Sechestru judiciar. Hotărâre din 02-02-2015, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 342/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 342A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 FEBRUARIE 2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – reclamantă M. N. - S. împotriva sentinței civile nr.4251/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă K. G., având ca obiect „sechestru judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta, prin avocat si intimata, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează tribunalului ca s-au întors relațiile solicitate de la Banca Transilvania si Raiffeisen Bank SA, apelanta a depus la dosarul cauzei o cerere de emitere a unei adrese Raiffeisen Bank SA și copia contractului de vânzare cumpărare încheiat intre K. J. și I. A., după care:
Apelanta, prin avocat solicită revenirea cu adresa către bănci pentru a indica si depozitele bancare deținute de intimat. LA dosarul cauzei a depus un contract de vanzare cumpărare din 2007 in care este indicat un cont la Raiffeisen Bank Dorobanti cu o suma importanta 430.000 euro. Ar fi util cauzei sa aflăm ce s-a întâmplat cu acești bani, chiar daca viramentul datează din anul 2007. De asemenea prin încheierea de la termenul anterior s-a dispus cu privire la emiterea unei adrese, pe numele si CNP –ului intimatei, insă solicitare care a fost respinsă. Având in vedere starea de sănătate a defunctului înainte de deces, reiterează solicitarea făcuta la termenul anterior.
Intimata, prin avocat solicită respingerea cererii de probe solicitate de apărătorul apelantei. Arată că băncile ar fost suficiente de diligente pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată. Contul de la Raiffeisen Bank este 0.
Tribunalul, respinge ca neîntemeiata cererea apelantei de emitere de adrese către bănci, având in vedere ca acestea s-au conformat dispozițiilor instanței de judecata si au comunicat cele solicitate, iar cu privire la solicitarea apelantei de a se verifica conturile altei părți, tribunalul s-a pronunțat in aceasta privință la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acorda cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat. Învederează instanței ca in urma decesului tatălui apelantei, au apărut o . probleme. Datorita vârstei înaintate a intimatei, exista riscul risipirii moștenirii. Arata ca acesta a fost si motivul pentru care a formulat cererea de sechestru a bunurilor. Cu cheltuieli de judecata pe cale separată.
Intimata, prin avocat solicita respingerea apelului ca nefondat, având in vedere soldul contului, precum și faptul că nu exista dovada prejudicierii a dreptului dedus judecății. Cu cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 20.08.2014 sub nr._, reclamanta M. N.-S. în contradictoriu cu pârâta K. G. a formulat cerere de instituire a sechestrului, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea unui sechestru asupra sumelor de bani existente în conturile bancare deschise la Banca Raiffeisen Bank S.A. și Banca Transilvania S.A., pe numele pârâtei K. G. și/sau pe numele defunctului K. J., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de partaj succesoral, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl său, K. J. a decedat la data de 13.11.2012, rămânând ca moștenitoare reclamanta și mama sa, K. G., în calitate de soție supraviețuitoare. Succesiunea de pe urma defunctului nu a fost dezbătută la notar.
A mai precizat că a acceptat tacit succesiunea, făcând o . acte și fapte de preluare a bunurilor ce îi reveneau în calitate de moștenitoare a defunctului, precum și acte de conservare, administrare și dispoziție.
La momentul actual din masa partajabilă fac parte, printre altele, și sumele de bani existente la momentul decesului în conturile bancare deschise pe numele defunctului și/sau pe numele pârâtei, iar pârâta folosește exclusiv în interes personal sumele din conturile bancare, nu le gestionează în mod responsabil și nu cunoaște destinația sumelor ridicate din bancă, fiind posibil ca din cauza vârstei înaintate să fie subiectul unor înșelăciuni.
Reclamanta a mai arătat că prezenta cerere este întemeiată, având în vedere cererea de partaj formulată, riscul dispariției banilor și al lezării intereselor sale, ca singura fiică a defunctului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 971 și următoarele C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: acte de stare civilă, procura autentificată sub nr. 742/29.05.2014, Certificatul nr. C 3414/04.06.2014 emis de Camera Notarilor Publici București, acțiunea de partaj.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Pârâta K. G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că prin actul intitulat „Testament Universal”, încheiat la data de 23.08.2011, a fost instituită legatară universală a defunctului său soț, K. J., decedat la data de 13.11.2012. Reclamanta, deși susține că ar fi acceptat tacit moștenirea defunctului său tată în cursul termenului de prescripție de 1 an de zile prevăzut de Codul Civil, nu a declarat că acceptă succesiunea, nefiind la momentul de față titulara unui certificat de moștenitor, singurul act care i-ar permite a emite pretenții cu privire la drepturile succesorale.
A mai precizat că reclamanta se rezumă a enunța enumerativ acte cu caracter general ce ar putea valora acceptare a moștenirii fără a exemplifica în concret și fără a face vreo dovadă a vreunui astfel de act.
Pârâta a înțeles să probeze acceptarea succesiunii soțului său prin acte neechivoce de acceptare, prevăzute de Codul Civil, respectiv dovada achitării impozitului pe proprietate pentru imobilul apartament situat în Curtea de Argeș, proprietate comună a soților.
Pârâta a mai arătat că admiterea prezentei cereri ar fi o măsură prematură și abuzivă, cel puțin față de dreptul său de a dispune de conturile bancare instituite în nume propriu, iar despre conturile deschise pe numele defunctului soț, a arătat că nu are nicio cunoștință despre existența acestora.
Față de considerentele menționate, pârâta a solicitat instanței respingerea cererii de instituire a sechestrului judiciar ca neîntemeiată.
Pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4282/5.11.2007, chitanțe de plată privind impozitul pe clădiri, chitanța nr. 550/19.08.2013 emisă de Asociația de proprietari nr. 11 Curtea de Argeș.
Prin încheierea civilă nr.4251/02.10.2014, pronunțata de judecatoria B., in dosarul nr._ a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului judiciar formulata de reclamanta M. N. S..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, numitul K. J. a decedat la data de 13.11.2012, conform certificatului de deces nr. 4834/13.11.2012(f. 4). Conform certificatului nr. C3414/04.06.2014 emis de Camera Notarilor Publici București(f. 7), nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public procedura succesorală privind pe defunctul K. J..
Reclamanta, în calitate de fiică a defunctului K. J. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei K. G., în calitate de soție supraviețuitoare, prin care a solicitat dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
În drept, potrivit disp. art. 971 C.proc.civ. sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 975.
Potrivit art. 972 alin. 1 C.proc.civ. "ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța de judecată va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv. Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:
a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;
c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), partea care a obținut instituirea sechestrului judiciar este obligată să introducă acțiunea la instanța competentă, să inițieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviințării măsurii asigurătorii.
(4) Nerespectarea dispozițiilor alin. (3) atrage desființarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se constată prin încheiere definitivă dată fără citarea părților."
Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator sechestru desemnat potrivit disp. art. 975 c.pr.civ., dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
În speță, reclamanta a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra sumelor de bani existente în conturile bancare deschise la Banca Raiffeisen Bank SA și Banca Transilvania Sa, pe numele pârâtei și/sau pe numele defunctului.
Pentru înființarea sechestrului judiciar, legiuitorul a prevăzut cerința existenței unui proces asupra proprietății sau a altui drept real principal asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comune.
Reclamanta a făcut dovada existenței unui proces cu privire proprietatea sumelor de bani, respectiv dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, având ca obiect partaj succesoral.
Astfel, în condițiile disp. art. 972 alin1 C.proc.civ, măsura sechestrului judiciar trebuie să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv, și anume dreptul de proprietate, alt drept real principal, posesia, folosința sau administrarea unui bun proprietate comună.
Instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept, respectiv nu a făcut nicio probă cu privire la sumele de bani existente în conturile bancare.
În consecință, instanța nu poate indisponibiliza un bun a cărei existență nu a fost dovedită în condițiile prevăzute de art. 972 alin. 1 C.proc.civ. și nici în condițiile prevăzute de art. 972 alin. 2 C.proc.civ..
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a reclamantei, instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta M. N. – S. solicitând admiterea apelului, anularea încheierii atacate, admiterea cererii si instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor indicate in cererea formulata de reclamanta.
În motivarea cererii, apelanta a arătat ca a formulat o cerere de instituire a sechestrului judiciar împotriva pârâtei K. G., în vederea indisponibilizării sumelor de bani existente în conturi bancare deschise la Raiffeisen Bank S.A. și Banca Transilvania S.A. pe numele pârâtei și/sau al defunctului meu tată, K. J..
În această cerere a arătat faptul că, atât reclamanta, în calitate de fiică, cât și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, suntem moștenitoarele lui K. J., decedat la data de 13.11.2012. A solicitat instanței instituirea unui sechestru asupra sumelor de bani menționate deoarece pârâta le folosește exclusiv în interes personal, nu le gestionează în mod responsabil, iar mie, în calitate de moștenitoare, îi sunt prejudiciate drepturile asupra părții din moștenire care i se cuvine, întrucât nu cunosc destinația banilor și nu sunt înștiințată de operațiunile bancare efectuate.
Cu toate acestea, instanța de fond, prin încheierea nr. 4251/02.10.2014, a respins ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului, considerând că subsemnata nu am !acut dovada existenței sumelor de bani din conturile bancare, implicit nu a făcut dovada existenței unui drept ce poate fi conservat prin instituirea sechestrului.
A mai arătat faptul că reglementarea din codul de procedură civilă instituie următoarele condiții pentru instituirea sechestrului: Existența unui proces cu privire la dreptul asupra bunului a cărui indisponibilizare se cere și Necesitatea conservării dreptului respectiv.
Cu privire la prima condiție, instanța a reținut existența unui litigiu cu privire la bunurile din masa succesorala pe rolul Judecătoriei B. în dosarul nr,_, bunuri din care fac parte și sumele de bani existente în conturile defunctului.
Referitor la a doua condiție, aceasta reiese din pericolul de dispariție, înstrăinare și risipire a bunurilor, dar și din administrarea precară a acestora.
Astfel, apreciază că necesitatea adoptării unei asemenea măsuri se impune prin faptul că sumele de bani sunt cheltuite fără ca subsemnata să am cunoștință despre actele de dispoziție făcute asupra bunurilor ce ar urma să între în patrimoniul meu, in calitate de moștenitoare a defunctului și prin faptul că pârâta poate oricând să fie victima unor înșelăciuni, dată fiind vârsta înaintată a acesteia, prin care s-ar putea ajunge la diminuarea masei succesorale și, deci, la diminuarea drepturilor mele.
Apreciaza că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că subsemnata nu am facut dovada existenței unui drept deoarece, legea menționează ca una din condilille de admitrere a cererii existența unui litigiu, iar atât timp cât in legăturii cu acel drept există un litigiu, existența dreptului este incertă.
În acest sens, pârâta invocă faptul că in masa succesorală se află foarte multe bunuri comune, iar comunitatea matrimonială de bunuri nu a fost lichidată încă. Astfel, până la momentul soluționării acțiunii in partaj, când se va stabili extact ce bunuri intră in patrimoniul pârâtei, aceasta nu poate susține faptul că instituirea sechestrului asupra conturilor ar fi abuzivă, deoarece încă nu cunoaște întinderea drepturilor sale asupra moștenirii.
Cu toate acestea, instanța poate permite indisponibilizarea bunurilor în vederea conservării drepturilor asupra lor, dând astfel curs rațiunii pentru care a fost reglementată această instituție. În acest sens este și jurisprudența Curții de Apel Timișoara, care statuează că "sechestrul judiciar, ca și sechestrul asigurător, constituie mijloace procesuale puse la îndemana creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea, în timpul judecății, a averii debitoru1ui sau a bunului urmărit prin proces, asigurând astfel executarea hotărani viitoare" (Curtea de Apel Timișoara, Sectia comercială, decizia civilă nr. 880 din 7 iulie 2010).
De asemenea, instanța are posibilitatea să admită cererea de instituire a sechestrului judiciar și în parte, nefiind necesară în mod imperativ și indisponibilizarea sumelor din contul personal al pârâtei.
A mai arătat faptul că prin întâmpinare pârâta recunoaște existența acelor conturi. Deși în legătură cu cele deschise pe numele defunctului susține că nu cunoaște existenta lor acest lucru nu însemnă și faptul că ele nu există.
Sub un alt aspect, Încheierea pronunțata este data cu incalcarea esențiala a dreptului la apărare al subsemnatei. Astfel, a învederat instanței de judecata, la termenul din 02.10.2014, faptul ca toate înscrisurile referitoare la existenta conturilor bancare asupra carora solicită sa fie instituit sechestrul asigurator se afla in posesia paratei si a unor terti, respectiv Raiffeisen Bank S.A. și Banca Transilvania S.A.
A mai arătat, de asemenea, ca se află in imposibilitate absoluta de a primi de la cele doua bănci informații de la cele doua banci cu privire la existenta si soldul conturilor in cauza.
In mod nelegal, instanța de judecata a refuzat sa se pronunțe asupra acestei cereri incalcand in mod esențial dreptul la apărare al subsemnatei si lipsind de finalitate instituția sechestrului asigurator.
Probe: înscrisuri.
În drept: art. 974 alin. 4 C.pr.civ.
La data de 04.11.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat si menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat ca raționamentul apelantei este unul eronat și pe cale de consecință apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
A mai arătat ca prima instanță nu a respins cererea de instituire a sechestrului pentru nedovedirea necesitații conservării dreptului, ci pentru nedovedirea existentei dreptului însuși apreciindu-se că reclamantul nu a probat o condiție generală a cererii de chemare în judecată, anume existența dreptului dedus judecății și nu o condiție specială a instituirii sechestrului, respectiv necesitatea conservării dreptului.
Nu poate fi admisă dovada dreptului prin simpla invocare a existentei unui litigiu cu privire la acel drept. Este evident faptul ca apelanta nu a fost în măsură sa facă dovada existentei unor conturi deschise în numele defunctului K. J. nici în litigiul de partaj invocat, altfel fiind în măsură sa facă aceasta dovada si in cauza de față.
Atât dovada dreptului ce face obiectul cererii cât si dovada necesitatii conservării acestui drept sunt, după cum se stie, în sarcina celui ce formulează cererea de chemare în judecata. Bineînțeles că dovada acestor aspecte se face prin probe și nu prin simple sustineri .
Astfel de probe nu au fost propuse de către apelantă nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de apel.
Printre critici, apelanta invocă și respingerea cererii acesteia pentru a se emite adrese către bancile la care se presupune că ar exista conturile dorite a fi supuse sechestrului. Faptul că în cauza de față s-ar fi solicitat emiterea unor astfel de adrese nu este adevărat.
Tot cu privire la acest aspect, arata ca nu exista informații sau documente ce privesc existența unor conturi deschise în numele defunctului K. J.. In plus, pentru a dovedi și o lipsă de interes a reclamantei de a solicita instituirea sechestrului pe conturi ce ar aparține defunctului K. J., se poate avea in vedere și aspectul că, prin prisma politicii instituțiilor bancare, nici ea, pârâta si nimeni altcineva nu ar putea dispune de aceste conturi, fără un act care să ateste calitatea de moștenitor al defunctului. Un astfel de act nu îl deține nici ea si nici reclamanta, calitățile de moștenitoare urmând a fi dezbătute in cadrul acțiunii de partaj.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art.480 alin.1 C.proc.civ.
La data de 02.12.2014, apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea intimatei K. G. solicitând înlăturarea susținerilor intimatei si anularea încheierii atacate in sensul admiterii cererii si instituirii sechestrului judiciar asupra bunurilor indicate in cererea introductiva.
In apel au fost administrate probe constand in relatiile comunicate de bancile solicitate.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor invocate si a probatoriului administrat, tribunalul apreciază apelul ca nefondat si il va respinge in consecința pentru următoarele considerente:
Din relatiile comunicate de Banca Transilvania reiese ca nu au fost identificate conturi deschise pe numele defunctului K. J. (f.50) iar Raiffeisen Bank a comunicat ca cele doua conturi curente deschise pe numele defunctului au soldul o respectiv 8,56 lei (f.50-60).
F. de raspunsul celor doua banci, tribunalul apreciaza ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art.972 alin.1 si 2 NCPC, intrucat nu reiese necesitatea luarii masurii solicitate de apelanta.
Ca atare, in baza art.480 NCPC urmeaza a fi respins ca nefondat apelul de fata, urmand a retine ca apelanta este in culpa procesuala astfel ca va fi obligata la plata sumei de 1000 lei catre intimata cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu de avocat achitat conform chitantei de la dosar), in temeiul art.453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta – reclamantă M. N. - S. București, cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați " C., Rilla și Asociații" din ..104-106, corp B, . împotriva sentinței civile nr.4251/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă K. G. cu domiciliul in Voluntari, ., nr. 26, Cod postal_, J. I. ca nefondat.
Obliga apelanta sa plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica, azi 02.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
A. D. E. V. M. R.
Pt judecator promovat la CAP Pt grefier aflat in CCC
Semneaza presedinte de complet Semneaza grefier sef sectia civila
Concept red. gref. M.R
Red. Jud:.D.A./4exemplare
Jud.fond :B. A. L.- Jud./B.
Comunicat 2 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 799/2014.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2222/2014. Tribunalul... → |
|---|
