Ordin de protecţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Din acest punct de vedere s-a arătat că este de observat că cererea reclamantei nu a respectat condițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 cap. IV din Legea 217/2003 potrivit cărora: „cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formularului prevăzut în anexă care face parte integrantă din prezenta legea.” În ceea ce privește . verbală și . de ordin psihologic (adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace..., prin amenințări verbale, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar - art. 4 lit. a și b), s-a arătat că, potrivit martorilor audiați în speță Grosan L. si F. V., pârâtul nu a adresat injurii și amenințări cu acte de violență fata de familia sa.

Martorii propuși de reclamanta si audiați sunt membrii de familie (rudenii —cumnata si fratele reclamantei) ale acesteia si se aflau in dușmănie cu paratul deci audierea lor in acest dosar s-a efectuat in mod legal, nerespectându-se prev art. 315 alin 1 NCPC, iar declarațiile lor reflecta numai informații primite de la reclamantă si nu însușite prin propriile simțuri.

Apelantul a apreciat că, față de cele expuse prin sentința civila atacată, că în comportamentul său nu se include si nici nu se dovedesc in nici un fel prin probatoriul administrat o . manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a reclamantei și a minorilor, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor (orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate) și care atrag incidența prevederilor Legii nr. 217/2003, inclusiv a celor relative la modalitățile de ocrotire a victimelor acestui fenomen - emiterea ordinului de protecție, cu una sau mai multe măsuri dintre cele reglementate de art. 23 lit. a-h.

Intimata L. G. L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate tardivitatea formulării apelului, întrucât termenul de apel în prezenta cauză este de 3 zile de la pronunțare în condițiile în care s-a dispus citarea părților în proces, iar apelantul a formulat apelul după 7 zile de la pronunțarea hotărârii atacau

Pe fondul cauzei, cu privire la apelul formulat de apelantul L. F.-Dedișor, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată de apelant în temeiul disp. art. 30, alin. 2, din Legea 217/2003, precum și respingerea apelului ca nefondat în temeiul dis. art. 480, alin. 1, NCPC și în consecință să se păstreze în totalitate Sentința civilă nr._ din 24.11.2014, pronunțată în Ședința Camerei de Consiliu din 24 noiembrie 2014, în dosarul nr. 11._, al Judecătoriei Baia M., ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării se arată că instanța de fond în mod corect admite cererea intimatei reclamante, privind emiterea Ordinului de protecție ce face obiectul prezentei, raportat la probațiunea administrată cauzei.

Apelantul nu și-a motivat cererea privind suspendare a executării hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 30, alin. 2, din Legea 217/2003, pentru a formula apărări în acest.

În privința criticilor legate de audierea martorilor intimatei care sunt rude cu reclamanta, acestea nu pot fi primite în condițiile în care apelantul prezent fiind la dezbateri și asistați de avocat, nu s-a opus audierii acestor martori, acceptând tacit audierea lor, sens în care în speță sunt aplicabile disp. art. 315, alin. 2, NCPC, care prevăd că „Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1-3.”

Totodată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și din acest punct de vedere, raportat la disp. art. 316 din NCPC, privind ascultarea rudelor și afinilor, care prevăd că: în procesele privitoare la filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele și afinii prevăzuți la art. 315, în afară de descendenți".

Apoi, susținerile apelantului în sensul că intimata reclamantă a formulat cererea de emitere a ordinului de protecție determinată de promovarea acțiunii de divorț, precum și de faptul că urmărește să sustragă diverse bunuri din gospodărie, sunt ne fondate și deplasate.

Totodată a susține că apelantul nu a exercitat niciodată în toți anii de căsnicie, violențe fizice asupra intimatei și că „se pune problema dacă există sau a existat violența expusă de reclamantă" sunt la fel nefondate și deplasate, în condițiile în care instanța de fond admite cererea de chemare în judecată, raportat la probațiunea administrată, prin care s-a făcut dovada violenței expusă de intimata reclamantă.

In acest sens, s-a arătat că, instanța de fond în mod corect a reținut că familia apelantului este profund afectată de atitudinea violentă a acestuia, întrucât cu caracter permanent acesta exercită asupra intimatei violențe fizice și verbale care se consumă întotdeauna în prezența copiilor și din păcate aceste violențe sunt exercitate și asupra copiilor.

In acest sens intimata a chemat în mai multe rânduri organele de poliție pentru a sista acțiunile violente ale apelantului și de asemenea, a formulat nouă plângeri penale atât intimata cât și fiica acestora L. G.-L., având ca obiect loviri sau alte violențe, rele tratamente aplicate minorilor și amenințare, iar apelanta a formulat plângeri având ca obiect loviri sau alte violențe, amenințare, viol, corupție sexuală și distrugere.

Arată că pe lângă atitudinea extrem de violentă a apelantului într-o noapte în care intimata se afla în casă cu minorii, acesta a dat foc la casă, motiv pentru care s-a deplasat la locul incendiului pompierii și un echipaj de poliție.

De asemenea, la una din acțiunile violente ale apelantului consumate în luna noiembrie 2014, intimata a chemat din nou organele de poliție, care au procedat la demararea procedurilor privind internarea apelantului la Spitalul din Sighetul Marmației pentru câteva zile.

Totodată, apelantul a amenințat-o pe intimată „că o omoară" țipând și adresându-i cuvinte triviale greu de redat, după care i-a aplicat diverse lovituri cu pumnii și palmele în zona feței și a capului, fiindu-i efectiv desfigurată fața și cu picioarele în zona corpului, deși aceasta căzuse jos la un moment dat, producându-i mai multe leziuni și echimoze, însă nu a reușit să se prezinte la medicul legist întrucât apelantul nu-i permitea să părăsească domiciliul conjugal și o amenință că „o să-i scoată ochii cu cuțitul” în fața copiilor.

Fiica părților, L. G.-L., a fost atât de marcată de violențele exercitate asupra intimatei încât s-a urcat pe o scară cu un cuțit în mână și a amenințat că „se sinucide” dacă mai participă la asemenea violențe întrucât nu mai rezistă psihic să-și vadă mama în această postură, rugând-o să-l părăsească și să plece împreună cu frații săi, iar la unul dintre minori adică L. S. „i s-a făcut rău" după ce a participat la aceste violențe consumate asupra mamei sale, însă mama nu are unde să meargă cu opt copii.

Arată că părțile au opt copii (unul este major și alungat de apelant de acasă) și locuiesc întru-un imobil cu mai multe camere, dar acesta construcție nu este finalizată, fiind nevoiți să locuiască în două camere 9 persoane, fără baie.

Acesta realizează venituri serioase din confecționarea unor piese din inox pentru balustrade și terase la diverse imobile, însă este un împătimit al jocurilor de noroc, frecventând cu caracter permanent Salonul de jocuri de noroc Million din Baia M. cu activitate Non-Stop, situat pe . „Canal 7", unde consumă toate veniturile realizate la aparatele de jocuri mecanice.

Sumele pe care apelantul le-a consuma în acest salon au fost și la nivelul de 3000 -8000 lei, de 2.600 euro, care le încasa de la diverși clienți pentru lucrări în inox la diverse imobile, iar în momentul în care ajunge acasă fiind nervos că a pierdut toți banii la jocurile de noroc începe să fie extrem de violent.

De asemenea, apelantul a vândut două vaci, porci, tractorul, și diverse ustensile agricole, iar banii obținuți au avut aceeași destinație. Deci cel care a înstrăinat diverse bunuri din gospodărie este apelantul și la această dată probabil, ar fi înstrăinat toate bunurile motivat și de soluția pronunțată de instanța de fond, privind ordinul de protecție, întrucât apelantul nu este interesat de creșterea și educarea minorilor, sub nici o formă.

Totodată acesta este extrem de violent cu întreaga familie, aplicându-i în repetate rânduri intimatei bătăi crunte și amenințări, este mereu nemulțumit și expune copiii la diverse munci fizice, iar dacă aceștia se plâng că nu le pot realiza îi înjură, amenință și sunt loviți cu diverse obiecte.

Intimata a formulat cererea de emitere a ordinului de protecție, nu motivată de cererea de divorț sau de posibilitatea de a înstrăina diverse bunuri, ci pentru că este mama a opt copii, este bătută, umilită și batjocorită în diverse moduri de apelant, are nevoie de ajutor și protecție întrucât a ajuns la limita puterii sale de a suporta violențele la care este supusă cu caracter permanent de către apelant, fiindu-i încălcat atât intimatei dar și copiilor săi dreptul la integritatea fizică și psihică și îi este în pericol dreptul fundamental la viață.

In speță sunt evidente actele de agresiune fizică și s-a dovedit iminența unor astfel de acte, astfel încât sunt întrunite condițiile adoptării măsurilor solicitate și acordate de către instanța de fond.

In ceea ce privește . verbală și . de ordin psihologic sunt realizate prin adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.

Față de cele expuse, arată că în comportamentul apelantului se includ o . manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a intimatei și a copiilor săi, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor și reținută în mod corect de către instanța de fond.

Intimata a reclamat acțiunile sau inacțiunile intenționate, manifestate fizic sau verbal, săvârșite de către apelant împotriva sa sau a unui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte și care atrag incidența prevederilor Legii nr. 217/2003, inclusiv a celor relative la modalitățile de ocrotire a victimelor acestui fenomen motiv pentru care se impune - emiterea ordinului de protecție, cu una sau mai multe măsuri dintre cele reglementate de art. 23 din Legea 217/2003, arătate de către intimată în petitele acțiuni, iar prin hotărârea atacată instanța de fond în mod corect a dispus admiterea cererii de chemare în judecată.

Pentru toate considerentele expuse s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

In drept, să invocăm disp. art. 205 și urmat. NCPC, art. 315 alin. 2, art. 316, art. 451 și urmat. NCPC, 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel indicate, instanța reține următoarele:

Judecătoria Baia M. a fost investită cu soluționarea cererii de emitere a ordinului de protecție. Cererea a fost formulată de reclamanta-intimată L. G. L. fiind soluționată în contradictoriu cu apelantul-pârât L. F. Dedișor.

Analiza solicitărilor din prezentul apel vizează atât criticile aduse soluției pronunțate de Judecătoria Baia M. cât și solicitarea de a se dispune suspendarea executării sentinței civile atacate până la soluționarea apelului.

În ceea ce privește acest ultim aspect, se reține că apelantul L. F. Dedișor, prezent în fața instanței la termenul din data de 30 ianuarie 2015 a arătat că renunță la soluționarea cererii de a se dispune suspendarea executării sentinței atacate.

Având în vedere precizarea formulată, instanța urmează să ia act în temeiul art. 406 C.proc.civ., de renunțarea la acest capăt de cerere, constatând îndeplinite condițiile procedurale pentru acest act de dispoziție a părții.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Baia M., se consideră această solicitare nefondată. Criticile aduse soluției pronunțate de Judecătorie au fost grupate de apelant în 7 categorii, acestea urmând să fie analizate potrivit considerentelor ce vor fi expuse.

Apelantul L. F. Dedișor a susținut că reclamanta-intimată nu a fost niciodată agresată fizic sau psihic. Certurile în familia L. au apărut abia în 2013 când fiica cea mare a familiei, a început să lucreze într-un bar.

Instanța constată, în privința momentului la care au început neînțelegerile dintre L. G. L. și L. F. Dedișor, că acest aspect nu este unul care să ducă la concluzia că cererea este sau nu întemeiată. În măsura în care neînțelegerile nu au încetat la momentul sesizării instanței de judecată și există și alte elemente care să justifice formularea cererii, se consideră că acțiunea nu poate fi considerată neîntemeiată. Astfel, chiar dacă anterior anului 2013, părțile din prezenta cauză ar fi locuit în cele mai bune condiții și ar fi avut cele mai bune relații, în măsura în care din anul 2013, ar fi existat elemente care să justifice emiterea ordinului de protecție cererea de chemare în judecată este admisibilă și urmează să fie analizată de instanța legal sesizată.

Ordinul de protecție, potrivit art. 23 din legea 217/2003 poate fi emis de instanță la solicitarea persoanei a „cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții”.

Susținerea că reclamanta intimată nu a fost agresată niciodată de apelant nici fizic nici psihic nu va fi reținută de instanță. Potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.07.2013 (f.34) se constată că apelantul L. F. Dedișor a fost sancționat contravențional cu amendă deoarece a amenințat-o pe reclamanta-intimată cu moartea. De asemenea, împotriva apelantului s-a formulat plângere penală pentru infracțiuni asupra persoanei reclamantei-intimate.

Aceste aspecte sunt susținute și de declarațiile martorilor audiați, respectiv Konya M. I. (f.69-70 din dosarul Judecătoriei), respectiv Konya A. (f.71 din dosarul Judecătoriei). Acești martori au arătat că au asistat la un scandal produs de apelant, care era sub influența băuturilor alcoolice. În acele împrejurări apelantul L. F. Dedișor a amenințat propria familie cu moartea. Datorită stării în care se afla la momentul respectiv, potrivit declarației martorului Konya A., apelantul-pârât a fost internat la Sighetu Marmației la secția Psihiatrie.

Incidentul arătat a fost menționat și de martorul G. L. G., care a arătat că a auzit că pârâtul a fost internat la Sighetu Marmației, probabil pentru că a băut prea mult și nu s-a putut controla. Declarația martorului propus de apelantul-pârât L. F. Dedișor se află atașată dosarului Judecătoriei la fila 76-77.

Și martorul F. V., martor audiat de instanță la solicitarea apelantului-pârât a arătat că L. F. Dedișor a fost internat în spitalul din Sighetu Marmației ca urmare a unui incident la care a fost chemată și poliția. Martorul a confirmat faptul că a auzit că a fost nevoie de intervenția poliției la domiciliul părților în mai multe rânduri, însă a apreciat motivele pentru care s-au făcut sesizările ca fiind „nimicuri”.

Coroborând aceste probe, instanța apreciază că din declarațiile martorilor se poate reține faptul că apelantul L. F. Dedișor a avut o atitudine conflictuală față de membrii familiei. Gravitatea certurilor generate de apelant au dus chiar la necesitatea internării pârâtului L. F. Dedișor la Spitalul Municipal din Sighetu Marmației-Secția psihiatrie.

Din declarațiile martorilor G. L. și F. V. instanța nu poate reține faptul că pârâtul-apelant nu a adresat injurii și nu a proferat amenințări cu acte de violență față de familia sa. Astfel, martorul G. L. G. a arătat că i-a vizitat ultima dată pe soții L. în vara anului 2014, iar martorul F. V. nu a mai vizitat familia apelantului de 2-3 ani. Declarațiile martorilor nu se bazează pe aspecte percepute direct de aceștia, ci mai degrabă pe zvonul public, („nu cred în ceea ce spun oamenii din . a fost chemată poliția”, „știu de la pârât”, „am auzit de la vecini”, cred că 25% din ce spun vecinii este adevărat”), astfel că aceste declarații vor fi reținute în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că apelantul-pârât a creat o stare de pericol în cadrul familiei, generată de conflictele pe care le-a creat, unele dintre acestea, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, integritatea fizică și psihică a reclamantei L. G. L. fiind pusă în pericol. Se consideră că această stare de pericol poate fi înlăturată la acest moment doar prin emiterea unui ordin de protecție.

Instanța nu va reține apărarea apelantului, potrivit căreia a arătat, în fața primei instanțe că a început urmărirea penală împotriva sa deoarece nu are cunoștințe juridice și nu a avut reprezentarea răspunsului dat. Se reține pe de o parte faptul că emiterea ordinului de protecție nu este condiționat de începerea urmăririi penale, iar pe de altă parte se constată că în fața Judecătoriei, apelantul-pârât a beneficiat de serviciile unui apărător desemnat din oficiu de instanța de judecată.

În privința susținerilor că emiterea ordinului de protecție este generat de intenția reclamantei de a-și însuși bunurile rămase în gospodărie, bunuri pe care le înstrăinează, se consideră că nici acestea nu pot fi reținute. Din probele administrate în prezenta cauză instanța nu poate constata acest fapt. Dimpotrivă, din declarația martorului G. L. G. (f.76-77 din dosarul Judecătoriei) rezultă că apelantul-pârât este cel care a înstrăinat o parte din animalele gospodăriei și uneltele agricole.

În privința respectării condițiilor de formă ale cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că mențiunea din cuprinsul art. 26 din legea 317/2003, potrivit căreia cererea se întocmește pe formularul anexat actului normativ, nu este o dispoziție imperativă, a cărei încălcare duce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Sancțiunea nerespectării prevederilor art. 26 din legea 317/2003 este, în viziunea instanței, cel mult nulitatea relativă, încălcarea dispozițiilor arătate putând fi analizată doar în cazul în care partea interesată ar invoca o vătămare a drepturilor sale, încălcare generată tocmai de nerespectarea prevederilor legale și care nu poate fi înlăturată decât anulând actul întocmit.

În prezenta cauză nu s-a invocat o astfel de vătămare și nici nu s-ar putea reține o încălcare a drepturilor apelantului-pârât prin faptul că cererea nu a fost întocmită pe formularul prevăzut în Anexa legii 217/2003.

În privința administrării probatoriului de către Judecătoria Baia M., se apreciază că au fost respectate drepturile apelantului-pârât L. F. Dedișor. Martorii audiați la propunerea reclamantei-intimate sunt rude/afini cu părțile din prezenta cauză. În analiza declarațiilor date în fața Judecătoriei Baia M. atât prima instanță cât și instanța în apel au avut în vedere, subiectivismul martorilor audiați și relațiile dintre martori și părți.

Potrivit stării de fapt reținute anterior, se constată că declarațiile martorilor au fost avute în vedere doar în măsura în care acestea se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Astfel, în privința incidentului provocat de apelantul-intimat, în urma căruia acesta a fost internat la Spitalul din Sighetu Marmației au avut cunoștință atât martorul Konya M., cât și martorii Konya A., G. L. G. și F. V.. În privința actelor violente ale apelantului-pârât, acest fapt a fost reținut atât din declarația martorului F. V. („în . că pârâtul ar fi avut ieșiri violente”), cât și din declarațiile martorilor G. L. G. („probabil că a băut prea mult și nu s-a putut controla”), Konya A. („nepoții mei obișnuiau să ne mai sune atunci când existau scandaluri și să lase telefonul pornit, am auzit astfel care era comportamentul pârâtului”).

Instanța va înlătura și susținerile apelantului formulate odată cu concluziile asupra prezentului apel. S-a arătat că apelantul dorește desființarea hotărârii prin care a fost emis ordinul de protecție sau în subsidiar reducerea limitelor temporale ale ordinului de protecție, deoarece intenționează să intre în posesia uneltelor cu care asigură mijloacele de trai pentru sine și pentru familia sa. De asemenea, apelantul a arătat că dorește să realizeze venituri pentru a avea posibilitatea să achite arenda pe care familia L. o datorează pentru pământul pe care îl deține.

Intenția apelantului de a realiza venituri pentru întreținerea familiei sale și pentru achitarea obligațiilor care îi revin este una normală, firească. Cu toate acestea având în vedere considerentele anterior expuse potrivit cărora prin atitudinea și faptele sale apelantul-pârât a creat o stare de pericol, stare care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea ordinului de protecție, se consideră că aspectele invocate de apelant nu pot justifica admiterea apelului.

În privința cheltuielilor de judecată se constată că intimata L. G. L. a solicitat obligarea apelantului-pârât la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de partea care a câștigat procesul. Din acest punct de vedere se consideră întemeiată cererea intimatei și constatând că la fila 34 a fost depusă chitanța privind onorariul avocațial în sumă de 1000 lei, instanța va dispune obligarea apelantului L. F. Dedișor la plata acestei sume în favoarea intimatei L. G. L., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art. 480 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de L. F. Dedișor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea apelantului L. F. Dedișor, la cererea având ca obiect suspendarea executării sentinței civile atacate, până la soluționarea apelului declarat.

Respinge ca nefondat apelul declarat de L. F. Dedișor CNP_ domiciliat în comuna Satulung . jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în Baia M. . . la Cabinet de avocat C. S., împotriva sentinței civile nr._ pronunțate la data de 24 noiembrie 2014 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .

Obligă apelantul L. F. Dedișor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea intimatei L. G. L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P. M. B. D. Ț. S. A.

Red. /dact./M.B.P./03.02.2015/ 5 ex

Dact./S.A./2015

.>