Cereri. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 739/224/2011
0cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 132/R
Ședința publică din 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta . PRIMAR D. T., cu sediul în com. I., ./147, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 360/2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. _ având ca obiect alte cereri.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 27.02.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 6.03.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 360/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor P. I. și P. M. și s-a constatat că acestea au calitate procesuală pasivă în cauză. A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de contestatoarea . Primar D. T. în contradictoriu cu intimatele P. M. și P. I. și cu intimata – creditoare S. Cooperativă de Consum I. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate. A fost obligată contestatoarea . pârâtei S. Cooperativă de Consum I. suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„În acest dosar s-au analizat doar solicitările reclamantei ., formulate în contradictoriu cu pârâtele P. M. și P. I. și S.C. Cooperativa de Consum I. din precizarea de acțiune de la fila 53 din dosarul disjuns nr._ al Judecătoriei Dragomirești, cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor P. M. și P. I. invocată de reclamanta ., care a solicitat ca în dosar să se judece doar în contradictoriu cu S.C. Cooperativa de Consum I..
Instanța a apreciat că, raportat la faptul că, potrivit sentinței civile nr. 901/10.11.2009 pronunțată în dos. nr._ persoanele fizice P. I. și P. M. au fost obligate să părăsească spațiile denumite ALIMENTARA I., situată în ., județul Maramureș și M. MIXT, situat în ., județul Maramureș și să le predea proprietarei Cooperativa Consumcoop I. și la faptul că acestea folosesc în continuare spațiile în litigiu și prin pronunțarea unei soluții favorabile reclamantei din acest dosar s-ar putea schimba titularul dreptului de proprietate al spațiilor respective și s-ar naște speranța că ar putea fi lăsate în continuare să folosească spațiile respective și să nu mai respecte titlul executoriu inițial, instanța apreciază că acestea au calitate pasivă în cauză. Indiferent de soluția din acest dosar, ele au oricum, în continuare, obligația de a respecta titlul executoriu, respectiv să predea proprietarei Cooperativa Consumcoop I. spațiile pe care le ocupă pe nedrept.
În precizarea de acțiune s-a solicitat să se constate că . dreptul de proprietate privată asupra terenului situat în intravilanul comunei I. aferent magazinului mixt- bufet situat în I., nr. 184, în temeiul art. 36, alin. 1 din Legea fondului funciar, raportat la 4 și 5, alin. 2 din Legea nr. 213/1998 și dispozițiile art. 553 din Noul Cod Civil, care se referă la dobândirea proprietății private, inclusiv prin moștenire vacantă.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, reclamanta din acest dosar a fost inițial contestatoare în dosarul disjuns nr._, contestatoare care, însă, nu a fost parte în litigiul finalizat cu pronunțarea titlului executoriu. Dată fiind calitatea de presupusă proprietară, hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu este opozabilă ca înscris constatator al unei situații juridice statuate cu putere de lucru judecat.
Opunându-i-se acesteia ca simplu înscris probator, în procedura contestației la executare, contestatoarea-terț vătămată prin executare poate combate titlul executoriu prin contraprobă.
În acest caz, contestația la executare formulată de către terțul vătămat în dreptul său de proprietate prin executarea silită a titlului declanșează o acțiune reală mobiliară petitorie s-a impus compararea titlurilor de proprietate ale intervenientei-reclamante . și pârâta S.C.C. I..
Prin precizarea de acțiune din dosarul disjuns, intervenienta-contestatoare a dobândit calitatea procesuală de reclamantă care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, teren și construcții.
Lăsând la o parte aplicarea în timp a legii civile și aplicabilitatea art. 533 din Noul cod civil în cazul de față, s-a remarcat faptul că art. 553 NCC se referă la dobândirea dreptului de proprietate al statului asupra moștenirilor vacante, în timp ce reclamantul invocă Legea (nu precizează care anume) ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, însă în cazul de față nu s-a pus problema vreunei succesiuni vacante.
Reclamantul a dorit să opună recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului care nu este un drept actual, recunoscut deja prin lege, sau printr-o hotărâre judecătorească, cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor și folosință asupra terenului al pârâtei Cooperativei de Consum I. (drept de superficie), care a fost recunoscut deja în dos. nr._ în care s-a admis acțiunea în revendicare a acesteia împotriva pârâtelor P. I. și P. M..
S-a mai solicitat să se constate că . dreptul de proprietate privată prin accesiune imobiliară asupra celor două construcții, în temeiul art. 492 Cod Civil Vechi, și art. 557 din Noul Cod Civil, care se referă la dobândirea dreptului de proprietate, raportat la art. 567 din Noul Cod Civil, care se referă la accesiunea imobiliară.
În urma notelor de ședință și a actelor depuse de SCC I., . precizat acțiunea la f. 53 din dosar, recunoscând că, pe parcursul judecății, S.C. Cooperativa I. a făcut dovada că, prin sentința civilă nr. 669/27.05.2003 pronunțată de C. de Apel Cluj în dos. nr. 533/2003 care a rămas irevocabilă prin Decizia civ. Nr 2585/08.06.2004 a Î.C.C.J. pronunțată în dos nr. 3146/2003, s-a anulat în parte hotărârea Guvernului privind imobilele M. Alimentar, M. Mixt și Bufet, însă s-a apreciat că niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat cu privire la terenurile aferente, în sensul că să arate expres faptul că pârâta din acest dosar este proprietara terenurilor aferente construcțiilor. Reclamanta găsește singură explicația: pentru că nu s-a solicitat de către reclamanta din acel dosar, iar instanța a completat explicația prin faptul că SCC I. nici nu este proprietara terenului, ci are recunoscut doar un drept de superficie. Proprietarul terenului este D. V., așa cum rezultă și din extrasul de carte funciară de la f. 3 din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Dragomirești, care și-a înscris dreptul de proprietate în C.F. nr. 1677, nr. top. 62/a și 62/b cu titlu de uzucapiune și conform Legii nr. 18/1991.
Față de aprecierea reclamantei că este de notorietate publică faptul că imobilele au fost construite prin contribuția obștii comunale începând cu anul 1966, până în anul 1970, pe terenuri preluate în baza Decretelor 712/1966 și 218/1960, care ar conduce la prezumția relativă că proprietatea bunurilor imobiliare ar fi „în beneficiul” comunei, instanța consideră că în regim de carte funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu înscrierea în Cartea Funciară. I s-a pus în vedere reclamantei să depună extras CF cu privire la terenul în litigiu, însă aceasta a depus la f. 77 și urm. coli CF I. pentru CF nr. 1034 (nou 50.142), ultima înscriere fiind din 31 martie 1966, când s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român reprezentat de Sfatul popular al Comunei I., cu titlu de bun părăsit.
Însă în decizia civilă Nr.97/2002 a Curții de Apel Cluj s-a reținut că terenul în litigiu este înscris în C.F. nr. 1677 I., nr. top 62/a în suprafață de 1129 m.p. și 62/b, în suprafață de 1385 m.p., pe numele reclamantului D. V., cu titlu de uzucapiune și reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, extras CF care se află și la f. 3 din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
Din motivarea aceleiași decizii nr. 97/2002 a Curții de Apel Cluj a rezultat că imobilele din litigiu, construcțiile M. Alimentar, M. Mixt și Bufet au fost edificate de către fosta Consumcoop I., în prezent S. Cooperativă de Consum I., conform Legii nr. 1/2005, pe terenul atribuit acesteia în folosință de către Statul Român.
După 1989 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea lui D. V.. Acesta este proprietar al terenului în suprafață de 2514 mp, înscris în CF nr.1677 nr.top 62/a și nr.top 62/b (f.3-4), din care face parte suprafața de teren ocupată de construcțiile pârâtei S. de Consum I. asupra căreia i-a fost reconstituit acestei părți dreptul de folosință pe durata existenței construcției, astfel cum a rezultat din sentința civilă nr.395/12.12.2001 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr.1976/2001, definitivă prin decizia civilă nr.97/21.07.2002 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr.1970/2002 și irevocabilă prin decizia civilă nr.5193/05.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr.4162/2002.
În decizia nr.97/21.07.2002 a Curții de Apel Cluj s-a reținut că, din probele administrate rezultă că prin Convenția încheiată la data de 15.11.1964 între Gospodăria Agricolă Colectivă „Scânteia” I. și Cooperativa Dragomirești, ultimei i-a fost atribuită în folosință fără plată suprafața de 1200 m.p. în scopul construirii unui magazin universal cu bufet.
În baza proiectului de execuție nr. 2549/1965 și în urma obținerii avizului favorabil din partea Sfatului Popular al Comunei I.- Comitetul Executiv, autorizația nr. 107/1966 și din Partea Sfatului Popular al Regiunii Maramureș, acordul unic nr. 10/1966, Cooperativa I. a edificat construcția „M. Universal cu bufet”, devenind astfel proprietara acesteia.
Prin dobândirea pe baza convenției a dreptului de folosință asupra terenului și prin edificarea construcției, pârâta din acel dosar a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției. Dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor s-a făcut cu acte, nu cu „notorietate”, așa cum a susținut reclamanta.
Curtea a mai reținut în motivarea apelului că dispozițiile art. 494, alin. 3 Cod Civil privind recunoașterea dreptului de proprietate a lui D. V. asupra construcțiilor aflate pe terenul proprietatea sa, prin accesiune imobiliară nu se aplică în speța respectivă deoarece Cooperativei I. i-a fost cedată folosința terenului de către Gospodăria Agricolă Colectivă „Scânteia” I., tocmai în scopul edificării unei construcții cu destinația „M. Universal cu bufet”, iar prin construire aceasta a devenit proprietara supra-edificatei.
În motivarea respingerii apelului lui D. V. Curtea de Apel Cluj a mai reținut că reclamantul nu poate cere ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate terenul în litigiu, deoarece folosința se cuvine acesteia. De asemenea, acesta nu ar putea formula nici altfel de pretenții (demolarea construcției, sau recunoașterea unui drept de proprietate prin accesiune imobiliară) deoarece construcția este proprietatea pârâtei.
Deci s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că pârâta din acest dosar este proprietara construcțiilor. Așa cum, calitatea de proprietar a lui D. V. asupra terenului în litigiu nu se mai poate pune în discuție, deoarece și aceasta este constatată cu putere de lucru judecat.
De remarcat că la f. 74 din dosar se află Împuternicire avocațială pentru studiu dosar din partea lui D. V., care deși a luat cunoștință de prezentul dosar, nu a făcut cerere de intervenție în interes propriu, deoarece acesta are deja recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Instanța a constatat că SCC I. a făcut dovada recunoașterii dreptului de proprietate asupra construcțiilor atât prin decizia nr. 97/2002 a Curții de Apel Cluj, cât și în dos. nr._, sau în dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești.
Însă reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate nici asupra construcțiilor, nici asupra terenului, motiv pentru care acțiunea acesteia se va respinge ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, în sumă totală de 3000 lei, din care 2.500 lei onorariu de avocat și 500 lei, deplasarea la cinci termene la Judecătoria Dragomirești, instanța a constatat că la dosar sunt depuse două chitanțe: nr. 31/19.04.2012 pentru suma de 2.000 lei și nr. 33/07.11.2011 pentru suma de 500 lei (primul termen în dos. nr._ a fost fixat la data de 17.11.2011), celelalte cheltuieli solicitate de 500 lei nefiind justificate, astfel că în temeiul art. 274, alin. 2 C.pr.civilă, le-a admis conform dispozitivului”.
Împotriva acestei sentințe civile nr. 360/28.06.2012 a Judecătoriei Dragomirești în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurenta . Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 360/28.06.212 a Judecătoriei Dragomirești și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că intimata S. Cooperativă de Consum I. nu a dovedit că este proprietara imobilelor magazin alimentar situat în ., magazin mixt și bufet situate în ..
Recurenta arată că a depus la dosar documente atestând proprietatea comunei I. asupra terenului de sub imobilul de la nr. 167.
Din planul de situație și fișa proiectului reiese clar că proprietarul investiției este Consiliul Popular Județean Maramureș, iar imobilul este compus din . și spații comerciale.
Beneficiarul investițiilor este Consiliul Popular Județean Maramureș și nu Cooperativa de Consum I. care exista și în acea perioadă.
Aceste magazine au fost construite după anul 1972.
Documentele avute în vedere de prima instanță sunt anterioare anului 1970, prin urmare prima instanță nu a cercetat suficient fondul cauzei, făcând confuzie între perioade și proiectele de execuție ale spațiilor comerciale.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
În probațiune, recurenta a depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata S. Cooperativă de Consum I., prin avocat ales a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatele P. M. și P. I. nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
În acord cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, recurenta și intimata S. Cooperativă de Consum I. au depus la dosar înscrisuri, în fotocopie.
În conformitate ci dispozițiile art. 146, raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă recurenta și intimata S. Cooperativă de Consum I. au depus concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 360/28.06.2012 a Judecătoriei Dragomirești prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, încheierea pronunțată în dosarul nr._ la data de 27 octombrie 2011, prin care, din dosar_ au fost disjunse: cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta . de chemare în garanție formulată de contestatoarele în dosar nr._, analizând conținutul acestora: file 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 din dosarul de fond, încheierile de ședință de la termenele ulterioare, se constată că prima instanță nu a lămurit următoarele elemente esențiale: cadrul procesual, obiectul cauzei deduse judecății în dosarul disjuns, aspectele legate de excepțiile ce s-au invocat prin întâmpinare și care se impunea a fi soluționate conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă și de asemenea, nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate de recurentă.
Prin precizarea de acțiune de la fila 53, recurenta reclamantă . să se constate că, . dreptul de proprietate privată asupra terenului din intravilanul comunei I. aferent magazinului mixt-bufet din I. nr. 184 în baza art. 36 alin. 1 din Legea fondului funciar raportat la art. 4 și 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, art. 553 Cod civil nou; să se constate că, . drept de proprietate privată prin accesiune imobiliară asupra celor două construcții arătate mai sus, în baza art. 492 Cod civil vechi și art. 557 raportat la art. 567 Cod civil nou.
Recurenta – reclamantă și-a întemeiat acțiunea astfel precizată pe dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991, art. 4, 5 alin. 2 din Legea 213/1998, art. 492 Cod Civil (1864), art. 553, art. 567, art. 557 Cod civil nou.
Prin precizarea de acțiune, recurenta – reclamantă a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară topografică fila 53 dosar de fond.
Prima instanță nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei cereri în probațiune, care reprezintă o probă pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Se remarcă împrejurarea că identificarea topografică a terenului menționat în precizarea de acțiune era necesar a fi dispusă în dosarul cauzei.
În motivare, instanța fondului analizează elemente deduse din alte dosare, unele dintre acestea temporar acvirate, dosare în care recurenta nu este parte și prin urmare elementele de probă, argumentele instanței de fond privitoare la acele dosare nu-i sunt opozabile. Astfel, critica recurentei vizând raționamentul expus în considerentele sentinței atacate privind împrejurarea că proprietar asupra terenului în litigiu ar fi un terț este întemeiată.
De asemenea este întemeiată critica recurentei potrivit căreia, ca o consecință a neadministrării probațiunii solicitate, din cuprinsul sentinței nu rezultă în mod clar obiectul asupra căruia se poartă litigiul, nefiind identificată suprafața de teren în litigiu și nici localizarea exactă a terenului aferent imobilului de la nr. 184 I..
În cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a se clarifica toate aceste aspecte.
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea celor două cereri disjunse din dosarul nr._ a Judecătoriei Dragomirești.
Prin precizarea de acțiune formulată în dosarul disjuns, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor P. I. și P. M., în raport de obiectul cererii precizat și dedus judecății, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, cu respectarea principiului contradictorialității.
Se remarcă de asemenea nepunerea în discuția părților a excepției lipsei capacității procesuale a întreprinderilor individuale P. M. și P. I., excepție invocată prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 17.11.2011 și asupra căreia prima instanță nu se pronunță în nici un fel.
În motivarea sentinței atacate prima instanță se sprijină pe argumente străine de natura cauzei, analizând aspecte din alte dosare, în care reclamanta nu este parte.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece drept un drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Art. 6 din CEDO implică mai ales în sarcina instanțelor obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 304 indice 1, art. 304 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimiterea spre rejudecare
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la cercetarea fondului cauzei cu observarea considerațiilor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta . Primar, cu sediul în I., nr. 116, Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 360/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. A. S.
RedDȚ /7.03.2013
Tred. HM /19 Martie 2013 - 2 ex
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul... → |
|---|
