Ordin de protecţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 11686/182/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ cod operator 4204

DECIZIE CIVILĂ Nr. 16/A

Ședința publică din 30 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. B. P.

Judecător: D. Ț.

Grefier: S. A.

Ministerul Public reprezentat prin procuror O. T.

de la P. de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelantul L. F. DEDIȘOR domiciliat în comuna Satulung . jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în Baia M. . . la Cabinet de avocat C. S., împotriva sentinței civile nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat C. S., se prezintă intimata L. G. L. personal și asistată de avocat P. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în vedere reprezentanților părților să facă dovada calității lor de reprezentanți.

Reprezentantul apelantului, avocat C. S. depune la dosar împuternicire avocațială.

Reprezentanta intimatei, avocat E. P. arată că a omis să depună împuternicire avocațială dar intimata prezentă poate confirma personal că îi reprezintă interesele în cauză.

Intimata L. G. L. personal arată că dna avocat E. P. o reprezintă în prezenta cauză.

Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării apelului, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.

Reprezentantul apelantului, avocat C. S. depune la dosar factură fiscală nr._ din 27.11.2014 și arată că a comunicat apelul conform facturii la data de 27.11.2014, respectiv în termenul de 3 zile.

Reprezentanta intimatei, avocat E. P. arată că la momentul redactării întâmpinării nu cunoștea acest aspect dar, față de înscrisul depus de partea adversă, la acest termen de judecată, nu-și mai susține excepția invocată.

Reprezentanta Ministerului Public, dna procuror O. T. solicită a se lua act de renunțarea intimatei la excepția tardivității invocată în cauză.

Deliberând asupra excepției tardivității formulării apelului, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, instanța ia act de solicitările părților și constată că apelul a fost declarat în termen.

Instanța pune în discuție cererea de suspendare a executării sentinței atacate formulată de apelant.

Reprezentantul apelantului, avocat C. S. arată că înțelege să renunțe la acest capăt de cerere.

Întrebat fiind de către instanță, apelantul L. F. Dedișor personal arată că renunță la cererea de suspendare a executării sentinței atacate.

Reprezentanta intimatei, avocat E. P. solicită a se lua act de această solicitare.

Reprezentanta Ministerului Public, dna procuror O. T. arată că este de acord a se lua act de renunțarea apelantului la cererea de suspendare a executării sentinței atacate.

Deliberând asupra cererii de suspendare a executării sentinței atacate formulată de apelant, față de poziția părților și a reprezentantului Ministerului Public instanța ia act de renunțarea personală a apelantului la această cerere.

Instanța pune în discuție dacă părțile solicită administrarea altor probe.

Reprezentantul apelantului, avocat C. S. învederează instanței că nu solicită administrarea altor probe în prezenta cauză..

Reprezentanta intimatei, avocat E. P. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune. Depune chitanța nr. 335/20.01.2015 în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial. Arată că va depune împuternicirea avocațială până la momentul pronunțării hotărârii.

Reprezentanta Ministerului Public, dna procuror O. T. arată că nu formulează cereri în probațiune.

Instanța, în temeiul art. 258 raportat la prevederile art. 255 C.proc.civ., cu aplicarea prevederilor art. 482 C.proc.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, tribunalul deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Reprezentantul apelantului, avocat C. S. solicită admiterea apelului și desființarea sentinței emisă de instanța de fond. Arată că apelul vizează critici esențiale cu privire la sentința pronunțată de prima instanță respectiv a fost dată cu aplicarea greșită a legii în speță este vorba de art. 23 din Legea nr. 217/2003. Apreciază însă că niciodată intimata nu a fost supusă unor acte de agresiune fizică sau verbală din partea apelantului certurile dintre părți pornind de fapt de la neînțelegeri cu fiica cea mare a soților care a și formulat plângeri penale împotriva tatălui său pe motiv de agresiune. O altă critică vizează martorii audiați de instanța de fond care erau în grad de rudenie, dar legal au putut fi totuși audiați, însă apreciază că sunt declarații subiective și nu sunt în totalitate verosimile. Astfel, incendierea imobilului părților nu s-a făcut de apelant pentru că acesta tocmai se întorcea de la serviciu când incendiu era deja declanșat. Arată că nu sunt reale nici declarațiile martorei care susține că anul trecut apelantul ar fi bătut-o pe intimată în timp ce aceasta era gravidă cu unul dintre copii, în condițiile în care cel mai mic copil are patru ani. În ceea ce privește cele 9 plângeri penale despre care partea adversă face vorbire de fapt sunt doar două dar nici într-una dintre acestea nu s-a pornit urmărirea penală pentru acte de violență. Apreciază că această familie este despărțită în special de cei doi copii mai mari. Astfel și fiul mai mare a plecat de acasă și locuiește împreună cu prietena sa. S-a mai arătat că la un moment dat, fiica cea mare a intrat în conflict cu apelantul,iar în urma unei dispute verbale care s-a ajuns la acte de violență și emiterea unui certificat medico-legal, însă, apelantul regretă acest incident. S-a mai susținut că apelantul este cel care a plătit arenda aferentă terenului pe care se află locuința părților și dorește să cumpere acest teren pentru familie. În prezent apelantul locuiește la părinții săi dar dorește să i se restituie uneltele sale pentru a putea lucra și a obține banii necesare achiziționării terenului aflat în arendă.

Reprezentanta intimatei, avocat E. P. solicită în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să se respingă în totalitate apelul formulat și să se mențină sentința atacată ca temeinică și legală întrucât niciunul din motivele invocate de apelant nu pot fi primite, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar. Apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție în baza probatoriului administrat în cauză. Arată că în temeiul prevederilor art. 315 Cod procedură civilă părțile au fost de acord cu audierea martorilor, chiar și a celor aflați într-un grad prohibit, iar apelantul a fost prezent la audierea martorilor și nu s-a opus fiind de acord în mod tacit cu audierea acestora. Apreciază că susținerea apelantului cu privire la motivul promovării prezentei acțiuni nu este întemeiată. În fapt, părțile au împreună 8 copii, apelantul este o fire violentă și își exercită aceste violențe asupra intimatei de față cu copiii și chiar și asupra acestora. Arată că din probele administrate rezultă că apelantul a fost cel care a dat foc la casă într-o noapte când intimata era în casă împreună cu copiii. De asemenea, apelantul este un împătimit al jocurilor de noroc unde consumă banii familiei. Arată că fiica cea mare era adeseori nevoită să vină în saloanele de joc pentru a plăti datoria tatălui său. Arată că în cazul ultimei agresiuni din luna noiembrie intimata a solicitat ajutor de la organele de poliție, iar apelantul a fost internat la Sighet pentru câteva zile. Apreciază că motivul pentru promovarea acțiunii a fost tocmai pentru protecția fizică și psihică a intimatei. În ceea ce privește contractul de arendă și uneltele de care apelantul ar avea nevoie sunt aspecte care nu au fost invocate prin motivele de apel. Apreciază că, în realitate, apelantul își dorește acele unelte pentru a le înstrăina așa cum a făcut și cu nenumărate bunuri ale familiei respectiv animale și alte unelte, bani pe care apoi i-a jucat la jocurile de noroc. Arată că intimata a încercat să stea de vorbă cu apelantul însă nu există posibilitatea unei împăcări. Pentru motivele arătate solicită respingerea apelului.

Reprezentanta Ministerului Public, dna. procuror O. T. solicită, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. ca fiind legală și temeinică. Arată că din probatoriul administrat s-au confirmat agresiunile față de intimată și copii care sunt victime în sensul legii fiind aplicabile în cauză prevederile art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 217/2003 existând pericolul de agresiune asupra intimatei pentru ca aceasta să solicite un ordin de protecție. Martorii Konya M. și Konya A. au arătat că apelantul este violent cu soția și copiii, este pasionat de jocuri de noroc, a avut loc un incident între părți și a intervenit poliția iar apelantul a fost internat la Sighet. De asemenea, martorii au mai arătat că apelantul și-a alungat de acasă copiii mai mari amenințând că îi va alunga ulterior și pe ceilalți copii. Susținerile intimatei sunt confirmate și de certificatele medico-legale depuse la dosar iar în cele două dosare penale nr. 1447/P/2014 la data de 11.07.2014 în baza art. 193 alin. 1 și 199 cod penal precum și în dosarul nr. 3271/P/2014 la data de 29.08.2014 urmare a plângerilor făcute de L. G. L. s-a început urmărirea penală față de apelant. Față de cele arătate apreciază că în mod corect prima instanță a admis cererea reclamantei.

În replică, reprezentantul apelantului, avocat C. S. arată că în cauză nu s-a făcut dovada că au fost agresați copiii părților, iar în privința jocurilor de noroc practicate de apelant s-a arătat că nu poate fi avută în vedere susținerea că datorită acestora apelantul este agresiv cu familia sa.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil declarat,constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta L. G. L. în contradictoriu cu pârâtul L. F. Dedișor și în temeiul prevederilor art. 23 din Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, s-a dispus emiterea prezentului ordin de protecție în favoarea reclamantei, conținând următoarele obligații/interdicții în sarcina pârâtului:

-să păstreze o distanță minimă de 50 m de reclamantă, de locuința/reședința ei, respectiv față de copiii acesteia;

-să se abțină de la contactarea reclamantei și a copiilor în orice mod, inclusiv telefonic, corespondență, etc;

-evacuarea temporară a pârâtului din locuința conjugală situată în ., .,

-să urmeze pârâtul ședințe de consiliere psihologică.

Această hotărâre este executorie de îndată, fără somație sau trecerea unui termen și s-a comunicat organelor de poliție de la domiciliul părților, în scopul verificării respectării sale, fiind valabilă timp de 3 luni începând cu data pronunțării.

Încălcarea obligațiilor/interdicțiilor din prezenta hotărâre constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

S-a dispus plata sumei de 300 lei în favoarea d-lui avocat P. C. din cadrul Baroului Maramureș din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că potrivit prevederilor art. 23 din Legea 217/2012, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una din următoarele măsuri – obligații sau interdicții: a)evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială respectiv obligarea agresorului să urmeze ședințe de consiliere psihologică/psihoterapie.

Durata măsurilor nu poate depăși 6 luni.

În accepțiunea actului normativ arătat, persoana vizată de actele de violență are „calitatea” de victimă iar violența exercitată asupra sa poate fi reprezentată de orice acțiune intenționată sau înadins intenționată manifestată fizic/verbal de un membru al aceleiași familii ce provoacă/ poate provoca prejudicii, suferințe fizice/psihice, emoționale inclusiv amenințarea cu asemenea acte (art. 3,4 din Legea 217/2003). Agresori, în sensul legii pot fi: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.

Cererea de emitere a ordinului de protecție s-a considerat că este întemeiată întrucât reclamanta a făcut dovada faptului că ea și copiii săi sunt „victime” ale pârâtului în sensul legii, respectiv că în ceea ce îi privește există o stare de pericol ce justifică emiterea ordinului împotriva actualului soț.

Situația în care pârâtul a exercitat violențe fizice și psihice împotriva reclamantei și a copiilor cu care locuiește, s-a considerat că a fost confirmată de probațiunea administrată în cauză.

Acuzele reclamantei s-a arătat că sunt confirmate și de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune (certificat medico-legal/proces verbal de contravenție) ce atestă că în cursul anului trecut pârâtul a fost violent cu aceasta și a exercitat acte de amenințare a membrilor familiei, însă eventuala vinovăție a pârâtului urmează a fi analizată în dosarele penale în care acesta este cercetat și în care, potrivit susținerilor pârâtului, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.

Martorii Konya M. și Konya A., audiați în ședința din data de 21.11.2014, au învederat că pârâtul este o persoană violentă cu soția și copiii săi, că anul trecut, după ce a amenințat că va da foc locuinței familiei a procedat în consecință, în timp ce copiii săi se aflau în imobil, la miezul nopții, că împotriva sa au fost formulate 9 plângeri penale de către reclamantă și fiica cea mare, că pârâtul este consumator de băuturi alcoolice, pasionat de jocuri de noroc, că acesta, în cursul anului trecut a bătut-o pe reclamantă și a desfigurat-o în timp ce era însărcinată cu unul dintre copiii, că în cursul anului curent acesta a fost internat la secția de psihiatrie a spitalului din Sighetu Marmatiei după ce a fost violent cu soția pe fondul consumului de alcool, organele de poliție fiind nevoite a interveni. Martorii au învederat că pârâtul a formulat amenințări inclusiv în privința lor și că și-a alungat de acasă copiii mai mari, amenințând că și ceilalți copii, după ce vor ajunge la majorat, vor fi dați afară din casă.

Relația dificilă cu fiica cea mare a fost recunoscută de către pârât în ședința publică din 21.11.2014, însă acesta a învederat că fiica sa este dificilă și formulează sesizări neîntemeiate în ceea ce-l privește.

Martorii propuși de către pârât, G. L. și F. V., au arătat în ședința din 24.11.2014, că au auzit vecinii vorbind despre faptul că pârâtul ar fi violent cu soția și familia sa, însă au apreciat că situația de fapt nu este aceasta având în vedere că îl cunosc de mult timp. Declarațiile acestora sunt însă contradictorii, inițial aceștia arată că familia părților este una liniștită, că cei doi soți se înțeleg bine, ulterior învederează că au auzit de la vecini că între aceștia există probleme, că pârâtul ar fi violent, că pârâtul nu consumă băuturi alcoolice, fiind un bun gospodar, ulterior se apreciază că acesta a fost internat la Sighetu Marmației probabil pentru că a băut prea mult și nu s-a putut controla. Din aceste motive, instanța le-a înlăturat ca subiective și parțial neverosimile.

Coroborând probațiunea administrată mai sus, instanța a reținut că apărările formulate de reclamantă, se conturează a se fi produs în modalitatea indicată prin acțiunea introductivă de instanță.

Toate acestea au confirmat susținerile reclamantei conform cărora pârâtul creează o stare de pericol pentru ea și pentru copiii săi care au asistat la episoade conflictuale ce pot cauza traume de natură psihică greu de anticipat la acest moment, care datează de cel puțin de 1 an și care impune aplicarea măsurilor prevăzute de art. 23 alin. 1 solicitate de către reclamantă respectiv alin. 3 din Legea 217/2003 pe o durată de 3 luni, doar astfel, putând fi înlăturată starea de pericol continuă în care se găsesc reclamanta și copiii săi. În privința aplicării dispozițiilor alin. 3 din actul normativ sus-menționat, instanța reține că textul art. 23 permite aplicarea măsurii de obligare la tratament/consiliere psihologică/psihiatrică și din oficiu, dacă datele cauzei o impun, iar în cauza de față, comportamentul pârâtului, conținutul plângerilor penale, determină instanța l-a obligat pe pârât în consecință.

În acest context, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legii pentru admiterea în parte a solicitării, conform dispozitivului hotărârii. Instanța va dispune astfel, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 50 m de reclamantă, de locuința/reședința ei, respectiv față de copiii acesteia (distanță apreciată ca rezonabilă față de împrejurările faptei/localitatea de domiciliu a părților, față de cea de 200 m solicitată ce este apreciată ca excesivă, dificil de respectat), să se abțină de la contactarea reclamantei și a copiilor în orice mod, inclusiv telefonic, corespondență, etc, respectiv a dispus evacuarea temporară a pârâtului din locuința conjugală situată în ., ., durata măsurilor urmând a fi de 3 luni (durată apreciată ca suficientă la acest moment față de probațiunea administrată în cauză).

În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, instanța a apelat, în lipsa altor criterii, la cele înserate în cuprinsul Protocolului privind onorariile în ajutorul public încheiat în Ministerul Justiției și UNBR, fixându-l la o valoare de 300 lei, suma urmând a fi suportată din bugetul Ministerului Justiției.

Reținând culpa procesuală a pârâtului în conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanței 323/11.11.2014 depusă în original la dosar.

Împotriva sentinței civile nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a formulat apel pârâtul L. F. Dedișor solicitând în principal, să se admită apelului și să se desființeze în totalitate hotărârea pronunțată de instanța de fond, iar, In temeiul art. 30 alin.2 din Legea 217/2003 solicită să se dispună suspendarea executării sentinței civile atacate pana la judecarea apelului cu plata unei cauțiuni stabilite de instanță, cu cheltuieli de judecată . În motivarea apelului se arată că reclamanta L. G. L. a introdus cererea având ca obiect ordin de protecție solicitând instanței de fond sa admită cererea sa si să dispună emiterea ordinului de protecție fata de paratul L. F. Dedișor pe o perioadă de 6 luni fără somație si trecerea unui termen interzicând apropierea de reclamanta si copii lor la mai puțin de 200 metri si de domiciliul comun si alte masuri complementare in aplicarea legii. Instanța de fond analizând probele administrate in cauza a dispus: a admis in parte cererea formulate de reclamanta si a obligat pe parat la următoarele: sa păstreze o distanta minima de 50 metri de reclamanta de locuința ei respective de copii acesteia; să se abțină de la contactarea reclamantei si a copiilor in orice mod inclusiv telefonic, corespondentă; evacuarea temporara a paratului din locuința conjugal situate in . B.

S-a arătat că hotărârea instanței de fond este una profund nelegala si îl prejudiciază in mod cert pe parat deoarece, instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 23 din Legea 217/2003. Potrivit art. 23 numai persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate pusă în pericol poate solicita ordin de protecție.

Pe de altă parte s-a arătat că reclamanta - intimată nu a fost niciodată agresata fizic sau psihic de apelant, certurile in familie au apărut in anul 2013 când fiica cea mare a soților L. a început să lucreze . tatăl sau nu a fost de acord cu acest fapt. Pe fondul certurilor cu familia sa a fost determinat de fiica sa, care întreținea relații cu persoane căsătorite, iar in . relatări despre ea, să protesteze in modul său față de situația create. Soția si fiica au introdus diferite plângeri la politie si Protecția Copilului si l-au amenințat că îl vor aranja. S-a mai precizat că față de pârât nu a fost începută urmărirea penală în nicio cauză și nici nu există produsă la dosar această probă, chiar dacă pârâtul a răspuns afirmativ când a fost întrebat de instanță, neavând pregătire juridica.

De asemenea, evacuarea impusa prin acest ordin este determinata de acțiunea de divorț introdusa de reclamanta L. care urmărește a-si însuși bunurile rămase în gospodărie începând să vândă grâu, animale, apelantul neavând posibilitatea sa se apropie de casa-locuința .> Se mai pune problema dacă există sau a existat această violență expusă de reclamantă, din momentul în care paratul L. nu a lovit-o sau agresat-o niciodată in toți anii de căsătorie pe reclamanta-intimată singurul lucru existent intre parti este o stare conflictuala determinata de unul dintre copii majori in prezent si de acțiunea de divorț a reclamantei.

Din acest punct de vedere s-a arătat că este de observat că cererea reclamantei nu a respectat condițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 cap. IV din Legea 217/2003 potrivit cărora: „cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formularului prevăzut în anexă care face parte integrantă din prezenta legea.” În ceea ce privește . verbală și . de ordin psihologic (adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace..., prin amenințări verbale, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar - art. 4 lit. a și b), s-a arătat că, potrivit martorilor audiați în speță Grosan L. si F. V., pârâtul nu a adresat injurii și amenințări cu acte de violență fata de familia sa.

Martorii propuși de reclamanta si audiați sunt membrii de familie (rudenii —cumnata si fratele reclamantei) ale acesteia si se aflau in dușmănie cu paratul deci audierea lor in acest dosar s-a efectuat in mod legal, nerespectându-se prev art. 315 alin 1 NCPC, iar declarațiile lor reflecta numai informații primite de la reclamantă si nu însușite prin propriile simțuri.

Apelantul a apreciat că, față de cele expuse prin sentința civila atacată, că în comportamentul său nu se include si nici nu se dovedesc in nici un fel prin probatoriul administrat o . manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a reclamantei și a minorilor, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor (orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate) și care atrag incidența prevederilor Legii nr. 217/2003, inclusiv a celor relative la modalitățile de ocrotire a victimelor acestui fenomen - emiterea ordinului de protecție, cu una sau mai multe măsuri dintre cele reglementate de art. 23 lit. a-h.

Intimata L. G. L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate tardivitatea formulării apelului, întrucât termenul de apel în prezenta cauză este de 3 zile de la pronunțare în condițiile în care s-a dispus citarea părților în proces, iar apelantul a formulat apelul după 7 zile de la pronunțarea hotărârii atacau

Pe fondul cauzei, cu privire la apelul formulat de apelantul L. F.-Dedișor, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată de apelant în temeiul disp. art. 30, alin. 2, din Legea 217/2003, precum și respingerea apelului ca nefondat în temeiul dis. art. 480, alin. 1, NCPC și în consecință să se păstreze în totalitate Sentința civilă nr._ din 24.11.2014, pronunțată în Ședința Camerei de Consiliu din 24 noiembrie 2014, în dosarul nr. 11._, al Judecătoriei Baia M., ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării se arată că instanța de fond în mod corect admite cererea intimatei reclamante, privind emiterea Ordinului de protecție ce face obiectul prezentei, raportat la probațiunea administrată cauzei.

Apelantul nu și-a motivat cererea privind suspendare a executării hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 30, alin. 2, din Legea 217/2003, pentru a formula apărări în acest.

În privința criticilor legate de audierea martorilor intimatei care sunt rude cu reclamanta, acestea nu pot fi primite în condițiile în care apelantul prezent fiind la dezbateri și asistați de avocat, nu s-a opus audierii acestor martori, acceptând tacit audierea lor, sens în care în speță sunt aplicabile disp. art. 315, alin. 2, NCPC, care prevăd că „Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3.”

Totodată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și din acest punct de vedere, raportat la disp. art. 316 din NCPC, privind ascultarea rudelor și afinilor, care prevăd că: în procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele și afinii prevăzuți la art. 315, în afară de descendenți".

Apoi, susținerile apelantului în sensul că intimata reclamantă a formulat cererea de emitere a ordinului de protecție determinată de promovarea acțiunii de divorț, precum și de faptul că urmărește să sustragă diverse bunuri din gospodărie, sunt ne fondate și deplasate.

Totodată a susține că apelantul nu a exercitat niciodată în toți anii de căsnicie, violențe fizice asupra intimatei și că „se pune problema dacă există sau a existat violența expusă de reclamantă" sunt la fel nefondate și deplasate, în condițiile în care instanța de fond admite cererea de chemare în judecată, raportat la probațiunea administrată, prin care s-a făcut dovada violenței expusă de intimata reclamantă.

In acest sens, s-a arătat că, instanța de fond în mod corect a reținut că familia apelantului este profund afectată de atitudinea violentă a acestuia, întrucât cu caracter permanent acesta exercită asupra intimatei violențe fizice și verbale care se consumă întotdeauna în prezența copiilor și din păcate aceste violențe sunt exercitate și asupra copiilor.

In acest sens intimata a chemat în mai multe rânduri organele de poliție pentru a sista acțiunile violente ale apelantului și de asemenea, a formulat nouă plângeri penale atât intimata cât și fiica acestora L. G.-L., având ca obiect loviri sau alte violențe, rele tratamente aplicate minorilor și amenințare, iar apelanta a formulat plângeri având ca obiect loviri sau alte violențe, amenințare, viol, corupție sexuală și distrugere.

Arată că pe lângă atitudinea extrem de violentă a apelantului într-o noapte în care intimata se afla în casă cu minorii, acesta a dat foc la casă, motiv pentru care s-a deplasat la locul incendiului pompierii și un echipaj de poliție.

De asemenea, la una din acțiunile violente ale apelantului consumate în luna noiembrie 2014, intimata a chemat din nou organele de poliție, care au procedat la demararea procedurilor privind internarea apelantului la Spitalul din Sighetul Marmației pentru câteva zile.

Totodată, apelantul a amenințat-o pe intimată „că o omoară" țipând și adresându-i cuvinte triviale greu de redat, după care i-a aplicat diverse lovituri cu pumnii și palmele în zona feței și a capului, fiindu-i efectiv desfigurată fața și cu picioarele în zona corpului, deși aceasta căzuse jos la un moment dat, producându-i mai multe leziuni și echimoze, însă nu a reușit să se prezinte la medicul legist întrucât apelantul nu-i permitea să părăsească domiciliul conjugal și o amenință că „o să-i scoată ochii cu cuțitul” în fața copiilor.

Fiica părților, L. G.-L., a fost atât de marcată de violențele exercitate asupra intimatei încât s-a urcat pe o scară cu un cuțit în mână și a amenințat că „se sinucide” dacă mai participă la asemenea violențe întrucât nu mai rezistă psihic să-și vadă mama în această postură, rugând-o să-l părăsească și să plece împreună cu frații săi, iar la unul dintre minori adică L. S. „i s-a făcut rău" după ce a participat la aceste violențe consumate asupra mamei sale, însă mama nu are unde să meargă cu opt copii.

Arată că părțile au opt copii (unul este major și alungat de apelant de acasă) și locuiesc întru-un imobil cu mai multe camere, dar acesta construcție nu este finalizată, fiind nevoiți să locuiască în două camere 9 persoane, fără baie.

Acesta realizează venituri serioase din confecționarea unor piese din inox pentru balustrade și terase la diverse imobile, însă este un împătimit al jocurilor de noroc, frecventând cu caracter permanent Salonul de jocuri de noroc Million din Baia M. cu activitate Non-Stop, situat pe . „Canal 7", unde consumă toate veniturile realizate la aparatele de jocuri mecanice.

Sumele pe care apelantul le-a consuma în acest salon au fost și la nivelul de 3000 -8000 lei, de 2.600 euro, care le încasa de la diverși clienți pentru lucrări în inox la diverse imobile, iar în momentul în care ajunge acasă fiind nervos că a pierdut toți banii la jocurile de noroc începe să fie extrem de violent.

De asemenea, apelantul a vândut două vaci, porci, tractorul, și diverse ustensile agricole, iar banii obținuți au avut aceeași destinație. Deci cel care a înstrăinat diverse bunuri din gospodărie este apelantul și la această dată probabil, ar fi înstrăinat toate bunurile motivat și de soluția pronunțată de instanța de fond, privind ordinul de protecție, întrucât apelantul nu este interesat de creșterea și educarea minorilor, sub nici o formă.

Totodată acesta este extrem de violent cu întreaga familie, aplicându-i în repetate rânduri intimatei bătăi crunte și amenințări, este mereu nemulțumit și expune copiii la diverse munci fizice, iar dacă aceștia se plâng că nu le pot realiza îi înjură, amenință și sunt loviți cu diverse obiecte.

Intimata a formulat cererea de emitere a ordinului de protecție, nu motivată de cererea de divorț sau de posibilitatea de a înstrăina diverse bunuri, ci pentru că este mama a opt copii, este bătută, umilită și batjocorită în diverse moduri de apelant, are nevoie de ajutor și protecție întrucât a ajuns la limita puterii sale de a suporta violențele la care este supusă cu caracter permanent de către apelant, fiindu-i încălcat atât intimatei dar și copiilor săi dreptul la integritatea fizică și psihică și îi este în pericol dreptul fundamental la viață.

In speță sunt evidente actele de agresiune fizică și s-a dovedit iminența unor astfel de acte, astfel încât sunt întrunite condițiile adoptării măsurilor solicitate și acordate de către instanța de fond.

In ceea ce privește . verbală și . de ordin psihologic sunt realizate prin adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.

Față de cele expuse, arată că în comportamentul apelantului se includ o . manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a intimatei și a copiilor săi, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor și reținută în mod corect de către instanța de fond.

Intimata a reclamat acțiunile sau inacțiunile intenționate, manifestate fizic sau verbal, săvârșite de către apelant împotriva sa sau a unui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte și care atrag incidența prevederilor Legii nr. 217/2003, inclusiv a celor relative la modalitățile de ocrotire a victimelor acestui fenomen motiv pentru care se impune - emiterea ordinului de protecție, cu una sau mai multe măsuri dintre cele reglementate de art. 23 din Legea 217/2003, arătate de către intimată în petitele acțiuni, iar prin hotărârea atacată instanța de fond în mod corect a dispus admiterea cererii de chemare în judecată.

Pentru toate considerentele expuse s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

In drept, să invocăm disp. art. 205 și urmat. NCPC, art. 315 alin. 2, art. 316, art. 451 și urmat. NCPC, 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel indicate, instanța reține următoarele:

Judecătoria Baia M. a fost investită cu soluționarea cererii de emitere a ordinului de protecție. Cererea a fost formulată de reclamanta-intimată L. G. L. fiind soluționată în contradictoriu cu apelantul-pârât L. F. Dedișor.

Analiza solicitărilor din prezentul apel vizează atât criticile aduse soluției pronunțate de Judecătoria Baia M. cât și solicitarea de a se dispune suspendarea executării sentinței civile atacate până la soluționarea apelului.

În ceea ce privește acest ultim aspect, se reține că apelantul L. F. Dedișor, prezent în fața instanței la termenul din data de 30 ianuarie 2015 a arătat că renunță la soluționarea cererii de a se dispune suspendarea executării sentinței atacate.

Având în vedere precizarea formulată, instanța urmează să ia act în temeiul art. 406 C.proc.civ., de renunțarea la acest capăt de cerere, constatând îndeplinite condițiile procedurale pentru acest act de dispoziție a părții.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Baia M., se consideră această solicitare nefondată. Criticile aduse soluției pronunțate de Judecătorie au fost grupate de apelant în 7 categorii, acestea urmând să fie analizate potrivit considerentelor ce vor fi expuse.

Apelantul L. F. Dedișor a susținut că reclamanta-intimată nu a fost niciodată agresată fizic sau psihic. Certurile în familia L. au apărut abia în 2013 când fiica cea mare a familiei, a început să lucreze într-un bar.

Instanța constată, în privința momentului la care au început neînțelegerile dintre L. G. L. și L. F. Dedișor, că acest aspect nu este unul care să ducă la concluzia că cererea este sau nu întemeiată. În măsura în care neînțelegerile nu au încetat la momentul sesizării instanței de judecată și există și alte elemente care să justifice formularea cererii, se consideră că acțiunea nu poate fi considerată neîntemeiată. Astfel, chiar dacă anterior anului 2013, părțile din prezenta cauză ar fi locuit în cele mai bune condiții și ar fi avut cele mai bune relații, în măsura în care din anul 2013, ar fi existat elemente care să justifice emiterea ordinului de protecție cererea de chemare în judecată este admisibilă și urmează să fie analizată de instanța legal sesizată.

Ordinul de protecție, potrivit art. 23 din legea 217/2003 poate fi emis de instanță la solicitarea persoanei a „cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții”.

Susținerea că reclamanta intimată nu a fost agresată niciodată de apelant nici fizic nici psihic nu va fi reținută de instanță. Potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.07.2013 (f.34) se constată că apelantul L. F. Dedișor a fost sancționat contravențional cu amendă deoarece a amenințat-o pe reclamanta-intimată cu moartea. De asemenea, împotriva apelantului s-a formulat plângere penală pentru infracțiuni asupra persoanei reclamantei-intimate.

Aceste aspecte sunt susținute și de declarațiile martorilor audiați, respectiv Konya M. I. (f.69-70 din dosarul Judecătoriei), respectiv Konya A. (f.71 din dosarul Judecătoriei). Acești martori au arătat că au asistat la un scandal produs de apelant, care era sub influența băuturilor alcoolice. În acele împrejurări apelantul L. F. Dedișor a amenințat propria familie cu moartea. Datorită stării în care se afla la momentul respectiv, potrivit declarației martorului Konya A., apelantul-pârât a fost internat la Sighetu Marmației la secția Psihiatrie.

Incidentul arătat a fost menționat și de martorul G. L. G., care a arătat că a auzit că pârâtul a fost internat la Sighetu Marmației, probabil pentru că a băut prea mult și nu s-a putut controla. Declarația martorului propus de apelantul-pârât L. F. Dedișor se află atașată dosarului Judecătoriei la fila 76-77.

Și martorul F. V., martor audiat de instanță la solicitarea apelantului-pârât a arătat că L. F. Dedișor a fost internat în spitalul din Sighetu Marmației ca urmare a unui incident la care a fost chemată și poliția. Martorul a confirmat faptul că a auzit că a fost nevoie de intervenția poliției la domiciliul părților în mai multe rânduri, însă a apreciat motivele pentru care s-au făcut sesizările ca fiind „nimicuri”.

Coroborând aceste probe, instanța apreciază că din declarațiile martorilor se poate reține faptul că apelantul L. F. Dedișor a avut o atitudine conflictuală față de membrii familiei. Gravitatea certurilor generate de apelant au dus chiar la necesitatea internării pârâtului L. F. Dedișor la Spitalul Municipal din Sighetu Marmației-Secția psihiatrie.

Din declarațiile martorilor G. L. și F. V. instanța nu poate reține faptul că pârâtul-apelant nu a adresat injurii și nu a proferat amenințări cu acte de violență față de familia sa. Astfel, martorul G. L. G. a arătat că i-a vizitat ultima dată pe soții L. în vara anului 2014, iar martorul F. V. nu a mai vizitat familia apelantului de 2-3 ani. Declarațiile martorilor nu se bazează pe aspecte percepute direct de aceștia, ci mai degrabă pe zvonul public, („nu cred în ceea ce spun oamenii din . a fost chemată poliția”, „știu de la pârât”, „am auzit de la vecini”, cred că 25% din ce spun vecinii este adevărat”), astfel că aceste declarații vor fi reținute în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că apelantul-pârât a creat o stare de pericol în cadrul familiei, generată de conflictele pe care le-a creat, unele dintre acestea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, integritatea fizică și psihică a reclamantei L. G. L. fiind pusă în pericol. Se consideră că această stare de pericol poate fi înlăturată la acest moment doar prin emiterea unui ordin de protecție.

Instanța nu va reține apărarea apelantului, potrivit căreia a arătat, în fața primei instanțe că a început urmărirea penală împotriva sa deoarece nu are cunoștințe juridice și nu a avut reprezentarea răspunsului dat. Se reține pe de o parte faptul că emiterea ordinului de protecție nu este condiționat de începerea urmăririi penale, iar pe de altă parte se constată că în fața Judecătoriei, apelantul-pârât a beneficiat de serviciile unui apărător desemnat din oficiu de instanța de judecată.

În privința susținerilor că emiterea ordinului de protecție este generat de intenția reclamantei de a-și însuși bunurile rămase în gospodărie, bunuri pe care le înstrăinează, se consideră că nici acestea nu pot fi reținute. Din probele administrate în prezenta cauză instanța nu poate constata acest fapt. Dimpotrivă, din declarația martorului G. L. G. (f.76-77 din dosarul Judecătoriei) rezultă că apelantul-pârât este cel care a înstrăinat o parte din animalele gospodăriei și uneltele agricole.

În privința respectării condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că mențiunea din cuprinsul art. 26 din legea 317/2003, potrivit căreia cererea se întocmește pe formularul anexat actului normativ, nu este o dispoziție imperativă, a cărei încălcare duce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Sancțiunea nerespectării prevederilor art. 26 din legea 317/2003 este, în viziunea instanței, cel mult nulitatea relativă, încălcarea dispozițiilor arătate putând fi analizată doar în cazul în care partea interesată ar invoca o vătămare a drepturilor sale, încălcare generată tocmai de nerespectarea prevederilor legale și care nu poate fi înlăturată decât anulând actul întocmit.

În prezenta cauză nu s-a invocat o astfel de vătămare și nici nu s-ar putea reține o încălcare a drepturilor apelantului-pârât prin faptul că cererea nu a fost întocmită pe formularul prevăzut în Anexa legii 217/2003.

În privința administrării probatoriului de către Judecătoria Baia M., se apreciază că au fost respectate drepturile apelantului-pârât L. F. Dedișor. Martorii audiați la propunerea reclamantei-intimate sunt rude/afini cu părțile din prezenta cauză. În analiza declarațiilor date în fața Judecătoriei Baia M. atât prima instanță cât și instanța în apel au avut în vedere, subiectivismul martorilor audiați și relațiile dintre martori și părți.

Potrivit stării de fapt reținute anterior, se constată că declarațiile martorilor au fost avute în vedere doar în măsura în care acestea se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Astfel, în privința incidentului provocat de apelantul-intimat, în urma căruia acesta a fost internat la Spitalul din Sighetu Marmației au avut cunoștință atât martorul Konya M., cât și martorii Konya A., G. L. G. și F. V.. În privința actelor violente ale apelantului-pârât, acest fapt a fost reținut atât din declarația martorului F. V. („în . că pârâtul ar fi avut ieșiri violente”), cât și din declarațiile martorilor G. L. G. („probabil că a băut prea mult și nu s-a putut controla”), Konya A. („nepoții mei obișnuiau să ne mai sune atunci când existau scandaluri și să lase telefonul pornit, am auzit astfel care era comportamentul pârâtului”).

Instanța va înlătura și susținerile apelantului formulate odată cu concluziile asupra prezentului apel. S-a arătat că apelantul dorește desființarea hotărârii prin care a fost emis ordinul de protecție sau în subsidiar reducerea limitelor temporale ale ordinului de protecție, deoarece intenționează să intre în posesia uneltelor cu care asigură mijloacele de trai pentru sine și pentru familia sa. De asemenea, apelantul a arătat că dorește să realizeze venituri pentru a avea posibilitatea să achite arenda pe care familia L. o datorează pentru pământul pe care îl deține.

Intenția apelantului de a realiza venituri pentru întreținerea familiei sale și pentru achitarea obligațiilor care îi revin este una normală, firească. Cu toate acestea având în vedere considerentele anterior expuse potrivit cărora prin atitudinea și faptele sale apelantul-pârât a creat o stare de pericol, stare care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea ordinului de protecție, se consideră că aspectele invocate de apelant nu pot justifica admiterea apelului.

În privința cheltuielilor de judecată se constată că intimata L. G. L. a solicitat obligarea apelantului-pârât la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de partea care a câștigat procesul. Din acest punct de vedere se consideră întemeiată cererea intimatei și constatând că la fila 34 a fost depusă chitanța privind onorariul avocațial în sumă de 1000 lei, instanța va dispune obligarea apelantului L. F. Dedișor la plata acestei sume în favoarea intimatei L. G. L., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art. 480 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de L. F. Dedișor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea apelantului L. F. Dedișor, la cererea având ca obiect suspendarea executării sentinței civile atacate, până la soluționarea apelului declarat.

Respinge ca nefondat apelul declarat de L. F. Dedișor CNP_ domiciliat în comuna Satulung . jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în Baia M. . . la Cabinet de avocat C. S., împotriva sentinței civile nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .

Obligă apelantul L. F. Dedișor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea intimatei L. G. L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P. M. B. D. Ț. S. A.

Red. /dact./M.B.P./03.02.2015/ 5 ex

Dact./S.A./2015

.>

Judecător la fond: S. T. N.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MARAMUREŞ