Autorizarea executării obligaţiei de a face (art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC). Decizia nr. 195/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

În conformitate cu disp.art.453(1) Cod Procedură Civilă instanța a obligat pârâtele Șimon Ilișca, B. I. și . la plata către reclamant, în solidar, a sumei de 20lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. În ceea ce privește cererea debitoarei . sediu în Sighetu Marmației, de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200lei, reprezentând cheltuieli de transport la un singur termen de judecată, instanța a respins-o, având în vedere că efectuarea acestora nu a fost dovedită cu documente justificative.

Împotriva încheierii civile nr. 85/21.01.2015 a Judecătoriei V. de Sus, în termenul prevăzut de lege a formulat apel apelanta ., solicitând admiterea apelului în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă și rejudecând în fond cererea, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate.

În motivele de apel, apelanta a arătat că, în opinia sa, hotărârea este greșită, întrucât se fundamentează în principal pe faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 903 Cod procedură civilă ori, apelanta susține că, dimpotrivă obligația în cauză presupune fapta personală a debitorului și nu sunt îndeplinite condițiile art. 903 Cod procedură civilă.

Apelanta susține că reclamantul nu a făcut dovada refuzului în executarea obligației, iar prima instanță, în aprecierea apelantei, în mod eronat a reținut reaua-credință a debitoarelor în executarea obligației, motivat de faptul că acestea au formulat contestație la executare, ceea ce reprezintă un refuz din partea acestora de a executa obligația de a face.

Apelanta arată în motivele de apel că debitorul, la primirea somației, a înțeles să uzeze de mijloacele legale prevăzute de dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, respectiv contestația la executare, ceea ce nu echivalează cu refuzul debitorului în executarea obligației stabilite prin titlul executoriu .

Prin încheierea nr. 1150/2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite încuviințate prin încheierea nr. 1716/19 sept. 2013, executare silită pornită în dosarul execuțional nr. 1511/s/2013 al B. Ș. I. C. .

Folosirea mijloacelor legale prevăzute de lege în favoarea debitorului nu echivalează cu refuzul debitorului de executare a obligației, așa cum greșit susține reclamantul creditor prin acțiunea de față și cum a interpretat instanța de fond.

Pe de altă parte, această obligație de a face cuprinsă în titlul executoriu este condiționată de respectarea dispozițiilor Legii 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții, care cuprinde dispoziții imperative cu privire la executarea lucrărilor de construcție, autorizațiilor necesare și sancțiunile pentru executarea lucrărilor de construire fără a deține autorizație de construire emisă în conformitate cu legea.

Art. 1 (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel. Art 3: (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.

Lucrările ce sunt cuprinse în titlul executoriu „ obligă pârâtele să reconstruiască scara secundară dintre parterul și etajul clădirii situate în V. de Sus, .. 10 ..„ sunt lucrări care necesită autorizarea conform Legii 50/1991, nefiind exceptate de la autorizare.

Apelanta consideră că se află în prezența unei imposibilități fortuite de executare care nu poate fi imputată pârâtelor iar prin titlul executoriu nu se arată modalitatea în care să fie realizată această obligație de a face .

Pe de altă parte, pentru a putea realiza această lucrare de construcție, creditorul trebuie să procedeze la spargerea planșeului dintre cele două nivele, parterul proprietatea debitoarei și etajul proprietatea creditorului, lăsând liber golul care a reprezentat fosta casa scărilor și asigurarea accesului debitoarei la podul clădirii, întrucât asupra acestuia părțile sunt coproprietare. În prezent golul care reprezenta fosta casa scării de la etaj este ocupat de creditor și transformat în magazie de mână fiind în posesia sa exclusivă. Fără a permite accesul în acest spațiu debitorul este în imposibilitatea executării obligației de reconstruire a scărilor .

Debitorul care este proprietar tabular exclusiv asupra spațiului „ fosta casa scării,, actualmente „magazie de mină,, este obligat să reconstruiască scările pentru asigurarea accesului de la parter la etaj și să redea acest spațiu folosinței comune deși conform situației de carte funciară acest spațiu este proprietatea sa exclusivă acesta schimbându-și destinația cu acordul coproprietarilor.

La rândul său reclamantul, creditorul obligației de a face și-a intabulat aceeași suprafață din clădire aferentă casei scării de la etaj în proprietatea sa exclusivă în acest mod fiind folosită de acesta fără a permite pârâtei accesul în acest spațiu. Accesul la etajul superior fiind efectuat prin fața construcției prin intrare separată fără ca reclamantul să fie stânjenit în vreun fel de către pârâtă.

Reconstruirea vechii scări nu ar aduce beneficii părților ci dimpotrivă ar obliga la efectuarea demersurilor pentru rectificarea cărților funciare întrucât ambele părți au intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate exclusivă asupra spațiului care a reprezentat fosta casă a scării, la parter pârâta iar la etaj reclamantul, confirmând astfel acordul lor în transformarea coproprietății forțate în proprietate exclusivă a fiecăruia .

Creditorul nu este afectat în nici un fel de această neexecutare întrucît accesul la proprietatea creditorului aflată la etajul acestei clădiri se face prin partea din față unde sunt scările de acces folosite exclusiv de către creditor, acesta niciodată nu a folosit o altă cale de acces pentru a ajunge la proprietatea sa .

Întrucât există impedimente obiective în realizarea acestei obligații de a face care nu ar aduce nici un beneficiu părților, pârâta a demarat procedura înțelegerii pe cale amiabilă și a propus reclamantului executarea unei scări secundare de acces prin spatele clădirii, scară care să fie construită de pârâtă cu cheltuiala sa exclusivă, predată spre folosință reclamantei, pârâta urmând a ceda dreptul său de proprietate în favoarea reclamantei asupra podului clădirii.

Întrucât situația juridică a terenului pe care urmează a se construi această scară nu este rezolvată, acesta fiind principalul motiv pentru care de principiu reclamantul nu este de acord cu soluția avansată de pârâtă, pârâta a început demersurile în vederea cumpărării sau concesionării terenului pe care ar construi aceste scări prin exteriorul clădirii și fără a afecta proprietatea actuală atât a reclamantului cât și a pârâtei.

Totodată s-au început demersurile și pentru obținerea autorizației de construire, astfel că nu se poate invoca cu succes de către reclamant existența refuzului debitorului de îndeplinire a obligației impuse prin titlu executoriu, ori norma legală prevede în mod imperativ necesitatea existenței unui refuz și nicidecum o imposibilitate fortuită de realizare a obligației care se datorează ambelor părți.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 23 din OUG 80/2013.

Intimatul T. A. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 și următoarele Cod procedură civilă.

În motivarea întâmpinării, intimatul arată că apelanta manifestă o poziție criticabilă fată de o . hotărâri judecătorești, prin care s-au stabilit, cu putere de lucru judecat, următoarele aspecte: Decizia civilă nr. 529/R/2011, pronunțată în ședința, publică din 10 februarie 2011 de către Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie (titlul executoriu)- instanța a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâtele să reconstruiască scara secundară dintre parterul și etajul clădirii situate în V. de Sus, .. 10, județul Maramureș, pe vechiul amplasament.

Decizia nr. 37/11.02.2015 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar_, prin care a fost respins apelul declarat de . Sentinței civile nr. 1210 din 30._, pronunțate de Judecătoria V. DE SUS. Prin acesta sentință a fost admisă excepția puterii de lucru judecat invocată de subsemnatul și a fost respinsă acțiunea în constare, formulă de reclamanta ., instanța reținând că "prin prezenta acțiune se solicită instanței să constate, în favoarea reclamantei, un drept de proprietate, exclusiv ca urmare a transformării din coproprietate forțată, asupra unui spațiu în suprafață de 8.85 mp, ce a constituit anterior fosta casă a scării secundare din imobilul înscris în CF 6468 V. de Sus, ..10, parter, spațiu ce asigură accesul la etajul clădirii, aflat în proprietatea pârâtului. [...] Așa cum s-a arătat anterior, dreptul de proprietate asupra casei scării interioare a imobilului situat în V. de Sus, ..10. iud. Maramureș a fost tranșat definitiv prin Decizia civilă nr.529/R/10.02.2011 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, statuându-se cu putere de lucru judecat că asupra acestei suprafețe există un drept de coproprietate forțată, fiind vorba de un spațiu în indiviziune al clădirii în litigiu, aspecte fată de care cererea de față nu poate fi primită, întrucât antamează aceleași probleme de drept care au fost deja rezolvate, încercându-se în speța de față valorificarea aceluiași drept asupra căruia s-a statuat irevocabil".

Prin Decizia civilă nr. 529/R/2011 mai sus arătată, la 10 februarie 2011, au fost obligate pârâtele să reconstruiască scara secundară dintre parterul și etajul clădirii situate în V. de Sus, .. 10, județul Maramureș, pe vechiul amplasament.

Întrucât obligațiile nu au fost îndeplinite de bunăvoie, la 9 septembrie 2013 creditorul T. A. a înregistrat sub nr. 1511/2013 cererea de executare silită împotriva debitorilor mai sus indicați la B. S. I. C., prin care s-a solicitat obligarea debitorilor la reconstruirea scării secundare dintre parterul și etajul clădirii situate în Vișeul de Sus, .. 10, Jud. Maramureș, precum și obligarea acestora la achitarea sumei de 9388,45 Lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în dosar civil nr._ al Judecătoriei V. de Sus.

Ulterior, prin cererea înregistrată, sub nr._ pe rolul Judecătoriei V. de Sus s-a solicitat încuviințarea executării silite începute de către intimat împotriva debitorilor: ȘIMON ILIȘCA, B. I. și GAROFIȚA S.R.L, cerere care a fost soluționată favorabil prin încheierea civilă nr. 1716/19 septembrie 2013 și comunicată la data de 02.10-2013.

Odată încuviințată executarea silită, executorul judecătoresc a procedat la comunicarea somațiilor către debitori. Astfel, la data de 15.10,2013, debitorii au primit somațiile, însoțite de copii certificate ale titlului executoriu, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviințare a executării silite, astfel cum se poate observa din dovezile de comunicare anexate cererii introductive, dar cu toate acestea au rămas în pasivitate.

Întrucât debitorii nu au executat de bună-voie obligațiile menționate în cuprinsul somațiilor comunicate acestora în dos, execuțional nr. 1511/s/2013, în termenul legal de 10 zile de la comunicare, se impunea fără putință de tăgadă autorizarea creditorului, T. A., să îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorilor, ȘIMON ILIȘCA, B. I. și GAROFIȚA S.R.L, obligația de a face impusă prin titlul executoriu - Decizia civilă nr. 529/R/2011 a Curții de Apel Cluj respectiv de a reconstrui scara secundară dintre parterul și etajul clădirii situate în V. de Sus, .. 10, județul Maramureș, pe vechiul amplasament.

De la data comunicării somației și până în prezent debitorii, deși au avut la dispoziție aproximativ 1 an si jumătate să își execute de bună-voie obligațiile, au înțeles să utilizeze tot felul de mijloacele în vederea tergiversării nejustificate a aducerii la îndeplinire a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu mai sus indicat.

Debitorii au dreptul de a utiliza mijloacele legale prevăzute de art. 711 și urm. Cod procedură civilă, respectiv de a introduce contestația la executare silită, insă si aceste drepturi procesuale trebuie exercitate cu bună-credintă. Or, în speța de față, dacă ne raportăm la momentul rămânerii definitive și irevocabile a deciziei Curții de Apel Cluj - 22.02.2013 respectiv la perioada lungă de pasivitate din partea debitorilor de la momentul primirii somației de la executor, introducerea contestației la executare silită, a cererii de suspendare provizorie nu pot fi calificate decât încercări de tergiversare nejustificată a îndeplinirii obligației de a face cuprinse în titlul executoriu.

Prin acțiunile sale debitoarea încalcă unul dintre principiile esențiale ale procesului civil: buna-credință - reglementat expres în art. 12 Cod procedură civilă potrivit căruia: "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege si fără a se încalcă drepturile procesuale ale altei părți. (2) Partea care isi exercită aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale si morale

cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare. (3)De asemenea, partea care nu isi îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)".

Multitudinea acțiunilor în justiție demarate de către debitori în contradictoriu cu creditorul T. A. din octombrie 2010 și până în prezent, au fost pornite cu unicul scop de șicanare a acestuia și de împiedicare a executării obligațiilor cuprinse în titlul executoriu. De la momentul rămânerii definitive și irevocabile a Deciziei civile nr. 529/R/2011 a Curții de Apel Cluj, pe lângă faptul că s-au introdus o . acțiuni în justiție, în nici un moment debitorii nu au încercat să notifice creditorul în vederea rezolvării problemelor pe cale amiabilă. Nu a existat niciodată o propunere de mediere din partea acestora.

Mai mult, debitorii încearcă să se prevaleze de dispoziții legale în materie de executare a lucrărilor de construcții, respectiv a Legii nr. 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții, dar nu depun diligențele necesare în vederea obținerii unei autorizații în acest sens: în condițiile în care dispozitivul deciziei Curții de Apel este cât se poate de clar, contrar celor susținute de către debitori.

Obligația instituită prin titlul executoriu Decizia Civilă nr. 529/R/2011 a Curții de Apel Cluj este o obligație de a face, ce nu presupune participarea personală a debitorului, precum în mod corect a stabilit instanța de fond. Deși critică acest aspect, apelanta nu își motivează susținerile.

Debitorul este obligat să execute obligațiile stabilite prin titlul executoriu în 10 zile. Neconformându-se somațiilor executorului judecătoresc, debitorul nu face altceva decât să refuze executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa având în vedere că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, a refuza înseamnă, a nu da ceva ce ti se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. Din punct de vedere obiectiv, nu există nicio modificare a stării de fapt, în ciuda somației, or, refuzul reprezintă un fapt negativ. Potrivit doctrinei, pot fi dovedite atât faptele pozitive, cât și cele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare. În aceste condiții, apelanta nu a probat aceste susțineri și nu a formulat o cerere în probațiune în acest sens.

In orice caz, refuzul debitoarei de a executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu reiese cu evidență chiar din apelul formulat, prin care apelanta arată că reconstruirea scării este inoportună.

Precum riguros a reținut instanța de fond, "refuzul debitorilor de a-și executa obligația impusă prin titlul executoriu rezultă din simplul fapt al neexecutării în termenul legal de 10 zile, care a început să curgă din data de 26.10.2013, nefiind necesar ca refuzul să fie unul expres, așa cum lasă debitoarea să se înțeleagă".

În privința contestației la executare formulate, arată că aceasta se referă la alte aspecte decât reconstrucția scării secundare, motiv pentru care debitoarele aveau posibilitatea de a reconstrui benevol scara în discuție.

Ar fi absurd ca prin hotărârea judecătorească instanța să indice părților modalitatea de realizare a reconstrucției scărilor, cu atât mai mult cu cât, intimatele fiind cele care au demolat această construcție, cunosc mai bine decât instanța de judecată modalitatea în care urmează a fi construite. Desigur, diferența constă în faptul că pentru demolarea scărilor nu a existat vreo autorizație administrativă.

Folosința spațiului al cărui proprietar exclusiv este creditorul (etajul clădirii) nu echivalează cu lipsa accesului debitoarelor în acest spațiu. Astfel, deși apelanta nu are niciun drept de a folosi bunurile aflate în proprietatea exclusivă a creditorului, aceasta are acces în acest spațiu, pentru reconstrucția scării. Alegațiile apelantei potrivit cărora intimatul nu permite accesul în spațiu în vederea reconstrucției scării sunt nereale.

Apelanta arată că intimatul nu dorește soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, fără a arăta că pretențiile debitoarelor au fost respinse în toate litigiile purtate: dosar_ (fond și apel), dosar_ (soluționat în fond), dosar_ (soluționat în fond), dosar_ (soluționat în fond), dosar_, dosar_ (soluționat definitiv și irevocabil). În aceste condiții, intimatul nu are vreun interes de a încheia vreo tranzacție.

Mai mult, debitoarele recunosc că au propus creditorului să se înființeze o nouă cale acces, pe teritoriul unui terț, aceasta fiind, în fond, oferta de tranzacționare, deși prin Decizia civilă nr. 529/R/2011 au fost obligate pârâtele să reconstruiască scara secundara dintre parterul și etajul clădirii situate în V. de Sus, .. 10, județul Maramureș, pe vechiul amplasament. Arată că terțul respectiv a fost reticent în a agrea această situație.

Apelanta pretinde că "golul" în care se afla fosta casă a scării (etaj) a fost transformat de către creditor în magazie de mână, însă, în același timp, arată că nu are acces în acest spațiu. Or, cele două alegații se exclud din punct de vedere logic.

Apelanta nu a probat următoarele alegații: faptul că au făcut demersuri potrivit legii 50/1991 în perioada 10 februarie_

(când a expirat termenul de 10 zile prevăzut în somațiile emise de către executorul judecătoresc) și faptul că au adus la cunoștința creditorului că dorește să demoleze plafonul construit în urma demolării scărilor și acesta nu a fost de acord să le permită accesul în spațiu.

Față de lipsa formulării unei cereri în probațiune în acest sens, intimatul solicită ca alegațiile să fie respinse ca nefondate.

Cu privire la alegația potrivit căreia instanța de fond a apreciat în mod greșit că reaua credință a debitoarelor reiese din formularea contestației la executare, intimatul solicită respingerea apelului față de lipsa de temeinicie a susținerilor apelantei, precum facil se poate observa, nu acestea au fost considerentele instanței de fond.

Alegațiile debitoarei în sensul că intimatul nu ar fi afectat de această neexecutare întrucât accesul la proprietatea sa care se află la etajul acestei clădiri se face prin partea din față unde sunt scările de acces folosite de către aceasta, sunt cel puțin surprinzătoare.

Indeniabil neexecutarea lucrărilor cauzează prejudicii acestuia, din moment ce a demarat o acțiune în justiție în acest sens, obținând un titlu executoriu în acest sens.

În nenumărate rânduri, datorită neexecutării obligațiilor de către debitori, creditorul a fost în imposibilitatea închirierii spațiului proprietate personală, ceea ce a cauzat și cauzează în continuare serioase prejudicii acestuia.

În drept, invocă dispozițiile art. 201 alin. 4 Cod procedură civilă, art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 903 Cod procedură civilă.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Analizând încheierea civilă nr. 85/21.01.2015 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a ansamblului materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, iar criticile din memoriul de apel nefondate.

În mod corect a reținut prima instanță că obligația instituită prin titlul executoriu, decizia civilă nr. 529/R/2011 a Curții de Apel Cluj este o obligație de a face, care nu presupune participarea personală a debitorului. Deși critică prin motivele de apel acest aspect, apelanta nu își motivează susținerile.

Refuzul debitoarei de a executa de bunăvoie obligații stabilite prin titlul executoriu rezultă din coroborarea ansamblului materialului probator administrat, cu susținerile părților. Prin chiar memoriul de apel, apelanta arată că reconstruirea scării este inoportună.

Susținerile apelantei din cuprinsul memoriului de apel privind inițierea unei tranzacții cu intimatul sunt contestate de acesta din urmă.

Apelanta nu a probat susținerile vizând inițierea de demersuri potrivit Legii nr. 50/1991.

În mod eronat susține apelanta că prima instanță ar fi apreciat reaua-credință a debitoarelor motivat de faptul introducerii contestației la executare. Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă în mod clar raționamentul logico-juridic al primei instanțe, care reține că, de la data pronunțării titlului executoriu, timp de aproximativ patru ani, debitoarele nu au întreprins nici un demers în obținerea autorizațiilor de demolare, respectiv construire impuse de Legea nr. 50/1991 or, obligația stabilită prin hotărârea judecătorească se aduce la îndeplinire, în principal de bunăvoie. Aducerea la îndeplinire prin executare silită se efectuează numai în cazul neexecutării acesteia de bunăvoie, etapa executării silite reprezentând ultima etapă a procesului civil.

Afirmațiile apelantei, care citează din Legea nr. 50/1991 nu sunt exacte.

Reglementările din Legea nr.50/1991 privind procedura emiterii autorizațiilor de construire, respectiv demolarea nu pot constitui un impediment de natură să împiedice accesul la justiție.

Afirmațiile apelantei privind existența unei imposibilități fortuite de executare a obligațiilor nu au fost dovedite, dovada imposibilității de executare incumbă debitorului, conform art. 1634 Cod civil. Debitoarea nu a dovedit că ar fi făcut demersuri pentru executarea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu.

Apelanta nu a dovedit că ar fi notificat creditorului existența vreunui eveniment care să fi provocat imposibilitatea de executare a obligațiilor.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 1 teza I cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând hotărârea atacată, aceasta fiind temeinică și legală.

În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata către intimatul T. A. a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli de judecată dovedite în condițiile art. 452 Cod procedură civilă cu factura . nr. 0494/9.03.2015 – fila 34 din dosar.

Apelanta a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, însă acest lucru nu se impune, nefiind îndeplinite cerințele art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede posibilitatea reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților. În prezenta cauză onorariul avocațial dovedit cu factura depusă la dosar nu poate fi apreciat ca fiind vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta . sediul în V. de Sus .. 10, Maramureș, împotriva încheierii civile nr. 85/21.01.2015, pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Obligă pe apelantă la plata către intimatul T. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. H. și Asociații, în Cluj N. .. 7, .. Cluj, a sumei de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată azi, 6 mai 2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P. M. B. D. Ț. S. A.

Red.DȚ/4.06.2015

Tred. A.S. / 5.06. 2015 -7 ex

Judecător la fond M. M. M.