Acţiune în constatare. Decizia nr. 385/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 9772/182/2010
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.385/R
Ședința publică din 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător A. S. T.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul V. C., cu dom. în B. M., .. 2, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 4155/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. M., în dosar nr._ , având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat P. C. L., lipsesc intimații: M. B. M. reprezentat prin Primar, S. I., I. I., N. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus, prin serviciul registraturii, precizări din partea recurentului comunicate la data de 29.05.2013.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentanta recurentului, avocat P. C. L. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului, avocat P. C. L. solicită admiterea recursului și raportat la art. 304 indice 1, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Arată că la fond nu a fost stabilită corect calitatea de proprietar a părților, instanța nu a soluționat fondul cauzei, citând ca parte pentru terenul cu nr. topo 3602 din CF 629 B. M. pe pârâtul M. B. M. prin Primar dar acest teren nu a fost proprietatea Statului Român ci a unor persoane fizice care nu au fost citate în cauză.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4155/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. M., în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâții M. B. M. reprezentat prin Primar, N. A., I. I., Paller I., S. I..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în discuție intră terenul în suprafață de 1267 mp, nr. topo 3602 și 3692/7/4/4 al cărui proprietar este Statul Român.
Prin urmare, terenul și supraedificatele se supun dispozițiilor legale în materia sistemului de carte funciară.
Cu privire la supraedificatele în natură casă de locuit, s-a reținut că ar fi fost edificate de către defunctul Paller I. și S. I., dincolo de faptul că acest lucru nu a fost dovedit la dosarul cauzei el nu are vreo relevanță în condițiile în care, pe de o parte proprietatea nu se dobândește (și dovedește) prin faptul edificării iar pe de altă parte proprietatea supraedificatelor se prezumă că aparține proprietarului terenului.
Reclamantul nu a combătut cu probațiune specifică raporturile civile privind dreptul de proprietate, prezumția mai sus arătată.
Reclamantul a susținut că supraedificatele au fost folosite de către pârâtul Paller I. și Pârâta S. I. cu mult înainte de anul 1947, fără să probeze însă acest lucru la dosarul cauzei.
În condițiile Codului civil însă, lege aplicabilă, raportat la momentul începerii posesiunii, uzucapiunea nu se poate dovedi decât tabular, respectiv în 20 de ani de la decesul proprietarului tabular, deși suntem în sistem de carte funciară supraedificatul nu este notat, prin urmare uzucapiunea nu poate opera.
Nedovedindu-se calitatea de proprietar cu privire la supraedificat a amintiților Paller I. și S. I., contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 8 și 9 nu au relevanță probatorie nefiind apte de a transfera proprietatea promitentului vânzător, nefiind proprietar al bunului vândut.
Cu privire la teren, s-a reținut că proprietar în baza datelor de carte funciară mai sus amintite este pârâtul Statul Român.
Un drept de folosință asupra terenului altuia (în cazul constructorului) sub imperiul legislației și practicii judiciare actuale nu se poate dobândi decât sub forma dreptului de superficie în prezența unei convenții între constructor și proprietarul terenului, a legii sau a uzucapiunii (tabulare). Niciuna dintre cele teri situații nu a fost dovedită la dosarul cauzei.
În mod evident, dată fiind situația ce se prefigurează în cererile principale, accesorie, cererea vizând întabularea este nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul a arătat că prima instanță nu a luat în considerare neopunerea pârâtului, respectiv a Municipiului B. M..
S-a mai arătat în memoriul de recurs că recurentul a dovedit că Paller I. și S. I., au folosit construcțiile din litigiu sub nume de proprietari, începând cu anul 1947 și până în anul 1977, situație în care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora în condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil. Apoi, prin antecontractul de vânzare-cumpărare aceștia au promis înstrăinarea construcțiilor către A. V. care la rândul său a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu recurentul la data de 18.04.2005. Aceste construcții figurează în registrul agricol pe promitentul-vânzător deoarece nu le-a putut transcrie pe recurent în lipsa unei hotărâri judecătorești însă impozitul este achitat la zi tot de către recurent care folosește aceste construcții.
Proprietatea pârâtului asupra terenului este privată, iar proprietatea recurentului asupra construcțiilor s-a dobândit prin uzucapiune și prin antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate.
De asemenea este posibil, cum s-a dovedit în acest caz, ca proprietarul terenului să permită unei alte persoane să construiască pe terenul său. Chiar și în lipsa unei autorizații de construcție, nu se poate susține că nu este dovedit dreptul de proprietate al constructorului și nici lipsa unei convenții dintre constructor și proprietarul terenului.
Autorizația de construire nu dovedește dreptul de proprietate ci încadrarea în planul de sistematizare a zonei.
Potrivit prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune este opozabil față de terți și fără înscriere în CF.
Consideră că a dovedit cu probele administrate, că a dobândit dreptul de superficie, care este definit în literatura juridică ca un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficiar, asupra construcției care se află pe terenul aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosință. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție.
Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită, în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
La data de 27.05.2013 (fila 59) recurentul a depus precizări ale recursului formulat arătând că raportat la extrasul de CF nr. 629 B. M., din care rezultă faptul că proprietarii tabulari pentru terenul cu nr. topo 3602 în suprafață de 885 mp, sunt numiții C. A., C. M. și C. R., înscriși în CF sub B 4-6 care n-au fost citați în cauză la instanța de fond, apreciindu-se că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, citând ca parte pentru terenul cu nr.topo 3602, înscris în același CF 629 B. M., pe pârâtul M. B. M. prin Primar.
În legătură cu calitatea procesuală pasivă a intimatului Paller I., precizează că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind decedat la data de 12.06.1992, așa cum rezultă din extrasul de deces de la fila 132 din dosarul de fond.
De asemenea nu are calitatea procesuală pasivă și nu trebuie citată în cauză I. I. fostă S., cu domiciliul în B. M., .. 30 . întrucât aceasta a fost prezentă la instanța de fond, a depus copie de pe actul de identitate și nu are nicio legătură cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1977.
Apreciază că trebuia citată în calitate de intimată, prin publicitate la ușa instanței S. I., care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1977 și care este o altă persoană față de S. I. domiciliată în B. M..
În drept, a invocat dispozițiile art. 312 alin. 5 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma dispozițiilor legale invocate de recurent și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă tribunalul reține următoarele:
În cauză nu sunt întrunite cerințele uzucapiunii întemeiate pe dispozițiile Codului civil.
Reclamantul nu a dovedit că posesia sa sau a antecesorului său ar fi început în perioada anterioară anului 1945 pentru a se prevala de dispozițiile Codului civil.
Prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a dovedit edificarea construcțiilor de către Paller I. și S. I., la fel cum corect s-a reținut că simpla edificare nu conferă drept de proprietate nici chiar în condițiile neopunerii proprietarului titular al fondului cum a fost învederat de reclamantul recurent ca fiind Statul Român.
Împrejurarea că în recurs, recurentul a identificat și indicat alți proprietari tabulari ai terenului nu justifică soluția de casare cu trimitere pentru chemarea în judecată a acelor persoane nefiind posibilă schimbarea cadrului procesual în recurs sau consecutiv casarii.
Aspectele arătate de recurent prin precizarea depusă la 27.05.2013 nu pot fi considerate motive de recurs și nici analizate în calea de atac în prezenta cauză, putând fi eventual supuse analizei în alt cadrul procesual.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege, tribunalul va respinge recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul V. C. domiciliat în B. M. .. 2, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 4155/24.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. S. T. A. Ț. D. S. A.
Red.WD/18.09.2013
Tred. A.S. / 20 Septembrie 2013 - 2 ex
Judecător la fond: D. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 589/2013. Tribunalul... → |
|---|
