Fond funciar. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 585/319/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/A
Ședința publică din data de 2 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. - T. A. - A.
Judecător: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul pârât reconvențional R. L., domiciliat în Berința, nr. 20A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 469 din 15 septembrie 2014, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - Nulitate absolută a T.P.
Se constată că, la data de 23.06.2015, prin serviciul registratură apelantul R. L., prin reprezentant avocat M. R. a depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 iulie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 469 din 15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins acțiunea principală a reclamantului pârât reconvențional R. L. formulată în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali G. I., G. C. I., G. V., N. C., F. R. și pârâții P. I., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur și Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Maramureș, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, ca neîntemeiată, s-a admis cererea reconvențională a pârâților reclamanți reconvenționali G. I., G. C. I., G. V., N. C. șiFăt R., formulată în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional R. L. și pârâtele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur și Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Maramureș și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/50 cod_, emis la data de 08.02.1994 de către C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Maramureș, în numele reclamantului pârât reconvențional R. L. precum și a procesului verbal de punere în posesie din data de 26.11.1993, în ceea ce privește suprafața de 2.480 mp teren intravilan de la locul numit ,,Valea Teiului’’ și a fost obligat reclamantul pârât reconvențional R. L. la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâților reclamanți reconvențional G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul R. L. în contradictoriu cu pârâții a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994 emis pe seama antecesoarei pârâților de rândul 1-5 și a pârâtei de rândul 6 de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, în ceea ce privește suprafața de 2480mp de la locul denumit „Valea teiului” și a procesului verbal de punere în posesie pentru această suprafață de teren, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Expunând situația de fapt, se arată că prin Titlul de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994 emis de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, s-a reconstituit pârâtei P. I. și antecesoarei pârâților de ordin 1-5 defunctei F. M. și a fost inclusă în acest titlu și suprafața de 2480 mp, identificată în petitul acțiunii, fără ca acestea să fie îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Se arată că, această suprafață de teren de 2480 mp identificată la nr. topo 569 la locul numit „Valea teiului” a fost achiziționată în baza contractului de vânzare cumpărare denumit „contract de vindere cumpărare” la data de 16.06.1990 de către antecesorii reclamantului R. A. și R. M. în perioada vieții lor de la defunctele F. C. și F. M. – antecesoarele pârâților de ordin 1-5. Se precizează că, pârâții de ordin 1-5 sunt antecesorii defunctei F. M. în calitate de colaterali ordinari, respectiv veri primari ai defunctei.
După apariția Legii 18/1991 familia R. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate atât pentru această suprafață de 2480 mp identificată topografic sub nr. 569 cât și pentru alte suprafețe pe care le dețineau urmare acestei cereri de reconstituire s-a emis titlul de proprietate nr._/50 la data de 08.02.1994 de către C. Județeană Maramureș, teren identificat în acest titlu cu denumirea „Acasă”.
Se apreciază că, în condițiile în care această suprafață de teren a fost înstrăinată de către defunctele F. C. și F. M. la data de 16.06.1990 această suprafață nu mai putea face obiectul cererii de reconstituire și totodată nu se mai include în titlul de proprietate nr._/53/08.07.1994 eliberat de către C. Județeană Maramureș.
Pârâții G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R. au depus întâmpinare și cerere reconvențională. Sub aspectul întâmpinării pârâții au solicitat respingerea acțiunii civile. Sub aspect reconvențional s-a solicitat instanței să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele reclamantului R. L. sub nr._/50 din data de 08.02.1994 în ceea ce privește suprafața de 2480 mp intravilan de la locul numit Valea Teiului și a procesului verbal de punere în posesie pentru respectiva suprafață de teren și obligarea pârâtului reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, a formulat întâmpinare.
La data de 09.12.2013 reclamantul R. L. a formulat precizare de acțiune, răspuns la întâmpinare cât și întâmpinare la cererea reconvențională. Sub aspectul precizării de acțiune reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994 emis pe seama antecesoarei pârâților de rândul 1-5 și a pârâtei de rândul 6 de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și a procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate, în sensul excluderii din acest titlu de proprietate a suprafeței de 2480 mp de la locul denumit „Valea Teiului” situată în localitatea Berința.
Sub aspectul întâmpinării reclamantul arată că își menține acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată și arată că suprafața de teren de 2480 mp de la locul denumit Valea Teiului în mod greșit a fost inclusă în titlul de proprietate atacat, în condițiile în care această suprafață de teren de 2480 mp identificată sub nr. topo 569 în CF nr. 966 Berința la locul numit „Valea Teiului” a fost înstrăinată de către antecesoarele pârâților F. M. și F. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare la data de 16.06.1990 către antecesorii reclamantului R. A. și R. M., anterior formulării cererii de reconstituire la Legea 18/1991. Această suprafață de teren de 2480 mp a fost folosită și se află în posesia familiei R. din perioada colectivizării, fiind folosită și în această perioadă și este aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești a reclamantului R. L..
Sub aspectul întâmpinării la cererea reconvențională se solicită respingerea cererii reconvenționale ca nelegală și nefondată.
În primul rând sub aspectul excepției reclamantul R. L. a invocat excepția lipsei de interes a pârâților reclamanți în formularea acțiunii privind anularea parțială a titlului de proprietate emis pe seama reclamantului, motivat de faptul că, terenul în suprafață de 2480 mp de la locul numit „Acasă” identificat în cartea funciară nr. 966 nr. top 569 Berința a fost înstrăinat de către antecesoarele pârâților în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 16.06.1990, ieșind din proprietatea acestora, anterior formulării cererii de reconstituire în baza Legii 18/1991 a fondului funciar.
În ce privește cererea reconvențională reclamantul pârât reconvențional solicită respingerea acesteia invocând prevederile art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare respectiv art. II din Legea 169/1997.
La primul termen de judecată pârâta P. I. prin apărător ales și-a exprimat poziția procesuală în sensul că nu se opune acțiunii principale formulate de reclamant.
Instanța analizând excepția lipsei de interes invocată de pârâții reclamanți reconvențional, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 03.04.2014 a respins această excepție motivele regăsindu-se pe larg înscrise în încheierea de ședință aflată la fila 113-114 dosar.
Procedând la soluționarea cauzei deduse judecății în raport cu dispozițiile legale în vigoare și probațiunea administrată, prima instanță a reținut că la data de 14.03.1991, defuncta F. M. a solicitat Comisiei Comunale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic – Mănăștur, prin cererea înregistrată cu nr. 928, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 6,07 ha, de pe urma autorului F. G., în calitate de nepoată de fiu predecedat, printre suprafețele de teren nominalizate numărându-se și . destinație ,,fânațe” și suprafață de 0,29 ha. (fila 92 din dosar).
În dovedirea cererii, au fost anexate: declarația pe propria răspundere a persoanei solicitante, cerere olografă, certificatul de naștere . nr._ din 29.10.1958 al petentei prin care se atestă filiația față de părinții F. I. și C.; ,,act de donație și zestre’’ din data de 09.11.1957 prin care părinții donatori ,,F. G. și soția’’ înzestrează pe fiul lor, F. I. a lui G., cu terenul denumit ,,Valea Teiului’’, cu ocazia căsătoriei acestuia cu S. C. a lui V.; certificatul de moștenitor nr.1043/24.07.1975 de pe urma defunctei F. A., moștenită de soțul F. G., și fiii F. I. și P. I.; certificatul de moștenitor nr.139/19.03.1990 emis de pe urma defunctului F. I., decedat la data de 20.05.1984, moștenit de fiica F. M.; certificatul de moștenitor nr.136/19.03.1990 emis de pe urma defunctului F. G., decedat la data de 07.08.1989, moștenit de P. I., în calitate de fiică și F. M., în calitate de nepoată de fiu predecedat. (filele 93-104 din dosar)
La data de 12.03.1991, pârâta P. I. formulează cererea înregistrată cu nr.512 la C. Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic – Mănăștur, având ca obiect o suprafață totală de 8,54 ha, de pe urma defunctului F. G., în calitate de fiică a acestuia, fiind anexată fila 154 din Registrul Agricol, în care sunt evidențiate terenurile deținute de autor printre care și . nr. 106 – 107 din dosar)
Prin contestația nr.3237/27.08.1991, defuncta F. M. aduce la cunoștința Comisiei Locale Copalnic – Mănăștur, faptul că există două cereri de reconstituire de pe urma aceluiași autor, fapt pentru care C. Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar, sesizată printr-un referat al autorității locale, admite contestația și dispune emiterea unui titlu de proprietate în comun pentru toți moștenitorii autorului și pe întreaga masă succesorală, potrivit Hotărârii nr.1796/1991. (filele 89 – 91 din dosar)
În aceste condiții a fost emis titlul comun de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994, în numele pârâtei P. I. și a defunctei F. M., antecesoarei pârâților de ordin 1-5, fiind inclusă în acest titlu și suprafața de 2.480 mp din locul numit ,,Valea Teiului’’.
Prin titlul de proprietate nr._/50 la data de 08.02.1994, emis reclamantului R. L., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelelor extravilane ,,Valea Racoșii’’, în suprafață de 9.840 mp, și ,,La V.’’ în suprafață de 2.560 mp, precum și asupra parcelei intravilan ,,Acasă’’ în suprafață de 4.521 mp, în care sunt incluși cei 2.480 mp din litigiu, împrejurare de fapt necontestată de părți.
Se invocă faptul că includerea suprafeței de teren de 2.480 mp identificată la nr. topo 569 în locul numit „Valea teiului”, în actul de proprietate al reclamantului, este întemeiată pe încheierea contractului de vânzare cumpărare denumit „contract de vindere cumpărare’’ din data de 16.06.1990, încheiat între antecesorii reclamantului R. A. și R. M., în perioada vieții lor, în calitate de cumpărători, și defunctele F. C. și F. M. – antecesoarele pârâților de ordin 1-5, în calitate de vânzătoare. (fila 5 din dosar)
În urma consultării celor două înscrisuri existente la dosarul de fond funciar întocmit titularului R. L., înaintat instanței prin adresa nr.1261/17.03.2014 de către pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur, rezultă că prin cererea înregistrată cu nr.1394/19.03.1991, reclamantul a solicitat stabilirea dreptului de proprietate doar asupra unei singure parcele de teren, și anume ,,Racoșa’’, în suprafață totală de 100 ari, având destinația ,,fâneață’’. (fila 110 din dosar)
Având în vedere conținutul sumar al dosarului de fond funciar întocmit în numele reclamantului (cerere și declarație pe propria răspundere), instanța a reiterat solicitarea scrisă către pârâta C. L. Copalnic – Mănăștur, iar prin adresa de răspuns nr.2210/05.05.214 s-a comunicat faptul că toate înscrisurile care au stat la baza eliberării titlului de nr._/50/08.02.1994 emis reclamantului R. L., au fost înaintate prin adresa nr. 1261/17.03.2014 și că ,,ulterior reclamantul R. L. a mai depus o copie de pe contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată’’ anexat, respectiv ,,contractul de vindere cumpărare’’ încheiat la data de 16.06.1990 (filele 116 – 117 din dosar)
În urma solicitării unor date suplimentare de la pârâta Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată, prin adresa nr.6047/28.07.2014 se precizează faptul că actul administrativ care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/50/08.02.1994, a fost Hotărârea Comisiei Județene nr.974 din 13.04.1992 prin care a fost validată anexa nr.2b Berința, poziția nr.6, în temeiul acesteia fiind emisă ulterior de către C. comunală Copalnic Mănăștur adeverința nr.808/20.05.1992 de atestare a suprafeței de 1,00 ha, aflată în proprietatea petentului R. L.. (filele 137 – 139)
Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.1 - 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face cu precădere în favoarea membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, în favoarea moștenitorilor acestora, iar din prevederile art. 11 din lege că suprafața de teren adusă în cooperativă este cea care rezultă din anumite înscrisuri, respectiv din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că nu reclamantul și nici autorii acestuia nu au deținut calitatea de membrii cooperatori, ci defunctul F. I., care a dobândit terenul prin înzestrare la data de 09.11.1957, tatăl său F. G. fiind înscris, conform mențiunilor din registrul agricol, cu o suprafață totală de circa 12 ha, în care era inclusă și . suprafață de 0,29 ha fâneață.
Conform actelor de filiație anexate cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, defuncta F. M. și-a justificat vocația asupra terenurilor provenite de la autorul F. G., la a cărui succesiune vine prin reprezentarea tatălui său, F. I., fiul predecedat al titularului înscris în registrul agricol, conform certificatului de moștenitor nr.136/19.03.1990.
Reclamantul confirmă faptul că membrii familiei R. a exercitat posesia acestui teren de la momentul achiziționării – 16.06.1990, însă acest reper temporal nu este relevant prin prisma scopului normelor de drept funciar, și anume acela de a repune în drepturi pe foștii proprietari sau moștenitorii acestora, care au avut proprietatea terenurilor la momentul cooperativizării, fiind deposedați în mod abuziv, și nu la momentul desființării cooperativelor agricole de producție.
Din înscrisurile probatorii depuse de pârâtele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Copalnic Mănăștur și Instituția Prefectului - C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Maramureș că în procedura administrativă, prealabilă emiterii titlului său de proprietate, reclamantul nu a solicitat terenul din locul numit „Valea Teiului”, cererea sa privind o altă suprafață de teren, atât sub aspectul denumirii cât și al întinderii sale.
Astfel, conform Hotărârii Comisiei Județene nr.974 din 13.04.1992 de validare a anexei nr.2b Berința, poziția nr.6, a adeverinței de proprietate nr.808/20.05.1992, și a cererii de reconstituire nr. nr.1394/19.03.1991, dosarul de fond funciar al solicitantului R. L. a privit doar reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,00 ha fâneață din locul ,,Racoșa’’, ceea ce corespunde cu suprafața de 9.840 mp extravilan din ,,Valea Racoșii’’ din titlul de proprietate nr._/50 la data de 08.02.1994, celelalte două parcele - ,,La V.’’ în suprafață de 2.560 mp, și ,,Acasă’’ în suprafață de 4.521 mp, neregăsindu-se în cuprinsul actelor administrative prealabile.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr. 2210/05.05.214, ,,contractul de vindere cumpărare’’ din data de 16.06.1990, a fost depus de către reclamant, la dosarul său de fond funciar, după promovarea în instanță a prezentei acțiuni.
În aceste condiții, nu se poate reține calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului R. L., în baza contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, atâta timp cât acesta nu a fost depus și nici nu a fost în vreun alt fel dovedit la momentul formulării cererii de reconstituire.
În schimb, documentele de filiație față de autorul F. G., actul de donație și zestre, extrasul din Registrul Agricol, depuse pentru emiterea titlului comun de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994, în numele pârâtei P. I. și a defunctei F. M., antecesoarea pârâților de ordin 1-5, erau singurele acte ce puteau să confere semnatarelor calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire.
Chiar admițând că înscrisul invocat a fost folosit de către reclamant la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța opinează că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat un act valid proprietate, în condițiile art.11 din Legea nr.18/1991, republicată.
Astfel, potrivit principiului tempus regit actum, la momentul încheierii actului sub semnătură privată, se aflau în vigoare dispozițiile art. 11 din Decretul nr. 144 din 29 martie 1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții, menținute până la . Legii nr.50/1991, care prevedeau, sub sancțiunea nulității de drept, necesitatea îndeplinirii formei autentice pentru actele de înstrăinare a terenurilor.
De asemenea, la momentul de referință, în mod tranzitoriu fusese adoptată Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinărilor de terenuri între vii, care, prin art. 1 alin. (1), a interzis înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localităților, până la adoptarea noilor reglementări ale fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, intrată în vigoare la 20 februarie 1991, republicată la 5 ianuarie 1998 (regimul juridic reglementat la art. 66-73 instituia obligativitatea îndeplinirii formei autentice în cazul înstrăinării terenurilor prin acte juridice între vii).
În opinia primei instanțe, înscrisul invocat de reclamant poate constitui cel mult un început de dovadă scrisă, susceptibil a fi valorificat pe calea unei acțiuni în validare a convenției, însă ținând cont de limitele cadrului procesual cu care a fost învestită, cu respectarea principiului disponibilității, instanța nu a putut porni de la premisa valabilității transmisiunii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în cauză.
Nu poate fi primită nici critica reclamantului în sensul că achiziția terenului a avut loc înainte de . dispozițiilor Legii nr.18/1991, și implicit înaintea depunerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de pârâta P. I. și defuncta F. M., deoarece părțile nu pot deroga prin voința lor de la norme imperative ale legii care impuneau forma autentică a actului de înstrăinare invocat.
A mai făcut referire reclamantul la dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”.
În primul rând, temeiul juridic invocat trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art.8 din legea cadru, în sensul că de aceste prevederi legale beneficiază doar membrii cooperatori sau succesorii lor, care sunt proprietari și deținători actuali ai caselor și ai anexelor gospodărești, amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care, după cooperativizare au fost atribuite, de regulă, ca loturi în folosință, către foștii proprietari.
Or, potrivit considerentelor expuse mai sus, la momentul cooperativizării terenul a fost deținut de familia F. I. și C., provenit prin înzestrare de la titularul înscris în registrul agricol, defunctul F. G., autorul pârâtei P. I. și al antecesoarei pârâților de ordin 1-5, defuncta F. M., aceasta anexând dovada calității de moștenitor la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Referitor la invocarea prevederilor art.23 din Legea nr.18/1991, instanța a observat că petentul R. L., prin susținerile sale, face o distincție clară între . ,,Valea Teiului’’, identificată prin contractul de ,,vindere cumpărare’’ din 16.06.1990, cu suprafața de ,,0,2480 ha teren arabil’’, și terenul învecinat, aflat în folosința familiei sale, și pe care este construită casa de locuit. Faptul că . învecinată cu terenul deținut de familia R. a constituit motivul achiziționării acesteia prin actul sub semnătură privată.
Prin teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, în sensul prevederilor art.23 alin.2 din Legea nr.18/1991 (,,suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție’’), raportate la prevederile art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, se înțelege acel teren pe care se găsește constructia propriu-zisă, anexele gospodărești, precum și curtea folosită pentru normala exploatare a construcției, și care se afla în posesia persoanei îndreptățite, sau autorului acesteia, la momentul cooperativizării.
Or, datele probatorii au confirmat faptul că . avea la momentul cooperativizării destinația ,,fâneață’’, conform mențiunilor din registrul agricol, se afla în posesia familiei F. I. și C., și nu făcea obiectul vreunei casei de locuit și anexe gospodărești, construcțiile aflându-se pe terenul învecinat, deținut de familia reclamantului, la care a fost alipită după desființarea cooperativei agricole.
Prima instanță a considerat că nici prevederile art. 24 din Legea nr.18/1991, republicată, nu își au aplicabilitate în speță, deoarece, trecând peste lipsa dovezii calității de membru cooperator sau persoană îndreptățită a reclamantului, aceste dispoziții devin incidente în ipoteza în care terenurile situate în intravilanul localităților, sunt atribuite de cooperativele agricole de producție, iar în cauză terenul se invocă a fi dobândit de la persoane fizice și nu cooperativa agricolă de producție.
De asemenea, petentul nu se poate prevala de poziția procesuală a pârâtei P. I., deoarece recunoașterea pretențiilor reclamantului nu poate acoperi lipsurile rezultate din nerespectarea dispozițiilor art.8 și art.11 din Legea nr.18/1991, republicată, sau ale art.23 și art.24 din același act normativ, sancționabile cu nulitatea absolută, în condițiile art. III din Legea nr.169/1997, modificată și republicată, aceste norme având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga prin voința părților.
Potrivit art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 ,,(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;… (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate…’’
Starea de fapt reținută infirmă legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2.480 mp teren intravilan de la locul numit ,,Valea Teiului’’ prin includerea parcelei în Titlul de proprietate nr._/50 cod_, emis la data de 08.02.1994, care s-a realizat cu nerespectarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991, republicată, în sensul că nici reclamantul pârât reconvențional, și nici autorii acestuia, nu au deținut acest teren în proprietate la momentul predării către cooperativa agricolă de producție, iar temeiul dobândirii suprafeței în litigiu nu reprezintă un act valid de proprietate, în sensul dispozițiilor art.11 din Legea nr.18/1991, republicată.
Actul administrativ care respectă prevederile legale în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei în litigiu este titlul de proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994, în numele pârâtei P. I. și a defunctei F. M., antecesoarei pârâților de ordin 1-5, astfel că în temeiul dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a) pct. i și iii din Legea nr. 169/1997, acțiunea principală a reclamantului pârât reconvențional R. L. se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională urmează a se admite cererea pârâților reclamanți reconvenționali G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R., și în consecință se va constata nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/50 cod_, emis la data de 08.02.1994 de către C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Maramureș, în numele reclamantului pârât reconvențional R. L. precum și a procesului verbal de punere în posesie din data de 26.11.1993, în ceea ce privește suprafața de 2.480 mp teren intravilan de la locul numit ,,Valea Teiului’’.
În temeiul art.451 – 455 Cod de procedură civilă, instanța a obligat pe reclamantul pârât reconvențional R. L., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.409/09.12.2013, în favoarea pârâților reclamanți reconvențional G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul-pârât R. L., solicitând a se dispune schimbarea în tot, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamantul nu o formulat cerere de reconstituire cu privire la terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, dimpotrivă a formulat cerere de reconstituire pentru terenul din locul numit "Valea Teiului", cerere care a fost depusa la C. L. de Fond Funciar Copalnic Manastur la 19.03.1991, practic în aceeași zi depunând două cereri, instanța de fond făcând referire doar la prima cerere.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond reține faptul că starea de fapt ar infirma legalitatea reconstituirii în favoarea sa, întrucât terenul a fost introdus în CAP de către autorii intimaților din rândul 1-5, însă potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, cererea de reconstituire se poate formula și de către cei care dețin terenul la momentul apariției legii fondului funciar și nu este revendicat de către cei care au introdus terenul în CAP sau de către succesorii acestora. Or în speță, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privată a fost încheiat anterior apariției legii fondului funciar, iar la acea dată nici Petrut I. și nici F. C. nu au solicitat reconstituirea, nerevendicându-se acest teren din 1991 până în 2013.
Apelantul a mai precizat că prin Titlul de Proprietate nr._/53 din data de 08.07.1994 eliberat de către C. Județeană Maramureș s-a reconstituit intimatei P. I. și antecesoarei intimaților din rândul 1-5 defunctei F. M. și a fost inclusă în acest titlu de proprietate și suprafața de 2480 mp, identificată în petitul acțiunii, fără ca aceștia să fie îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. F. M. a fost fiica predecedată a defunctului F. loan căsătorit cu F. C., iar intimații din rândul 1-5 sunt doar veri cu defuncta F. M., care a decedat anterior mamei sale și nu a avut urmași. Intimații din rândul 1-5 sunt antecesorii defunctei F. M., în calitate de colaterali ordinari, respectiv veri ai defunctei. În condițiile în care această suprafață de teren a fost înstrăinată de către defunctele F. C. și F. M. la data de 16.06.1990, nu mai putea face obiectul cererii de reconstituire și totodată nu se mai putea include în titlul de proprietate nr._/53/08.07.1994.
Apelantul a mai învederat că acest teren se află în posesia și folosința familiei R. de la momentul achiziționării, fiind teren învecinat cu terenul familiei R. din gradina casei de locuit, tocmai în raport de această împrejurare a și fost achiziționat de la antecesorii intimaților. Și-a edificat o casă pe ace1 teren, primind autorizație de construire pe baza actelor depuse la autoritatea care urma să elibereze autorizația.
Apelantul a susținut că intimata P. I. a fost sora lui F. I., aceasta fiind singura, în opinia sa, îndreptățită să solicite eventual constatarea nulității Titlului de proprietate emis pe seama lui, însă prin întâmpinarea depusă, aceasta recunoaște vânzarea și solicită admiterea acțiunii formulata de reclamant. F. C., căsătorită cu F. loan a decedat în noiembrie 2012, iar legile fondului funciar, respectiv Legea 18/1991 a apărut cu 11 ani în urmă și nu a formulat cerere de reconstituire în această perioadă de 11 ani, deși avea posibilitatea și era singura îndreptățită întrucât terenul, anterior cooperativizării a aparținut soțului acesteia F. loan, decedat la data apariției legilor fondului funciar. La data formulării cererii de către intimații din rândul 1-5, respectiv 1994, F. C. era în viață și astfel intimații din rândul 1-5 nu aveau nicio vocație succesorală după defunctul F. I. (soțul lui F. C.), singura care era îndreptățită la reconstituire era F. C..
Intimații G. I., G. C. I., G. V., N. C. și F. R. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimații au precizat că F. M., pe care prin intermediul mamei sale F. C. născ. S. o moștenesc ei, a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile tatălui ei F. I., alături de sora acestuia P. I. și în comun s-a eliberat titlul. În mod legal terenul a fost reconstituit persoanelor îndreptățite (F. M. și P. I., pentru autorii comuni), rămânând posibilitatea pentru R. L. (al cărui titlu a fost parțial anulat de prima instanță) să ceară eventual validarea convenției sub semnătură privată în contradictoriu cu moștenitorii promitentei F. M..
Intimații au învederat că se confirmă faptul că membrii familiei R. au exercitat posesia acestui teren de la momentul achiziționării -16.06.1990, însă acest reper temporal nu este relevant prin prisma scopului normelor de drept funciar, și anume acela de a repune în drepturi pe foștii proprietari sau moștenitorii acestora, care au avut proprietatea terenurilor la momentul cooperativizării, fiind deposedați în mod abuziv, și nu la momentul desființării cooperativelor agricole de producție. În aceste condiții, nu se poate reține calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului R. L., în baza contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată nevalidat. Prima instanță analizează corect și dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea 18/1991 și concluzionează că apelantul nu justifică îndreptățire nici în contextul respectivelor texte.
S-a mai susținut că apelantul nu se poate prevala de poziția procesuală a pârâtei P. I., deoarece recunoașterea pretențiilor reclamantului nu poate acoperi lipsurile rezultate din nerespectarea dispozițiilor art.8 și art.ll din Legea nr.18/1991, republicată, sau ale art.23 și art.24 din același act normativ, sancționabile cu nulitatea absolută, în condițiile art. III din Legea nr.169/1997, modificată și republicată.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri noi.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din răspunsul reclamantului-pârât R. L. la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, cu terenul în litigiu au intrat în CAP membrii familiei lui F. I., soțul lui F. C., reclamantul prevalându-se strict de „cumpărarea” terenului de la F. C. și F. M., conform contractului de vindere-cumpărare din 16.06.1990.
Părțile s-au opus efectuării unei expertize topografice în cauză, învederând că este vorba despre același teren, inclus în ambele titluri de proprietate.
Conform cererii înregistrate în data de 19.03.1991, depusă la fila 68 din dosarul de apel, reclamantul-apelant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 4521 mp teren în locul „Valea Teiului” (Acasă). Atât reclamantul, cât și tatăl său, s-au prevalat de convenția încheiată în 16.06.1990 cu F. C. și fiica acesteia, F. M..
Din analiza prevederilor art. 8 și 11 din Legea 18/1991 rezultă că de principiu de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori care au adus pământul în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren și moștenitorii acestora după caz. De asemenea, de reconstituire beneficiază și membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Însuși reclamantul recunoaște că familia pârâților a intrat cu terenul în CAP, astfel încât reclamantul nu era legitimat să obțină, cu privire la acest teren, reconstituirea dreptului de proprietate în contextul legislației funciare speciale, deoarece nu a fost titular al acestui drept la momentul cooperativizării. Dispozițiile legale nu pot fi lipsite de eficiență prin poziția procesuală adoptată de pârâta P. I..
De asemenea, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea 18/1991, precum și ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
În ce privește primul text legal invocat, se reține că inițial reclamantul a susținut că . învecinată cu terenul din grădina casei de locuit, ulterior arătând că e aferentă acesteia. Din depoziția martorului C. G. a rezultat însă că suprafața se află lângă casa familiei R., terenul este despărțit de o cărare de terenul pe care se află casa. Reclamantul s-a opus administrării probei cu expertiza în specialitatea topografie-cadastru și nu a propus alte dovezi, iar prin memoriul de apel a revenit arătând că terenul este învecinat cu cel din grădina casei familiei R..
De asemenea, nu sunt întrunite nici cerințele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 18/1991, nefăcându-se dovada atribuirii către reclamant a terenului, de către CAP, ipoteza legală fiind de altfel contrazisă de însăși motivarea în fapt a cererii reclamantului.
F. M. a formulat cerere de reconstituire în calitate de nepoată de fiu a defunctului F. G., decedat în 07.08.1989, fiind unica moștenitoare a tatălui său, F. I., predecedat în 20.05.1984 (filele 94, 99-102 dosar prima instanță). De altfel, cadrul procesual pasiv a fost determinat de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Raportat la toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat, fără a se acorda cheltuieli de judecată deoarece intimații, cei care nu se află în culpă procesuală, nu au făcut dovada efectuării acestora conform prevederilor art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul R. L., domiciliat în Berința nr. 20A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 469/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ .
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi, 2 iulie 2015, prin punerea soluției la dispoziția ppărților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
S. - T. A.-A. P. G. B. M.
în c.o. semnează grefier-șef
secția I civilă
Red. S.T.A.A../17.07.2015
Dact. C.A. 20.07.2015
Ex. 11, .>
Judecător fond: A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
