Fond funciar. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 765/336/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 187/R
Ședința publică din 13 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător A. S. T.
Judecător D. T.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurenta H. D., domiciliată în B., . nr. 101/B, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2325 din 8.12.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 6.05.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2325/8.12.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta H. D. în contradictoriu cu intimatele C. L. B. și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr._, petenta H. D., în contradictoriu cu intimatele C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar B. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii comisiei județene nr. 1871/03.04.2009, poz.18, prin care s-a invalidat cererea formulată de tatăl ei, numitul T. A., pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 137,4 ha teren cu vegetație forestieră, în motivarea plângerii arătând că cererea sa a fost formulată în termenul legal și că a depus toate actele doveditoare. Bunicul său,T. Ioanu B. a deținut suprafața de teren menționată și 14 ha gol de munte în locul numit ,,R. Măgurii”, conform Contractului de vânzare-cumpărare din anul 1938.
În probațiune a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă, C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, a arătat că a invalidat cererea formulată de numiții L. D., T. D., T. T. și T. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autorul T. I. B., pe considerentul că, prin documentele depuse, nu se face dovada proprietății în condițiile art. 9, alin 5, lit. b din Legea nr. 18/1991 rep., coroborat cu art. 11, alin. 3, H.G. nr. 890/2005. La dosar se prezintă extras CF 3439 B. nr.top.7304 și un contract din anul 1938 în care nu se face referire la suprafață, dar și tabelul cu chiaburii din anii 1956-1958, anul de naționalizare a pădurilor fiind 1948. În cazul în care se va face dovada proprietății, nu se opune admiterii plângerii, solicitând să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea ca legală a HCJ nr.1871/2009.
În motivarea întâmpinării, a arătat că petenții au prezentat un contract de vânzare-cumpărare din anul 1938 încheiat cu numiții Steinmetz Meyer și Steinmetz Chaim, în calitate de vânzători, pentru locul numit ,,R. Măgurii”, fără a fi specificată suprafața de teren forestier și fără date de CF, contractul prezentat nefiind validat de vreo instanță. Terenul solicitat de petentă nu este liber de sarcini, fiind pus la dispoziție d-nei M. R., prin HCJ nr.2377/2010.
La solicitarea instanței, intimata C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar B. a transmis la dosarul cauzei dosarul de fond funciar deschis după autorul T. I. B..
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, petenta a arătat că, așa cum reiese din arborele genealogic pe care l-a depus la dosar, este fiica defunctului T. A., decedat la data de 02.06.2004 și nepoata defunctului T. I. B., decedat la data de 27.07.1978. Acesta din urmă a cumpărat terenul de la numiții Steinmetz Meyer și Steinmetz Chaim, în anul 1938. Susținerile intimatei cu privire la lipsa calității de moștenitor nu sunt fondate, calitatea sa fiind dovedită cu actele de stare civilă depuse în probațiune. A solicitat atașarea dos.nr._ al Judecătoriei V. de Sus, în care, prin Sentința civilă nr.1317/2011 și Decizia civilă nr.26/R/2012 a Tribunalului Maramureș li s-a retrocedat golul de munte cu pășune alpină cu același amplasament, în suprafață de 13,8 ha, după același autor.
La data formulării cererii de reconstituire, terenul era liber de sarcini.
A fost atașat dos._ al Judecătoriei V. de Sus.
Cauza a fost suspendată la data de 20.09.2012, în conformitate cu dispozițiile art.155 ind. 1 Cod procedură civilă, fiind formulată cerere de repunere pe rol la data de 10.09.2013.
Analizând cererea petentei prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei, susținerilor părților și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din înscrisurile depuse în probațiune de către petentă, aceasta este fiica numitului T. A., decedat la data de 02.06.2004, acesta fiind, la rândul lui, fiul lui T. I., născut la data de 15.05.1893, decedat la data de 27.07.1978 (f.12-17)
La data de 30.11.2005, numita L. D. și ,,alții” solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 151,40 ha teren, din care 14 ha teren agricol și 137,40 ha teren cu vegetație forestieră din locul numit ,,R. Măgurii”, după autorul T. I. B. (f.46), arătând că, după același autor, li s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră, în baza Legii nr.1/2000(f.47)
L. D. este fiica numitului T. I. B. și sora defunctului T. A., tatăl petentei.
Prin HCJ nr. 1871/03.04.2009 cererea numiților L. D., T. D., T. A., T. T. și T. I. a fost invalidată.
Petentei, în calitate de fiică a defunctului T. A. (decedat în 2004), i s-a comunicat această hotărâre, în urma solicitării sale în acest sens, la data de 20.02.2012(f.5,9), după comunicare petenta formulând prezenta plângere .
Sub aspectul calității de moștenitoare după autorul indicat, instanța reține că, așa cum reiese din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei, petenta este nepoata de fiu a numitului T. I. (B.), având astfel vocație la reconstituirea dreptului de proprietate după acesta. De altfel, această calitate nu a fost contestată.
În ce privește întinderea dreptului său de proprietate, se reține că petenta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale faptului că antecesorul său a fost persoană deposedată de suprafața de 137,4 ha teren cu vegetație forestieră, pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate
Se invocă astfel, ca dovadă a dreptului de proprietate, un contract de vânzare-cumpărare încheiat de autorul petentei cu numiții Steinmetz Meyer și Steinmetz Chaim, în anul 1938, pentru un imobil situat la locul numit ,,R. Măgurii”. În acest contract nu se specifică suprafața care se vinde, fiind menționat doar ,,toată averea noastră” și fiind indicate vecinătățile .Mai este specificat în acest contract, că ,,o pătrime din imobil se află în proces…contractul oficial se poate încheia numai după terminarea acestui proces” (f.18). Față de situația de fapt a proprietății, contractul la care se face referire, depus de către petentă și moștenitorii lui T. I. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, este denumit chiar de părțile lui semnatare ca fiind ,, învoială de vânzare-cumpărare, adică contract provizoriu” (f.19,20). Nu s-a făcut dovada că ulterior acestui act s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, convenția în cauză fiind, în fapt, un antecontract de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, din CF 3439 reiese că topograficul 7304 are suprafața totală de 25 iugăre, din care la data de 15 iulie 1901 10 iug.și 175 stj. Din ..top.7304/a se transcriu în coala CF nr.5689 pe numele lui T. T. l.I. Banuncz, iar ..top.7304/b în suprafață de 14 iug.1425 stj. Pe topo 7304/b a fost menționat ca și proprietar Steinmetz Marku văduv dreptul său de proprietate fiind apoi transmis altor persoane, prin contracte de vânzare-cumpărare, licitație etc. Din același CF reiese că numitul Steinmecz Strul l.Majer cumpără anumite suprafețe de teren de la proprietarii de CF, nereieșind și că ar fi vândut suprafețe de teren, iar în anul 1943, prin Hotărârea nr.532.192/1943/1.C-1 dreptul de proprietate se întabulează cu titlu de drept obligație în favoarea Statului M. (f.71,72). Având în vedere sistemul metric cf. căruia 1 iug. transilvănean =0,5755 ha, rezultă că 25 iug = 14,375 ha.
Apoi, în ,,Tabelul nominal despre chiaburii din Raionul V.” la care petenta face referire ca înscris doveditor al dreptului său de proprietate, numitul T. I. B. apare cu suprafața totală de 13,8 ha teren, din care doar 1,54 fiind pădure ( 2,00 arabil, 6,0 fânețe, 3,0 izlaz, 0,64 livezi) –f.43,44
Or, moștenitorilor lui T. I. B. li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha teren cu vegetație forestieră, în baza Legii nr.1/2000, dar și asupra suprafeței de 13,8 ha teren agricol gol de munte pe vechiul amplasament ,,Gol de M. –Runcul Măgurii”-cf. Sentinței civile nr.1317/12.05.2011 din dos.nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Petenta nu face dovada faptului că antecesorul ei, numitul T. I. B. a fost deposedat de suprafața de 137,4 ha teren cu vegetație forestieră, în mod corect comisiile de fond funciar invalidând cererea formulată de L. D. și alții, astfel că plângerea a fost respinsă. Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către intimate.
Împotriva sentinței civile nr. 2325/8.12.2014, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta- reclamantă H. D., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 2325/2014.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că, în opinia sa, instanța de fond nu a administrat toate probele necesare soluționării cauzei. Recurenta arată că prima instanță nu i-a citat pe numiții T. G. și T. M., care aveau calitatea de proprietari vecini cu terenul forestier „R. Măgurii”.
Recurenta arată că a depus la dosar, odată cu plângerea, declarațiile acestor persoane, înscrisuri originale, „învoială de vânzare-cumpărare” și traducerea din limba maghiară a convenției prin care recurenta afirmă că a dovedit faptul că bunicul său T. Ioanu este posesor al unei cote de ¾ din imobilul forestier „R. Măgurii”.
Recurenta arată că solicită încuviințarea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară.
Recurenta arată că sistemul maghiar de drept admitea în Maramureș neînscrierea transferurilor de proprietate în cartea funciară conform art. 4 din Dictatul de la Viena din 30 august 1940, iar mai târziu prin Legea nr. 204/1947.
Din aceste motive, recurenta consideră că se impune rejudecarea cauzei pe fond.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata C. locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, a depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În motivarea întâmpinării, C. locală B. a arătat că cererea de reconstituire formulată de recurentă a fost invalidată pentru că aceasta nu a făcut dovada proprietății după autorul T. I. B., iar contractul din anul 1938 nu face referire la suprafața de teren forestier și nu are date de carte funciară. Terenul solicitat de petentă nu este liber de sarcini, fiind pus la dispoziția numitei M. R., prin HCJ 2377/2010 – file 14-15 din dosar.
Intimata C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare, arătând că își menține susținerile din întâmpinarea depusă în fața primei instanțe în data de 5.04.2014, termen la care nu s-a opus admiterii cererii reclamantei, în măsura în care va face dovada dreptului de proprietate și de persoană îndreptățită la reconstituire.
În drept această intimată a invocat dispozițiile art. 308 alin. 2, 242 Cod procedură civilă 1865, precum și dispozițiile Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare-fila 17.
Analizând sentința civilă nr. 2325/8.12.2014 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Din cuprinsul memoriului de recurs rezultă că recurenta-reclamantă solicită casarea sentinței și rejudecarea cauzei, respectiv suplimentarea probațiunii, administrarea probei cu martori și a probei cu expertiza tehnică judiciară.
În fața primei instanțe, reclamanta, care a avut angajat și avocat, dl avocat G. O. având împuternicirea avocațială la fila 59 din dosarul de fond, nu a solicitat administrarea probei cu martori și respectiv a probei cu expertiza tehnică judiciară. Nici în fața instanței de recurs nu indică teza probatorie solicitată, respectiv obiectivele propuse.
Prima instanță și-a exercitat rolul activ, în limitele prevăzute de art. 129 Cod procedură civilă 1865 și a pus în vedere reclamantei să propună probe în dovedirea susținerilor sale.
Prin încheierea ședinței publice din 20.09.2012 judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865, la cererea reprezentantului reclamantei, dl avocat G. O., care a motivat cererea sa de suspendare a judecării cauzei invocând neîntrunirea Comisiei Locale de fond funciar în vederea depunerii planului de amplasament –fila 79 din dosarul de fond.
Prin încheierea din 20.09.2012 prima instanță dispune suspendarea judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865, până când petenta se va conforma dispozițiilor instanței, respectiv va depune planul de amplasament liber de sarcini, va face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra terenului solicitat, va certifica pentru conformitate copiile depuse la dosar și va solicita repunerea pe rol a cauzei –fila 79.
Prin încheierea din 24.10.2013 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data de 10.09.2013 – fila 80,86, constatându-se că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile fixate de instanță.
Cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data de 17.10.2014 a fost admisă, fixându-se termen de judecată la data de 27.11.2014.
Reclamanta a anexat cererii de repunere pe rol copii xerox necertificate pentru conformitate cu originalul de pe schița de amplasament din locul „R. Măgurii” vizată la 9.02.2006, prezentată în dosarul nr._, acte de stare civilă și „învoială de vânzare-cumpărare” datată 12.07.1938 și arbore genealogic.
La termenul de judecată fixat la data de 27.11.2014, legal citată, reclamanta nu s-a prezentat în fața primei instanțe și nu a propus alte probe înafara înscrisurilor depuse la dosar.
De altfel, pe parcursul întregului proces în fața instanței de fond, reclamanta deși a avut și asistență juridică, fiind reprezentată de dl G. O., nu a solicitat alte probe, audiere de martori sau efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Potrivit art. 129 pct. 5 indice 1 Cod procedură civilă 1865, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 5 indice 1 Cod procedură civilă 1865, solicitarea din recurs, de casare a sentinței pentru administrarea probei cu expertiza și a probei testimoniale nu poate fi primită, criticile recurentei, în condițiile în care aceasta nu a solicitat administrarea acestor probe în fața primei instanțe niciodată pe parcursul derulării procesului, sunt neîntemeiate.
Din memoriul de recurs rezultă și critici vizând interpretarea probelor existente la dosar, de către prima instanță, precum și neluarea în considerare de către prima instanță a faptului că în sistemul maghiar local era admisă neînscrierea transferurilor de proprietate în cartea funciară conform art. 4 din Dictatul de la Viena din 30 august 1940 și mai târziu conform Legii 204/1947, ultimele aspecte fiind invocate pentru prima oară în recurs.
Aceste critici sunt de asemenea neîntemeiate.
Examinând cuprinsul sentinței civile nr. 2325/8.12.2014 a Judecătoriei V. de Sus, actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală iar criticile din memoriul de recurs neîntemeiate.
Recurenta-reclamantă a invocat, în dovedirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 137,4 ha teren cu vegetație forestieră înscrisul intitulat „învoială de vânzare-cumpărare-contract provizoriu” încheiat la data de 12 iulie 1938, între Steinmetz Majer și Steinmetz Chajm în calitate de vânzători și T. I. (I.) lui D. (D.) B. și soția sa T. Johanna (I.) lui I. (I.) Mahala în calitate de cumpărători, înscris depus la dosar în copie xerox necertificată pentru conformitate cu originalul și în traducere din limba maghiară tot în copie xerox necertificată pentru conformitate cu originalul.
În mod corect instanța fondului a reținut că în acest contract nu se specifică suprafața care se vinde, fiind menționat doar ,,toată averea noastră” și fiind indicate vecinătățile .Mai este specificat în acest contract, că ,,o pătrime din imobil se află în proces…contractul oficial se poate încheia numai după terminarea acestui proces” (f.18). Față de situația de fapt a proprietății, contractul la care se face referire, depus de către petentă și moștenitorii lui T. I. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, este denumit chiar de părțile lui semnatare ca fiind ,,învoială de vânzare-cumpărare, adică contract provizoriu” (f.19,20). Nu s-a făcut dovada că ulterior acestui act s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, convenția în cauză fiind, în fapt, un antecontract de vânzare-cumpărare.
Din CF 3439 reiese că topograficul 7304 are suprafața totală de 25 iugăre, din care la data de 15 iulie 1901 10 iug. și 175 stj. Din ..top.7304/a se transcriu în coala CF nr.5689 pe numele lui T. T. I. I. Banuncz, iar ..top.7304/b în suprafață de 14 iug.1425 stj. Pe topo 7304/b a fost menționat ca și proprietar Steinmetz Marku văduv dreptul său de proprietate fiind apoi transmis altor persoane, prin contracte de vânzare-cumpărare, licitație etc. Din același CF reiese că numitul Steinmecz Strul l.Majer cumpără anumite suprafețe de teren de la proprietarii de CF, nereieșind și că ar fi vândut suprafețe de teren, iar în anul 1943, prin Hotărârea nr.532.192/1943/1.C-1 dreptul de proprietate se întabulează cu titlu de drept obligație în favoarea Statului M. (f.71,72).
Având în vedere sistemul metric conform căruia 1 iug. transilvănean =0,5755 ha, rezultă că 25 iug = 14,375 ha.
Apoi, în ,,Tabelul nominal despre chiaburii din Raionul V.” la care petenta face referire ca înscris doveditor al dreptului său de proprietate, numitul T. I. B. apare cu suprafața totală de 13,8 ha teren, din care doar 1,54 fiind pădure ( 2,00 arabil, 6,0 fânețe, 3,0 izlaz, 0,64 livezi) –f.43,44.
Or, moștenitorilor lui T. I. B. li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 10 ha teren cu vegetație forestieră, în baza Legii nr.1/2000, dar și asupra suprafeței de 13,8 ha teren agricol gol de munte pe vechiul amplasament ,,Gol de M. –Runcul Măgurii”-conform Sentinței civile nr.1317/12.05.2011 din dos.nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Petenta nu face dovada faptului că antecesorul ei, numitul T. I. B. a fost deposedat de suprafața de 137,4 ha teren cu vegetație forestieră, în mod corect comisiile de fond funciar invalidând cererea formulată.
Invocarea în memoriul de recurs a art. 4 din Dictatul de la Viena din 30 august 1940 nu are legătură cu cauza.
Nici dispozițiile Legii nr. 204/1947 invocate pentru prima oară în recurs nu au relevanță în speță. Legea nr. 204/23 iunie 1947 pentru apărarea patrimoniului forestier, publicată în M.O. nr. 140 din 23 iunie 1947 și rectificată în M.O. 144/27 iunie 1947 conține dispoziții despre pădurile supuse regimului silvic, apărarea contra tăierilor neregulate, apărarea contra despăgubirilor, despăgubirile fiind interzise, apărarea contra fărâmițării pădurilor, apărarea contra incendiilor pădurilor, apărarea pădurilor contra infractorilor, paza pădurilor, asistența tehnică și controlul.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta H. D., domiciliată în B., . nr. 101/B jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2325/8.12.2014, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte Judecători Grefier
W. D. S. T. A., Ț. D. H. M.
Red.Ț.D./13.05.2015
Tred. M.H./ 15.05.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: V. F. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
