Servitute. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 1172/182/2009
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4/A
Ședința publică din 07.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
Judecător: A. S.-T.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 834 din 30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 20.12.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 834/2012 din 30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. L. S.R.L. (F. S.C. HOCHWALD S.R.L.), în contradictoriu cu pârâții Agenția D. Statului și B. Ș., B. P., N. A., L. V., W. M., W. I., S. H., S. E., s-a constatat că pe terenul proprietatea pârâților, înscris în C.F. nr. 295 Baia M., (C.F._ - prin convertire în format electronic), sub nr. top 2957/11, există următoarele bunuri imobile prin destinație: rețea de canalizare cu o lungime de 110 metri și două cămine de vizitare – materializate în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. B și C; rețea de alimentare cu apă și rețea de alimentare cu energie – 380 V, cu o lungime de 77 m.p. - materializate în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. D; casă hidrofor, ce ocupă o suprafață de 9 m.p.- materializată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. E; o fântână - puț, în suprafață de 1 m.p. - materializată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. F; un iaz de acumulare apă, ce ocupă o suprafață de 460 m.p. - materializat în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. G.
S-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a bunurilor imobile prin destinație descrise mai sus pe numele reclamantei, cu titlu de drept cumpărare, s-a constatat că pe terenul înscris în C.F. 4751 Baia M., sub nr. top 2957/7/2 există bunul imobil prin destinație - priză de apă cu zid din beton, ce ocupă o suprafață de 122 m.p. - materializată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. A; s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a bunului imobil prin destinație descris la pct. III pe numele reclamatei, cu titlu de drept cumpărare. S-a constatat că pe terenul înscris în C.F. nr._ Baia M., nr. top 2957/10, proprietatea reclamantei, există următoarele bunuri imobile: grajd bovine, ce ocupă o suprafață de 111 m.p. - materializat în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. H; depozit carburant, co ocupă o suprafața de 25 m.p. - materializat în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. I; WC cu fosă septică, ce ocupă o suprafață de 13 m.p. - materializate în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar dr. ing. Ș. O. – lit. J;
S-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a bunurilor imobile descrise la pct. V pe numele reclamatei, cu titlu de drept cumpărare, precum și constituirea unor servituți de trecere, cu piciorul și cu orice mijloc auto, în favoarea imobilului înscris în C.F._ Baia M., sub nr. top 2957/10, proprietatea subscrisei, dispunând înscrierea în Cartea Funciară a servituților constituite, după cum urmează: pentru accesul la priza de apă cu zid din beton (A) - servitute de trecere peste nr. top 2957/7/2, înscris în C.F. nr. 4751 Baia M., pe o lungime de 134 metri și o lățime de 3 metri, (rezultând astfel o suprafață totală de 402 m.p.); pentru accesul la rețeaua de canalizare (C) și la căminele de vizitare (B) – servitute de trecere peste nr. top 2957/11, înscris în C.F. nr. 295 Baia M. (C.F._ Baia M. – prin convertire în format electronic), pe o lungime de 110 metri și o lățime de 3 metri, (rezultând astfel o suprafață totală de 330 m.p.); pentru accesul la casa hidrofor (E), la fântâna puț (F) și la iazul de acumulare (G), precum și la rețeaua de apă și alimentare cu energie electrică (D) - servitute de trecere peste nr. top 2957/11, înscris în C.F. nr. 295 Baia M., (C.F._ Baia M. – prin convertire în format electronic), pe o suprafață totală de 594 m.p.; pentru accesul de la și la drumul public județean Baia M. – Târgu Lăpuș – servitute de trecere pe nr. top 2957/8, înscris în C.F. nr. 295 Baia M., (C.F._ Baia M. – prin convertire în format electronic), pe drumul betonat în lungime de 187 metri și lățime de 5 metri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată să se constate că pe terenul proprietatea pârâtei din CF nr. 295 Baia M., sub nr. top 2957/11, există o fântână, casă hidrofor, rețea apă, rețea electrică 380 V, rețea canalizare, 2 cămine de vizitare proprietatea reclamantei, cu titlu de drept cumpărare și a se dispune notarea celor două construcții în cartea funciară; să se stabilească o servitute de trecere în favoarea reclamantei la casa hidrofor pe un aliniament de 80 m x 3 m; să se stabilească o servitute de trecere cu piciorul și orice mijloc auto, pe aliniamentul rețelei de canalizare, 100 m x 3 m; să se stabilească în favoarea imobilului înscris în CF_ Baia M., sub nr. top 2957/10, proprietatea reclamantei, o servitute de trecere/cale de acces cu piciorul și orice mijloc auto, asupra imobilului înscris sub nr. top 2957/7 (fond dominant), dispunând totodată înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivare reclamanta a arătat că a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6534 din 20.06.2006 imobilul înscris în CF_ Baia M., sub nr. top 2957/10. Alături de acest imobil, reclamanta a cumpărat și activele de la Ferma Groși precum și toate celelalte învestiții efectuate de către vânzătoarea-proprietară S.C. Agroindustriala S.A. pe terenul concesionat de la pârâtă prin actul adițional nr. 1 din 17.05.2006. După încheierea actului autentic, prin actul de concesionare nr. 23/07.06.2006, reclamanta a concesionat pe o perioadă de 20 de ani suprafața de 1,64 ha teren neagricol, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă precum și 12,42 ha teren agricol, teren pe care se regăsesc investițiile efectuate de către fostul proprietar și neînscrise în CF, investiții necesare și utile în vederea desfășurării activității societății și a contractului de concesiune. Aceste bunuri există în teren dar nu sunt evidențiate în CF,
În ceea ce privește cererea privind servitutea de trecere s-a arătat că atât la momentul cumpărării terenului cât și la momentul concesiunii, există o cale de acces, servitute de trecere care permite accesul la ferme, înscrisă în CF nr._ Baia M., sub nr. top 2957/10 dinspre drumul județean Baia M. – Tg. Lăpuș.
S-a mai reținut că prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în urma încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică sub nr. 6534 din 20.06.2006, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Baia M. sub nr. top 2957/10. Odată cu acest imobil reclamanta a cumpărat toate activele de la Ferma Groși precum și toate investițiile efectuate de către vânzătoarea-proprietară–S.C. Agroindustriala S.A. pe terenul concesionat de la pârâtă (Actul adițional nr. 1 din 17.05.2006). După încheierea acestui contract reclamanta a concesionat în baza contractului de concesionare nr. 23/07.06.2006 pe o perioadă de 20 de ani, suprafața de 1,64 ha teren neagricol drumuri tehnologice și de exploatare agricolă precum și 12,42 ha teren agricol teren pe care se regăsesc investițiile necesare și utile în vederea desfășurării activității societății și a contractului de concesiune, respectiv: rețeaua de canalizare, rețea de alimentare cu apă și rețea de alimentare cu energie, casă hidrofor, o fântână (puț) iaz de acumulare apă, priză de apă cu zid de beton, grajd bovine, depozit carburant, WC cu fosă septică.
Prima instanță a arătat că existența acestor bunuri a fost confirmată de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză. Aceste bunuri nu au fost evidențiate în CF motiv pentru care se impune înscrierea lor în CF cu titlu de drept cumpărare în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește instituirea servituților de trecere s-a apreciat că aceasta se impune a fi realizată întrucât utilizarea bunurilor imobile prin destinație precum și accesul la acestea sunt strict necesare în vederea desfășurării activității societății în bune condiții și conform obiectului de activitate. Mai mult, această servitute de trecere solicitată a fi confirmată, exista la momentul cumpărării terenului proprietatea reclamantei cât și la momentul concesionării, servitute care permitea accesul la Ferma înscrisă în CF_ Baia M. sub nr. top 2957/10 dinspre drumul județean Baia M. – Târgu Lăpuș, pe drumul betonat în lungime de 187 mp și lățime 5 mp, aspecte evidențiate prin raportul de expertiză întocmit de ing. Ș. O..
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă, s-a apreciat că se impune a fi respinsă ca netimbrată având în vedere faptul că Legea 146/1997 art. 17 coroborat cu disp. Legii268/2001 arată că instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru doar în condițiile în care au ca obiect recuperarea sumelor ce constituie venituri publice. În speță, capătul de cerere în constatarea nulității și rectificarea de CF nu se subscrie cererilor scutite de plata taxelor de timbru, obligația de plată revine pârâtei reclamante-reconvențional și plata acestora se face la valoarea dreptului dedus judecății în ceea ce privește primul capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția D. Statului, solicitând în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței sau, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței menționate și respingerea cererii reclamantei, de constituire a servituților de trecere, pe terenul aflat în patrimoniul recurentei, aferent activelor deținute.
În motivare s-a învederat Tribunalului că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate de recurentă prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, instanța reținând doar faptul că, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a mai invocat că Judecătoria Baia M. nu s-a pronunțat pe nota de timbraj, depusă de recurentă la termenul din 04.05.2009 și, în mod nelegal, a respins solicitarea acesteia, privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru. S-a susținut că prin citația comunicată în data de 25.03.2009, recurentei i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxelor judiciare de timbru, aferente cererii reconvenționale, pentru termenul de judecată din 04.05.2009. Recurenta a reacționat la această solicitare și a înaintat, prin fax, în data de 30.04.2009, nota de timbraj nr._, prin care a învederat instanței prevederile legale cu privire la lipsa obligativității achitării taxelor de timbru și prin care, a solicitat, în măsura în care se consideră cele menționate ca neîntemeiate, acordarea unui termen, pentru îndeplinirea sarcinii puse în vedere prin citația menționată.
S-a precizat că instanța nu s-a pronunțat asupra notei de timbraj și nu a acordat un nou termen de judecată pentru comunicarea dovezilor de timbraj, limitându-se la a constata prin sentință că recurenta nu este scutită de la plata taxelor judiciare în ceea ce privește capătul de cerere în constatarea nulității și rectificarea de CF. S-a invocat faptul că prima instanță era obligată să se pronunțe pe nota de timbraj, iar în situația respingerii solicitării acesteia, era obligată să acorde un nou termen, pentru ca recurenta să îndeplinească obligația de timbrare. De asemenea, decizia luată prin sentința recurată este nelegală, întrucât nu s-a ținut cont de prevederile exprese ale art. 401 din Legea nr. 137/2002.
De asemenea, s-a mai arătat că, cererea reconvențională depusă la termenul din 16.03.2009, prin care a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, autentificat cu nr. 6.534/02.06.2006, încheiat între . M. și . repunerea părților în situația anterioară, intră sub incidența art. 401 din Legea nr. 137/2002, întrucât contractul menționat, încheiat prin fraudă la lege, a afectat structura acționariatului vânzătoarei și procentul de acțiuni, cu care recurenta trebuia să figureze la . M..
Terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6.534/02.06.2006, a intrat în proprietatea . M., urmare a emiterii de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 3.102/05.06.2006, pentru suprafața de 10.899, conform prevederilor HG nr. 834/1991. În conformitate cu dispozițiile art. 6 din HG nr. 626/2001 și art. 12 din Legea nr. 137/2002, administratorul societății era obligat să convoace adunarea generală extraordinară a acționarilor și să înregistreze majorarea capitalului social la Oficiul Registrului Comerțului, în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plata taxelor și a oricăror alte obligații legate de această operațiune.
Pachetul de acțiuni corespunzător contravalorii terenului, pentru care societatea obținuse certificatele de atestare a dreptului de proprietate, ce trebuia să rezulte în urma majorării capitalului social, revenea de drept Agenției D. Statului. Cu toate că, direcțiile de specialitate din cadrul ADS a adus la cunoștința societății, în nenumărate rânduri, obligativitatea de a întreprinde demersurile necesare, în vederea realizării operațiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 137/2002, conducerea societății nu a întreprins nimic în acest sens.
Raportat la prevederile imperative ale art. 401 din Legea nr. 137/2002, coroborat cu toate celelalte dispoziții invocate prin nota de timbraj, s-a apreciat ca nelegală decizia primei instanțe de respingere, ca netimbrată, a cererii reconvenționale, drept pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea rejudecării cererii recurentei.
De asemenea, s-a arătat că deși a admis cererea reclamantei . a stabilit în favoarea acesteia și în sarcina Statului Român, dreptul de servitute pe terenul proprietatea pârâtei, concesionat reclamantei, conform contractului de concesiune nr. 23/07.06.2006, prima instanță nu arată motivele pe care se sprijină.
S-a relevat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 616 C.civ., întrucât reclamanta nu este proprietara unui loc înfundat, contractul de concesiune pe care l-a încheiat cu recurenta permite acesteia în orice moment accesul la bunurile sale, dinspre drumul județean Baia M. – Târgu Lăpuș. Aceasta are în exploatare terenul agricol, pe care sunt amplasate bunurile sale, cu consecința accesului direct la acestea, fără niciun fel de restricții din partea lor. Acestea sunt și considerentele pentru care, recurenta a ridicat excepția lipsei de interes a cererii, având în vedere că, dreptul de servitute conține ca esență același prerogativ: dreptul de folosință. În doctrina și practica judiciară se recunoaște că, dreptul de superficie se poate constitui, în cazul terenurilor din domeniul privat al statului prin actul de concesiune.
Intimata . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că acțiunea a fost admisă, în mod legal s-a stabilit servitutea în favoarea fondului dominant asupra fondului aservit, fiind necesar a se stabili cu claritate accesul la utilități și proprietate.
Intimata a susținut că Agenția D. Statului trebuia să achite taxa de timbru dacă i s-a stabilit acest lucru de către instanță. În cererea reconvențională invocă propria culpă, respectiv că ar fi trebuit să efectueze anumite activități anterioare vânzării-cumpărării. Aceste acțiuni nu depindeau de . nici nu aveau nicio calitate de a le efectua. Agenția D. Statului nu a formulat apărări la prima instanță (pentru o altă expertiză) sau nu a avut alte pretenții în cauză. În apel este tardivă această cerere de a propune noi probe ce nu au fost cerute la prima instanță.
Prin nota de timbraj Agenția D. Statului a făcut referire la calea de atac promovată ca fiind apelul, Tribunalul apreciind deopotrivă că aceasta este calea de atac exercitabilă împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, raportat la obiectul cererii și la prevederile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, interpretate per a contrario.
Analizând apelul, Tribunalul îl apreciază fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:
În data de 16.03.2009 pârâta Agenția D. Statului a înregistrat în dosarul nr._ o cerere reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamanta și .. Baia M., prin care a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 6534/02.06.2006, încheiat între . M. și . repunerea părților în situația anterioară și rectificarea cărților funciare, prin reînscrierea . M. ca proprietar asupra imobilelor ce fac obiectul contractului respectiv. Prin același script, pe cale de întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, dat fiind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, excepția lipsei de interes a reclamantei întrucât aceasta folosește terenul în baza contractului de concesiune.
În ședința publică din data de 16.03.2009 instanța a dispus citarea pârâtei cu mențiunea să depună dovada achitării taxei de timbru privind cererea reconvențională, iar în data de 4.05.2009 aceasta a depus la dosar o „notă de timbraj” prin care a solicitat a se constata că este scutită de plata taxelor de timbru aferente cererii reconvenționale, potrivit art. 17 din Legea 146/1997, argumentându-și poziția prin invocarea de texte normative.
Prin note de ședință reclamanta . invocat excepția de netimbrare a cererii reconvenționale, instanța prorogând pronunțarea asupra acesteia, după care fără a stabili un cuantum al taxei de timbru, a se pronunța asupra excepției ori a da o anume calificare juridică notei de timbraj, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize, în prezența reprezentanților ambelor părți.
Prin minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 834/2012 din 30.01.2012 instanța nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, doar prin considerente relevând că se impune ca aceasta să fie „respinsă ca netimbrată” în considerarea disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997 coroborate cu disp. Legii nr. 268/2001.
Se reține că potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 146/1997, cererile reconvenționale se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale, același act normativ stabilind de principiu tipurile de cereri și acțiuni pentru care operează scutirea de taxă de timbru.
Dispozițiile art. 18 alin. 1 din legea evocată stabilesc imperativ ca determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanță de judecată, aceasta având obligația, rezultată din interpretarea disp. art. 18 alin. 2, de a comunica suma datorată (dacă partea nu a fost prezentă la stabilirea taxei), întrucât dispoziția instanței poate fi contestată prin cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei.
Așadar în ce privește taxa judiciară de timbru, instanța are două obligații, dacă apreciază că acțiunea nu este scutită de taxa de timbru: să determine exact cuantumul taxei; să comunice acest cuantum debitorului obligației fiscale, aspecte ce rezultă inclusiv din interpretarea prevederilor art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997.
În speță prima instanță nu a determinat cuantumul taxei de timbru datorate pentru cererea reconvențională, punând în vedere pârâtei-reclamante doar generic să depună la dosar taxa de timbru și nu a luat nicio măsură cu privire la nota de timbraj depusă ulterior la dosar (în sensul de a se pronunța expres asupra ei, dacă a apreciat acțiunea timbrabilă, și stabilind cuantumul taxei ori a o califica drept o cerere de reexaminare, care trebuia soluționată de un alt complet).
Procedând astfel, respingând doar prin considerente cererea reconvențională ca netimbrată, prima instanță a lipsit de substanță dreptul pârâtei-reclamante de a formula o eventuală cerere de reexaminare, de a cenzura aprecierea instanței asupra taxei de timbru datorate, finalmente nepronunțându-se asupra cererii reconvenționale și lăsând-o necercetată.
De asemenea, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare de către pârâta-apelantă - inadmisibilitatea, lipsa de interes -, încălcând astfel prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., prin raportare la disp. art. 6 din CEDO. Chiar dacă obligația motivării hotărârii nu implică un răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de parte, totuși hotărârea judecătorească trebuie să releve motivele pentru care o anumită cerere, excepție sau apărare de fond au fost apreciate ca lipsite de efecte procesuale, astfel încât aspectul dedus judecății prin mijlocul procesual utilizat să primească o dezlegare judiciară.
Raportat la aceste aspecte, în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ. (în forma anterioară modificării acestuia prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, având în vedere prevederile art. XXII din actul normativ evocat), Tribunalul va admite apelul, va desființa sentința civilă nr. 834/30.01.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. și va trimite cauza spre rejudecare, în considerarea interdependenței existente între cererile părților.
În rejudecare instanța va proceda la clarificarea problematicii timbrajului aferent cererii reconvenționale, cu respectarea normelor legale incidente privind eventuala contestare a acestuia, la stabilirea cadrului procesual conturat prin cererile părților, la soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, urmând a se suplimenta și probațiunea cu înscrisuri. Sub acest aspect, se reține că, contractul de vânzare-cumpărare depus la fila 11 dosar nu este însoțit de încheierea de autentificare și nu s-a depus lista investițiilor din 27.02.2009 invocată prin întâmpinare și prin completarea la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1, în contradictoriu cu intimații . sediul în Groși nr. 430, județul Maramureș, B. Ș., B. P., N. A., Lab V., W. M., W. I., S. H., S. E., cu domiciliul necunoscut, împotriva sentinței civile nr. 824 din 30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A. M. C.
Red.: S.T.A./15.02.2013
T.red.: M.C./20.02.2013/12 ex.
Judecător la fond: U. V.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
Din.
CĂTRE
JUDECĂTORIA BAIA M.
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat, întrucât prin decizia civilă nr. 4/A/07 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de apelanta Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 824 din 30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._, pe care a desființat-o și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul conține un număr de . file, având atașate: dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. (conținând 254 file).
PREȘEDINTE GREFIER
G. B. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 57/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 491/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
