Partaj judiciar. Decizia nr. 569/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1079/307/2009
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 569/R
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător D. T.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta K. S. (căs. E.) A. cu dom. procesual ales la cabinet avocat F. A. din Baia M., .. 30/35, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2159/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 6.11.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 13.11.2013, 20.11.2013, apoi pentru data de 27.11.2013 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2159/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a respins excepția neacceptării moștenirii în termenul legal de succesiune și excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect reducțiunea donației, invocate de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamantul K. S. G., în contradictoriu cu pârâta K. S. A. M., și s-a constatat că reclamantul și pârâta sunt moștenitori rezervatari ai defunctei K. A., în calitate de nepoți de fiică, culegând succesiunea prin reprezentarea mamei lor predecedate.
S-a constatat că masa de calcul la care se raportează cota de rezervă a moștenitorilor rezervatari se identifică cu cea de a treia etapă prevăzută de art. 849 cod civil, respectiv valoarea imobilului, obiect al contractului de donație autentificat sub nr. 5935 din 04.11.1994 reprezentând casă de locuit, situată în .. 278, înscrisă în cartea funciară nr. 438 a comunei Ocna Șugatag.
S-a constatat că rezerva succesorală este de 1-2, calculată în raport de descendenta de gradul I predecedată.
S-a constatat că, cotitatea disponibilă este de 1-2 din valoarea imobilului mai sus identificat iar pârâta, în calitate de moștenitor rezervatar cumulează cotitatea disponibilă cu propria rezervă succesorală de 1-2 din 1-2.
S-a desființat parțial contractul de donație autentificat sub nr. 5935 din 04.11.1994 în limita rezervei succesorale încălcate de 1-4.
În temeiul art. 770 alin. 2 cod civil s-a atribuit bunul, obiect al contractului de donație pârâtei și s-a dispus ca reducțiunea necesară întregirii rezervei reclamantului, în calitate de moștenitor rezervatar să se facă prin echivalent.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, suma de 17.960 lei reprezentând echivalentul bănesc al rezervei cuvenite.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5291 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ din 1 octombrie 2008, reclamantul K. S. G., cu domiciliul în comuna Ocna Șugatag, .. 7, județul Maramureș, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta K. S. A. M., cu domiciliul în comuna Ocna Șugatag, .. 5, județul Maramureș, să se constate că din masa succesorală a defunctei K. A., decedată la data de 14.05.2007 se compune din imobilul situat în comuna Ocna Șugatag, .. 5 reprezentând casă, anexe gospodărești și terenul aferent cu grădină în suprafață totală de 720 mp.
S-a solicitat a se constata calitatea părților de moștenitori în calitate de nepoți de fiică și ieșirea din indiviziune în cote de 1-2 parte.
În argumentarea acțiunii, s-a precizat că imobilul mai sus descris face parte din masa succesorală a defunctei K. A., bunica părților.
S-a menționat că aceasta din urmă a avut o fiică, K. Anghela, predecedată la data de 2 septembrie 1994.
În privința cotelor, s-a apreciat că fiecărei părți îi revine o cotă legală de 1-2, sens în care s-a solicitat ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunului în favoarea pârâtei cu obligarea acesteia de a plăti sulta corespunzătoare cotei părți cuvenite.
În drept, au fost invocate, prevederile art. 111 cod procedură civilă, art. 675 cod proc.civ, art. 728 din codul civil.
Acțiunea a fost legală timbrată.
În conformitate cu art. 112 din Codul de Procedură Civilă, acțiunii, i-au fost atașate, în copie, extras de carte funciară pentru informare, acte de stare civilă.
Prin completarea de acțiune (fila 27) s-a solicitat reducțiunea liberalității ce a făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 5935-1994, până la cotitatea disponibilă stabilită conform art. 841 cod civil și stabilirea unui pasiv succesoral în cuantum de 4.300 lei compus din 3.400 lei reprezentând contravaloarea întreținerii acordate defunctei în perioada ianuarie 2006-mai 2007 și 900 lei cheltuieli de înmormântare.
Prin întâmpinarea formulată (fila 13), pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, evidențiind că imobilul din litigiu face obiectul dreptului de proprietate al pârâtei, aceasta deținând casa cu titlu de donație în temeiul contractului de donație atacat iar terenul i-a fost atribuit în baza Ordinului nr. 2062 din 03 iunie 1997 emis de prefectul județului Maramureș în temeiul legii fondului funciar.
S-a susținut că donația este gratuită și scutită de raport, apreciindu-se că acțiunea se impune a fi respinsă din două considerente, și anume, bunul din litigiu nu se regăsea în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, iar donația fiind scutită de raport nu este supusă reducțiunii.
S-au invocat excepția neacceptării succesiunii în termenul prevăzut de lege și excepția prescripției dreptului la acțiune, menționându-se în favoarea acestei din urme excepții că termenul de prescripție a început să curgă din anul 1994.
Exprimându-și poziția procesuală în raport de excepțiile invocate, reclamantul (fila 17) a solicitat respingerea acestora, învederând că a acceptat tacit succesiunea în termenul legal de șase luni prin preluarea unor bunuri mobile din patrimoniul defunctei iar în privința contractului de donație, s-a apreciat că termenul de prescripție a început să curgă în luna mai 2007, moment în care a aflat de existența contractului de donație, astfel că termenul de trei ani pentru promovarea acțiunii în reducțiunea donației nu este depășit.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că extrasul de carte funciară pentru informare nr. 4159 din 25 mai 2007 evidențiază că imobilul înscris în cartea funciară nr. 438 a comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș, se află în proprietatea pârâtei, fiind deținut cu titlu de donație în privința casei, în temeiul contractului de donație nr. 2516 -1994 și cu titlu de constituire conform art. 35 din Legea nr. 18-1991, cu modificările ulterioare, în baza Ordinului nr. 2062 din 3 iunie 1997 (fila 145) în privința terenului aferent locuinței în suprafață de 720 mp.
Constatarea din paragraful precedent a condus la temeinicia aserțiunii pârâtei conform căreia, la data deschiderii moștenirii, în speță, 14.05.2007, nu exista în patrimoniul defunctei imobilul din litigiu, pe de o parte pentru că, anterior casa a fost donată în mod definitiv (și nu provizoriu, cu titlu de avans a moștenirii) prin încheierea contractului de donație cu scutire de raport autentificat sub nr. 5935 din 04 octombrie 1994 iar pe de altă parte, pentru că terenul aferent locuinței, în suprafață de 720 mp a fost atribuit pârâtei conform ordinului mai sus menționat.
Este real că donația nu este suspusă raportului, așa cum a subliniat pârâta, însă acest aspect nu este de natură a conduce la inadmisibilitatea unei acțiuni având ca obiect reducțiunea acesteia, întrucât în condițiile în care o donație chiar neraportabilă încălcă rezerva succesorală se impune reducțiunea acesteia.
Cu privire la acțiunea în reducțiunea donației, instanța a apreciat că esențială pentru promovarea acesteia se dovedește a fi calitatea de moștenitor rezervatar. Sub acest aspect, prezintă relevanță acceptarea succesiunii în termenul legal (șase luni de la data deschiderii moștenitorii).
Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care nu l-ar putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă, indirect dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii (art. 689 cod civil). Legea nu stabilește, în concret, care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, limitându-se a preciza că actele de conservare și de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare, dacă cel care le-a făcut nu și-a însușit calitatea de moștenitor și că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare.
Neîndoielnic, partajul bunurilor mobile între părți reprezintă un act de dispoziție ce primește semnificația acceptării tacite a succesiunii.
Cu privire la partajul voluntar al bunurilor mobile după înmormântarea defunctei, este de menționat că în cadrul interogatoriului luat pârâtei, această a refuzat să răspundă la întrebarea referitoare la această împărțeală (fila 39), însă acest aspect a fost confirmat prin depozițiile martorilor (filele 54, 82), sens în care instanța a respins excepția de neacceptare a moștenirii în termenul legal.
În raport de împrejurarea dovedită a partajului voluntar de bunuri mobile (un indiciu în sensul efectuării acestuia fiind și faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă bunuri imobile), instanța a constatat că ambelor părți le revine calitatea de moștenitori rezervatari (descendenți de gradul II), venind la moștenirea defunctei prin reprezentarea mamei lor predecedate (K. Anghela), calitate care permite promovarea unei acțiuni având ca obiect reducțiunea donației, în lumina prevederilor art. 848 cod civil, ce dispun că reducțiunea liberalităților între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfățișează drepturile lor.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Fiind o acțiune personală și patrimonială, acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data deschiderii moștenirii (14.05.2007), când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului rezervatar. Raportând acest moment la data promovării acțiunii sau chiar al completării la acțiune (vizând reducțiunea donației), instanța apreciază că termenul de trei ani nu este depășit.
S-a menționat că stabilirea masei de calcul reprezintă o etapă prealabilă reducțiunii liberalităților excesive.
Pentru stabilirea masei de calcul, art. 849 cod civil are în vedere trei operațiuni care se efectuează succesiv, stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, scăderea pasivului succesoral din activul brut al moștenirii pentru a obține activul net, reunirea fictivă la activul net a valorii donațiilor făcute în timpul vieții de către cel care lasă moștenirea.
Cu privire la prima operațiune, s-a impus a se preciza că părților li s-a solicitat în mod expres de către instanță (prin încheierea din 3 noiembrie 2011- fila 155) să indice bunuri existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii. Prin notele de ședință (fila 157), reclamantul a solicitat evaluarea casei, obiect al contractului de donație, terenul de 150 mp, aferent locuinței și terenul situat la locul numit Bibokert.
În ceea ce privește terenul situat la locul numit Bibokert, acesta a făcut parte din patrimoniul altui defunct, respectiv K. Adalbert, conform certificatului de moștenitor nr. 9 din 17 ianuarie 1994 (fila 146), nefăcându-se dovada existenței acestuia în patrimoniul numitei K. A., la data deschiderii succesiunii.
În literatura de specialitate, s-a apreciat că ordinea prevăzută de art. 849 cod civil este eronată și inaplicabilă în cazul în care moștenirea este insolvabilă, pasivul depășind activul. Dacă moștenirea este insolvabilă, s-a agreat soluția ca la activul net 0 să se adauge fictiv valoarea donației.
În speță, pasivul succesoral nu numai că a fost nedovedit (instanța considerând că proba acestuia se face prin înscrisuri, neputând fi lăsat la aprecierea exclusivă a martorilor existența efectivă și cuantumul acestuia) dar și irelevant, în condițiile inexistenței unui activ (deoarece chiar să fi fost probat acest pasiv, în masa de calcul se pornea de la un activ net 0). Pe cale de consecință, masa de calcul la care se raportează cota de rezervă a moștenitorilor rezervatari se identifică cu cea de a treia etapă prevăzută de art. 849 cod civil, reunirea la activul net 0 a valorii imobilului, obiect al donației.
Obiectul contractului de donație este reprezentat de imobilul înscris în cartea funciară nr. 438 a comunei Ocna Șugatag, compus din casă și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 150 mp.
Prin completarea adusă raportului de expertiză întocmit de expert P. C. G. (fila 161) s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului în suprafață de 150 mp este de 4643 lei, în timp ce valoarea casei donate este de 67.200 lei (fila 187) conform expertizei în construcții întocmită de expert C. E..
În literatura de specialitate s-a apreciat că, în ipoteza în care descendenții de grad mai îndepărtat vin la moștenire prin reprezentare succesorală, rezerva se stabilește după numărul tulpinilor, adică al descendenților de grad I (în speță 1-2). Pentru a se respecta principiul egalității între rudele de aceeași clasă și de același grad chemate la moștenire, instanța a apreciat că rezerva succesorală a fiecărei părți este de 1-2 din cota de 1-2.
De asemenea, în ipoteza în care gratificatul este moștenitor rezervatar, care a acceptat moștenirea expres sau tacit iar liberalitatea nu este raportabilă (cazul pârâtei), ea se va imputa cu întâietate asupra cotității disponibile, existând astfel posibilitatea moștenitorului rezervatar gratificat de a cumula cotitatea disponibilă cu rezerva sa succesorală (1-2 la care se adaugă 1-2 din 1-2, rezultând 3-4). Din acest ultim calcul, a reieșit că rezerva succesorală a reclamantului este de 1-4 care s-a raportat la valoarea totală a imobilului, obiect al donației (_ lei).
Este de menționat că, de la principiul întregirii rezervei în natură, se admit situații de excepție, în care reducțiunea se face prin echivalent, o astfel de situație fiind cea avută în vedere de art. 770 alin. 2 Cod civil. Potrivit acestui articol, dacă donația are ca obiect un imobil iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate păstra în întregime imobilul iar reducțiunea necesară întregirii rezervei celorlați moștenitori rezervatari se va face prin echivalent.
Pe cale de consecință, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului, suma de 17.960 lei reprezentând echivalentul bănesc al rezervei cuvenite.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 5291 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei, onorariu cuvenit expertului topograf P. C. G., în cuantum de 1936 lei, onorariu cuvenit expertului constructor C. E. în cuantum de 1375 lei și 480 lei reprezentând taxă timbru). Nu s-au inclus în calculul cheltuielilor de judecată cheltuielile ocazionate de prezența la termenele de judecată și prezența martorilor, întrucât nu s-a procedat la individualizarea acestor sume pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu au fost dovedite.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței civile nr. 2519/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta K. S. (căs. E.) A. solicitând în principal: casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Sighetu Marmației în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă; iar în subsidiar: în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice în parte hotărârea atacată, după cum urmează: excluderea din masa partajabilă a anexei gospodărești; excluderea din masa partajabilă a suprafeței de 150 m.p. teren aferent casei de locuit; includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 2.100 m.p. situat în locul numit „Bibokert"; reținerea cotei corecte ce i se cuvine reclamantului, ca fiind de 1/6; reducerea echivalentului bănesc al rezervei cuvenite reclamantului și reducerea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a reținut următoarele considerente:
Hotărârea primei instanțe de judecată este netemeinică și nelegală.
Astfel, în ceea ce privește petitul principal, prin care a solicitat ca instanța de recurs să dispună casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare primei instanțe de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, consideră că se impune această soluție în raport de următoarele aspecte: în primul rând, critică respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, formulate oral la termenul din data de 11.10.2012, fapt ce a dus la o evaluare a imobilului cu mult peste prețul real al acestuia și la o cercetare incompletă a datelor speței.
Valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză întocmit de dna expert C. E. este nejustificat de mare, în raport de stadiul avansat de degradare al acestuia. Experta a reținut toate degradările imobilului, constând în fisuri la pereți și tavan, tencuieli și zugrăveli desprinse, dușumelele din camere denivelate datorită lipsei statului suport rigid sub pardoseală și tencuieli exterioare, enumerate la pag. 3, pe care însă omite să le mai ia în calcul atunci când stabilește valoarea finală a imobilului. De asemenea, Dna expert indică trei metode de evaluare, respectiv abordarea prin costuri, pe bază de venit și comparația directă, însă indică valorile doar pentru două din aceste metode.
Metoda costului de reconstrucție nu este una judicioasă, care să fie în măsură să indice un preț real al imobilului, iar cea a valorii de piață de asemenea nu corespunde prețului actual al imobilului, în condițiile în care imobilul în litigiu nu este similar cu cel supus comparației. Imobilul constând în oferta B la care s-a raportat experta reprezintă o casă de lemn de 5 ani, pe fundație de beton, ultrafinisat, (geamuri de termopan, aer condiționat, baie, internet, cablu TV, etc). Imobilul din litigiu este o casă construită pe grinzi de lemn cu fundație de piatră, cu o vechime de 54 de ani, aflată în stare avansată de degradare, fără baie, cu geamuri vechi de lemn, apă curentă la robinet doar în cămară, nemobilată, fără nici un finisaj. Diferența de vechime între cele două imobile este de o jumătate de secol, motiv pentru care acestea nu poate fi asimilate pentru a rezulta un preț actual de piață.
Verificând expertiza notarilor publici, cu privire la casele de lemn din zona Ocna Șugatag, valoarea este de 226 lei/ m.p. și nu 289 Eur/m.p. cum a reținut experta. Diferența este de 10 ori mai mare, fapt ce confirmă susținerile recurentei în sensul supraevaluării imobilului. De asemenea, pentru varianta B există anumite neconcordanțe de care se impune a fi verificate de expertă, întrucât inițial se indică o valoare de 270 Eur/m.p., pentru ca la momentul la care experta face calculul să aibă în vedere o valoare de 289 Euro/m.p.
Pe de altă parte, la valorile stabilite experta nu a aplicat nici o corecție în raport de indicele de uzură sau cel de indexare. Potrivit tabelului nr. 2 din Decretul nr. 61/1990 la un imobil cu o vechime de 45-50 de ani (în cazul din speță 54 de ani) se aplică un coeficient de uzură de 0,61.
în raport de toate aceste aspecte, solicită ca instanța de recurs să dea curs criticilor lor, și, întrucât completarea lucrării de expertiză sau o nouă lucrare de expertiză nu poate fi realizată în calea de atac a recursului, să dispună casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea acestora.
Prin respingerea obiecțiunilor pe care pârâta le-a adus lucrării de expertiză, apreciază că prima instanță de judecată a încălcat principiul aflării adevărului, astfel cum este acesta stabilit de prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă. Acest principiu este o regulă a procesului civil, de care instanța este ținută și a cărui încălcare atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Principiul aflării adevărului presupune ca instanța să facă toate demersurile necesare pentru administrarea probelor care sunt necesare în vederea descoperirii adevărului, stabilirii unei stări de fapt corecte și pentru prevenirea oricăror greșeli în cunoașterea faptelor. Determinarea adevărului în procesul civil se prezintă ca una din cele mai importante obligații impuse de lege judecătorului.
Totodată, în fața instanței de fond recurenta a arătat că după decesul bunicii, a efectuat o . îmbunătățiri la imobil, care au fost reținute de dna expert, constând în: înlocuirea peretelui dintre cele două camere cu unul din gips carton, realizarea tencuielii și zugrăvelii acestui perete, împreună cu peretele comun al celor două camere, a bucătărie, înlocuirea ușilor vechi la cele două camere cu uși noi, executarea canalizării (pag. 2 din raport). Aceste îmbunătățiri nu au fost nici evaluate și nici scăzute din prețul imobilului, cu toate că acest lucru s-ar fi impus.
Instanța de fond a stabilit în considerentele hotărârii că la stabilirea masei de calcul se va avea în vedere, potrivit prevederilor art. 849 Cod civil valoarea bunurilor de la data deschiderii moștenirii, însă la calculul echivalentului bănesc al rezervei cuvenite nu mai scade valoarea îmbunătățirilor.
Totodată, prima instanță nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la anexa gospodărească, pe care nici nu a inclus-o, însă nici nu a exclus-o din masa partajabilă. Totodată, în dispozitiv nu s-a soluționat cererea recurentei de includere în masa partajabilă a terenului în suprafață de 2.100 m.p., situat în locul numit „Bibokert" și nici aceea de excludere a suprafeței de 150 m.p. teren aferent casei de locuit.
Se impunea ca instanța de fond să soluționeze și aceste cereri, prin admiterea sau respingerea lor. Dată fiind omisiunea instanței de a soluționa integral toate cererile cu care a fost investită, și întrucât o astfel de soluție nu poate fi pronunțată pentru prima dată în recurs, solicită casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare și sub acest aspect.
În ceea ce privește petitul subsidiar, solicită ca în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice în parte hotărârea atacată în sensul: excluderii din masa partajabilă a anexei gospodărești; excluderii din masa partajabilă a suprafeței de 150 m.p. teren aferent casei de locuit; includerii în masa partajabilă a terenului în suprafață de 2.100 m.p. situat în locul numit „Bibokert"; reținerea cotei corecte ce i se cuvine reclamantului, ca fiind de 1/6; reducerea echivalentului bănesc al rezervei cuvenite reclamantului; reducerea cheltuielilor de judecată.
Sub aspectul excluderii din masa partajabilă a anexei gospodărești, recurenta solicită ca instanța de judecată să aibă în vedere faptul că aceasta nu a fost inclusă în acțiunea introductivă. Evaluarea sa în raportul de expertiză s-a realizat, așa cum a arătat și experta, la solicitarea verbală a reclamantului.
În privința excluderii din masa partajabilă a suprafeței de 150 m.p. teren aferent casei de locuit, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren, în baza legilor fondului funciar. Câtă vreme terenul este în proprietatea exclusivă a pârâtei, nu poate fi inclus în masa succesorală rămasă după defunctă. D. dacă tiltul de proprietate ar fi fost emis pe numele defunctei, terenul putea fi supus partajului.
Modificarea sentinței de fond se impune și sub aspectul includerii în masa partajabilă a terenului în suprafață de 2.100 m.p. situat în locul numit „Bibokert". În mod eronat a reținut prima instanță că acest teren face parte din succesiunea după un alt defunct, atâta timp cât defuncta K. A. este moștenitoare a terenului în cauză, astfel cum reiese și din certificatul de moștenitor nr. 9/_ depus la dosarul cauzei.
C. corectă ce i se cuvine reclamantului este de 1/6 și nu cum a reținut instanța de fond, care a pierdut din vedere faptul că recurenta este moștenitoare testamentară după mama sa K. Anghela, astfel cum reiese din testamentul depus alăturat și, totodată, donatar în cadrul contractului de donație încheiat cu bunica sa K. A..
Sub aspectul reducerii echivalentului bănesc al rezervei cuvenite reclamantului, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere valoarea stabilită de raportul de evaluare a fondului imobiliar din județul Maramureș pentru Camera Notarilor Public Cluj, potrivit căruia imobilele din lemn situate pe raza localității Ocna Șugatag au o valoare de 226 lei/m.p. Prin raportare la suprafața de 51,72 mp aferentă imobilului din litigiu, valoarea globală a acestuia este de 11.689 lei, din care reclamantului i s-ar cuveni cota de 1/6.
Recurenta contestă modul de calcul avut în vedere de prima instanță, prin aplicarea căruia a obținut valoarea de 17.690 lei, în condițiile în care din valoarea totală de 67.200 la care instanța s-a raportat, cota de ¼ ce reprezintă doar 16.800 lei. Se impune ca instanța de recurs să analizeze și acest aspect, cu stabilirea riguroasă a cotei ce se cuvine a fi predată reclamantului-intimat.
Cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată, se impune acest lucru în raport de admiterea în parte a cererii reclamantului. Obligarea la aceste cheltuieli trebuia făcută proporțional cu admiterea cererii și nu integral, cum a procedat prima instanță.
Date fiind cele de mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost acesta formulat, iar, în temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, invocă prevederile art. 242, art. 274, art. 312 alin. 1 raportat Ia art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
În probațiune recurenta a depus la dosar înscrisuri în fotocopie.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 9.01.2013, intimatul K. S. G. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat în esență, că recurenta formulează critici lipsite de fundament juridic împotriva hotărârii.
Intimatul a arătat că pârâta-recurentă a solicitat revenirea la expert doar pentru aplicarea greșită a indicilor de corecție" (aceasta a fost singura critică adusă raportului de expertiză!). Mai mult, pârâta a considerat mereu că în cauză nu este necesară efectuarea expertizei, declarație consemnată în încheierea civilă din 02.12.2010 (fila 98 din dosar).
În acel moment, al respingerii obiecțiunilor privind indicii de corecție, recurenta avea dreptul de a contesta în întregime expertiza și să solicite o expertiză contrarie în condițiile art. 212 alin. 2 din Cod procedură civilă, care trebuia ,,cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. La acel termen pârâta nu a solicitat o nouă expertiză, astfel că orice contestare, orice critică a raportului de expertiză în recurs sunt neavenite și, deci, nu pot fi primite, neîncadrându-se în prevederile art. 105 din Cod procedură civilă.
Pretinsele îmbunătățiri efectuate la imobil de către pârâtă nu puteau și nu pot fi luate în considerare, pentru că: recurenta nu a formulat o cerere care să îndeplinească cerințele art. 112 din C.p.c, referitoare la obiect, valoare, motive, de fapt și de drept dovezi, timbrare etc. iar solicitarea unor asemenea îmbunătățiri în recurs este tardivă și nelegală, chiar dacă doamna expert le-a identificat la cererea expresă a pârâtei cu ocazia deplasării la fața locului.
Următoarele solicitări ale recurentei exced cadrului procesual, pentru simplul motiv că acestea sunt formulate, în premieră, în recurs și, deci nu pot fi acceptate în această fază procesuală.
Pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite includerea ori excluderea din masa succesorală a anexei gospodărești, includerea terenului ,,Bikokert" în masa partajabilă, excluderea suprafeței de 150 m.p. teren aferent casei de locuit în condițiile art. 119 și 112 din Codul procedură civilă.
Atât în acțiunea inițială cât și în concluzii scrise intimatul a arătat că masa succesorală după K. A., se compune din casă și anexe gospodărești.
Includerea terenului ,,Bikokert" nu a fost niciodată solicitată de către recurentă, aspect consemnat în încheierea civilă din 15.12.2011 (fila 158 din dosar): „Reprezentanta pârâtei arată că certificatul de moștenitor pe care l-a depus nu poartă semnificația unei solicitări, în sensul de a se include în masa succesorală și acel teren..." („Bikokert,,-nota av.).
Mai mult, terenul în discuție constituie proprietatea Statului Român, se află în prezent în posesia unei persoane din satul S. și, așa cum a stabilit instanța, face parte din patrimoniul defunctului K. Adalbert, potrivit certificatului de moștenitor nr. 9/1994.
Dreptul de folosință asupra terenului aferent casei de locuit în suprafață de 150 m.p. face obiectul contractului imobiliar de donație nr. 5935/1994, așa încât orice discuție pe această temă nu poate avea eficiență juridică.
In ceea ce privește petitul subsidiar, sub aspectul excluderii din masa partajabilă a anexei gospodărești, recurenta nu are dreptate că nu a inclus-o în acțiunea introductivă.
Intimatul a solicitat ,,să se constatate că masa succesorală...se compune din imobilul situat în Ocna Șugatag .. 5...în natură casă, anexe gospodărești...", cerere reluată și în concluzii scrise.
Terenul de 150 m.p. aferent casei este, într-adevăr obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar și rămâne, în continuare, al pârâtei-recurente, dar se omite faptul că acesta face obiectul contractului de donație și, prin urmare, în mod corect și legal, instanța de fond a inclus, valoarea bunului în masa succesorală.
Cu privire la terenul „Bikokert" în mod corect, instanța a reținut că terenul nu a făcut parte din patrimoniul defunctei la data decesului.
Incorectă pare atitudinea recurentei, care pomenește despre un testament pe care-1depune alăturat recursului, dar care nu i-a fost comunicat, intimatului.
De altfel, afirmația că ,,recurenta este moștenitoare testamentară după mama sa” nu poate avea valoare juridică, din moment ce la fondul cauzei, pârâta nu s-a prevalat de acest act și nici nu a formulat cerere de constatare a valabilității testamentului, iar, pe ce altă parte, testamentul, se pare, este întocmit de mama K. Anghela, iar prezenta cauză privește moștenirea după bunica K. A., decedată la data de 14.05.2007.
Valorificarea testamentului în calea de atac a recursului este nelegală, recurenta putând face acest lucru doar într-un proces de stabilire a masei succesorale după testatoarea K. Anghela.
C. corectă ce i se cuvine este de 1/4 parte, așa cum a stabilit instanța în baza dispozițiilor legale în materie, art. 848, 849, 770 din Codul civil.
Sub aspectul reducerii echivalentului bănesc al rezervei, intimatul nu este de acord cu solicitarea recurentei de a se avea în vedere valoarea stabilită de raportul de evaluare a fondului imobiliar din județul Maramureș pentru Camera Notarilor Publici Cluj din moment ce în cauză a fost efectuat un raport de expertiză în condiții legale, recurenta a fost la fața locului, raportul a fost acceptat de intimat și de către instanță, necontestat, dar criticat formal de către pârâtă.
Nedumerirea recurentei privind modul de calcul a cotei de 1/4 parte, nu are nici un fundament, deoarece nu are în vedere valoarea reală a bunurilor stabilită prin expertiză - 71.843 lei - ci se raportează la o altă valoare inferioară, 67.200 lei. C. de 1/4 parte din 71.843 lei este, potrivit calcului corect, de 17.960 lei, așa cum a calculat și instanța.
Cererea de reducere a cheltuielilor de judecată nu se justifică, din moment ce instanța a admis acțiunea, iar la dosar există dovezi privind cuantumul acestora.
Analizând sentința civilă nr. 2519/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a Judecătoriei Sighetu Marmației pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Criticile la adresa sentinței nr. 2159/25.10.2012 formulate prin memoriul de recurs se referă la faptul că prima instanță a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de recurentă, nu a ținut cont de îmbunătățirile aduse la imobil după decesul bunicii, de către recurentă, îmbunătățiri pe care doamna expert le evidențiază în lucrarea de expertiză însă prima instanță nu scade valoarea îmbunătățirilor, nu se pronunță cu privire la anexa gospodărească, nu soluționează cererea de includere în masa partajabilă a terenului situat la locul numit „Bikokert" și nici cea de excludere a suprafeței de 150 mp teren aferent casei de locuit, nu reține corect cota ce se cuvine reclamantului, de 1/6, se impune reducerea echivalentului bănesc al rezervei cuvenite reclamantului și de asemenea reducerea cheltuielilor de judecată acordate. În ceea ce privește critica din motivele de recurs vizând respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză: Analizând lucrarea de expertiză efectuată, obiecțiunile formulate, se constată că în mod corect prima instanță a respins aceste obiecțiuni, singura obiecție fiind solicitarea de a se reveni la expert pentru „aplicarea greșită a indicilor de corecție”.
Or, având în vedere dispozițiile art. 849 Cod civil 1864 aplicabil în speță, evaluarea trebuie să aibă în vedere valoarea de circulație a bunurilor donate în raport de data deschiderii moștenirii, dar după starea lor din momentul încheierii contractului de donație. Recurenta nu a solicitat o expertiză contrarie, în condițiile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, probă care trebuia cerută motivat, la primul termen după depunerea lucrării și care trebuia să respecte dispozițiile art. 849 din vechiul Cod civil.
Critica vizând îmbunătățirile efectuate la imobil de către recurentă este de asemenea neîntemeiată deoarece, potrivit art. 849 Cod civil 1864, bunul este evaluat după starea lui din momentul încheierii contractului de donație. Recurenta formulează și cereri noi în recurs, ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanței de fond, rezultă că pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să fi solicitat includerea ori excluderea din masa succesorală a anexei gospodărești, includerea terenului „Bikokert" în masa partajabilă, excluderea suprafeței de 150 mp teren aferent casei de locuit, în condițiile art. 119 și 112 Cod procedură civilă 1865. Reclamantul încă, atât în acțiunea inițială, cât și în concluziile scrise, a arătat că masa succesorală după defuncta K. A. se compune din casă și anexe gospodărești.
Reclamantul nu a atacat sentința civilă nr. 2519/25.10.2012. Recurenta nu a solicitat niciodată includerea terenului „Bikokert” în masă, aspect consemnat în încheierea civilă din 15.12.2011 – fila 158 din dosar. Dreptul de folosință asupra terenului aferent casei de locuit, în suprafață de 150 mp, face obiectul contractului de donație nr. 5935/1994.
Verificând sentința recurată, actele și lucrările dosarului, se constată că nu se verifică în cauză niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței, dintre cele prevăzute în art. 304 Cod civil 1865, nu este incident art. 304 pct. 5 invocat de recurentă în sprijinul solicitării principale, de casare cu trimitere, după cum nu este incident nici art. 304 pct. 9, invocat în sprijinul petitului subsidiar, de modificare a hotărârii. Nici criticile formulate în recurs vizând petitul subsidiar, acela de modificare a hotărârii, nu sunt întemeiate.
Intimatul a solicitat să fie inclusă în masă anexa gospodărească și prima instanță a avut-o în vedere.
Terenul de 150 mp aferent casei face parte din obiectul contractului de donație, prin urmare în mod corect prima instanță a avut în vedere valoarea acestuia.
Terenul „Bikokert” nu face obiectul niciunei cereri formulate în fața primei instanțe și nu a făcut parte din patrimoniul defunctei la data decesului. Testamentul de care vorbește recurenta a fost depus la dosar în recurs și nu face obiectul vreunei cereri în fața primei instanțe.
Cauza privește moștenirea după defuncta K. A. decedată la data de 14.05.2007.
Valorificarea testamentului întocmit de defuncta K. A. nu poate avea loc în prezentul recurs. În ceea ce privește cotele de moștenire, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 841, art. 847, art. 848, art. 849, art. 770 Cod civil 1964. Critica vizând stabilirea echivalentului bănesc al rezervei de către prima instanță este de asemenea neîntemeiată, nedovedindu-se nici un motiv pentru ca aceasta să fie redusă sub cuantumul calculat în mod corect de prima instanță, raportat la cota de ¼ (1/2 din rezerva de 1/2 pe tulpină) cuvenită reclamantului. Singura critică din motivele de recurs care este fondată este critica vizând modul de acordare de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, precum și dispozițiile art. 274 alin. 1, 276 Cod procedură civilă 1865, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, și cheltuielile de judecată trebuiau acordate proporțional cu pretențiile admise, se impune reducerea cheltuielilor de judecată de la suma de 5291 lei la suma de 4994 lei.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, Tribunalul va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta de la suma de 5291 lei la suma de 4994 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței. Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1, art. 276 Cod procedură civilă 1865, raportat la modul de soluționare a recursului cererea recurentei de obligare a intimatului la cheltuieli de judecată în recurs va fi respinsă. Având în vedere modul de soluționare a recursului, în baza art. 276 Cod procedură civilă, raportat la 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, recurenta va fi obligată la 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul K. S. G., reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de către recurenta-pârâtă K. S. (căs. E.) A. cu domiciliul procesual ales la cabinet individual av. F. A. din Baia M., .. 30/35, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2519/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta de la suma de 5291 lei la suma de 4994 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2519/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Obligă recurenta la plata către intimatul K. S. G., domiciliat în com. Ocna Șugatag .. 7, Maramureș a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 27 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. Ț. D. S. T. A. S. A.
Red.DȚ/18.12.2013
Tred. A.S./18 Decembrie 2013 - 2 ex
Judecător la fond: P. M. R.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 96/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
