Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2549/307/2013
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 196/R
Ședința publică din 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Judecător M. C.
Grefier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul M. V. G. domiciliat în Valea Hotarului nr. 232, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 62/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ , având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 62/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis excepția invocată din oficiu de instanță, în cauză operând autoritatea de lucru judecat. S-a respins pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea contestatorului M. V. G. în contradictoriu cu intimații M. P. și M. M. având ca obiect contestație la executare. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub dosar nr._ din 01.10.2013, contestatorul M. V. G., a solicitat instanței să dispună anularea formelor de executare-proces verbal de sechestru din dosarul execuțional nr.39/2007 al executorului judecătoresc C. G. în contradictoriu cu intimații, M. P. și M. M..
În motivarea cererii s-a arătat că bunurile care fac obiectul executării îi aparțin.
Intimații P. M. și P. I. prin întâmpinarea depusă (f. 15) au solicitat respingerea contestației ca nejustificată, cu precizarea că în dosar_ contestatorii au mai formulat o contestație la executare care a fost respinsă. Solicită judecarea în lipsă.
În vederea soluționării cererii formulate, s-a atașat dosarul execuțional nr. 39 /2007, în baza căruia a început executarea silită.
Judecata a fost suspendată la 23.01.2014 în temeiul art. 244 pct 1 C.p.c., până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Maramureș, investit cu soluționarea recursului. La 04.09.2014 instanța repune cauza pe rol, la solicitarea contestatorului care invocă soluționarea dosarului nr._, și atașează copie după Decizia Civilă nr. 188/R/09.04.2014. Instanța a dispus atașarea dosarului nr._ . (f. 40).
La termenul de judecată din 08.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în raport de conținutul dosarului nr._ și al dosarului execuțional de unde reiese că s-a mai purtat un litigiu având ca obiect contestație la executare, referitor la actele de sechestrare a bunurilor, din dosar execuțional nr. 39 /2007.
Din actele de la dosar instanța de fond a reținut următoarele prin sentința civilă nr. 1224 din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației s-a respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. M., ca fiind tardiv introdusă, împotriva executării silite însăși din dosar execuțional nr._, al Biroului Executorului Judecătoresc C. G.. Contestatorii au atașat cererii lor și un proces verbal de sechestru bunuri, respectiv bolțari, și 2 cai, act întocmit în dosarul execuțional 39/2008.
Conform dispozițiilor art. 411 alin. 4 C.p.c., pentru bunurile sechestrate asigurător, nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat, să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate. Prin urmare, procesul verbal atașat de contestator în prezenta cauză, nu reprezintă un act nou de executare silită efectuat în cauză ci o verificare a existenței bunurilor cu privire la care s-a dispus înființarea sechestrului prin procesul verbal de la data de 21.03.2013. Aceasta este și mențiunea expresă, reținută olograf de executorul judecătoresc la data de 26.09.2013 (f. 3) unde menționează că: ,, se constată că la fața locului există cantitatea de cărămidă menționată în procesul verbal din 21.03.2013’’.
Prin sentința civilă nr. 1224 din dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a reținut ca fiind tardivă contestația la executare împotriva executării silite înseși, deci formulată împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional până la acel moment. În dosarul execuțional 39/2008 care a făcut obiectul contestației la executare din dosar nr._, se aflau printre altele, și actele de executare constând în proces verbal de sechestru încheiat la 21.03.2013 respectiv verificarea bunurilor sechestrate de la data de 26.09.2013. Întrucât s-a constatat tardivitatea formulării contestației la executare formulate în cauza_, sancțiunea este că executarea silită însăși din dosar execuțional 39/2008, efectuată până la data pronunțării sentinței civile nr. 1224 din dosar nr._, urmează să-și producă efectele.
Instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încât instanța a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu. Instanța a avut în vedere că autoritatea lucrului judecat, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre. Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni
În cauză scopul urmărit de contestator îl constituie anularea procesului verbal de verificare a bunurilor sechestrate în dosar execuțional nr. 39/2008, bunuri sechestrate prin procesul verbal încheiat în același dosar execuțional nr. 39/2008 la data de 21.03.2013. Însă, acest proces verbal, act de executare efectuat în dosar execuțional nr. 39/2008 la data de 21.03.2013, nu a fost contestat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 401 C.p.c.
Totodată, exigențele art. 401 alin. 2 C.p.c. dispun pentru cazul contestatorului terță persoană, care invocă un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, că acesta poate introduce contestație la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. Contestatorul are în continuare posibilitatea de a formula contestație la executare, în termen de 15 zile de la efectuarea vănzârii ori de la data predării silite a bunurlor sechestrate prin procesul verbal de sechestru din 21.03.2013, din dosar execuțional 39/2008. Instanța a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește efectele procesului verbal de sechestru din 21.03.2013, urmare a respingerii contestației la executare împotriva executării silite însăși, pornită în dosar execuțional nr. 39/2008, avându-se în vedere că în prezenta cauză se solicită anularea procesului verbal întocmit în același dosar execuțional 39/2008 la data de 26.09.2013 cu titlu de verificare a existenței bunurilor sechestrate inițial.
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Pentru toate cele în precedent expuse, instanța a admis excepția invocată, dispunând conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr. 62/15.01.2015, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a declarat apel, recalificat drept recurs în baza art. 84 și art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, recurentul contestator M. V. G., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Contestatorul a arătat în motivele de recurs că nu are calitatea de debitor în dosarul execuțional nr. 39/2008 al executorului judecătoresc B. P..
Contestatorul învederează instanței de recurs că nu datorează nicio sumă de bani, datoria la care se referă dosarul execuțional vizându-i pe părinții săi, M. V. și M. M..
Contestatorul învederează instanței de recurs că nu acesta a fost parte în proces cu creditorii din dosarul execuțional nr. 39/2008 al executorului judecătoresc B. P., respectiv M. P. și M. M., însă bunurile puse sub sechestru sunt bunurile contestatorului, cumpărate de către contestator, aspect pe care contestatorul dorește să-l dovedească cu martorii M. P. și V. M. ale căror domicilii le indică în calea de atac. Contestatorul învederează instanței de recurs că în procesul finalizat cu hotărârea – titlu executoriu ce se execută în dosarul execuțional mai sus amintit au fost părți tatăl și mama contestatorului, respectiv M. V. și M. M. și nu contestatorul. Acesta arată că depune la dosar adresa executorului judecătoresc B. P. prin care se specifică împrejurarea compensării creanțelor conform procesului verbal de compensare din data de 25.08.2008.
Contestatorul arată că nu el este obligat la plată în titlul executoriu, fiind executat fără niciun temei legal.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimații au învederat instanței de recurs că, în opinia acestora, în mod corect a constatat prima instanță existența autorității de lucru judecat și a respins contestația la executare pentru existența autorității de lucru judecat.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
La dosar au fopst depuse note de ședință, concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 62/15.01.2015 a Judeăctoriei Sighetu Marmației, pe baza motivelor de recurs formulate, a susținerilor părților și în considerarea dispozițiilor legale incidente, a dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce succed:
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat, pusă în discuție din oficiu și în mod greșit a soluționat cauza pe această excepție și nu a cercetat fondul cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, care arată că, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, se pronunță casarea hotărârii, instanța de recurs, după casare, trimițând cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. În cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ).
Daca in manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ extinctiv, de natura sa oprească a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci cand acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ.. in relația dintre parti, aceasta prezumție are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia sa se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În speță nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a se reține, conform art. 1201 cod civil 1864 și art. 166 Cod procedură civilă 1865, excepția procesuală a autorității de lucru judecat.
Debitorii la care se referă dosarul execuțional nr. 39/2008 sunt părinții contestatorului.
Contestatorul nu a fost parte în procesul finalizat cu hotărârea ce reprezintă titlul executoriu ce a fost pus în executare în dosarul execuțional arătat, nu a fost parte nici în dosarul la care se raportează instanța atunci când analizează excepția autorității de lucru judecat.
Prima instanță nu a observat că nu există nici identitate de părți și nici identitate de obiect și cauză între dosarul de față și dosarul la care se raportează atunci când analizează excepția autorității de lcuru judecat, în prezentul dosar, contestatorul atacă cu contestație la executare procesul verbal de executare silită arătat, învederând instanței că executorul judecătoresc execută bunurile personale ale contestatorului, care arată că nu are calitatea de debitor în dosarul execuțional nr. 39/2008, însă bunurile puse sub sechestru sunt bunurile sale proprii.
În mod greșit prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat, fiind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 teza I coroborat cu art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza în rejudecare, pentru soluționarea pe fond a pricinii, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul M. V. G., domiciliat în Sighetu Marmației, .. 232, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 62/15.01.2015, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Sighetu Marmației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
D. Ț. P. M. B. C. M. S. A.
Red.DȚ/25.06.2015
Tred. A.S/26.06.2015 -2 ex
Judecător la fond: C. R. G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
