Succesiune. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 55/224/2006*
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.70/A
Ședința publică din 01 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de reclamanții G. I., G. I. S. ambii cu domiciliul în V. de sus, .. 91, G. V. V. cu domiciliul în V. de Sus, . jud. Maramureș și de către pârâtul G. D. N. cu domiciliul ales în Sighetu Marmației, .. 1, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 135/23.02.2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul_, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de 14.03.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21.03.2013, 28.03.2013, apoi pentru data de 1.04.2013 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 135/23.02.2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții G. I.,G. I. S. și G. V. S., în contradictoriu cu pârâții G. D. N. și I. I., s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții G. V., decedat la data de 12.03.1954 și G. M., decedată la data de 21.11.1995, cu ultimul domiciliu în ., județul Maramureș, se compune din imobilul „casă și livadă în suprafață de 0,10 ha” și anexe (colejnă și coteț), situat în ., identificat în C.F.nr.1844 Ieud. S-a constatat că moștenitorii cu vocație succesorală utilă sunt: 1)I. I., în calitate de descendent gradul I, cu cota de 1/3; 2)G. I., G. V. V. și G. I. S., cu cota de 1/3 în indiviziune, prin retransmiterea moștenirii după fiul defuncților, G. V., decedat la data de 09.03.2006; 3)G. D. N., prin retransmiterea moștenirii după fiica defuncților G. I., decedată la data de 01.04.1999, în cota de 1/3.
Prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind către reclamanți imobilul situat în ., județul Maramureș, în valoare de 32.240 lei, cu obligarea acestora la achitarea către pârâta I. I., a sumei de 10.746,66 lei și către pârâtul G. D. N. a sumei de 10.746,66 lei. A dispus întabularea imobilului situat în ., județul Maramureș în C.F.nr.1488 Ieud în favoarea reclamanților, cu titlu de drept moștenire, a constatat în favoarea reclamantului G. V. V. un drept de creanță având ca obiect suma de 93.668 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul atribuit și a respins în rest cererea având acest obiect, ca neîntemeiată.
Totodată, s-a respins cererea cu privire la partajul terenurilor ca neîntemeiată și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Prima instanță a reținut că, prin cererea depusă la data de 05.06.2006, astfel cum a fost întregită la prima zi de înfățișare și completată ulterior, reclamanții au solicitat:
-a se stabili masa succesorală după defuncții G. V., decedat în anul 1954 și G. M., decedată în anul 1959, indicându-se ca bunuri succesorale terenurile enumerate la pct.1-26 și 28-65 din acțiune și imobilul „casă și livadă” situat în ., indicat la pct.27 din enumerarea bunurilor succesorale.
-a se stabili calitatea de moștenitori a părților: pârâta I. I., fiică a defuncților, pârâtul G. D. N., nepot al fiicei defuncților, G. I., decedată în anul 1999, reclamanții G. V. V. și G. I. S., nepoți de fiu al defuncților, fiind copii lui G. V., decedat în anul 2006, precum și G. I., soția supraviețuitoare a acestuia din urmă și mama primilor reclamanți.
-a se dispune ieșirea din indiviziune și a se atribui pentru fiecare pârât cota parte de câte 1/3 din masa succesorală, iar pentru reclamanți, în indiviziune, cota de 1/3 parte.
-a se dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamanților, cu privire la bunurile ce le vor fi atribuite.
-a se stabili în favoarea reclamantului un drept de creanță având ca obiect suma de 184.500 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse pe cheltuiala sa la imobilul supus partajului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a admis în parte această cerere, numai în ce privește bunul enumerat la poz.27 din acțiunea introductivă, identificat „casă și livadă” situat în ., la care a adăugat anexele gospodărești, colejnă, coteț, în valoare de 32.240 lei, conform cap.III din RET (f.150), și a respins cererea cu privire la terenuri, reținându-se că nu s-a depus titlul de proprietate, reclamanții arătând că „a început procedura de reconstituire”, sens în care au depus procesele-verbale de punere în posesie și cererea de reconstituire nr.95/28.09.2005.
S-a stabilit succesiv masa succesorală după G. V. și M. și s-a avut în vedere împrejurarea de fapt, necontestată de părți, chiar susținută de acestea, conform cărora imobilul supus partajului a aparținut ambilor defuncți, fără a se preciza cotele de proprietate ce reveneau fiecărui defunct în timpul vieții, astfel încât s-a prezumat a fi bun dobândit în timpul căsătoriei părinților părților, în cote egale de ½.
De asemenea s-a constatat că în cauză nu operează reprezentarea succesorală, părțile venind la moștenire prin retransmitere, astfel explicându-se și vocația succesorală a reclamantei G. I. la moștenirea socrilor săi.
Prima instanță a apreciat că nu poate fi primită susținerea pârâtului G. D. N. potrivit căreia imobilul supus partajului a fost dobândit prin uzucapiune, în cauză neputând fi invocată prescripția achizitivă ca mod de dobândire a proprietății asupra acestui imobil nici a patrimoniului mamei acestuia, o astfel de cerere fiind inadmisibilă pe cale de acțiune, raportat la împrejurarea că la data cererii mama pârâtului este decedată (1999), prin urmare este inadmisibilă și pe cale de excepțiune, precum nu va putea fi invocată nici în persoana pârâtului, întrucât acesta nu poate dobândi pe calea devoluțiunii legale un drept ce nu exista în patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii (anul 1999), conform principiului „nemo ad alium transferre potet quam inpse habet”.
Astfel fiind, deși s-a formulat inițial o cerere pentru constatarea dreptului de proprietate dobândit de pârât prin uzucapiune de lungă durată, ulterior s-a arătat că nu s-a voit a se solicita astfel, împrejurarea de fapt învederată constituind numai o apărare de fond, apărare ce nu a fost primită de instanță, cu motivarea anterior expusă.
S-a mai arătat de către prima instanță că cererea de ieșire din indiviziune și atribuire a cotelor stabilite din imobilul supus partajului, a fost admisă în măsura deja arătată, iar în temeiul art.728, s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar atribuirea imobilului se va face cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 6739 -_ C.pr.civilă, precum și a dreptului de creanță ce se va constata în parte în favoarea reclamantului G. V. V., având ca obiect suma de 93.668 lei, și nu de 184.500 lei cât s-a stabilit prin primul raport de expertiză, cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, la cererea părților, pentru motivul că pârâtul G. D. N. nu a fost citat la domiciliul ales, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și reparațiilor efectuate la imobil. S-a reținut de către prima instanță că aceste lucrări s-au efectuat cu acordul coproprietarilor, precum și că au fost efectuate până la data de 17.04.2007, data introducerii cererii de ordonanță președințială prin care pârâții au solicitat instanței a dispune față de reclamantul G. V. V., să sisteze lucrările de construcție și amenajare la casa situată în Ieud, nr.624.
Reținându-se că valoarea imobilului în litigiu, fără îmbunătățirile și reparațiile efectuate de reclamantul G. V. V., este de 31.000 lei, conform raportului de expertiză depus în cauză, la care se adaugă valoarea anexelor, de 1240 lei, potrivit aceluiași raport, prima instanță, ținând seama de întinderea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia, de împrejurarea că unul dintre coproprietari, reclamantul G. V. V., înainte de a se cere împărțeala, a făcut îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor, astfel cum anterior s-a argumentat și de natura bunului supus partajului, aceea de a fi o casă de locuit, în care anterior a locuit tatăl și, respectiv soțul reclamanților, G. V., decedat în anul 2006, în temeiul art._ C.pr.civilă și art.728 C.civil, art.741 (2) C.pr.civilă, a atribuit în natură imobilul „casă și livadă”, împreună cu anexele (colejnă și coteț), în valoare totală de 32.240 lei, către reclamanți, obligându-i la plata către pârâta I. I. a sumei de 10.746,66 lei și către pârâtul G. D. N. a sumei de 10.746,66 lei, cu titlu de sultă.
Împotriva sentinței au declarat recurs (ulterior calificat ca și apel) atât reclamanții cât și pârâtul G. D. N..
Reclamanții G. I., G. I. S. și G. V. au solicitat schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului G. D. N. la plata cheltuielilor de judecată care, în opinia lor, au fost greșit compensate în totalitate de prima instanță. Apelanții au arătat că pârâtul G. D. N. s-a opus admiterii acțiunii, astfel că el este partea căzută în pretenții în sensul art. 274 Cod procedură civilă.
Apelantul G. D. N. a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului pârâtul a criticat faptul că prima instanță nu a analizat excepția prescripției achizitive pe care el a invocat-o, opunându-se partajării casei din Ieud 624, raportat la prevederile art. 1890, 1846, 1847.
Apelantul a apreciat că deși s-a analizat excepția în considerentele hotărârii prima instanță trebuia să se pronunțe și în dispozitivul acesteia.
A arătat că de modul de soluționare a excepției de prescripție depinde cuprinderea în masa succesorală a casei din Ieud nr. 624 Maramureș.
Apoi, instanța de fond este contradictorie în motivare atunci când arată terenurile supuse partajului, deoarece acestea au fost cooperativizate, lipsește titlul de proprietate situație în care, față de data decesului părinților 1954 și 1958 aceste bunuri nu pot face parte din patrimoniul defuncților, dar, cu toate acestea, consideră că face parte din masa succesorală terenul de natură livadă, situat în Ieud nr. 624, ținând seama de CF 1088 Ieud.
Pe lângă că acest titlu n-a fost pus în discuția părților, apelantul a apreciat că el nu este actual, situația din CF 1088 nr. cadastral 280 atestând proprietatea lui G. V. l. V. l. I., conform încheierii nr. 21/1939, asupra casei 259, curte și grădină în suprafață de 540 mp, însă nu s-a stabilit dacă aceste bunuri sunt similare cu cele din Ieud 624.
Pe de altă parte, instanța de fond n-a avut în vedere că inclusiv terenul din Ieud 624 a fost cooperativizat, după cum s-a indicat chiar de către reclamanți în acțiune, el figurând în procesele verbale de punere în posesie, sub denumirea „casă și livadă” în suprafață de 1000 mp.
D. după reconstituirea dreptului de proprietate prin eliberarea titlului de proprietate se putea proceda la partajarea terenurilor. Nu numai că s-a partajat și atribuit terenul asupra căruia părțile n-au dovedit un drept de proprietate și fără a i se stabili valoarea, dar sulta acordată celorlalți copărtași s-a stabilit doar în raport de valoarea casei vechi -32.240 lei, prejudiciindu-i pe coindivizari.
Apelantul a mai învederat că instanța de fond a inclus în masa succesorală a defuncților colejna și cotețul din gospodărie nr. 624 fără să i se fi solicitat, casa a fost cuprinsă la valoarea de 32.240 lei fără lucrările efectuate de reclamantul G. V. V., deși conform art. 488 cod civil tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului.
În condițiile în care s-a formulat și un drept de creanță, valoarea casei trebuie reținută la suma de 125.908 lei în raport de care trebuie calculată cota valorică a fiecărui moștenitor.
Apelantul a mai criticat modul de atribuire al casei de locuit fără respectarea criteriilor art. 6739 Cod procedură civilă, modul de calcul al dreptului de creanță și inclusiv soluționarea cererii de contestare a unui drept de creanță, în condițiile în care reclamanții aveau la îndemână o acțiune în realizare, respectiv cea fundamentată pe dispozițiile art. 777 Cod civil.
În subsidiar, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Prin întâmpinare, apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. au solicitat respingerea apelului formulat de pârâtul G. D. N. învederând că, deși nu s-a efectuat o expertiză de identificare și evaluare a terenului situat în Ieud 624, nici acest pârât, nici I. I. nu au contestat că acest teren ar fi aparținut defunctului G. V. și M., doar că cel dintâi n-a fost de acord cu partajarea lui pentru lipsa titlului de proprietate.
Însă, terenul este menționat în înscrisul denumit „tranzacție” din 10.05.2002 – ca fiind livada de 10 ari, inclusă în lotul lui G. V. V..
Apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. au interpretat dispozițiile sentinței civile nr. 315/2010 în sensul că instanța de fond, dispunând atribuirea către reclamant a „imobilului situat în .” - în valoare de 32.240 lei, s-a referit exclusiv la casă și anexe, nu și la teren.
În ce privește includerea anexelor în masa de împărțit, reclamanții-apelanți au învederat că au solicitat la 04.09.2006 stabilirea unui drept de creanță reprezentând lucrările de construcții efectuate în Ieud 624, inclusiv edificarea unei construcții anexă.
Raportat la inadmisibilitatea cererii de constatare a unui drept de creanță întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, apelanții au învederat că în textul art. 111 Cod procedură civilă, există cuvântul „poate”, „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului” ceea ce, în opinia apelanților, exprimă facultatea de a cerere realizarea dreptului.
Intimata I. I. a învederat instanței prin înscrisul intitulat „memorii” (fila 94) că îi revine de drept nepotului G. D. N. casa din Ieud 624.
Prin decizia civilă nr. 95/A/30.03.2012 Tribunalul Maramureș a admis apelurile declarate de apelanții G. D. N., G. I., G. I. S. și G. V. V. împotriva sentinței civile nr. 135/2010 a Judecătorie Dragomirești pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A apreciat instanța de apel că excepția prescripției achizitive invocată de pârâtul G. D. N. trebuie analizată sub toate aspectele.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G. I., G. I. S. și G. V. V. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de G. Dori N. și menținerea sentinței civile nr. 135/2010, admiterea apelurilor și schimbarea în parte a sentinței civile în sensul obligării intimatului G. D. N. la 4650 lei cheltuieli de judecată reprezentând 1/3 parte onorariu expert, taxă de timbru compensată, cu 6814 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 4440/R/2012 Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 95/A/30.03.2012 a Tribunalului Maramureș pe care a casat-o și a trimis cauza Tribunalului Maramureș pentru rejudecarea apelului.
A reținut instanța de recurs că instanța de apel a asimilat apărarea de fond unui capăt de cerere, apreciind că respingerea ei ca inadmisibilă este motiv de nulitate a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Fiind astfel investită cu rejudecarea apelurilor, Tribunalul a reținut că apelantul G. D. N. și-a precizat atât cererea principală, cât și cea subsidiară, învederând că în urma expertizei topografice efectuate în apel, s-a constatat că imobilul din Ieud nr. 624 face parte din CF 1088 Ieud – convertit în_ Ieud nr. topo 280 – 540 mp teren și casa cu nr. 259 proprietatea tabulară a lui G. V. lui V. lui I., în baza Deciziei nr. 1760/1925, precum și din CF 257 Ieud, cu nr. topo 281, casa cu nr. 258, curte și grădină în suprafață de 540 mp proprietar de CF fiind Iuszko I. a Gazdanului, Marinka I., Todovits L., Barany A. –inscripție primară, G. A., G. D., l.D.l. I., G. I. l. d. l. I., G. Iuoana l. D. lui I., G. I. lui D. lui I., G. G. l. D. l. I. și G. V. l. V. l. I., cu titlu de moștenire nr. 1419/1934 și 21/1939.
Casa cu nr. 624 obiect al partajului este amplasată pe nr. topo 281 din CF 257 Ieud fiind proprietatea tuturor persoanelor din CF.
Similitudinea dintre casa 258 din CF 257 Ieud și casa nr. 624 Ieud n-a fost cercetată de instanța de fond, judecata desfășurându-se fără chemarea în judecată a persoanelor din CF și fără a se stabili identitatea dintre casa actuală cu nr. 624 și cea înscrisă în CF. Apelantul a mai arătat că stabilirea dreptului de creanță în favoarea reclamantului depinde de stabilirea proprietății asupra casei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ce privește solicitarea subsidiară de admitere a apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii, apelantul G. D. N. a învederat că reclamanții nu au probat proprietatea defuncților asupra imobilului livadă din Ieud 624. Terenul fiind cooperativizat nu putea fi cuprins în masa succesorală a defunctului G. V. decedat în 1954 și G. M. – 1959, urmând a li se elibera moștenitorilor în comun titlul de proprietate și abia apoi a se partaja.
Apelantul G. D. N. a apreciat că aceeași este și situația casei din Ieud nr. 624 care aparține mai multor coproprietari fără a se proba existența unui titlu de proprietate pe seama defuncților.
Examinând sentința apelată în limitele investirii stabilite prin cererile de apel, Tribunalul va admite apelul pârâtului G. D. N. și va respinge apelul reclamanților pentru următoarele considerente:
Sesizată fiind cu cererea reclamanților de stabilire a masei succesorale rămase în urma defunctului G. V. decedat la 1954 și G. M. decedat în 1959, prima instanță a concluzionat că masa succesorală rămasă în urma acestora se compune din imobilul casă și livadă în suprafață de 0,10 ha și anexe (colejnă și coteț) situat în ., identificat în CF 1088 Ieud în baza căruia s-a solicitat partajul.
Deși în privința celorlalte 64 de terenuri menționate în cererea introductivă ca făcând parte din aceste mase succesorale prima instanță a apreciat corect că proprietatea nu poate fi dovedită concludent decât prin titlul de proprietate eliberat în condițiile legislației în materia fondului funciar, procesul verbal de punere în posesie nefiind echivalent, relativ la terenul de 1000 mp „livadă” situat în Ieud la nr. administrativ 624 a acceptat ca dovadă a proprietății defuncților G. V. și G. M. - CF 1088 Ieud un proces verbal de punere în posesie.
Însă, pe de o parte, .. 280 din CF 1088 Ieud are o suprafață de doar 540 mp, iar pe de altă parte, deși G. V. l. I lui I., autorul părților, figurează intabulat ca proprietar exclusiv din 1939, reclamanții înșiși au recunoscut că inclusiv terenul din gospodăria Ieud nr. 624 a fost cooperativizat.
De altfel, același teren de 10 ari se regăsește în cuprinsul a două procese verbale de punere în posesie la poziția intravilan: în procesul-verbal din 25.11.2004 (f.17) și în cel depus la fila 21 (nedatat, neștampilat) la poziția 6 intravilan, împrejurare ce pune la îndoială valabilitatea acestor procese verbale, în egală măsură cu înscrierea inexplicabilă a imobilului „casă” la rubrica suprafețe primite în intravilan, căci Legea fondului funciar avea ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate exclusiv asupra imobilelor terenuri. Cu toate acestea, procesele verbale de punere în posesie susțin ipoteza cooperativizării acestei suprafețe de 100 mp.
Ca urmare, tribunalul apreciază că, în mod greșit a concluzionat prima instanță că terenul de 1000 mp intră în masa succesorală a defuncților G. V. și M., câtă vreme la data deschiderii succesiunilor acestora terenurile fuseseră cooperativizate, iar procedura de reconstituire nu a fost finalizată prin emiterea unui titlu de proprietate.
De altminteri, deși reclamanții au susținut că dovada proprietății „provizorii” a defuncților G. V. și M. asupra terenului de 1000 mp pe care e amplasată casa cu nr. 624 o constituie actele de proprietate emise de comisiile de fond funciar, nu au fost în măsură să depună, nici în etapa procesuală a apelului, hotărârea Comisiei Județene Maramureș de validare, cu anexa aferentă, adeverința de proprietate.
Înscrisul intitulat tranzacție, încheiat la data de 10.05.2002 între intimata I. I. și G. V. (autorul reclamanților-apelanți) este lipsit de forță probatorie atât sub aspectul proprietății defuncților G. V. și M. cât și a partajului voluntar, succesorii moștenitoarei G. I. (d.1999) nefiind prezenți la împărțeală nici personal, nici prin reprezentant.
Instanța de apel constată că este întemeiată și critica apelantului G. D. N. referitoare la introducerea în masa de împărțit a cotețului și colejnei în lipsa vreunei cereri în acest sens. Completarea de acțiune depusă la data de 04.09.2006 de reclamanți vizează (contrar susținerilor din întâmpinarea din apel) lucrările de construcții pretinse ca fiind efectuate de G. V. V. conform devizului din 27.07.2006, nu construcțiile existente la deschiderea succesiunii defuncților în 1954 și 1959.
În ce privește casa de locuit de la nr. 624 Ieud, instanța de apel reține, pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit de ing. P. C. G. la 05.10.2011 necontestat de părți, că se află amplasată pe . 281 înscrisă în CF 257 Ieud, iar nu pe . 280 din CF 1088 Ieud, cum greșit a stabilit judecătoria.
Conform raportului de expertiză coroborat cu extrasul de CF 257 Ieud depus la fila 128 (dosar_ ) dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. topo 281 în natură casă, curte și grajd în suprafață de 539 mp aparține numiților: G. V. lui V. lui I. (autorul părților), G. A., G. I., G. I., G. I., G. G. și G. D..
Întrucât extrasul de carte funciară nu menționează cote părți diferențiate, se presupune că toți proprietarii intabulați dețin cote egale de proprietate asupra imobilelor înscrise în foaia A, respectiv câte o cotă de 1/7 părți.
Deoarece părțile nu au dovedit că G. V. și G. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil casă situat în Ieud 624 amplasat pe . 281 prin vreunul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de lege, instanța de apel constată că masa succesorală a defunctului G. V. decedat în 1954 cuprinde doar cota de 1/7 părți din proprietatea asupra casei de locuit, iar nu imobilul în întregime, restul cotei de 6/7 părți revenindu-le celorlalți coproprietari înscriși în CF.
Apoi, în masa succesorală a defunctei G. M. intră cota de ¼ X 1/7 din casa de locuit nr. 624 Ieud dobândită prin devoluțiune legală în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului.
Chiar dacă dreptul de proprietate asupra imobilului casă înscris în CF 257 Ieud topo 281 ar fi fost dobândit de G. V. în timpul căsătoriei cu G. M., instanța de apel reține caracterul acestuia de bun propriu al celui dintâi, având în vedere mențiunea dobândirii prin moștenire a bunului și prevederile art. 31 lit. b Codul familiei.
Partajarea imobilului casă de locuit asupra căruia reclamanții-apelanți dețin în indiviziune o cotă de 1/21 parte în calitate de moștenitori ai defunctului G. V., fiul lui V. și M., decedat în 2006, intimata I. I. – o cotă de 1/21 în calitate de fiică a defuncților și G. D. N., culegând cota mamei sale G. I. decedată în 1999, tot o cotă 1/21 părți, este apreciată de instanța de apel ca fiind inadmisibilă, având în vedere că ceilalți 6 coproprietari din CF 257 Ieud, deținători fiecare a unei cote de 1/7 din imobil, nu au fost chemați în judecată.
Potrivit art. 797 Cod civil partajul în care nu sunt cuprinși toți coproprietarii este nul, iar în considerarea dispozițiilor art. 6732 Cod procedură civilă, întrucât arătarea tuturor persoanelor între care urmează a se face împărțeala este un element esențial al cererii de partaj, aceasta nu poate fi primită în condițiile în care reclamanții nu au stabilit legal cadrul procesual, neindicând ca pârâți pe toți coproprietarii imobilului asupra căruia solicită ieșirea din indiviziune.
În ce privește apărarea de fond invocată de apelantul G. D. N. referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă asupra întregului imobil casă din Ieud nr. 624, de către mama sa G. I. care a posedat imobilul în mod continuu, public și sub nume de proprietar după moartea părinților, din 1959, instanța de apel reține că uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada si în condițiile prevăzute de legiuitor. Uzucapiunea apare astfel ca o sancțiune aplicată unui proprietar nediligent care a lăsat bunul său imobil în proprietatea unei alte persoane, o durată semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia. Conform dispozițiilor generale în materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusă doar adevăratului proprietar, care a lăsat o alta persoană să posede bunul său în condițiile și în termenul prevăzut de lege.
Așadar, uzucapiunea, invocată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, apărare, trebuie opusă proprietarului neglijent al imobilului sau succesorilor acestuia, iar în speță, ceilalți 6 coproprietari tabulari ai imobilului casă de locuit (ori succesorii lor) nu sunt părți în prezentul proces, astfel că analiza acestei apărări de fond a apelantului G. D. N., care tinde, de fapt, la paralizarea cererii de partaj între moștenitorii defuncților G. V. și M., nu poate fi realizată în acest cadru procesual.
În ce privește critica apelantului G. D. N. referitoare la inadmisibilitatea constatării dreptului de creanță în favoarea reclamantului G. V. V. constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Ieud, ., tribunalul o reține ca fiind fondată.
Potrivit art. 111 C.proc.civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Acest text legal stabilește raportul de subsidiaritate al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, astfel încât nici o acțiune în constatare nu va fi admisă dacă există posibilitatea ca reclamantul să își stabilească dreptul său pe calea acțiunii în realizare, legiuitorul dând preferință realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, poate fi primită o acțiune în constatarea aceluiași drept.
Constatând că există raport de subsidiaritate, deci posibilitatea reclamantului G. V. V. de a formula o acțiune în realizare, adică în pretenții, întemeiată fie pe gestiunea intereselor altuia, fie pe îmbogățirea fără justă cauză, tribunalul apreciază că cererea de constatare a dreptului de creanță este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite în parte apelul declarat de apelantul G. D. N. împotriva sentinței civile nr. 135/23.02.2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, pe care, în baza prevederilor legale invocate, o va schimba în parte în sensul că va constata că masa succesorală rămasă după defunctul G. V., decedat la data de 12.03.1954 se compune din cota de proprietate de 1/7 părți din imobilul casă, situat în ., identificat în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281, că au calitatea de moștenitori ai defunctului G. V.: G. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și I. I., G. V. și G. I., în calitate de descendenți gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală; că masa succesorală rămasă după defuncta G. M., decedată la data de 21.11.1995, cu ultimul domiciliu în . se compune din cota de proprietate de 1/28 părți din imobilul casă, situat în ., identificat în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281, că au calitatea de moștenitori ai defunctei G. M., în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/3 părți din masa succesorală: I. I., G. V., decedat la data de 09.03.2006, autorul reclamanților G. I., G. I. S. și G. V. V. și G. I., decedată la data de 01.04.1999, mama pârâtului G. D. N..
Instanța de apel va constata calitatea părților de coproprietare asupra imobilului casă situat în ., înscris în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281 astfel: I. I., cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, G. I., G. I. S. și G. V. V. împreună cu o cotă de proprietate de 1/21 părți transmisă prin succesiune legală de la defunctul G. V., G. D. N. cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, dobândită prin devoluțiune legală de la defuncta G. I., restul cotei de 18/21 părți aparținând proprietarilor înscriși sub B4-9 în C.F. 257 Ieud și va respinge atât cererea reclamanților privind partajarea imobilului, cât și cea de constatare a unui drept de creanță în favoarea reclamantului G. V. V. constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Ieud, ., ca inadmisibile.
Având în vedere acest mod de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții-apelanți G. I., G. I. S. și G. V. V., instanța va respinge apelul acestora prin care se critica compensarea de către prima instanță, în totalitate, a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. să-i plătească apelantului G. D. N. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs, proporțional cu pretențiile admise acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de apelantul G. D. N. cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației, .. 1, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 135/23.02.2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul G. V., decedat la data de 12.03.1954 se compune din cota de proprietate de 1/7 părți din imobilul casă, situat în ., identificat în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281.
Constată că au calitatea de moștenitori ai defunctului G. V.: G. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și I. I., G. V. și G. I., în calitate de descendenți gradul I, fiecare cu câte o cotă de ¼ din masa succesorală;
Constată că masa succesorală rămasă după defuncta G. M., decedată la data de 21.11.1995, cu ultimul domiciliu în . se compune din cota de proprietate de 1/28 părți din imobilul casă, situat în ., identificat în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281.
Constată că au calitatea de moștenitori ai defunctei G. M., în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 1/3 părți din masa succesorală: I. I., G. V., decedat la data de 09.03.2006, autorul reclamanților G. I., G. I. S. și G. V. V., și G. I., decedată la data de 01.04.1999, mama pârâtului G. D. N.;
Constată calitatea părților de coproprietare asupra imobilului casă situat în ., înscris în C.F. nr.275 Ieud, nr. top. 281 astfel: I. I., cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, G. I., G. I. S. și G. V. V. împreună cu o cotă de proprietate de 1/21 părți transmisă prin succesiune legală de la defunctul G. V., G. D. N. cu o cotă de proprietate de 1/21 părți, dobândită prin devoluțiune legală de la defuncta G. I., restul cotei de 18/21 părți aparținând proprietarilor înscriși sub B4-9 în C.F. 257 Ieud;
Respinge cererea reclamanților privind partajarea imobilului ca inadmisibilă;
Respinge cererea reclamanților de constatare a unui drept de creanță în favoarea reclamantului G. V. V. constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Ieud, ., ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge apelul declarat de apelanții G. I. și G. I. S. ambii domiciliați în localitatea V. de Sus, ..91, precum și G. V. V., domiciliat în localitatea V. de Sus, ., ca nefondat.
Obligă pe apelanții G. I., G. I. S. și G. V. V. să-i plătească apelantului G. D. N. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 01.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. A. S. TămășanSas A.
Red.GB/21.04.2013
Tred. A.S. /22Aprilie 2013 - 7 ex
Judecător la fond:- S. E. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 567/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 385/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
