/29.01.2013
Judecător fond: H. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1784/2012.... | Uzucapiune. Decizia nr. 2235/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
