Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 11100/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
Decizia civilă nr. 78/A
Ședința publică din 05.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de reclamantul T. Vasile cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. „F. și Asociații” din Baia M., ./23, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 8818 din 10.09.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 26.02.2015 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
Tribunalul
Deliberând asupra apelului declarat de T. V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8818 pronunțată la data de 10 septembrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâta S. I., fiind admisă în parte și acțiunea civilă formulată de reclamanta S. I. în contradictoriu cu pârâtul T. V. și în consecință s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorilor T. C. A. născut la data de 12.06.2004 și T. C. T. născută la data de 07.01.2008 să fie exercitată împreună de ambii părinți, s-a stabilit la pârâta reclamantă S. I., domiciliul minorului T. C. A. născut la data de 12.06.2004 și s-a stabilit în favoarea reclamantului pârât T. V. un program de vizitare a minorei T. C. T. pentru jumătate din vacanța de vară cu posibilitatea deplasării minorei la reședința reclamantului-pârât din Italia pentru România-Ungaria-Slovenia-Italia cu mijloc de transport terestru sau cu avionul pe ruta România-Italia.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta-reclamantă S. I. să prezinte reclamantului-pârât T. V. o copie de pe certificatul de naștere al minorei T. C. T. și s-a stabilit în sarcina reclamantului pârât T. V. pe seama minorilor o pensie de întreținere, respectiv 150 lei lunar pentru C. A. și 100 lei lunar pentru C. T., sumele arătate urmând să fie achitate începând cu data de 21.09.2012 până la majorat sau noi dispozițiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că are în vedere voința minorului C. A., concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, declarațiile martorilor audiați care confirmă faptul că reclamanta, pârâtă S. I., asigură minorilor condiții morale pentru creștere și educare și desigur faptul că amintita, mama a fost cea care s-a ocupat neîntrerupt de creșterea și educarea copiilor de la nașterea acestora instanța urmează să dispună stabilirea la mamă a domiciliului minorului C. A., apreciind totodată raportat la cele enunțate că nu este oportună separarea fraților.
În condițiile în care amândoi părinții sunt disponibili, cointeresați de buna creștere și educare a minorilor nu se impune, neexistând motive temeinice, încuviințarea exercitării exclusive de către reclamanta-pârâtă a autorității părintești exclusive asupra minorului C. A..
per a contrario, părțile urmează să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorului C. A. cât și asupra minorei C. T. pentru aceleași considerente.
În interesul minorei și în respectarea dreptului reclamantului T. V. instanța a încuviințat programul de vizită pentru minora C. T. cu preluarea acesteia de la mamă și deplasarea ei în Italia rutier pe ruta indicată de reclamant sau cu avionul pentru jumătate din perioada vacanței de vară a minorei potrivit înțelegerii părților. S-a considerat că deplasarea pentru toată perioada de vară (așa cum s-a solicitat) contravine interesului minorei și dreptului, de data aceasta al pârâtei-reclamante de a avea legături personale cu minora inclusiv în perioada vacanței de vară.
În sarcina reclamantului T. V. raportat la venitul minim pe economie s-a stabilit în favoarea minorilor, diferențiat, o pensie de întreținere în cuantumul mai jos arătat începând cu data de 21.09.2012 (data înregistrării acțiunii sub dosar nr._/182/2012) până la majorat sau noi dispozițiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat în apel T. V., acesta arătând că solicită în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se stabili domiciliul minorului T. C. A. la reclamantul T. V. în Italia, Provincia di Avellino,Comune di Rotondi, Via Torricelli di Sotto nr. 2, iar domiciliul minorei T. C. T. la pârâtă, în Coltău nr. 299 jud. Maramureș. De asemenea, s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei T. C. T. pe durata vacanței de vară în intervalul15 iunie-10 septembrie cu posibilitatea deplasării minorei la reședința reclamantului din Italia, pe ruta România-Ungaria-Slovenia-Italia cu mijloc de transport terestru sau cu avionul pe ruta România-Italia.
În privința cheltuielilor de întreținere s-a solicitat compensarea obligațiilor stabilite în sarcina fiecărui părinte.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este greșită deoarece în privința primului capăt de cerere motivarea instanței de fond este una sumară, nu rezultă care au fost motivele care au determinat admiterea cererii reconvenționale. Deși s-a menționat că se are în vedere voința minorului C. A., o astfel de voință nu a fost exprimată.
Pe de altă parte s-a susținut în memoriul depus că instanța a făcut referire la ancheta socială efectuată în cauză. Din cuprinsul soluției pronunțate s-a arătat că ancheta avută în vedere este aceea întocmită de Primăria Coltău, însă Judecătoria nu a motivat soluția de a înlătura ancheta socială efectuată de autoritățile din Italia.
Nici referirea la declarațiile martorilor audiați nu a fost motivată. Astfel, deși instanța avea obligația de a motiva de ce a înlăturat declarațiile martorului reclamantului nu a făcut acest lucru.
Reținând considerentele arătate anterior, reclamantul a susținut că soluția instanței de fond este nemotivată, astfel că aceasta este lovită de nulitate, potrivit art. 261 alin. 1 C.proc.civ.. În sprijinul acestei susțineri, reclamantul a invocat deciziile nr. 53/2000 a CSJ, respectiv 2079/2000 a CSJ, precum și considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Albina împotriva României.
Sub un alt aspect, apelantul T. V. a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării de a se stabili domiciliul copilului T. C. T. la mamă, astfel că în privința acestei solicitări se poate reține că nu s-a intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelantul a susținut că se impune audierea copilului pentru ca acesta să își exprime în mod direct opțiunea legată de părintele cu care acesta dorește să rămână. Deși s-a solicitat efectuarea unei comisii rogatorii în Italia, instanța a respins această solicitare.
În privința modificării sentinței atacate s-a susținut că în vara anului 2012, reclamantul s-a dus pe minorul T. C. A. în Italia urmând ca acesta să-și petreacă vacanța de vară cu reclamantul T. V.. Spre sfârșitul vacanței, copilul a arătat că nu mai dorește să se întoarcă în România, refuzând întoarcerea în țară. Din discuțiile cu copilul, tatăl a arătat că mama nu realizează venituri, câștigurile se realizează din transporturile efectuate de tatăl vitreg, susținându-se că acesta îi aplica copilului corecții fizice.
În ceea ce privește domiciliul copilului s-a susținut că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere condițiile materiale și morale pe care le oferă fiecare dintre părinți. De asemenea, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că în Italia, copilul urmează o formă de școlarizare, vorbind în mod fluent limba italiană, este ajutat la lecții de soția numitului Marcheze Luigi angajatorul pârâtului, acesta fiind învățătoare.
Condițiile locative de la domiciliul tatălui sunt superioare condițiilor de locuit din Coltău, aspect ce poate fi reținut din cuprinsul anchetelor sociale efectuate în dosar. În timpul verificărilor efectuate la locuința reclamantului copilul a arătat că nu dorește să se întoarcă în România.
Apelantul a mai susținut că în prezent pârâta nu mai locuiește cu soțul său S. A., ci în concubinaj în județul A., T. C. T. fiind lăsată în grija bunicilor materni. Acest fapt face dovada instabilității emoționale a mamei, iar tatăl dorește să se implice efectiv în creșterea și educarea minorului C. A., iar nu doar declarativ, astfel cum face mama.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului respectării interesului superior al copilului, potrivit art. 2 din Legea 272/2004. În apel s-a depus raportul psihologic efectuat în Italia de un psiholog clinician expert în psihologie judiciară, din cuprinsul căruia se poate reține că în măsura în care s-ar realiza întreruperea relațiilor dintre tată și copil, acesta din urmă ar putea suferi traume puternice de natură psihologică.
În ceea ce privește solicitarea de a se stabili un program de vizitare în favoarea reclamantului, pentru copilul T. C. T., s-a susținut că solicitarea formulată vizează faptul că perioada solicitată-3 luni reprezintă o perioadă rezonabilă pentru exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul. Instanța a reținut faptul că programul de vizitare urmează să se realizeze potrivit înțelegerii părților, însă o astfel de înțelegere nu există.
Apelantul a mai solicitat instanței să dispună, în măsura în care se va stabili domiciliul minorului T. C. la tată, iar domiciliul minorei T. C. la mamă, instanța să dispună compensarea cheltuielilor întreținere stabilite în sarcina ambilor părinți.
Prin înscrisul depus la fila 27 din dosar, apelantul T. V., având în vedere calificarea căii de atac în prezenta cauză-respectiv apelul, a arătat că solicită schimbarea sentinței atacate în sensul arătat, iar motivele de apel sunt expuse în motivele de recurs inițial depuse la dosarul cauzei.
Instanța a administrat în apel proba testimonială și a dispus efectuarea comisiei rogatorii în Italia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr._, reclamantul T. V. a solicitat instanței de judecată să dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorii T. C. A. născut la data de 12 iunie 2004 și T. C. T. născută la data de 07.01.2008, de către ambii părinți, domiciliul minorului T. C. A. urmând să fie stabilit la tată, iar domiciliul minorei T. C. T. la mamă, urmând ca reclamantul să beneficieze de programul de vizitare pe întreaga perioadă a vacanței de vară cu posibilitatea deplasării copilului în Italia.
La data de 21 septembrie 2012 S. I. a formulat cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat în contradictoriu cu T. V., stabilirea exercitării autorității părintești exclusiv de către reclamanta S. I. pentru copilul T. C. A. și stabilirea domiciliului minorului T. C. A. la reclamantă. Cererea a fost înregistrată sub nr. de dosar_/182/2012 dosar care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Baia M..
Prin Încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2012, Judecătoria Baia M. a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr._/182/2012 la dosarul nr._ .
Astfel, se constată că obiectul prezentului dosar, urmare a conexării celor două cereri, îl constituie solicitarea reclamantului T. V. de a se dispune cu privire la exercitarea autorității părintești în privința copiilor T. C. A. și T. C.-T. (pentru T. C. A., reclamantul a solicitat ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată de ambii părinți, iar reclamanta S. I. a solicitat ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată exclusiv T. C. A.), stabilirea domiciliului copiilor (doar pentru T. C. A. au solicitat ambele părți stabilirea domiciliului).
De asemenea, reclamantul T. V. a solicitat stabilirea în favoarea sa a modului în care acesta poate avea legături personale cu copilul T. C. T..
Prin apelul declarat, soluția instanței de judecată prin care s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești pentru cei doi copii ai părților, în comun de către ambii părinți nu a fost criticată, astfel că această dispoziție a devenit irevocabilă.
Apelantul T. V. a criticat soluția Judecătoriei Baia M. sub aspectul dispoziției privind modul de stabilire a domiciliului copilului T. C. A., a modului în care reclamantului i s-a stabilit modul de a avea legături personale cu T. C. T. și cu privire la compensarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea fiecăruia dintre copii și în sarcina celor doi părinți.
În privința capătului de cerere având ca obiect stabilirea domiciliului copilului T. C. A., instanța reține că apelul formulat este fondat. Se constată că T. C. A. este fiul lui T. V. și Kalman (în prezent) I., fiind născut la data de 12 iunie 2004 în Baia M.. Copia certificatului de naștere se află la fila 8 din dosarul Judecătoriei Baia M..
Cu acordul mamei, copilul C. A. s-a deplasat împreună cu T. V. în Italia pe ruta România-Ungaria-Slovenia-Italia. Declarația autentificată sub nr. 2983 din data de 3 iulie 2012 de BNPA C.-Stoicaa fost depusă la fila 8 din dosarul nr._/182/2012, dosar conexat la prezentul dosar.
Potrivit mențiunilor din cuprinsul respectivului înscris, intimata S. I. și-a dat acordul ca deplasarea arătată să se realizeze pentru perioada 03.07._13.
La data de 10 septembrie 2012, prin declarația autentificată sub nr. 1412 a BNP P. B. M. (f.9 din dosarul conexat), mama a arătat că începând cu data autentificării declarației își revocă acordul dat pentru deplasarea copilului T. C. A. în Italia.
La momentul la care mama a revocat acordul deplasării copilului pe relația România-Italia, dus-întors, C. A. se afla în Italia împreună cu tatăl său.
La momentul soluționării prezentului apel copilul C. A. se află în Italia, împreună cu tatăl său, reclamantul-apelant T. V.. Tatăl copilului s-a ocupat de creșterea și educarea acestuia începând cu data la care a părăsit România, respectiv luna iulie 2012.
Analizând raportul de anchetă socială efectuat în cauză prin mijlocirea instanțelor italiene (f.106 din dosarul Judecătoriei Baia M.), se constată că familia tatălui locuiește într-o locuință modestă, situată în Rotondi, C. A. are camera sa. Veniturile tatălui, obținute în baza unui contract de muncă legal încheiat, sunt de aproximativ 800-1000 euro lunar.
În ceea ce privește creșterea și educarea copilului se reține că T. C. A. frecventează regulat cursurile școlare, are rezultate bune, profesorii caracterizându-l drept un copil integrat perfect în colectivul clasei.
Instanța a mai reținut din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză faptul că tatăl copilului și actuala sa soție reprezintă un punct de referință semnificativ pentru C. A., iar situația de fapt avută în vedere de reprezentanții Primăriei Rotondi s-a considerat că nu aduce prejudicii care ar putea compromite creșterea armonioasă a copilului.
În fața instanței în apel s-a depus evaluarea psihologică a copilului T. C. A. (traducerea se află la fila 15 din prezentul dosar). Din analiza concluziilor acestui înscris se reține că mediul familial și social în care crește și este educat copilul C. A. este unul adecvat dezvoltării sale, iar măsura întreruperii acestor legături ar putea duce la traume de natură psihologică.
Din procesul-verbal privind audierea copilului, audiere realizată prin comisia rogatorie efectuată în cauză (traducerea se află la fila 86 din prezentul dosar), se constată că a fost bucuros să plece împreună cu tatăl său în Italia cu 2 ani în urmă. Păstrează legătura cu mama, iar cu sora nu vorbește deoarece acesta vorbește doar o limbă pe care C. A. nu o cunoaște.
Din declarația martorului Marchese Luigi (fila 76 din dosarul Judecătoriei Baia M.), instanța reține că reclamantul-apelant T. V. este angajat al societății comerciale administrate de martor. T. C. A. se bucură de o situație familială care facilitează creșterea, educarea și dezvoltarea copilului. Copilul s-a integrat și s-a obișnuit cu noua situație creată și din discuțiile pe care martorul a arătat că le-a avut cu copilul, acesta nu dorește să revină în România.
În ceea ce privește situația mamei, instanța reține că în perioada 2004-2012, mama, ajutată de bunicii materni s-a ocupat de creșterea și educarea copilului. Familia mamei locuiește împreună cu părinții săi într-un imobil compus din 2 camere, racordat la rețeaua de electricitate, beneficiind de apă curentă și instalații de încălzire. Veniturile mamei, astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială efectuat în cauză (f.35-38 din dosarul Judecătoriei) este de 231 lei-venitul minim garantat și suma de 84 lei-alocația copiilor.
Instanța a administrat și proba testimonială, fiind audiați martorii B. A.-sora reclamantului-apelant și Țînța C. V. (f.46 și 57 și ulterior reaudiat în fața instanței de apel fila 91), respectiv martora Banto V. (f.149 din dosarul Judecătoriei Baia M.).
Declarațiile acestor martori confirmă faptul că anterior anului 2012, mama s-a ocupat de creșterea și educarea celor doi copii, asigurându-le cele necesare traiului. De asemenea, se reține că la acest moment mama locuiește la A., având o relație de concubinaj și a dus-o și pe C.-T. în județul A. (f.149 declarația martorei Banto V. persoană care locuiește în aceeași localitate cu S. I.).
Având în vedere starea de fapt reținută anterior, instanța consideră că la acest moment este în interesul superior al copilului T. C. A. să locuiască în Italia împreună cu familia tatălui, împreună cu sora sa mai mică (copilul rezultat din noua căsătorie a tatălui).
Potrivit art. 496 C.civ., locuința copilului se stabilește de comun acord de părinții săi, iar în caz de neînțelegere între părinți, locuința copilului se stabilește de instanță . În privința copilului T. C. T. părinții au fost de acord ca locuința acesteia să fie la mamă. Părinții nu s-au înțeles în privința copilului T. C. A., astfel că potrivit alin. 3 al articolului arătat, instanța urmează să stabilească cu respectarea principiului reglementat de art. 2 din Legea 272/2004 locuința copilului.
Se consideră că tatăl beneficiază de condiții locative superioare condițiilor de care beneficiază mama. Veniturile realizate de tată sunt mai mari decât cele obținute de mamă. Cu toate acestea, aspectele financiare nu vor fi considerate de instanță ca fiind decisive pentru a stabili locuința copilului. Instanța nu va avea în vedere faptul că de aproximativ 2 ani și jumătate T. V. se ocupă, exclusiv de creșterea și educarea copilului, deoarece potrivit probelor administrate acest fapt se datorează propriei sale fapte, mama-S. I. nefiind de acord cu situația creată.
Se reține că la acest moment copilul beneficiază de condițiile necesare creșterii și educării normale, bucurându-se de un mediu familial stabil. În schimb mama, potrivit declarației martorei propuse chiar de ea-Banto V. nu mai locuiește cu soțul său, fiind implicată într-o altă relație, părăsind localitatea de domiciliul-Coltău și plecând împreună cu copilul C.-T. în județul A.. Condițiile de care beneficiază S. I. în județul A. nu sunt cunoscute instanței.
Reținând considerentele expuse anterior se consideră, chiar dacă nu este în acord cu dorința mamei, faptul că la acest moment interesul superior al copilului este acela de a se stabili locuința copilului T. C. A. la tată în Italia, Provincia di Avelino, Comune di Rotondi, Via Torricelli di Sotto nr. 2., sens în care va fi schimbată sentința atacată.
Corelativ acestei soluții, instanța va respinge solicitarea mamei, intimata S. I. având ca obiect stabilirea locuinței copilului T. C. A. la acesta, în Coltău nr. 299 jud. Maramureș.
Având în vedere soluția menționată anterior instanța constată că tatăl urmează să se ocupe de creșterea și educarea copilului, asigurând întreținerea acestuia în natură. Din acest punct de vedere, constatând că locuința copilului va fi stabilit la tată, dispoziția Judecătoriei privind obligarea tatălui de a achita o anumită sumă cu titlu de contribuție financiară pentru întreținerea copilului T. C. A. a devenit fără obiect, deoarece acesta contribuie la creșterea și întreținerea copilului în natură. Astfel această dispoziție va fi înlăturată.
În privința pensiei de întreținere instanța va stabili în sarcina mamei, acesta în acord cu prevederile art. 529 C.civ., cu raportare la prevederile art. 530 C.civ., obligația de a achita în favoarea copilului T. C. A. suma de 100 lei cu titlu de pensie de întreținere. Instanța a avut în vedere că mama nu lucrează, deși are posibilitatea de a munci, precum și faptul că mai are un copil în întreținere.
În privința solicitării de a se dispune compensarea sumelor stabilite cu titlu de pensie de întreținere se constată că o astfel de solicitare a fost formulată prin memoriul de apel, astfel că fiind o cerere nouă formulată în apel acesta este considerată inadmisibilă, instanța nu se va pronunța asupra acesteia.
În privința programului stabilit de Judecătoria Baia M. pentru ca apelantul să aibă legături personale cu copilul, se consideră critica formulată de apelant nefondată. Instanța apreciază că la acest moment, în condițiile în care din susținerile copilului C. A., sora sa vorbește o limbă pe care nu o înțelege, faptul că nu a locuit împreună cu apelantul niciodată, nu s-a întâlnit cu acesta în ultimii 3 ani, programul stabilit de instanță este unul care respectă principiul interesului superior al copilului. Astfel, în privința acestei soluții, instanța urmează să mențină hotărârea atacată.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art. 296 C.proc.civ. urmează să admită apelul declarat de T. V., sentința atacată fiind schimbată în parte potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul, astfel cum a fost recalificat, declarat de T. V. cu reședința în Italia Provincia di Avelino, Comune di Rotondi, Via Torricelli di Sotto nr. 2 li cu domiciliul procesual ales la SCPA „F. și Asociații” din Baia M. ./23 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 8818 pronunțate la data de 11 septembrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că:
Stabilește domiciliul copilului T. C. A. născut la data de 12 iunie 2004 în Baia M., la apelantul T. V..
Obligă intimata S. I. (fostă Kalman), la plata sumei de 100 lei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului T. C. A. născut la data de 12 iunie 2004 în Baia M..
Respinge cererea formulată de S. I. având ca obiect stabilirea domiciliului copilului T. C. A. născut la data de 12 iunie 2004 în Baia M., la S. I..
Înlătură dispoziția privind obligația reclamantului T. V. de a achita pensia de întreținere în favoarea copilului T. C. A. născut la data de 12 iunie 2004 în Baia M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
P. M. B. G. B. M. C.
Red./dact./M.B.P./15.06.2015
..2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
