Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 14028/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 25/A
Ședința publică din 05 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta B. M. M. cu domiciliul procesual ales în Cluj N., ., . la cabinet avocat N. Sarca, împotriva sentinței civile nr. 4464/21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4464 pronunțată la data de 21 mai 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins cererea reclamantei B. M. M., formulată împotriva pârâtului C. Avocat R. M. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2480 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că prin cererea de executare silită, înregistrată la S.C.P.E.J. M. și Asociații sub nr._ din 23.09.2013, Cabinetul I. Avocat R. M. a solicitat pornirea urmăririi silite împotriva debitoarei Kălăuz M. F. pentru recuperarea sumei de 2.000 Euro și împotriva debitoarei B. M. M. pentru recuperarea sumei de 1.000 Euro, sume cuvenite cu titlu de onorariu de succes, în baza titlurilor executorii, contract de asistență juridică nr._/13.09.2012 și a actului adiționa acestuia încheiat în data de 05.11.2012.
Cererea de executare silită a fost încuviințată prin Încheierea civilă nr. 9931 din 09.10.2013 a Judecătoriei Baia M..
În data de 31.10.2013, împotriva reclamantelor-debitoare s-a emis, în cadrul dosarului execuțional 609/2013, în temeiul art. 666, 667 și 731 C.proc.civ., somația prin care contestatoarea B. M. a fost încunoștințată să plătească suma de 1.000 Euro, cu titlu de onorariu de avocat, 870 RON cheltuieli de executare și 204 RON TVA aferent cheltuielilor de executare.
Această somație a fost comunicată reclamantei în data de 13.11.2013, conform procesului-verbal de urmărire aflat la fila 5 din dosarul execuțional.
De asemenea, în data de 31.10.2013 s-a dispus și înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care reclamanta le-ar putea deține la diferite instituții bancare, adresa de înființare a popririi fiind comunicată doamnei B. M. odată cu somația, în data de 31.11.2013.
Împotriva acestor acte de executare, reclamanta a formulat prezenta contestație în termenul legal de 15 zile de la comunicarea lor, termen prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ..
Titlurile executorii în baza cărora s-a demarat executarea silită au fost încheiate între pârâtă și d-na Kălăuz M. pe de o parte și între pârâtă și reclamantă pe de altă parte.
Astfel, în data de 13.09.2012, între pârâtă și d-na Kălăuz M. F. s-a încheiat contractul de asistență juridică nr._, contract având ca obiect studiul dosarului_, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., în schimbul unui onorariu de 150 Euro și a contravalorii cheltuielilor de deplasare de 55 Euro.
Acest contract nu formează obiectul cercetării instanței învestită cu soluționarea prezentei contestații, fiind încheiat cu cealaltă debitoare (d-na Kălăuz M. F.) executată în cadrul aceluiași dosar de executare, care, însă, nu a formula plângere împotriva urmăririi silite.
În data de 05.11.2012, s-a încheiat un alt contract și cuprinde onorariul de succes la a cărei plată reclamanta s-a obligat odată cu încheierea acestuia.
Potrivit art. 662 alin. 2 C. pr. civilă, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Creanța urmărită în dosarul execuțional nr. 609/2013 este lichidă, cuantumul ei rezultă din titlul executoriu, mai precis, acesta conține elemente care permit stabilirea lui.
Astfel, în contractul de asistență juridică încheiat între părți în data de 05.11.2012 s-a precizat că onorariul de succes, care formează obiectul executării silite în cadrul dosarului execuțional 609/2013, executare contestată în cadrul prezentei acțiuni, este de 10% din suma acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri în cadrul dosarului penal_, în cadrul căruia pârâta a acordat reprezentare reclamantei.
Prin sentința pronunțată în data de 28.12.2012, în dosarul penal_, a fost acordată reclamantei suma de 10.000 Euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei, la data plății, cu dobânda legală calculată până la plata integrală a debitului.
Procentul de 10% din suma acordată cu titlu de despăgubiri reclamantei, stabilit prin titlul executoriu încheiat de părți în data de 05.11.2012, reprezintă 1.000 Euro (10% x 10.000).
Așadar, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 662 alin. 3 C. pr. civilă, condiții necesare pentru ca o creanță să fie considerată lichidă.
Astfel, art. 662 alin. 3 C. pr. civilă prevede „creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.”. Art. 662 alin. 4 C. pr. civilă stabilește condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca o creanță să fie considerată exigibilă. Astfel, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență.
Creanța a cărei executare se urmărește în dosarul execuțional nr. 609/2013 a devenit exigibilă în momentul rămânerii definitive a sentinței penale pronunțată în dosarul_, adică în data de 12.06.2013.
Cererea de executare silită a fost formulată de pârâtă după ce creanța urmărită a devenit scadentă, respectiv în data de 23.09.2013.
Dovada plății sumei datorată de reclamantă cu titlu de onorariu de succes nu s-a făcut prin chitanțele trimise prin intermediul serviciului Western Union nr._ și_.
În primul rând, din acestea nu reiese care este titlul cu care s-au achitat sumele de 200 Euro și respectiv 300 Euro, respectiv nu reiese că aceste sume reprezintă o parte din contravaloarea onorariului de succes și, pe de altă parte, fiind plătite anterior rămânerii definitive a sentinței pronunțată în dosarul_, respectiv în data de 13.12.2012, nu pot reprezenta contravaloarea onorariului de succes, întrucât cuantumul acestuia nu putea fi determinat anterior obținerii despăgubirilor de către reclamantă, atât sub aspectul certitudinii acestuia, cât și al cuantumului.
Pe de altă parte, chiar reclamanta în cererea de chemare în judecată a arătat că suma de 500 Euro achitată prin intermediul serviciului Western Union reprezintă onorariul cuvenit pârâtului în baza contractelor nr._/ 13.09.2012 și a celui încheiat în 05.11.2012.
Or, în cadrul dosarului execuțional 609/2013, ale cărui acte de urmărire sunt contestate în prezentul dosar, se urmărește recuperarea onorariului de succes la a cărui plată reclamanta s-a obligat prin semnarea contractului de asistență juridică din 05.11.2012.
Intimatul și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul încheiat în 05.11.2012, adică a reprezentat-o cu succes pe reclamantă în cadrul dosarului penal_, obținând despăgubiri în favoarea acesteia, în cuantum de 10.000 Euro, atunci și petenta trebuie să-și respecte obligația asumată, aceea de a achita suma la a cărei plată s-a obligat cu titlu de onorariu de succes (art. 1270 alin. 1 C. civil).
În concluzie, executarea silită împotriva reclamantei, în cadrul dosarului execuțional 609/2013, a fost pornită în conformitate cu prevederile art. 632 alin. 1 C. pr. civilă, în temeiul unui titlu executoriu, creanța urmărită (onorariul de succes) îndeplinind condițiile prevăzute de art. 662 alin. 1, 2, 3, 4 C. pr. civilă, fiind certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare, actele de executare silită fiind conforme cu dispozițiile legale și emise în temeiul unui titlu executoriu, pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, contestația a fost respinsă.
La capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite, reclamanta a renunțat în ședința publică din 14.05.2014.
Reclamanta a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de pârâtă cu ajutorul chitanțelor nr. 24 din 07.02.2014, cheltuieli constând în onorar avocat. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta B. M. M. solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 4464/ 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ și, în consecință să se dispună anularea încheierii nr. 9931 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2013 prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate împotriva subsemnatei în dosarul execuțional nr. 609/2013, respectiv somația, înștiințarea de poprire și poprirea înființată, să se dispună reducerea onorariului avocațial admis de către instanța de fond la nivelul sumei de 2480 lei, excesiv raportat la complexitatea cauzei.
În motivarea apelului se arată că, prin sentința nr. 4464 din 21 mai 2014 instanța a respins cererea apelantei privind contestație la executare fiind obligată la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocațial în cuantum de 2480 lei.
Pentru a decide astfel instanța a reținut faptul că, având în vedere îndeplinirea de către pârât a obligației asumate prin contractul încheiat în 05.11.2012 privind reprezentarea cu succes a apelantei în cadrul procesului penal_, obținând despăgubiri în valoare de 10.000 euro, atunci și apelanta trebuia să îmi respect obligația asumată.
Apelanta apreciază soluția instanței ca fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legii, situație care rezultă din cele de mai jos.
Astfel, conform art. 662, alin. 1 și art.665, alin. 5 pct. 4 C.proc.civ., „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”. De asemenea, „Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă [...] 4. creanța nu este certă, lichidă si exigibilă". Art.662 alin. 2 C.proc.civ., stabilește faptul că o creanță certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din titlul executoriu.
Raportat la dispozițiile legale invocate instanța în mod eronat a statuat că sunt îndeplinite cerințele art. 662. Astfel, contractul de asistență juridică nr._/13.09.2012 nu este încheiat cu apelanta, ci doar cu debitoarea Kălăuz M. F.. Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă care, potrivit alin.2 al aceluiași articol, poate fi modificat de comun acord.
Or, în privința apelantei, singurul înscris asupra căruia a convenit împreună cu avocatul, pe care l-a semnat si l-a însușit, este actul adițional din 05.11.2012. Art. 4 din actul adițional stabilește în sarcina apelantei un onorariu aferent serviciilor juridice în cuantum de 100 euro.
Acest onorariu a fost achitat, așa cum reiese din dovezile de plată Western Union, care atestă transferul în contul d-nei avocat a sumei de 500 euro, sumă care depășește onorariile stabilite conform contractului de asistență juridică si a actului adițional.
În aceste condiții, autorizarea dată de instanță cu privire la plata de către apelantă a sumei de 1000 euro cu titlu de onorariu avocat apare ca fiind nefondată si nelegală, această sumă nerezultând din titlul executoriu invocat, având așadar o existentă îndoielnică. Mai mult, instanța omite a se pronunța cu privire la aspectele invocate în ședința publică si prin concluziile scrise depuse, referitoare la lipsa încuviințării silite cu privire la actul adițional nr. 05.11.2012.
Așadar, conform dispozițiilor imperative ale art. 665 C.proc.civ. încheierea de încuviințare a executării silite va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233, alin. 1 NCPC, arătarea titlului executoriu, pe baza căruia se va face executarea. Or, în cuprinsul încheierii civile nr.9931/2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._/182/2013 de încuviințare a executării silite, instanța indică ca titluri executorii, contractul de. asistență juridică nr._ și actele adiționale încheiate la data de 13.09.2012.
Apelanta arată că, nu este semnatara acestor acte și, prin urmare, nu este debitoarea obligației în contractul menționat ori a actelor adiționale încheiate la data de 13.09.2012 acte care, de altfel, dacă există, nu au fost depuse la dosarul instanței în vederea încuviințării executării silite.
Apelanta a susținut că, singurul înscris pe care l-a semnat este actul adițional din 05.11.2012. înscris cu privire la care nu a fost încuviințată executarea silită prin încheierea nr. 9931/2013 sau printr-o altă încheiere care să fi fost comunicată apelantei.
În aceste condiții, apreciază că executarea silită nu poate continua, în special într-o manieră în care nu sunt respectate dispozițiile imperative ale legii si prin care s-ar putea produce prejudicii grave și dificil de înlăturat printr-o eventuală întoarcere a executării silite, motiv pentru care se impune admiterea prezentului apel astfel cum a fost formulat. În ceea ce privește petitul privind reducerea onorariului avocațial, raportat la dispozițiile art.451 alin.2 NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de complexitatea cauzei. În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Or, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, judecarea acesteia într-un singur termen de judecată dar și faptul că această cheltuială nu era necesară, pârât fiind cabinetul d-nei avocat R. M., ce are calitatea de creditor în procedura de executare silită și care avea posibilitatea reală de a-și reprezenta interesele și, nu în ultimul rând, având în vedere cuantumul acesteia 2480 lei reprezentând peste 55% din debitul supus executării în mod evident se impune reducerea onorariului avocațial solicitat.
În drept, se invocă art.466-482 NCPC, art.662, 665 NCPC.
În probațiune apelanta a depus titlul executoriu și actele de executare invocate.
Intimatul C. avocat R. M. a depus întâmpinare la dosar solicitând să se respingă ca nefondat apelul formulat de apelanta B. M. M. cu privire la modificarea în tot a Sentinței civile nr. 4464/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ .
Cu privire la solicitarea formulată în apel, respectiv de a dispune reducerea onorariului avocațial admis de către instanța de fond la nivelul sumei de 2.480 lei, excesiv raportat la complexitatea cauzei, invocă excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimatul solicită cheltuieli de judecată în apel la nivelul sumei de 1.240 lei, conform documentelor justificative anexate prezentei întâmpinări.
În motivare intimatul a arătat că prin apelul formulat apelanta B. M. M. a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 4464/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, solicitând instanței de apel să dispună anularea încheierii nr. 9931 din 09.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._/182/2013, prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite; Totodată, apelanta a solicitat instanței de apel să dispună reducerea onorariului avocațial admis de către instanța de fond la nivelul sumei de 2.480 lei, excesiv raportat la complexitatea cauzei.
S-a arătată că apelanta a apreciat că soluția pronunțată de Judecătoria Baia M. este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legii întrucât: pe de o parte, creanța ce face obiectul executării silite nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, iar pe de altă parte, apelanta apreciază că singurul înscris asupra căruia a convenit împreună cu avocatul, pe care de altfel recunoaște că 1-a semnat și 1-a însușit este actul adițional din 05.11.2012.
Din această perspectivă apelanta face trimitere la dispozițiile art. 4 din Actul adițional încheiat între părți la data de 05.11.2012, prin care s-a stabilit în sarcina sa un onorariu aferent serviciilor juridice în cuantum de 100 EURO, pe care aceasta afirmă că l-ar fi achitat conform dovezilor de plată Western Union.
Ceea ce "omite" apelanta a avea în vedere sunt tocmai dispozițiile art. 6 din Actul adițional încheiat între părți la data de 05.12.2012 care prevăd: „Părțile stabilesc, cu titlu de onorar de succes, un procent de 10% din sumele integrale acordate cu titlu de despăgubiri ".
Or, în condițiile în care apelanta recunoaște că a semnat personal și și-a însușit Actul adițional din 05.12.2012, înscris a cărui existență nu a fost contestată, apreciază ca fiind atât contradictorie cât și nefondată apărarea apelantei în sensul că apelanta nu ar fi semnatara acestor acte și prin urmare nu ar fi debitoarea obligației de plată.
Prin urmare, în mod corect instanța fondului și-a argumentat soluția adoptată.
Cu privire la solicitarea formulată în apel, respectiv de a dispune reducerea onorariului avocațial admis de către instanța de fond la nivelul sumei de 2.480 lei, excesiv raportat la complexitatea cauzei, s-a susținut că această solicitare este inadmisibilă, raport de dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.
Apelanta B. M., prin motivele de apel, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul acordării de către instanța de fond a onorariului avocațial la nivelul sumei de 2.400 lei, așa cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse la fondul cauzei, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă instanța fondului ar fi avut posibilitatea, chiar și din oficiu, de a reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat dacă acesta este vădit disproporționat, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Cu toate acestea, așa cum se poate observa din lecturarea apărărilor formulate de contestatoare la fondul cauzei, cu toate că dovezile privind cuantumul onorariului de avocat solicitat au fost depuse o dată cu întâmpinarea formulată în cauză, respectiv în procedura regularizării (07.02.2014), contestatoarea nu a avut obiecțiuni sau critici cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată nici printr-un eventual răspuns la întâmpinare, nici o dată cu dezbaterea fondului cauzei (14.05.2014) și nici chiar prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor.
Astfel, apelanta B. M. a solicitat, pentru prima dată în apel, a se dispune reducerea onorariului avocațial admis de către instanța de fond, ceea ce contravine dispozițiilor art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă, respectiv:„In apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi."
În aceste condiții cererea formulată în apel sub acest aspect apare ca fiind o cerere nouă (pretenție nouă) formulată direct în fața instanței de apel.
O limită a efectului devolutiv al apelului este imposibilitatea de a formula cereri noi (pretenții noi), distincte de cele care s-au formulat în prima instanță. Prin urmare, apreciem că cererea apelantei nu poate fi primită întrucât controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut și soluționat în fața primei instanțe, în caz contrar violându-se principiul celor două grade de jurisdicție.
Față de cele arătate mai sus apreciază ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanta B. M. M. sub acest aspect și pe cale de consecință solicită a o admite, iar în privința criticilor formulate asupra fondului le apreciază ca fiind nefondate și pe cale de consecință solicită a se respinge apelul, cu consecința obligării apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 1.240 lei, reprezentând onorar avocat. Apelanta a depus la dosar la data de 19.11.2014 răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată în raport cu dispozițiile art. 476 alin. 3 NCPC se impune a fi respinsă.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor legale invocate, „în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi". Faptul că o limită a efectului devolutiv al apelului este imposibilitatea de a formula cereri noi, distincte de cele care s-au formulat în primă instanță, în caz contrar violându-se principiul celor două grade de jurisdicție. Susținerile intimatei sunt nelegale în opinia apelantei. Astfel, conform art. 453 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, aplicarea art. 451 C.proc.civ. conform jurisprudenței instanțelor de
judecată nu ține de principiul disponibilității părților, întrucât nu se face doar la solicitarea uneia dintre părți ci de instanța de judecată din oficiu chiar fără a pune asta în discuția contradictorie a părților.
Printr-o decizie a Curții de Apel Cluj - nr.1292/2011 anexată - aceasta a statuat că tocmai pentru considerentele expuse mai sus ”trebuie recunoscut părții interesate dreptul de a solicita controlul judiciar al cheltuielilor de judecată”. De asemenea, prin Decizia nr.512/2011 a ICCJ, se arată că nu se poate vorbi de o inadmisibilitate a unei astfel de cereri, întrucât „instanța de judecată poate să reducă onorariul avocatului în raport de valoarea litigiului, dificultatea si complexitatea muncii depuse de avocat sau volumul de muncă care presupune pregătirea apărării instanța putând așadar cenzura onorariile percepute de avocați.
Or, așa cum a arătat în cuprinsul motivelor de apel, raportat la jurisprudența națională si europeană, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Câtă vreme pârâtul-creditor în procedura de executare silită are calitatea de avocat în mod evident asemenea cheltuială nu era necesară, fiind însă si disproporționată în raport cu complexitatea cauzei.
Raportat la fondul cauzei, apelanta arată, în esență, că se ignoră cu bună știință faptul că, contractul de asistență juridică nr._/13.09.2012 nu este încheiat cu apelanta ci cu debitoarea Kălăuz M. F.. Conform art.29 alin. 1 din Legea nr.51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă care, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, poate fi modificat de comun acord. Or, în privința apelantei, singurul înscris asupra căruia am convenit împreună cu avocatul, pe care l-a semnat si l-a însușit, este actul adițional din 05.11.2012.
Art. 4 din actul adițional stabilește în sarcina apelantei un onorariu aferent serviciilor juridice în cuantum de 100 euro. Acest onorariu a fost achitat, așa cum reiese din dovezile de plată Western Union, care atestă transferul în contul d-nei avocat a sumei de 500 euro, sumă care depășește onorariile stabilite conform contractului de asistentă juridică si a actului adițional. În aceste condiții, autorizarea dată de instanță cu privire la plata de către apelantă a sumei de 1000 euro cu titlu de onorariu avocat apare ca fiind nefondată si nelegală, această sumă nerezultând din titlul executoriu invocat, având așadar o existentă îndoielnică.
Mai mult, instanța a omis a se pronunța cu privire la aspectele invocate în ședința publică și prin concluziile scrise depuse, referitoare la lipsa încuviințării executării silite cu privire la actul adițional din 5.11.2012.
Așadar, conform dispozițiilor imperative ale art.665 NCPC, încheierea de încuviințare a executării silite va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art.233, alin.1 NCPC, arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În privința cererii de repunere a cauzei pe rol, instanța apreciază această solitare nefondată, motiv pentru care o va respinge. Prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2015, instanța a respins cererea de amânare a judecății pentru lipsa de apărare constatând că solicitarea nu este întemeiată, raportat la obiectul acțiunii a faptului că toate actele de procedură întocmite de părți au fost comunicate, astfel că apărările au putut fi formulate atât de apelantă cât și de intimată.
În lipsa unor altor elemente care nu au fost avute în vedere de instanța de judecată la momentul respingerii cererii de amânare, se apreciază că solicitarea formulată nu este întemeiată.
Prin contestația la executare formulată de B. M. M. a solicitat anularea Încheierii nr. 9931 pronunțate la data de 9 octombrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2013, anularea actelor de executare efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional al SCPEJ M. și Asociații nr. 609/2013 respectiv Somația, Înștiințarea de poprire și Poprirea înființată.
Contestatoarea a arătat în esență faptul că executarea se poate face doar în baza unui titlu executoriu care cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă. Contractul de asistență juridică nu este încheiat decât cu Kălăuz M. F.. În ceea ce o privește pe contestatoare s-a susținut că aceasta nu a semnat contractul de asistență juridică ci doar actul adițional din 5.11.2012.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța constată că la data de 13.09.2012, Cabinetul de Avocat R. M. a încheiat contractul de asistență juridică nr._ cu Kălăuz M. F.. Ulterior la data de 5.11.2012 a fost încheiat actul adițional la contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.09.2012, potrivit căruia Cabinetul de Avocat urma să acorde asistență juridică și d-nei B. M. M.. Astfel în cuprinsul actului adițional la contractul de asistență juridică din data de 13 septembrie 2012 se arată că „d-na avocat R. M. urmează a acorda asistență juridică și reprezentare pentru clienta B. M. M. (născută Ladar) în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Cluj N.”.
În cuprinsul art. 4 din înscrisul aflat la fila 134 din dosarul Judecătoriei Baia M. s-a menționat faptul că părțile au stabilit onorariul în cauză la nivelul sumei de 200 euro din care 100 euro urma să fie suportat de B. M.. În privința onorariului, părțile, de comun acord au stipulat în cuprinsul art. 6 din Actul adițional la Contractul de asistență juridică nr._ că se stabilește și onorariul de succes în valoare de 10% din sumele acordate cu titlu de despăgubiri.
Actul adițional, care modifică contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.09.2012, act încheiat la data de 5 noiembrie 2012 este însușit de contestatoarea-apelantă B. M. M., acesta semnând înscrisul arătat, astfel că obligațiile asumate de acesta îi sunt pe deplin opozabile. Contestatoarea nu poate pretinde, întemeiat, faptul că nu și-a asumat nici un fel de obligație sau faptul că doar obligația de plată a sumei de 100 euro trebuia să o execute.
La data de 13 septembrie 2013, C. de avocat R. M. a formulat cerere de executare silită. S-a menționat că prin hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul penal menționat în cuprinsul Contractului de asistență juridică nr._, B. M. F. a obținut despăgubiri de 10.000 euro, astfel că, se solicită executarea silită pentru suma de 1000 euro (10% din 10.000 de euro).
Prin Încheierea nr. 9931 din 9 octombrie 2013 a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei B. M. M. pentru suma de 1000 euro conform contractelor de asistență juridică astfel cum acestea au fost modificate prin actele adiționale. În dosarul execuțional nr. 609/2012 au fost efectuate acte de executare fiind emisă somația din data de 30 octombrie 2013 și a fost înființată poprirea la data de 31.10.2013. Criticile aduse sentinței atacate cu privire la soluția pronunțată în privința formelor de executare constau, în primul rând în faptul că executarea a fost încuviințată și efectuată, în condițiile în care creanța nu este una certă, lichidă și exigibilă.
Instanța constată că certitudinea creanței (caracterul cert al creanței) rezultă din cuprinsul actului adițional încheiat la data de 5 noiembrie 2012, contestatoarea asumându-și obligația de a achita cu titlu de onorariu de succes 10% din valoarea despăgubirilor primite prin hotărârea judecătorească.
În privința caracterului lichid al creanței se constată că prin sentința penală nr. 1529/28.12.2012 a Judecătoriei Cluj N., contestatoarei urma să i se plătească cu titlu de daune morale suma de 10.000 euro. Având în vedere acest aspect se constată că suma pentru care a fost încuviințată executarea silită reprezintă o creanță lichidă, suma datorată fiind de 1000 euro.
În privința exigibilității se constată că nu s-a stabilit un termen de plată, astfel că debitul urma să fie scadent imediat după obținerea despăgubirilor acordate.
Pentru a reține faptul că suma pentru care s-a încuviințat cererea de executare reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța a avut n vedere prevederile art. 662 C.proc.civ. care arată condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanță pentru a dobândi caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă.
Instanța consideră că există o creanță certă lichidă și exigibilă, astfel că în baza titlului executoriu arătat, titlu însușit chiar de contestatoare prin semnătură, în mod corect instanța a încuviințat executarea silită.
În privința executării silite, apelanta a arătat că în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite nu s-a menționat faptul că urmează să fie încuviințată executarea silită și pentru actele adiționale din data de 5 noiembrie 2012, ci doar cu privire la cele din data de 13.09.2012.
Instanța nu va reține această apărare. Se constată că în cuprinsul Încheierii de încuviințare a executării silite s-a menționat faptul că titlul executoriu este Contractul de asistență juridică nr._/13.09.2012 cu actele adiționale din 13.09.2012. Analizând actele depuse în dosarul de încuviințare a executării silite se constată că s-a depus Contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.09.2012 și Actele adiționale la contractul de asistență juridică nr._/13.09.2012.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză se constată că acestea sunt singurele acte adiționale încheiate de părți, acte adiționale care modifică Contractul de asistență juridică din data de 13.09.2012. La data de 13 septembrie 2012 nu s-a încheiat nici un act adițional care să modifice contractul de asistență juridică din data de 13 septembrie 2012 (susținerea apelantei contestatoare este în sensul că la data de 13 septembrie 2012 s-a încheiat și Contractul de asistență juridică și actele adiționale care modifică contractul încheiat în aceeași zi, fapt care nu poate fi reținut din probele administrate).
Se consideră că referirea făcută la actele adiționale, prin prisma sumei reținute ca fiind creanța certă lichidă și exigibilă, instanța de executare a încuviințat începerea procedurii execuționale atât pentru Contractul de asistență juridică din data de 13 septembrie 2012 cât și pentru actele adiționale la contractul de asistență juridică nr._ din data de 13 septembrie 2012, acte adiționale încheiate la data de 5 noiembrie 2012.
Reținând considerentele expuse anterior, instanța apreciază că apărarea apelantei nu poate fi reținută de instanță.
În ceea ce privește reducerea onorariului avocațial instanța consideră că onorariul avocațial nu trebuie cuantificat doar prin raportare la creanța dedusă judecății. Această solicitare care constituie un motiv de apel nu poate duce la inadmisibilitatea apelului astfel cum a solicitat intimatul C. de avocat, prin întâmpinarea depusă. Deoarece se pune în discuție posibilitatea de analiză a unei solicitări formulate prin memoriul de apel, și solicitarea intimatului va fi analizată în acest sens, iar nu ca o veritabilă excepție a inadmisibilității apelului.
Instanța constată că susținerea apelantei potrivit căreia suma supusă executării este de 1000 euro, însă se mai reține că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie contestație la executare, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc și anularea încheierii de încuviințare a executări silite. Raportat la solicitările formulate, la complexitatea cauzei, la susținerile și apărările formulate în cauză în fața Judecătoriei se consideră că în mod întemeiat, reținând incidența art. 453 C.proc.civ., instanța a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 2000 lei, sumă la care s-a adăugat TVA.
Având în vedere faptul că apelul declarat urmează să fie respins, instanța va obliga contestatoarea la plata sumei de 1240 lei, sumă ce reprezintă onorariul avocațial achitat în cauză și dovedit cu chitanța aflată la fila 30 din prezentul dosar. Pentru a dispune acesta, instanța are în vedere prevederile art. 453 C.proc.civ., contestatoarea-apelantă fiind partea care a pierdut procesul, apelul declarat, urmând să fie respins potrivit art.480C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
Respinge apelul declarat de B. M. M., domiciliată în Florești ., . împotriva sentinței civile nr. 4464 pronunțată la data de 21.05.2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ . Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. /dact./M.B.P./2.05.2015
Tred. A.S. /2015/4ex./
..2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
