Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1369/336/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 246/A
Ședința publică din 03 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta C. L., domiciliată în M. nr. 883/B, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2029/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 20.05.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 3.06.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. . 2029/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâta C. L., și, în consecință, s-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei R. A. L., născută la data de 09.11.2009, în fiecare duminică, de la ora 10.00 la ora 16.00, cu luarea minorei la domiciliul reclamantului, acesta fiind obligat să înapoieze minora la sfârșitul programului de vizită, mamei pârâte, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus în data de 28.07.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâta C. L., a solicitat instanței stabilirea unui program de vizitare săptămânal, a minorei R. A. L., născută la data de 09.11.2009.
În fapt, se arată că, potrivit sentinței civile nr.393/12.03.2014, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorii R. V., născut la data de 10.07.2007 și R. A. L., născută la data de 09.11.2009, locuința minorilor fiind stabilită la domiciliul mamei, pentru R. A. L. și la domiciliul tatălui, pentru R. V..
Pârâta și părinții acesteia îi interzic reclamantului să o viziteze pe fiica minoră, motiv pentru care, s-a formulat prezenta cerere.
În drept, nu se indică dispoziții legale.
În probațiune, s-a anexat sentința civilă nr.393/12.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că, este de acord cu instituirea unui program de vizită, dar nu la domiciliul ei, pentru că fostul soț a provocat un scandal cu tatăl său, sens în care se indică dosarul penal 789/P/2013.
În drept, nu se indică dispoziții legale.
În probațiune, s-a anexat ordonanța din data de 19.07.2013 dată în dosarul nr.789/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus.
Analizând solicitarea reclamantului, raportat la susținerile părților, probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în speță, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: părțile au divorțat în data de 12.03.2014, fiind pronunțată în acest sens sentința civilă nr.393/2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Cu ocazia pronunțării divorțului, în ceea ce îi privește pe cei doi copii minori, R. V., născut la data de 10.07.2007 și R. A. L., născută la data de 09.11.2009, s-a stabilit că fetița locuiește la mamă, iar băiatul la tată, reclamantul dorind să o poată vizita pe fiica sa, care are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, astfel cum prevede art.17 alin.1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Totodată, alin.4 al art.17 menționat, permite instanței ca, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, să stabilească un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. De asemenea, potrivit art.18 alin.3 din Legea 272/2004, părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.
În speță, părțile au ajuns la un acord cu privire la solicitarea reclamantului, ca acesta să se întâlnească cu minora în fiecare duminică, de la ora 10.00 la ora 16.00, având posibilitatea să ducă minora la domiciliul său, în acest interval, pentru a-și petrece timpul și alături de fratele mai mare, care locuiește împreună cu tatăl, obligația reclamantului fiind aceea de a înapoia minora la locuința sa, după terminarea perioadei de vizită.
În consecință, raportat și la dispozițiile art.401 Cod civil, cererea reclamantului a fost admisă, relațiile sale personale cu minora R. A. L., urmând a se realiza prin modalitatea convenită de părți.
Împotriva sentinței civile 2029/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel apelanta-pârâtă C. Lenunța, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2029/30.01.2014 a Judecătoriei V. de Sus, în sensul de a se stabili programul de vizitare a minorei de către intimatul reclamant la școala gimnazială „D. V.” din M., unde minora frecventează cursurile, fără întâlnirea părinților.
În motivele de apel, apelanta-pârâtă C. L. a arătat că locuința se află la o distanță de 8 km și minora nu poate să meargă pe jos această distanță. Intimatul nu deține mijloc de transport, iar apelanta consideră astfel programul de vizită stabilit de prima instanță ca fiind imposibil.
Apelanta afirmă că intimatul reclamant deține armă albă, consumă alcool iar apelanta nu poate să se întâlnească cu intimatul.
Apelanta invocă ancheta socială nr. 9299/28.10.2014 și distanța mare dintre cele două domicilii.
Apelanta arată de asemenea că lucrează în program prelungit în fiecare zi, iar minora este îngrijită de părinții apelantei, care au fost amenințați cu moartea de către intimatul-reclamant, existând dosar penal nr. 789/P/2013.
Apelanta apreciază că programul de vizitare a minorei de către intimatul-reclamant nu poate avea loc în siguranță decât la școală, așa cum apelanta solicită prin cererea de apel.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
Apelanta a arătat că dovada cererii de apel înțelege să o facă cu ancheta socială și dosarul penal 789/P/2013, care se află la dosarul de fond.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 23 din OUG 80/2013 – fila 16 din dosar.
Intimatul-reclamant R. V. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, pe care o apreciază ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimatul-reclamant a arătat că apelanta-pârâtă a declarat în fața primei instanțe că este de acord cu programul de vizită solicitat de reclamant și anume în fiecare duminică, pentru fiica părților, R. A. Leunța, a cărei locuință este stabilită la apelantă.
Intimatul-reclamant a arătat că a solicitat acest program de vizită de duminică tocmai datorită faptului că este zi liberă și cei doi frați, R. V. a cărui locuință a fost stabilită la tată și R. A. L. a cărei locuință a fost stabilită la mamă, să poată petrece împreună câteva ore pe săptămână, numai în acest fel putând fi menținută legătura între frați. În timpul săptămânii intimatul lucrează iar copiii sunt la școală, respectiv la grădiniță.
Distanța dintre locuințele părților este de 4 km și nu de 8 km cum afirmă apelanta, iar pe DN 18, între cele două domicilii, circulă microbuze din cincisprezece în cincisprezece minute, intimatul reclamant afirmând că poate apela și la colegi de muncă și prieteni care au autoturisme, pentru deplasarea minorei între domiciliile părților.
Intimatul-reclamant susține că afirmațiile apelantei-pârâte referitoare la consumul de alcool de către reclamant și la deținerea de armă albă de către acesta sunt nereale și menite a induce în eroare instanța, aceste afirmații nu au fost susținute de către apelantă în fața primei instanțe. Intimatul reclamant subliniază că apelanta-pârâtă a declarat în fața judecătorului fondului că este de acord cu programul de vizitare solicitat de intimatul reclamant – file 18-19 din dosar.
La data de 17.02.2015 s-a depus la dosar o cerere de intervenție, formulată de tatăl apelantei, C. V. calificată de instanța de apel drept cerere de intervenție accesorie, în interesul apelantei și încuviințată în principiu, conform art. 64 Cod procedură civilă.
Prin cererea sa intervenientul C. V. a arătat că nu poate să-i permită intimatului-reclamant accesul pe proprietatea sa, apreciind dovedită această afirmație cu ordonanța dată în dosarul nr. 789/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria V. de Sus și solicitând stabilirea unui program de vizită în sensul dorit de apelantă, acesta nepresupunând întâlnirea dintre părinți și respectiv intimat și bunicul matern al minorei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 61-71 Cod procedură civilă – fila 24 din dosar.
S-au depus la dosar, în fotocopii, ordonanța procurorului, din 29.07.2013 – fila 25.
Apelanta-pârâtă C. Lenunța a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care, fără să conteste consemnarea în sentința atacată a acordului său pentru programul de vizită solicitat de reclamant, arată că prima instanță a omis să constate că prezența reclamantului la domiciliul părinților săi nu este posibilă, datorită dușmăniei dintre intimat și părinții apelantei, care au fost agresați de intimat.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a arătat că solicită instanței stabilirea programului de vizită la grădiniță în prezența autorității tutelare sau a poliției, pentru motivele arătate în apel și în procesul de divorț – fila 27.
Apelanta și intervenientul au solicitat judecarea apelului în lipsă –file 33, 38 din dosar.
Analizând sentința civilă nr. 2029/30.10.2014, a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de apel formulate prin cererea de apel, analizând susținerile părților, dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul și cererea de intervenție accesorie sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Apelanta și intimatul au fost căsătoriți, din căsătoria acestora rezultând doi copii: R. V., născut la data de 10.07.2007 și R. A. Lenunța, născută la data de 9.11.2009.
Prin sentința civilă nr. 393/12.03.2014 a Judecătoriei V. de Sus căsătoria părților a fost desfăcută din vina ambilor soți, locuința băiatului fiind stabilită la tată iar a fetei la mamă, stabilindu-se totodată ca exercitarea autorității părintești cu privire la minori să se exercite în comun de către ambii părinți – fila 6 din dosarul de fond.
Din ancheta socială efectuată în cauză de Autoritatea tutelară M. a rezultat că minorul R. V. se bucură de multă atenție din partea tatălui cât și a bunicilor paterni și că părinții doresc să se stabilească un program de vizitare a minorilor astfel ca în fiecare duminică cei doi frați să fie împreună – fila 42, 46 din dosarul primei instanțe.
Pârâta C. Lenunța, prezentă în fața primei instanțe în ședința publică din 30.10.2014, a arătat că este de acord cu programul de vizitare solicitat de reclamant, în fiecare duminică de la ora 10 la ora 16, cu luarea minorei la domiciliul său și înapoierea minorei la domiciliul pârâtei, dar minora nu vrea să îl vadă pe reclamant, aspecte consemnate în încheierea ședinței publice din 30.10.2014.
În aceeași încheiere se consemnează că reclamantul, față de poziția pârâtei, nu mai insistă în stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului ci își susține cererea numai cu privire la programul de vizitare a minorei în modalitatea în care s-a pus de acord cu pârâta – fila 48.
Pârâta a solicitat ca reclamantul să îl aducă pe minor la domiciliul său atunci când vine după minoră iar reclamantul a arătat că dorește ca cei doi copii să stea împreună duminica.
Pârâta a arătat că nu a solicitat stabilirea unui program de vizită pentru minor pentru că îl vizitează des pe acesta la școală – fila 48 verso din dosarul de fond.
La cuvântul pe fond, pârâta a declarat că este de acord cu admiterea cererii reclamantului așa cum aceasta a fost precizată, adică cu stabilirea unui program de vizită a minorei în fiecare duminică de la ora 10 la ora 16, cu luarea minorei la domiciliul său și înapoierea ei la domiciliul pârâtei – fila 48 verso din dosarul judecătoriei.
În ceea ce privește individualizarea programului de vizitare. Potrivit art. 401 cod civil în cazurile prevăzute la art. 400, părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept (art. 401 alin. 2) art. 16 din Legea nr. 272/2004, art. 8 CEDO).
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului, relațiile personale se pot concretiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Conform art. 14, Legea nr. 272/2004 - „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fată de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”
Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu ei, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Afirmațiile apelantei-pârâte din motivele de apel vizând imposibilitatea stabilirii programului de vizită cu care de altfel a fost de acord în fața primei instanțe nu sunt dovedite.
Apelanta nu a propus probe noi în apel și nu s-a prezentat în fața instanței de apel.
Tensiunile existente între intimat și părinții apelantei nu trebuie să influențeze menținerea legăturilor personale dintre minoră și tatăl și respectiv fratele acesteia. Părinții și bunicii minorei trebuie să respecte în primul rând interesul superior al minorei, care reclamă menținerea legăturilor personale dintre aceasta și tatăl și fratele său, a cărui locuință a fost stabilită la tată.
Distanța dintre locuințele părinților, în condițiile existenței mijloacelor de transport nu este de natură a susține afirmațiile apelantei din motivele de apel.
Afirmațiile apelantei la adresa intimatului, afirmații făcute prin cererea de apel, în timp ce la fondul cauzei pârâta apelantă a fost de acord cu programul de vizită solicitat de reclamant, în lipsa unor probe concludente, rămân la stadiu de simple susțineri nedovedite.
Din ordonanța parchetului dată în dosarul nr. 799/P/2013 la data de 19.07.2013 rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 1 și 180 alin. 1 Cod penal – fila 25.
Dușmănia dintre intimat și tatăl apelantei nu poate determina încălcarea dreptului minorei de a menține legături personale cu tatăl și fratele său.
Prin hotărâre judecătorească s-a stabilit locuința minorei R. A. L. la mamă și locuința fratelui minorei R. V. la tată. Reclamantul a renunțat în prezentul dosar la judecarea petitului formulat având ca obiect stabilirea locuinței minorei la reclamant, în momentul în care pârâta a declarat în fața judecătorului că este de acord cu programul de vizitare a minorei solicitat de reclamant.
În mod corect prima instanță a apreciat că a da posibilitate minorei R. A. L. să petreacă în fiecare duminică șase ore împreună cu fratele său R. V., a cărui locuință a fost stabilită la tatăl copiilor prin sentința civilă nr. 393/2014, este o măsură benefică pentru minoră, care are dreptul de a menține relațiile de familie cu tatăl și cu fratele acesteia.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente pe care le-a aplicat în mod corect în litera și spiritul lor, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 67 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2029/30.10.2014, pe care o păstrează, ca fiind temeinică și legală și va respinge de asemenea cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei formulată de către intervenientul C. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta-pârâtă C. L., domiciliată în M. nr. 883 B jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2029/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul C. V. domiciliat în M., nr. 883B, jud. Maramureș. Definitivă.
Pronunțată azi, 3.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. DȚ/3.06.2015
Tred. A.S. / 08 Iunie 2015 - 5 ex
Judecător la fond: A. M. L.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
