Fond funciar. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Comentarii

0

Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 1314/307/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 253/R

Ședința publică din 13.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.

JUDECĂTORI: G. B.

W. D.

GREFIER: M. R.

Pe rol este pronunțarea soluției în cererea de recurs formulată de re­cla­man­tul Ți­plea V. domiciliat în S. Marmației, ./A, ju­de­țul Ma­ra­mu­reș împotriva sentinței civile nr. 1/06.01.2015 pronunțată de J.­că­to­ria Si­ghe­tu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond fun­ciar - nu­litate absolută și parțială a titlului de proprietate.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în în­che­ierea de ședință de la acea dată, iar pentru a da posibilitatea părților să for­mu­leze și să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării, s-a amânat succesiv pronunțarea la 18.06.2015, 25.06.2015, iar apoi la ter­me­nul de azi.

Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1 din 06.01.2015, pronunțată de Judecătoria Si­ghe­tu Marmației în dosarul nr._ s-a respins excepția ne­. materiale a Judecătoriei S. Marmației.

S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Ț. V. în con­tradictoriu cu pârâții C. L. pentru aplicarea Legilor fondului fun­ciar a Municipiului S. Marmației, C. Județeană Maramureș pentru a­plicarea Legilor fondului funciar, P. Municipiului S. Marmației, Ins­­tituția P. Județului Maramureș și D. I. privind cererea de con­­statare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/61 din 11.04. 2011 emis pe numele pârâtei D. I. și a rectificării cărții funciare în sen­sul radierii înscrierilor ulterioare din cartea funciară.

S-a luat act de renunțarea la judecată de către reclamant la cererile pri­vind constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 2208 din 3 iulie 2001, a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4439 din 25 noiembrie 2004 și contractului de împrumut datat 27 august 2001.

S-a luat act de renunțarea de către reclamant la judecată privind pârâții F. I., ., C. G., M. V. și M. I..

S-a luat act de renunțarea la judecată de către reclamantul Ț. Va­sile privind cererea de rectificare a cărții funciare din dosar nr._ .

S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de D. Ioa­na și F. I..

S-au admis în parte cererile reconvenționale formulate de D. I. și F. I. și cererea de intervenție în interes propriu a . și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare au­ten­tificat sub nr. 275 din 25.03.1948.

S-a constatat nulitatea absolută a Ordinului P. nr. 1066/09.02. 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 450/26.11.2003 emise pe sea­ma reclamantului Ț. V..

S-a dispus rectificarea CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1 și CF 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, dispunând radierea dreptului de pro­prietate a reclamantului Ț. V. și restabilirea situației anterioare de car­te funciară.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a . SRL, D. I. și F. I., precum și a reclamantului Ț. Va­si­le.

S-au respins excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției achizitive și excepția prescripție extinctive invocate de reclamantul pârât Ț. V..

Reclamantul Ț. V. a fost obligat la plata cheltuielilor de jude­ca­tă către . în cuantum de 5.630 lei; către D. I. și Fă­râmă I., în cuantum de 3.388 lei și către C. G. și M. V. în cuantum de 1.700 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că prin ac­ți­u­nea civilă înregistrată sub dosar nr._ /2 mai 2011, reclamantul Ț. V. a solicitat în contradictoriu cu C. L. S. Marmației de a­pli­carea Legii fondului funciar, C. Județeană Maramureș pentru apli­ca­rea Legii fondului funciar, D. I., F. I., . re­prezentată de administrator unic B. C., C. G. și M. V. în legătură cu numita D. I. a se constata nulitatea absolută și par­țială a titlului de proprietate nr._/61 din data de 11.04.2001 fiind lovit de nulitate absolută potrivit prevederilor art. III alin. 1, litera „a” din Legea nr. 169/1997 de completare a Legii Fondului funciar republicată. Titlul de pro­pri­etate s-a eliberat cu încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11, 13 din Legea nr. 18/1991, nulitatea schiței de dezmembrare nr. 2268 din 01.08. 1996 cu referire la intabularea sub top nr. 2371/2/1 și CF nr._ Sighet; să se dispună anularea schiței de dezmembrare nr. 3687 din 16.09.2004 care se re­fe­ră la CF nr._ S. Marmației și nr. topo. 2371/2/2/1 și submultiplii a­ces­tuia: 2371/2/2/1/1 și top. 2372/2/2/1/2; să se constate nulitatea absolută al con­tractului de novație din contractul de împrumut, care, greșit a fost admis ca efect al novației prin sentința civilă nr. 3305 din 11 noiembrie 2003 din dosar nr. 1565/2003 a Judecătoriei Sighet

Prin precizările depuse la data de 17.05.2011 solicită a se constata nu­litatea absolută și parțială a TP nr._/61 eliberat la data de 11.04.2001 pe numele numitei D. I. la care acesta nu era îndreptățită potrivit pre­ve­de­rilor art. III alin. (1), litera „a” din Legea nr. 18/1991; constatarea nulității ab­solute și parțiale a contractului de donație imobiliar autentificat sub nr. 2208 din 03.07.2001 la Biroul N. Public S. G. din municipiul S. Mar­mației cu toate consecințele; constatarea nulității absolute a schiței de dez­mem­brare nr. 3687 din data de 16.09.2004; constatarea nulității absolute și par­țiale a schiței de dezmembrare nr. 2268 din data de 01 august 1996.

În drept, întemeiază acțiunea în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, a De­­cretului-Lege nr. 115 din 1938 și a Legii nr. 7/1996 republicată.

Cu privire la capătul de acțiune privind pe pârâții inițiali . SRL renunță deoarece se află în proces cu aceasta în cauza nr. 650/ 307/2009 cu obiect revendicare teren.

Cu privire la capătul de acțiune cu M. V., va repune pe rol cauza din dosar nr. 1569/2005, în alt proces cu obiect nulitate absolută și parțială al unui contract de vânzare-cumpărare. Din acest motiv, renunță la chemarea în ju­decată a acestuia din acest proces deoarece mai are pe rol și dosar nr. 541/ 307/2010 cu obiect rectificare de carte funciară.

În ce privește pârâții C. G., renunță la chemarea în ju­de­ca­tă din acest proces și al acestuia deoarece și cu acesta are proces pe rol în ca­uza dosar nr._ .

La data de 20.05.2011, pârâta C. Județeană Maramureș depune întâmpinare arătând că în fapt, prin acțiunea depusă, reclamantul solicită cons­ta­­tarea nulității absolute parțială a Titlului de proprietate nr._/61/11. 04.2001, cod_, eliberate în favoarea numitei D. I. pe motiv că, du­pă cum reiese din susținerile reclamantului, nu era îndreptățită la reconsti­tu­i­rea dreptului de proprietate pentru aceste suprafețe. În măsura în care, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, re­cla­matul face dovada dreptului de proprietate, nu se opune admiterii cererii.

La data de 14.06.2011 reclamantul depune note de ședință precizând o­bi­ectul acțiunii. Solicită ca instanța de judecată să oblige pârâtele a se respecta pozițio­na­rea topografică a trupurilor de teren menționate în coala funciară nr. 9050 Si­ghetu Marmației, ca urmare a aplicării Decretului nr. 712/1966, prin prelua­rea terenurilor în cauză de către Statul Român cu procesul verbal din data de 27.03.1986, privind parcelele top nr. 2371/1 în suprafață de 4.536 mp și top nr. 2371/2, în sensul că . nr. 2371/1 este poziționată în par­tea de Est spre liniile ferate CFR S. Marmației din vecinătatea DN 19 Si­ghet-Satu M., paralel cu acesta spre Vest, spre râul Tisa pe partea dreaptă a DN 19, iar în continuarea acestuia, urmează trupul de teren top nr. 2371/2 cu sub­multiplii în baza dezmembrărilor ce s-au făcut după anul 1996 în baza Legii nr. 18/1991.

La data de 08.08.2011, pârâtele D. I. și F. I., au for­mu­lat întâmpinare prin care se opun admiterii acțiunii reclamantului. Invocă excepția de nulitate privind contractul autentic nr. 275/25.03. 1948, privind vânzarea terenului cuprins în CF nr. 7197 S. Mar­ma­ției, nr. top 2371/1 și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, excepție care urmează a opera în situația în care acțiunea reconvențională for­mu­lată de pârâta D. I., va fi admisă. Pe fond consideră cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Prin acțiunea reconvențională, pârâta D. I. solicită în con­tra­dic­to­riu și cu Instituția P. Maramureș, constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 1066/9.02.2004, emis de Prefectura Județului Maramureș, privind restituirea în proprietatea numitului Ț. V. a terenului în suprafață de 4.536 mp situat în municipiul S. Marmației, pe malul râului Tisa, nr. top 2371/1 din C.F. nr. 9050; să se constate nevalabilitatea titlului, în temeiul că­ru­ia reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 9050 S. Mar­ma­ției, nr. topo. 2371/1, transcris în CF nr._ S. Marmației, nr. topo. 2371/1; să se dispună rectificarea situației tabulare cuprinsă în CF nr._ Si­ghetu Marmației, nr. topo. 2371/1 și CF nr. 9050 S. Marmației nr. topo. 2371/1, dispunându-se radierea dreptului de proprietate a reclamantului Ț. Va­sile, cu repunerea în situația anterioară, din CF nr. 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, în favoarea Statului Român, cu cheltuieli de judecată.

În drept, își întemeiază acțiunea reconvențională pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă; art. 41 din Legea nr. 18/1991; art. 61, 62 și 63 din Legea nr. 18/1991; art. III alin. 1 lit. a (i) și alin. 2 din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005, art. 33, 24 alin. 1, pct. 1, 35, 36 și 37 din Legea nr. 7/ 1996.

La data de 04.10.2011, reclamantul depune răspuns la întâmpinare pre­ci­zând că obiectul cauzei este: „Constatarea nulității absolute și parțiale a ti­tlu­lui de proprietate nr._/61 din data de 11.04.2001 eliberat pe numele nu­mi­tei D. I., constatarea nulității absolute și parțiale a contractului de do­na­ție imobiliar autentificat sub nr. 2208 din data de 03.07.2001 dintre D. Ioa­na și fiica acestei, F. I. în baza prevederilor art. III alin. 1, lit. „a” din Legea nr. 169/1997 de completare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 și să se dispună respectarea liniei de hotar cu vecinii. Calitatea procesuală pasivă a pâ­râtei F. I. nu îl interesează deoarece aceasta a vândut către . SRL. Invocă excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active a pârâtelor din acest dosar.

La data de 25.10.2011 reclamantul depune precizare de acțiune prin ca­re face un scurt istoric și își precizează acțiunea în sensul că obiectul îl con­sti­tu­ie constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/61 din 11.04.2001 eliberat pe numele numitei D. I. ca urmare a strămutării li­niei de hotar cu ocazia completării și punerii în posesie cu procesul verbal și în baza schiței terenului, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație imobiliar autentificat sub nr. 2208 din 03.07.2001 dintre D. Ioa­na și F. I..

Invocă excepția autorității de lucru judecat raportat la sentințele jude­că­torești rămase definitive și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei Da­vid I. întrucât demersul sau invocarea unor interese ale pârâtei D. Ioa­na în legătură cu unele dosare judecate de mai mulți ani prin hotărâri jude­că­torești rămase definitive nu are nimic comun cu aceste dosare, pârâta D. I. sau Fărîma I., fiind lipsite de interes legitim.

Prin răspuns la întâmpinare și acțiune reconvențională solicită respin­ge­­rea în totalitate a acțiunii reconvenționale.

Invocă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește sentința ci­vilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei Oradea, definitivă și investită și decizia ci­vi­lă nr. 1373/R/2004 a Curții de Apel Cluj. Excepția lipsei calității procesuale ac­ti­ve a pârâtelor reclamante.

La data de 13.06.2012 . for­mu­lează cerere de intervenție in interes propriu, solicită a­nu­la­rea Ordinului P. emis pe numele lui T. V. și constatarea nu­li­tă­ții absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 275/25.03.1948.

În drept invocă dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 41 din Le­gea nr. 18/1991; art. 61, 62 și 63 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 7/1996, art. 948 Cod Civil, art. III din Legea nr. 169/1997, modificata prin Legea nr. 247/ 2005.

Reclamantul formulează răspuns la cererea de intervenienție în interes pro­priu, reiterând depusă la acest dosar în ședința publică din data de 13.06. 2012 din excepțiile invocate.

., prin notele de ședința a solicitat să se constate nu­litatea absolută a Ordinului P. nr. 1066/09.02.2004 emis de Pre­fec­tul județului Maramureș pe numele lui Ț. V. privind terenul în suprafață de 4.536 mp, situat în S. Marmației, identificat în CF_ S. Mar­ma­ției, nr. topo. 2371/1; să se contate nevalabilitatea titlului în temeiul căruia Ț. V. și-a înscris dreptul de proprietatea în CF 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, transcris în CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1; să se dispună rectificarea situației tabulare din CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1, dispunându-se radierea dreptului de proprietate a numitului Ți­plea V. din CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1, cu revenirea la si­tuația anterioara din CF 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, în favoa­rea Statului Român; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/25.03.1948; să se constate nulitatea absolută a procesului ver­bal de punere în posesie nr. 450/26.11.2003 și să se dispună anularea, cu che­ltuieli de judecată.

La excepțiile invocate . depune note de ședință so­licitând să se admită excepția autorității de lucru judecat, raportat la decizia ci­vi­lă nr. 1270/R/2013 a Curții de Apel Cluj, referitoare la dosar_ unde Ț. V. a chemat în judecată pe . pentru rec­ti­fi­care de carte funciară.

M. V. și C. G. formulează note scrise.

La data de 17.05.2011 reclamantul depune la dosar „precizări” scrise la acțiunea introductivă unde la punctele III și IV (pag. 4) renunță expres la che­marea în judecată a pârâților Mois V. și C. G., renunțare con­semnată și în încheierea de ședință din 18.05.2011 (fila 32 din dosar).

La data de 17.09.2012 același reclamant formulează o nouă acțiune ci­vi­lă sub dos. nr._ al Judecătoriei S. Marmației, dosar co­ne­xat ulterior la dosarul nr._ în vederea soluționării lor reunite.

Obiectul inițial al acestei cauze în care reclamantul înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul C. G. și respectiv . îl constituie „constatarea inexistentei unor drepturi” ca urmare a dis­pa­ri­ți­ei obiectului material al acestor drepturi respectiv suprafața de 4.536 mp teren în­scris în CF nr. 9050 cu nr. topo. 2371/2. Pe cale de consecință, reclamantul apreciază că în raport de această si­tu­ație toate actele juridice realizate după anul 1991 ar fi lovite de nulitate.

La termenul din 10.10.2012 se depun la dosar completări ale acțiunii in­tro­ductive în sensul că se precizează obiectul acesteia ca o acțiune în constatare și rectificare de carte funciară de această dată fiind adusă în discuție o parcelă de teren înscrisă sub nr. topo. 2371/2/1. Aceleași completări poartă și asupra al­tor persoane chemate în judecată în calitate de pârâți, respectiv defunctul Du­n­ca I., M. V., C. L. S. Marmației și C. J.­țea­nă Ma­ramureș pentru retrocedarea proprietăților precum și numita F. I.. În raport de fiecare pârât nou chemat în judecată, reclamantul cere în concret anularea unor acte pe care le apreciază ca fiind lipsite de obiect.

La termenul din 08.01.2013 sunt depuse la dosar „note de ședință” de că­tre același reclamant prin care renunță expres la capătul de cerere privind „rectificarea operațiunilor de publicitate imobiliară”.

În aceeași ordine de idei se precizează și capătul de cerere privind ac­te­le juridice încheiate după 1996 în sensul că . sub nr. topo. 2371/2 al CF 9050 S. Marmației este lipsită de obiect de CF”. Consideră că reclamantul este lipsit de le­gi­ti­mitate procesuală sens în care înțelege să invoce lipsa calității procesuale ac­tive a acestuia.

Prin concluziile depuse, reclamantul precizează că înțelege să se judece cu D. I., F. I., C. județeană Maramureș de aplicarea Le­gii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, C. municipală S. Mar­ma­ției de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18 din 1991, republicată, iar la ce­lelalte părți s-a renunțat de a mai fi chemate în judecată din acest proces de­oa­rece atât cu C. G. cât și cu . există pe rol două procese în recurs la Tribunalul Maramureș cu obiect revendicare imo­bi­li­a­ră, aceștia având calitatea de pârâți în cauza din dosar nr._ - . și dosar nr._ care vine din dosar nr. 1569/ 307/2007 cu C. G..

Cu privire la obiectul procesului în cauză, solicită a se lua în conside­ra­re cele patru puncte menționate în precizările scrise din ședința publică din data de 18.05.2011. Persoanele la care s-a renunțat de a mai fi chemate în judecată sunt ., C. G. și M. V..

Sub dosar nr._, având ca obiect cererea de intervenție a ., disjunsă din dosar nr._, se solicită nuli­ta­tea absolută a Ordinului P. nr. 1066/09.02.2004 emis de Prefectul ju­de­țului Maramureș pe numele lui Tipica V., privind terenul în suprafață de 4.536 mp, situat în S. Marmației, identificat în CF_ S. Mar­ma­ți­ei, nr. topo. 2371/1; nevalabilitatea titlului în temeiul căruia Ț. V. și-a în­scris dreptul de proprietatea în CF 9050 S. Marmației, nr. top. 2371/1, tra­nscris în CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1; rectificarea situației ta­bulare din CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1, dispunându-se ra­di­erea dreptului de proprietate al numitului Ț. V. din CF_ S. Mar­mației, nr. topo. 2371/1, cu revenirea la situația anterioara din CF 9050 Si­ghetu Marmației, nr. topo. 2371/1, în favoarea Statului Român; nulitatea ab­so­lută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/25.03.1948; nulitatea abso­lu­tă a procesului verbal de punere în posesie nr. 450/26.11.2003 și să se dispună a­nularea.

C. L. de aplicare a legii fondului funciar S. Marmației, prin întâmpinare nu s-a opus admiterii acțiunii.

Pârâtul Ț. V., depune întâmpinare solicitând a se respinge în to­ta­litate acțiunea de chemare în judecată. Invocă și prin aceasta excepțiile au­to­ri­tății de lucru judecat cu privire la sentința civilă nr. 1611/04.03.2003 a Ju­de­că­toriei Oradea, rămasă definitivă și decizia civilă nr. 1373/R/2004 a Curții de A­pel Cluj, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Invocă excepția prescripției achizitivă, considerând că a folosit terenul din anul 1948 până în anul 1986 fără să fie conturbat de nimeni și excepția pre­s­cripției „instinctivă” prin folosința terenului tot 37 de ani fără să fie conturbat de nimeni. În luna octombrie 1985, Ț. V. a fost invitat la P. mu­ni­cipiului S. Marmației de către secretarul Primăriei dând o declarație că a luat la cunoștință că începând cu anul 1986 terenul CF nr. 7197 Sighet și nr. topo. 2371/1 în suprafață de 4.536 mp cumpărat cu contract autentificat nr. 275 din 24.03.1948 urmează a fi preluat de Statul Român cu Decretul nr. 712/I966.

. formulează note de ședința în legătură cu întâm­pi­narea depusă de Ț. V., solicitând respingerea excepțiilor pentru moti­ve­le expuse anterior, pe care le reiterează.

De asemenea depune o completare a cererii de chemare în judecată cu un nou capăt de cerere prin care solicită constatarea nulității absolute a con­tra­c­tului de vânzare-cumpărare nr. 275/25.03.1948. Acel contract este lovit de nu­li­tate absolută, vânzătorii neputând dispune de un drept real pe care nu l-au a­vut niciodată în patrimoniul propriu.

Raportat la cele arătate mai sus, cu privire la nulitatea absolută a Or­di­nului P., respectiv a titlului de proprietate, precizează că nelegal lui Ți­plea V. prin Ordinul 1066/09.02.2004 i s-a restituit in proprietate, suprafața de 4.536 mp din CF nr. 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, transcris în CF_ S. Marmației nr. topo. 2371/1.

În ședința publică din 15.01.2013 instanța a dispus conexarea dosarului_ la dosar_ .

Sub dosar nr._, reclamantul Ț. V. i-a chemat în ju­decată pe pârâții C. G., ., solicitând să se dispună constatarea faptului că . 9050 S. Marmației nr. topo. 2371/2, intabulată pe Statul Român cu Decretul 712/1966 din anul 1986 în su­prafață de 4.536 mp, precum și dezmembrările care s-au făcut după anul 1991 și din anul 2004 din ./2, a încetat de a mai face obi­ect de carte funciară, deoarece această parcelă de teren este acoperită de apele râului Tisa din anul 1968 și că toate actele juridice întocmite după anul 1991 în ba­za Legii nr. 18/1991 sunt nule deoarece în aceea zonă s-au efectuat diverse lu­crări de taluzări de mal la râul Tisa și lucrări de îndiguiri care au fost fina­li­zate odată cu terminarea lucrărilor de îndiguire din zonă din anul 1970 pentru pro­tejarea DN 19 Sighet - Satu M..

În drept, invocă Decretul-Lege nr. 115/1938, art. 15, art. 34, art. 35, art. 36, art. 37 din Legea nr. 7/1996, republicată în anul 2004, art. 35, art. 36 din Le­gea nr. 7/1996,republicată în anul 2004, art. 35, art. 36, art. 37, dispozițiile art. 109, art. 111 și art. 112 Cod procedură civilă în materie.

Prin completări la acțiunea de chemare în judecată în cauză în ce pri­vește obiectul acțiunii de chemare în judecată aceasta se va completa, având ur­mă­torul obiect acțiune în constatare și rectificare de carte funciară în sensul că toa­te actele juridice întocmite după anul 1991 și care se referă la . nr. topo. 2371/2/1 care a aparținut CF nr. 9050 S. Marmației sunt nu­le, această parcelă de teren care a avut inițial o suprafață de 4.536 mp este aco­pe­rită în întregime de apele râului Tisa începând cu anul 1957.

În ce privește părțile chemate în judecată în calitate de pârâți, înțelege să-i cheme în judecată și pe D. I., care a decedat și care a obținut prin con­stituire titlu de proprietate nr._/15 din data de 23.04.1996 și căruia i s-a inclus în titlul de proprietate și suprafața de teren de 2.236 mp din nr. topo. 2371/2/1, acest act juridic este lovit de nulitate parțial.

- M. V. și M. I. care au cumpărat cu contract autentificat nr. 1309 din 23.12.1999 încheiat la Birou N. public S. I. din S. Mar­ma­ției suprafața de teren CF nr._ și nr. topo. 2371/2/1 în suprafață de 2.236 mp. Acest act juridic este parțial nul deoarece terenul topo de mai sus menț­ionat nu mai există din anul 1988-1970 fiind acoperit de râul Tisa;

- C. S. Marmației de aplicare a Legii nr. 18 din 1991 care a în­tocmit actele greșit pentru eliberarea titlului de proprietate pentru D. I. în anul 1996;

- C. Județeană Maramureș de aplicarea legii fondului funciar nr. 18 din 1991 care a întocmit și eliberat titlu de proprietate pentru D. I.;

- F. I., în calitate de proprietară dobândit pe întreg cu titlu de donație de la mama sa D. I. al nr. topo. 2371/2/2/1 în suprafață de 2.174 mp, aparținând CF nr._ Sighet,care s-a dezmembrat în data de 16. 09.2004;

- . formulează întâmpinare și acțiune reconven­țio­na­lă. În legătura cu întâmpinarea se opune admiterii acțiunii reclamantului Ți­plea V., solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Invocă excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. Mar­­mației, instanța competentă a judeca pricina fiind Tribunalul M.­mu­reș. Li­ti­gi­ul dedus judecații este un litigiu patrimonial, a cărui valoare, la data in­tro­du­ce­rii acțiunii 17.09.2012 era de 582.718,58 lei. Invocă excepția sub-dobânditorului de bună credință și cu titlu one­ros. Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rectifi­ca­rea de carte funciară. Pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificarea conținutului cărții fun­ci­a­re, este necesar ca oricare din cazurile prevăzute la art. 34 din Legea nr. 7/1996 re­publicată să fie constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevo­ca­bilă. În consecință, acțiunea în rectificare are un caracter accesoriu, depin­zând în mod indisolubil de existența unei altei acțiuni, cu caracter principal, ac­ți­une care nu a fost promovată de reclamant.

În legătură cu acțiunea reconvențională solicită să se constate nulitatea ab­solută a Ordinului P. nr. 1066/09.02.2004 emis de Prefectul jude­țu­lui Maramureș pe numele Iui Ț. V., privind terenul in suprafața de 4.536 mp, situat în S. Marmației, identificat în CF_ S. Mar­ma­ți­ei, nr. top. 2371/1; nevalabilitatea titlului în temeiul căruia Ț. V. și-a în­scris dreptul de proprietatea în CF 9050 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, tran­scris în CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1; rectificarea situației ta­bulare din CF_ S. Marmației, nr. topo. 2371/1, dispunându-se ra­di­erea dreptului de proprietate al numitului Ț. V. din CF_ S. Mar­mației, nr. topo. 2371/1, cu revenirea la situația anterioara din CF 9050 Si­ghetu Marmației, nr. topo. 2371/1, în favoarea Statului Român; nulitatea ab­so­lută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/25.03.1948; nulitatea ab­so­lu­tă a procesului verbal de punere în posesie nr. 450/26.11.2003.

În drept, invocă dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 41 din Le­gea nr. 18/1991; art. 61, 62 și 63 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 2/1996, art. 948 Cod civil, art. III din Legea nr. 169/1997. modificată prin Legea nr. 247/2005, HG nr. 1172/2001 modificată prin HG nr. 720/2002, art. 33 din Re­gu­lamentul de aplicare a legilor fondului funciar, art. 1899 alin.(2) cod civil art. 1898 Cod civil.

Reclamantul Ț. V. prin note de ședință, arată că renunță la ca­pă­tul de acțiune din acest dosar având ca obiect „rectificare de carte funciară”.

Cu referire la obiectul acțiunii din acest proces, arată că este vorba de „acțiune în constatare a actelor juridice încheiate începând din anul 1996 refe­ri­tor la . nr. topo. 2371/2 din S. Marmației și CF nr. 9050 Sighet în suprafață de 4.36 mp, care este lipsită de obiect de carte fun­ci­a­ră, deoarece această parcelă de teren este acoperită în totalitate de apele râului Tisa din anul 1968-1969, astfel că toate actele juridice emise începând cu anul 1996 și care se referă la această parcelă de teren sunt nelegale, fie că este vor­ba de emiterea de titlu de proprietate în baza Legii Fondului funciar nr. 18 din I991, acte juridice de dezmembrare, procese verbale de punere în posesie, acte ju­ridice de vânzare-cumpărare, acte juridice de intabulare în cartea funciară”.

Cu referire la adresa moștenitorilor rămași în urma defunctului D. I., pârât din acest dosar care este decedat, cere fie suspendarea cauzei fie re­nunță la acțiune.

Avându-se în vedere conținutul întâmpinării și al cererii reconvenționale de­puse la dosar din partea pârâtei . care se referă și la rec­tificare de carte funciară, retractează formularea de renunțare la capătul de ac­țiune de „rectificare de carte funciară”, din acest dosar, deoarece reclamanta în cauză se referă și la această chestiune în cuprinsul întâmpinării depuse la do­sar și cererea reconvențională.

Cu privire la acțiunea reconvențională solicită respingerea în totalitatea a acesteia pentru excepția de fond, autoritate de lucru judecat în ceea ce pri­vește sentința civilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și de­cizia civilă nr. 1373/R/2004 a Curții de Apel Cluj.

La termenul din 05.202.2013, instanța a dispus conexarea dosarului_ la dosarul nr._ .

Din probele de la dosar prima instanță a reținut că în ședința publică din 01.10.2013, după conexarea dosarelor, fiind pri­mul termen la care părțile au putut depune concluzii, reclamantul Ți­plea V. renunță la judecată în ceea ce-i privește pe pârâții F. I., ., C. G., M. V. și M. I., înțe­le­gând să se judece doar cu D. I..

Astfel, renunță și la cererile vizând constatarea nulității absolute a con­tra­ctului de donație autentificat sub nr. 2208 din 03.07.2001, a contractului de vân­zare-cumpărare autentificat sub nr. 4439 din 25.11.2004 și a contractului de îm­prumut datat 27.08.2001.

Față de această renunțare, instanța a respins excepția necompetenței ma­teriale a Judecătoriei S. Marmației invocată de ., în raport de valoarea obiectului cauzei.

În dosarul nr._, reclamantul arată prin notele de ședință că solicită fie suspendarea, fie renunță la acțiune, dar la fila 123, depune alte no­te de ședință înregistrate la data de 07.01.2012 prin care arată că retractează renunțarea la acțiune.

La data de 15.01.2013 însă, ulterior deci retractării cererii de renun­ța­re, reclamantul față de faptul că s-a dispus rectificarea de carte funciară prin sen­tința civilă 2557/19.10.2011 a Judecătoriei S. Marmației, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4346/R/18. 10.2012, înțelege să renunțe din nou la această cerere, renunțare asupra căreia nu a mai revenit.

În dosarul nr._ s-a solicitat rectificarea de carte funciară și restabilirea situației anterioare conform încheierii de CF 1645/1947 cu pri­vi­re la amplasamentul nr. topo. 2371/1 și 2371/2.

Din acest dosar a fost disjunsă cererea de intervenție în interes propriu a ., creându-se la data de 29.11.2011 dosarul nr. 3522/ 307/2011 al Judecătoriei S. Marmației. Ulterior, sub dosar nr. 2654/307/ 2012, reclamantul a solicitat din nou rectificarea de carte funciară pentru ace­leași considerente.

De altfel, în ședința publică din 01.10.2013, când s-a consumat prima zi de înfățișare, reclamantul susține doar cerere privind anularea titlului de pro­pri­etate emis pe seama lui D. I. și repunerea în situația anterioară ca ur­mare a acestei anulări, fiind evident că nu mai susține cererea privind rec­ti­fi­ca­rea de cartea funciară, astfel că instanța a luat act de renunțarea recla­man­tu­lui la acțiunea de rectificare a cărții funciare din dosar nr._ .

Față de renunțarea reclamantului la acțiunea din dosar nr. 2654/307/ 2012, instanța nu a mai analizat excepția prescripției dreptului de a cere recti­fi­ca­rea de carte funciară invocată de ., aceasta rămânând fără obiect.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a lui D. I. și F. I., raportat la faptul că se solicită anularea titlului de proprietate emis pe seama lui D. I. care ulterior a donat imobilul fiicei sale, F. I., instanța de fond a constatat că acestea au calitate procesuală activă în a solicita a­nu­larea titlului în baza căruia și-a înscris dreptul de proprietate reclamantul a­su­pra terenului pretins a se suprapune cu cel asupra căruia s-a reconstituit drep­tul de proprietate prin titlu.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între per­soa­na reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, în cazul situa­ți­i­lor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea pro­cesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, or, în spe­ță s-a constatat că cele două pârâte reclamante sunt transmițătoarele dreptului de proprietate asupra imobilului asupra căruia și reclamantul pârât pretinde un drept de proprietate.

Și în privința excepției lipsei calității procesuale active a . SRL, instanța a reținut că există identitate între titulara dreptului asu­pra imobilului asupra căruia și reclamantul pârât pretinde un drept de pro­pri­e­ta­te, imobilul fiind înscris în titlul de proprietate emis pe seama numitei D. Ioa­na, ulterior aceasta donându-l fiicei sale, care prin contract de vânzare cum­pă­rare autentic l-a vândut intervenientei.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pâ­rât Ț. V. instanța a reținut că pentru aceleași considerente pentru care s-au respins excepțiile mai sus dezvoltate, se va respinge și aceasta, recla­man­tul Ț. V. pretinzând un drept de proprietate asupra imobilului, are ca­litatea procesuală necesară pentru a solicita nulitatea absolută a titlului de pro­prietate emis pe seama pârâtei D. I..

Instanța a reținut în privința excepției lipsei de interes a reclamantul pâ­rât Ț. V., invocată la fila 123, că o persoană pentru a deveni parte în pro­cesul civil trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă capacitate pro­cesuală, să aibă calitate procesuală, să afirme un drept în justiție și să jus­ti­fi­ce un interes.

Literatura de specialitate și practica judiciară sunt unanime în a recu­noa­ște că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în ca­drul oricărui proces civil.

Interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în justiție, cât și în persoana adversarului a­ces­tuia. El se concretizează în folosul practic, material sau moral, pe care-l ur­mă­rește cel ce promovează acțiunea. Interesul afirmat în justiție trebuie să fie le­gitim, personal, născut și actual. Ca urmare a analizei interesului în procesul ci­vil, instanța a constatat că reclamantul pârât, așa cum s-a analizat, are cali­ta­te procesuală activă și justifică un interes în promovarea acțiunii, interes deter­mi­nat de obținerea recunoașterii dreptului de proprietate și exercitarea acestuia în condițiile în care în prezent nu-și poate exercita acest drept pentru motivele in­vocate în acțiune.

În concluzie, instanța a constatat că și această excepție este neîn­te­me­ia­tă motiv pentru care a respins-o.

În privința excepției autorității de lucru judecat raportat la sentința ci­vilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei Oradea și la decizia civilă nr. 1373/R/2004 a Curții de Apel Cluj, instanța a reținut că potrivit art. 1201 vechiul Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este în­temeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Raportat la sentința civilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei Oradea instanța a reținut că a fost pronunțată în contradictoriu cu cele două comisii de aplicare a legilor fondului funciar, iar ca obiect fond funciar - restituirea terenului agri­col înscris în CF 7197 S. Marmației, nr. topo. 2371/1, or în prezenta cauză s-a solicitat anularea contractului care a stat la baza emiterii sentinței civile și ul­­terior a Ordinului P., cerere care nu a mai fost anterior analizată de nicio instanță, astfel că nefiind întrunită tripla identitate, excepția a fost respin­să.

În privința deciziei civile nr. 1373/R/2004 pronunțată în dosar nr._/2004 al Curții de Apel Cluj, s-a constatat că aceasta a avut ca obiect re­ven­dicare, acțiune formulată de Ț. V. în calitate de reclamant și D. I. în calitate de pârât sub dosar nr. 3037/2001 al Judecătoriei S. Mar­ma­ției, acțiune respinsă, astfel că nici sub aspectul părților, nici sub aspectul o­bi­ectului nu poate fi vorba despre autoritate de lucru judecat.

Deși reclamantul face referire la decizia civilă nr. 1373/R/2004 pronun­ța­tă în dosarul nr._/2004 al Curții de Apel Cluj, vorbind despre pozi­țio­na­rea nr. topografice, se referă la decizia civilă nr. 4346/18.10.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. Mar­ma­ției.

Astfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei S. Marmației, prin sentința civilă nr. 2557/19.10.2011 s-a admis acțiunea reclamantului Ți­plea V. având ca obiect rectificare de carte funciară, hotărârea pronun­țân­du-se în contradictoriu cu C. L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar a municipiului S. Marmației, . și C. Ghe­orghe, dispunându-se rectificarea de carte funciară și restabilirea situației an­terioare conform încheierii de CF nr. 1645/1947, cu privire la amplasamentul i­mobilelor cu nr. topo. 2371/1 și 2371/2, în sensul că locul de fapt al imobilului cu nr. topo. 2371/1 a fost preluat eronat prin inversare, de nr. topo. 2371/2, con­­form raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing. M. Ma­ri­us. De asemenea s-a constatat că toate dezmembrările efectuate asupra imo­bi­lu­lui nr. 2371/2 sunt eronate și neconforme cu realitatea, prin preluarea unui plan de carte funciară modificat cu pixul, necorespunzător situației reținute prin în­cheierea de CF. nr. 1645/1947, urmând a fi înlăturate și s-a constatat că su­pra­fața aferentă nr. topo. 2371/1, este de 4.536 mp, reconstituită reclamantului prin Ordinul nr. 1066/2004 emis de Prefectura Județului Maramureș, urmând ca această suprafață să fie evidențiată în înscrierea de carte funciară, corect din dezmembrare nr. topo. 2371 potrivit încheierii nr. 1645/1947.

Prin decizia civilă nr. 125/03.05.2012 a Tribunalului Maramureș s-au ad­mis apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 2557 din 19.10.2011, pro­nunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității pro­ce­su­ale pasive a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar S. Marmației; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ț. V. în contradictoriu cu C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Si­ghetu Marmației, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate pro­ce­suală pasivă; s-a constatat că reclamantul Ț. V. a renunțat la ju­de­ca­tă față de pârâtele . și C. G.; s-a respins ce­rerea pârâților . și C. G. de obligare a re­cla­mantului la plata cheltuielilor de judecată; s-a constatat rămasă fără obiect ex­cepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de .; a fost înlăturată obligația pârâtei C. L. de aplicare a Legilor fondului funciar de a achita reclamantului suma de 1.185 lei, cheltuieli de judecată. Au fost menținute dispozițiile din sentința apelată privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Si­ghe­tu Marmației, la respingerea acțiunii reclamantului Ț. V. față de a­cest pârât și la disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de ..

S-a respins apelul declarat de . împotriva în­che­ie­rii de ședință din data de 12.10.2011, pronunțată în dosarul nr._ .

Prin decizia civilă nr. 4346/18.10.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. Marmației s-au admis re­cur­surile formulate împotriva deciziei civile nr. 125 din 03.05.2012 a Tri­bu­na­lu­lui Maramureș pronunțată în dosar nr._, care a fost modificată în sensul că s-a înlăturat dispoziția prin care s-a constatat că reclamantul a re­nun­țat la judecată față de pârâții C. G. și ..

Totodată, prin decizia civilă nr. 1270/22.03.2013 a Curții de Apel Cluj, pro­nunțată în dosar nr._ având ca obiect contestație în anulare îm­po­triva deciziei civile nr. 4346/18.10.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în do­sar nr._ al Judecătoriei S. Marmației s-a reținut că s-a ad­mis contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 4346/R din 18.10.2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, care a fost anulată în parte, sub aspectul soluției dată recursului declarat de recurenta ., și rejudecând, s-a admis recursul (contestatoarei) recurentei . în contra deciziei civile nr. 125/A/03.05.2012 a Tribunalului Ma­ramureș, pronunțată în dosar civil nr._, care a fost modificată în parte, astfel: înlătură dispoziția privind constatarea că reclamantul Ț. Va­sile a re­nunțat la judecată față de pârâta .; înlătură dis­poziția din sentința apelată nr. 2557/19.10.2011 a J.­că­to­riei S. Mar­ma­ției, pronunțată în dosar civil nr._, referitoare la admiterea ac­ți­unii reclamantului Ț. V., pentru opozabilitate, și în con­tradictoriu cu .; menține restul dispozițiilor din decizia Tribunalului Cluj și din decizia Cur­ții de Apel Cluj. Așadar nici în ce privește hotărârea pro­nun­țată în dosar nr._ nu se poate discuta despre autoritate de lu­cru judecat, aceasta nepronun­țân­du-se în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză.

În privința excepției achizitive invocată de reclamant, instanța a consta­tat că pe lângă faptul că zona în care se află terenul reclamantului a fost coo­pe­ra­tivizată, dreptul de proprietate asupra terenului i-a fost restituit în temeiul Le­gii nr. 18/1991, imobilul fiind supus prevederilor legii speciale, astfel că invoca­rea pe calea excepției a prescripției achizitive este neîntemeiată, sens în care a fost respinsă.

Cu privire la excepția prescripției extinctive (instinctive) ridicată de re­cla­mantul pârât cu privire la solicitările din cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut că nulitatea absolută este o san­cțiune a actelor juridice care poate fi invocată oricând, de orice persoană in­teresată, nefiind așadar supusă vreunui termen de prescripție. Față de această pre­cizare, excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului ridicată de . instanța a reținut că se argumentează prin aceea că ac­ți­unea reclamantului este una în realizare și nu se poate întemeia cererea pe o ac­țiune în constatare. În această situație inadmisibilitatea poate îmbrăca forma ex­cepției de procedură (acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept atunci când partea are deschisă acțiunea în realizare), astfel că va fi a­na­li­zată ca atare.

Instanța a reținut că reclamantul a formulat cerere privind nulitatea ab­so­lută a titlului de proprietate, acțiune care în mod cert este una în realizare, for­mularea în sensul constatării nulității absolute neechivalând cu calificarea ac­țiunii ca fiind una în constatare. Mai mult, pe lângă această cerere, recla­man­tul a solicitat și rectificarea de carte funciară ca urmare a constatării nuli­tă­ții absolute, cereri care dau caracterul de cerere în realizare a acțiunii și nici­de­cum în constatare, astfel că apărarea este neîntemeiată.

În privința cererii de constatare a nulității absolute a titlului de pro­pri­e­ta­te nr._/61 din 11.04.2001 eliberat în baza Legii nr. 18/1991 pe numele lui D. I., instanța a constatat din actele ce constituie dosarul comisiei lo­cale că în perioada anilor 1959-1962, pârâta D. I. cu familia a figurat în registrul agricol cu suprafața de 84 ari, din care 80 ari arabil, 2 ari curți-con­strucții și 2 ari alte terenuri, întregul teren fiind situat pe ., în S. Marmației.

Terenul a fost preluat la CAP, iar pe acesta s-au ridicat blocuri.

În temeiul Legii nr. 18/1991, prin hotărârea Comisiei județene de fond fun­ciar nr. 978/19.05.1992, pârâtei D. I. i s-a reconstituit dreptul de pro­prietate asupra unei suprafețe de 5.300 mp.

Deoarece terenul era ocupat de blocuri, cu spațiile adiacente și alte con­s­trucții, nefiind liber, în condițiile legii, nu s-a putut realiza punerea în posesie pe vechiul amplasament.

Astfel, a fost pusă în posesie asupra suprafeței de 5.300 mp situată la lo­cul numit „La Barieră” teren care se afla la dispoziția Comisiei locale de fond fun­ciar. Acesteia i s-a eliberat titlu de proprietate la data de 11.04.2001, iar re­cla­mantului i s-a emis Ordinul P. la data de nr. 1066/9.02.2004 deci ul­terior pârâtei reclamante, astfel că reconstituirea s-a făcut cu respectarea dis­po­zițiilor legale, la data emiterii titlului de proprietate terenul aflându-se în re­zer­va Comisiei Locale S. Marmației, aceasta fiind îndreptățită la recons­ti­tu­irea dreptului de proprietate, neexistând astfel motive de nulitate absolută.

Respingând cererea principală privind constatarea nulității absolute a ti­tlului de proprietate, instanța, pentru aceleași considerente a respins și ce­re­ri­le accesorii privind rectificarea de carte funciară în sensul radierii înscrierilor ul­terioare (anulării cărții funciare potrivit exprimării reclamantului pârât).

Cu privire la nulitatea schiței de dezmembrare nr. 2268 din 01.08.1996 cu referire la intabularea sub nr. topo. 2371/2/1 și CF nr._ S. Mar­ma­ției instanța a reținut că nulitatea absolută este o sancțiune specifică actelor juridice, schița de dezmembrare nefiind asimilată unui astfel de raport juridic. A­cest fapt nu duce însă la imposibilitatea lipsirii de eficiență a unei schițe de dez­membrare, deoarece ca urmare a admiterii unei cereri de constatare a nu­li­tă­ții absolute și rectificare de carte funciară, evident schița care a stat la baza îns­crierilor în cartea funciară rămâne fără eficiență, însă în speță nu este cazul ra­­portat la soluția adoptată pentru cererea reclamantului.

Excepția sub-dobânditorului de bună credință ca excepție de la prin­ci­pi­ul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, excepție in­vo­ca­tă în legătură cu cererea reclamantului pârât de anulare a titlului de pro­pri­e­tate, instanța a reținut că prin respingerea cererii inițiale excepția a rămas fără obiect.

Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 275/25.03.1948, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 275/25.03.1948, încheiat între Viezel S. prin mandatar Viezel A. în ca­litate de vânzător și Ț. D. în calitate de tutore al minorului Ț. V. în calitate de cumpărător s-a vândut imobilul înscris în CF 7197 cu nr. topo. 2371/1. De asemenea vânzătorul se obliga ca în termen de 60 de zile să ob­țină procura autentică și pentru partea proprietarului tabular Fiscovici I..

Prin procesul verbal nr. 1645/14.10.1947, s-a dispus înscrierea drep­tu­lui de proprietate, pe baza posesiunii faptice de 10 ani în favoarea lui Fiscovici I. respectiv Wiezel S., pe baza declarațiilor acestora că proprietarii de carte funciară D. Burich și soția Engel A. (născută G.) sunt morți și nu au rămas moștenitori după aceștia.

Potrivit cărții de judecată civilă nr. 319/1948, Engel A. Wolf a so­licitat constatarea morții prezumate a mamei sale Engel G., prin hotărâre constatându-se ca dată a morții data de 09.05.1948.

Pe de o parte se constată că la data încheierii contractului de vânzare cum­părare nr. 275 din 25.03.1948, proprietara tabulară era în viață, iar pe de altă parte este cert că aceasta avea moștenitori, respectiv pe fiul său Engel A­bra­ham Wolf.

În baza cărții de judecată civilă nr. 319/1948 Engel A. Wolf în ca­litate de reclamant i-a chemat în judecată pe Fiscovici I. respectiv Wiezel So­lomon prin mandatar Viezel A. pentru radierea înscrierii dreptului de pro­prietate al acestora asupra imobilului efectuate prin decizia nr. 1645/14.10. 1947, acțiune care a fost admisă la data de 31.01.1949.

În această situație, este evident că aceeași soartă juridică a avut-o și te­re­nul de sub nr. topo. 2371 înscris în CF 4431, fiind practic desființată în­che­ie­rea de CF 1645/1947, care a constituit titlul numiților Fiscovici I. respectiv Wiezel S., astfel încât aceștia nu au mai putut transmite dreptul de pro­pri­etate în favoarea reclamantului Ț. V., fiind ieșit din patrimoniul a­ces­tora.

De asemenea este de observat că actul de înstrăinare autentificat sub nr. 275/25.03.1948, privind vânzarea terenului, a fost încheiat numai de Viezel So­lo­mon prin mandatar Viezel A., acesta vânzând întregul teren, deși acesta avea dreptul de proprietate numai asupra cotei de ½ parte din teren, iar cu pri­vi­re la cota de ½ parte de proprietate care aparținea la acea data numitului Fis­co­vici I., mandatarul s-a obligat ca „în termen de 60 zile să obțină procura au­tentică pentru vânzarea cotei sale”, fapt care nu s-a mai concretizat.

Constatându-se așadar că reclamantul era singurul moștenitor al pro­pri­etarei tabulare, instanța a constatat că actul de vânzare cumpărare a fost în­che­iat de alte persoane decât proprietarii, proprietatea neputând fi transmisă de la un neproprietar astfel încât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vân­zare cumpărare.

Ca o consecință a acesteia, s-a admis și cererea privind restabilirea si­tu­ației anterioare.

Din dosarul Judecătoriei Oradea nr. 9395/2002 reiese că sentința civilă 1611/4.03.2003 a fost pronunțată având la bază contractul de vânzare cum­pă­ra­re și nu adeverința nr. 1319/14.08.1992. Astfel s-a reținut că în baza acestei a­de­verințe s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie provizorie din 24.08. 1992, însă ulterior, prin adresa nr. 2257/18.02.1994 C. L. a co­mu­ni­cat reclamantului că punerea în posesie a fost anulată. Analizând temeinicia sus­ținerilor reclamantului, instanța a constatat că prin contractul de vânzare cum­părare, reclamantul face dovada că a dobândit în anul 1948 terenul înscris în CF 7197 S. Marmației, nr. topo. 2371/1 de la proprietarii tabulari, nr. topografic care ulterior a fost transcris în CF 9050 în favoarea Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966. În baza acestei hotărâri s-a emis Ordinul Pre­fec­tului nr. 1066/9.02.2004.

Având la bază contractul de vânzare cumpărare s-a admis acțiunea re­cla­mantului Ț. V., însă ca urmare a constatării nulității absolute a con­tra­ctului de vânzare cumpărare, instanța a dispus și anularea Ordinului Pre­fec­tu­lui nr. 1066/9.02.2004.

Cererea de anulare a procesului-verbal de punere în posesie nr. 450/26. 11.2003 și de radiere a înscrierii în CF_ S. Marmației nr. topo. 2371/1 fiind cereri accesorii petitului privind anularea Ordinului P., au fost admise pentru aceleași considerente.

Argumentele privind îndreptățirea reclamantului sau nu la restituirea imo­bilului sub aspectul posesiei și persoanei de la care s-a preluat imobilul nu au fost analizate întrucât aceste aspecte au fost avute în vedere odată cu so­lu­ți­o­na­rea cererii din dosarul nr. 9395/2002 al Judecătoriei Oradea, aspecte tran­șate în mod definitiv.

Din cererea de intervenție constatarea nevalabilității titlului ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamantului pârât Ț. V., însă instanța a analizat acest aspect odată cu pronunțarea asupra celorlalte cereri din intervenția formulată de . și din cererea re­con­ven­țională a reclamantelor D. I. și F. I., astfel că prin însăși con­statarea nulității absolute a Ordinului P. s-a constatat nevalabili­ta­tea titlului care a stat la baza înscrierii dreptul de proprietate al reclamantul, ast­fel că admițând rectificarea pe temeiul dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/ 1996 se subînțelege că acesta este argumentul, fără a fi nevoie a se constata, se­pa­rat de constatarea nulității absolute a Ordinului P. și a nevalabili­tă­ții titlului.

În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamantul Ț. V. la plata cheltuielilor de judecată către . SRL în cuantum de 5.630 lei, reprezentând onorarii avocațiale, ono­ra­rii experți și taxă timbru; către D. I. și F. I., în cuantum de 3.388 lei, reprezentând onorarii avocațiale, onorarii experți și taxă timbru și că­tre C. G. și M. V. în cuantum de 1.700 lei reprezentând on­o­ra­rii avocațiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ț. V., solicitând a se dispune modificarea sentinței, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat în esență că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 105 alin. 2 și art. 106.

Recurentul a susținut că terenul identificat cu nr. topo. 2371/2/1 a fost a­co­perit în acea zonă (Bariera CFR lângă Canton CFR km 218 S. Mar­ma­ției, . apele râului Tisa, deci . totalitate, con­form prevederilor art. 1311 vechiul Cod civil și art. 1659 noul Cod civil, cu toate consecințele legale asupra actelor care s-au încheiat și care au stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/61 din 11.04.2001 pe seama pârâtei D. I..

Recurentul a precizat că recursul se judecă în contradictoriu cu D. I., F. I., C. Municipală S. Marmației de aplicare a le­gi­lor fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fon­dului funciar, că a renunțat la a chema în judecată pe ceilalți pârâți prin pre­cizările de acțiune depuse în 17.05.2011. În privința ., a arătat că aceasta are calitate de intervenient în nume propriu în dosar, care a che­mat în judecată și P. S. Marmației, Instituția P. ju­de­țu­lui Maramureș.

Recurentul a susținut că .. topo. 2371/2/2/1/1 și CF_ S. Marmației în suprafață de 2.174 mp, inclusă în titlul de pro­pri­e­ta­te eliberat lui D. I. nu mai există din anul 1986, fiind pierită, sens în care a solicitat anularea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, s-au încălcat prevederile art. 27 din legea fondului funciar deoarece nu s-a verificat anterior punerii în posesie Planul cadastral de la OCPI, pu­tân­du-se constata că acesta a fost accesat cu pixul din anul 1996, conform Re­zo­lu­ției nr. 1084/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. Marmației, contrar schiței de dezmembrare din 1947 în baza încheierii nr. 1645/1947 a Ju­de­cătoriei Mixte Sighet, unde se prevede că ./1 și CF 7197 Sighet în suprafață de 4.536 mp este poziționată în partea de Est, spre Liniile Fe­rate CFR Sighet, iar ./2/1 și CF 4431 Sighet este po­zi­ți­o­nată în partea de Vest, spre râul Tisa, în continuarea parcelei topo. 2371/1 și paralel cu DN 19 Sighet - Satu M., așa cum s-a dispus și prin decizia civilă nr. 1373/R/2004 a Curții de Apel Cluj care are autoritate de lucru judecat.

Recurentul a mai învederat că schița aferentă procesului verbal de punere în posesie al pârâtei D. I. din 12.03.2001 nu are nici un număr de în­re­gis­trare, . nr. topo. 2371/2/2/1 în suprafață de 2.174 mp e transpusă chiar pe schița de dezmembrare din 1947, rapoartele de expertiză efectuate în litigiile purtate de reclamantul-recurent au stabilit că din nr. topo. 2371/2/2/1 numai suprafața de 450 mp corespunde parcelei cu nr. topo. 2371/1 Sighet în baza schiței de dezmembrare din 1947, restul de teren de 1.724 mp face parte din .. 2.380 mp.

Recurentul a arătat că toate actele juridice emise de C. S. Mar­mației de aplicare a legilor fondului funciar începând din 1996-2001 nu corespund cu realitatea din teren, că în anul 1962 părinții săi Ț. D. și M. s-au înscris în CAP cu ./1, CF inițial 7197 Si­ghet, în suprafață de 4.536 mp, acest teren era înscris în registrul agricol 1957-1963 (0,30 ha La Bariera CFR), a fost cumpărat în anul 1948 cu con­tra­c­tul nr. 275/25.03.1948 de reclamant, a fost apoi preluat cu Decretul nr. 712/1966 de Statul Român în anul 1986, a fost restituit recurentului prin sen­tința ci­vi­lă nr. 1611/03.03.2003 a Judecătoriei Oradea, neatacată cu recurs de Co­misii și s-a intabulat în baza încheierii nr. 824 din 26.02.2004 în baza Ordi­nu­lui Pr­e­fec­tului nr. 1066/09.02.2004.

Recurentul a învederat că a solicitat a se dispune constatarea nulității ab­­solute și parțiale a titlului de proprietate nr._/61 din 11.04.2001 emis pâ­­­râtei D. I. deoarece s-a inclus greșit în titlu .. 2371/ 2/1 în suprafață de 450 mp și anularea schiței de dezmembrare nr. 3687/16.09. 2004 făcută de ing. B. I., neautorizat, fiind funcționar public, deoarece .. 2371/2/1 este situată în vestul parcelei 2371/1 conform schi­ței de dezmembrare din 1947, același inginer l-a pus în posesie la fața lo­cu­lui pe recurent conform schiței de dezmembrare din 1947, după verificarea pre­a­­labilă a planului cadastral pentru nr. topo. mamă 2371 Sighet la BCPI Si­ghe­tu Mar­mației.

Recurentul a susținut că dreptul de reconstituire aparține numai persoa­ne­lor care s-au înscris cu terenul în CAP, nici chiar proprietarii tabulari an­te­ri­ori nu au acest drept, or în registrul agricol al familiei Ț. figura suprafața de 0,30 ha arabil „La Rampe”. În anul 1985 recurentul a dat o declarație la Pri­măria Municipiului S. Marmației și i s-a pus în vedere că .. 2371/1 Sighet urmează a se prelua cu Decretul nr. 712/1966 de către Stat pen­tru un șanț aferent stației de concasare balastru.

S-a precizat că titlul nr. 275/25.03.1948 nu a fost atacat, martorii sem­na­tari au fost de față, nu s-a înregistrat niciodată în CF 7197 Sighet nr. topo. 2371/1 vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus anularea in­ta­bu­lă­rii pe această parcelă.

Recurentul a mai arătat că de regulă toate persoanele ale căror terenuri e­rau afectate de construcția de blocuri au fost despăgubite de stat prin plata unor sume de bani, că nu a folosit niciodată și nici nu folosește terenul din locul nu­mit „Dig Tisa”, care putea să fie dat numitei D. I.. Părinții recuren­tu­lui nu au avut arabil în acel loc, ci doar pășune și fânețe până în 1957. În do­sa­rul succesoral nr. 109/2001 în care erau părți C. L. de aplicare a le­gi­lor fondului funciar S. Marmației și C. Județeană Maramureș re­cla­mantul-recurent a arătat că terenul de La Bariera CFR nr. topo. 2371/1 din CF 9050 (7197) se judecă și la Judecătoria Oradea și totuși comisiile nu au de­pus nici un fel de acte la Judecătoria Oradea și ulterior s-au declarat de acord să respecte sentința pronunțată de această instanță.

Recurentul a învederat că nu a semnat nici un proces verbal de punere în posesie cu terenul din locul „Dig Tisa”, care este inundabil, or .. 2371/1 este în perimetrul construibil, are acces la DN 19 Sighet – Satu M. și este valoroasă.

Recurentul a reafirmat că titlul în baza căruia și-a înscris dreptul de pro­prietate în CF nr._ Sighet nr. topo. 2371/1 este temeinic și legal, fa­mi­lia Ț. s-a înscris cu acest teren în CAP în 1962, recurentul a fost pus în posesie pe te­ren prin procesul verbal din 24.08.1992, anulat prin adresat nr. 2557/18.02. 1994 a Comisiei S. Marmației de aplicare a legilor fondului funciar (la care se face referire inclusiv prin sentința civilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei O­radea), Comisie care s-a angajat să refacă măsurătorile la ambele terenuri, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Hotărârea nr._/27.06.2000 a Comisiei Județene M.­mu­reș nu este opozabilă recurentului, nici nu avea cunoștință de aceasta, în do­sa­rul nr. 1059/2001 a Judecătoriei S. Marmației a arătat că terenul arabil din locul „Dig Tisa” nu a aparținut familiei Ț..

S-a susținut că prima instanță nu s-a referit deloc la afirmația sa con­form căreia nr. topo. 2371/2/2/1/1 (2371/2/1) este pierit în totalitate, nu a ieșit la fața locului, a ignorat rapoartele de expertiză depuse la dosar, notarea în CF în data de 09.03.2006 a respectivei parcele se suprapune peste .. topo. 2371/1, proprietatea recurentului deoarece membrii Comisiei Locale de fond funciar Sighet au identificat-o greșit, planul de amplasament și de­limitare înregistrat la BCPI Sighet sub nr. 877/01.02.2010 nu este corect de­oa­rece .. 2371/2/2/1/1 este poziționată topografic în partea de vest de ., amplasamentul topografic rezultând în urma acce­să­rii cu pixul pe planul cadastral mamă topo. 2371 Sighet, CF 4431 din anul 1996 de persoane care aveau acces și urmăreau interese pecuniare.

Recurentul a precizat că nu îi sunt opozabile titlului său de proprietate (sen­tința civilă nr. 611/2003 a Judecătoriei Oradea) nici cartea de judecată ci­vi­lă nr. 319/1949, nici cea nr. 20/31.01.1949 care privesc alte imobile, în cartea fun­ciară de altfel nu s-a înregistrat nici un act juridic de către D. Bu­ri­ch și Engel A. Wolf și recurentul este un cumpărător de bună-credință.

Schița de dezmembrare din 1947 este înregistrată în CF 7197 Sighet topo. 2371/1 la data de 19.10.1947 pe numele numiților Fiscovici I. și Wiezel So­lomon, iar intervenienta . este proprietar tabular pe al­tă parcelă de teren, poziționată topografic în partea de vest de . care este pierită în totalitate din anul 1968 fiind acoperită de apele râului Tisa.

Recurentul a arătat că prin schimbul de teren din 1957 între Statul Român și tatăl său s-au luat pentru refacerea frontierei de stat pe uscat suprafața de 2.800 mp arabil din ./1 apoi încă 1.500 mp arabil la ves­tul acestei parcele și au primit la schimb 0,28 ha arabil în locul De lângă Liniile Fe­rate CFR Sighet - Fait de lângă Canton CFR, dar nu trebuie a­mes­tecat te­re­nul său cu nr. topo. 2371/1. Adeverința de schimb nr. 2441/04.03.1960 se referă la . și la terenul cumpărat de la C. I. în 1955.

Prin înscrierea în CAP cu acest teren în anul 1962, terenul a fost scos din circuitul civil și a intrat sub egida Legii nr. 18/1991 cu toate consecințele pre­­văzute de lege. Din toate rapoartele de expertiză depuse la dosar a rezultat că schițele de dezmembrare care se referă la ./1 din partea de vest de . în suprafață de 4.536 mp au vizat . topo. 2371/1 din partea de est și alte parcele de teren: topo. 2380, care este la nord de ./1 Sighet.

Recurentul a susținut că expertul desemnat în cauză nu a măsurat și par­ce­la 2371/2 poziționată în partea de vest spre râul Tisa, dar i s-au respins și ce­re­rea de revenire la expert și cea de efectuare a contraexpertizei. Hărțile ca­das­trale actuale privind pe . nu coincid cu realitatea, iar re­fe­ririle primei instanțe la decizia 1270/R/2013 a Curții de Apel Cluj sunt lipsite de obiect.

Recurentul a învederat că în dosarul nr._ ce are ca obiect rectificare de carte funciară, a solicitat anularea de carte funciară în baza art. 1311 Cod civil și a Legii nr. 7/1996, rectificarea cărții funciare întrucât . în suprafață de 4.536 mp în momentul dezmembrării din 1947 este pi­e­ri­tă în totalitate din anul 1968; susține în continuare cauza din acel dosar, îm­po­triva pârâților, sens în care trebuie avute în vedere notele de ședință din 10. 10.2012, 04.01.2013, 07.01.2013. Nu a renunțat în scris și nici verbal niciodată a fi chemate în judecată din dosar_ niciuna dintre persoanele pe care le-a chemat în judecată; este în dușmănie cu judecătorul cauzei.

S-a susținut că nu operează prescripția acțiunii la Legea nr. 7/1996, fiind vorba de un fals, o faptă penală.

Recurentul a arătat că, în ședința publică din 15.01.2013, prin concluzii scrise, a susținut că va renunța la proces după eliberarea suprafeței de 450 mp o­cu­pată de pârâți, în ședința din 01.10.2013 și 29.10.2013 s-a judecat cauza în do­sar nr._ /2007 și nu nr._, a nu se amesteca aceste ches­ti­uni diferite.

Recurentul a susținut că dosarul nr._ trebuia să se judece se­­parat deoarece calea de atac era apelul și nu recursul, nu a renunțat ni­cio­da­tă la procesul din dosar nr._ și nici la pârâții din acel proces, nu i s-au analizat probele care dovedesc schimbarea cu pixul a numerelor topo­gra­fi­ce de pe locul cadastral, nu s-a analizat incidența prevederilor art. 1311 Cod civil.

Intimații C. G., M. V. au formulat întâmpinare prin ca­re au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimații au arătat că din perspectiva temeiurilor de drept invocate, art. 304 alin. 1 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă, mo­ti­vele de recurs, haotic expuse nu vizează niciunul din textele de lege invocate în sensul raportării lor la eventuale limite ale hotărârii atacate.

Ambiguitatea apărărilor recurentului este pe deplin confirmată și de îm­pre­jurarea potrivit căreia în concepția acestuia recursul urmează a se judeca doar în contradictoriu cu unele din părți acreditându-se ideea că față de in­ti­mați ar opera renunțarea la judecată, or starea de fapt contrazice această po­zi­ție procesuală, astfel:

La data de 12.05,2011 recurentul deschide o acțiune civilă la Ju­de­că­to­ria S. Marmației înregistrată sub nr._, având ca obiect con­sta­ta­rea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat pe seama intimatei F. I..

Intuind că cererea sa nu are sorți de izbândă la data de 15.05.2012 re­cla­mantul-recurent în prezenta cauză depune la dosar „precizări” la acțiunea in­­troductivă prin care renunță expres la chemarea în judecată a intimaților M. V. și C. G., renunțare consemnată și în încheierea de șe­din­­ță din 18.05.2011 (fila 32 dosar nr._ /2013). ]

Prin acțiunea introductivă, recurentul înțelege să se judece în con­tra­dic­to­­riu cu intimatul C. G. și respectiv intimata ., pentru „constatarea inexistenței unor drepturi” ca urmare a dispariției bu­­­nurilor la care se referă.

La data de 10.10.2012 recurentul reclamant depune la dosar completări ale acțiunii introductive prin care precizează obiectul acțiunii ca fiind o acțiune în constatare și rectificare de CF. Cu această ocazie sunt chemate în judecată și alte persoane în calitate de pârâți printre care și intimatul M. V..

Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu evidențiază eventuale li­mi­te ale acesteia, motivele de recurs pe întinderea a 22 de pagini dezvoltă de fapt un istoric al demersurilor recurentului pe durata a peste 15 ani în intenția de a-și valorifica pretinse drepturi asupra cărora s-au pronunțat instanțele ju­de­că­to­rești la diferite niveluri.

Intimata . a depus întâmpinare prin care a soli­ci­tat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Intimata a arătat că motivele de recurs ale recurentului Ț. V. vizează prea puțin hotărârea instanței de fond și prea mult instanța de judecată. . SRL este cumpărătoare de bună-credință, iar, pe de altă parte, trebuie reținută nulitatea absolută a celor 3 acte emise pe seama recurentului – reclamant Ți­plea V.: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 275 din 25.03. 1948, Ordinul P. nr. 1066/09.02.2004 și procesul-verbal de punere în po­sesie nr. 450/26.11.2003. Instanța de fond reține în mod corect că intimata este cumpărătoare de bună-credință fiind întrunite atât cerințele art. 1898 cât și cerințele art. 1899 alin. 2 din vechiul Cod civil.

Sintetizând apărările intimatei cu raportare la actele depuse la dosar, a­pre­ciază că se impune a face un istoric cu privire la proprietarii de carte fun­ci­a­ră relativ la CF nr. 9050 nr. top. 2371/2 S. Marmației, în suprafață de 4.536 mp.

Terenul a fost proprietatea Statului Român, inclus în fondul de rezervă al Comisiei Locale de Fond Funciar S. Marmației, din care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui D. I. (titlul de proprietate nr._/15/1996) șl D. I. (titlul de proprietate nr._/61/2001).

D. I. a fost proprietarul suprafeței de teren de 2.236 mp aferent nr. topo. 2371/2/1, acesta intabulându-și dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr._/35 din 23.04.1996. Acesta a vândut terenul în discuție către ., contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în for­mă autentică în data de 24.12.1999. . a înstrăinat la rândul său terenul cumpărătorului C. G. prin act autentic de vânzare-cum­pă­rare încheiat în data de 08.12.2008.

D. I. și-a intabulat titlul de proprietate nr._/61 din 11.04. 2001, terenul în suprafața de 2.174 mp figurând în CF aferent nr. topografic 2371/2/2/1. D. I. a donat terenul în cauză fiicei sale, F. I., de la ca­re . l-a cumpărat prin act autentic de vânzare-cum­pă­ra­re.

. deține în proprietate și folosință, din da­ta de 26.11.2004, respectiv de la încheierea contractului de vânzare-cum­pă­ra­­re în formă autentică, imobilul în natură constând în teren de natură con­struc­­ții înscris în CF S. Marmației nr._ (CF nou_) nr. topo. 2371/2/2/1/1 (1.420 mp) și nr. topo. 2380/2/1/1 (80 mp).

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză topografică, probă în­cu­vi­in­ța­tă în ședința publică din 29.10.2013 din dosarul nr._, dosar la care fusese conexat dosarul nr._ (conexarea a avut loc în 05.02 2013). Aserțiunile recurentului cu privire la faptul că în dosar nr. 2654/307/ 2012 i s-a respins cererea de a se efectua o expertiză topografică sunt de ne­pri­mit, câtă vreme acest dosar s-a conexat la dosarul nr._ și în do­sa­rele conexate s-a încuviințat proba cu expertiza, s-a administrat aceasta probă, ra­portul de expertiză fiind depus la dosar în septembrie 2014.

Recurentul critică șl faptul că i s-a respins proba cu cercetarea la fața lo­cului. În primul rând, aceasta critică este irelevantă câ­tă vreme recurentul nu arată în ce constă vătămarea pe care a suferit-o prin res­pingerea acestei probe, în al doilea rând, proba a fost respinsă motivat, cu a­ceea că instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza topografică, nu­mind un expert în specialitatea topografie, care avea să facă cuvenitele cer­ce­tări la fața locului.

Proba cu contraexpertiza solicitată de recurent a fost respinsă în ședința pu­blică din 09.12.2014, instanța de fond apreciind în mod judicios că o­bi­ec­ți­u­ni­le sunt neîntemeiate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, argumentat de faptul că expertul a răspuns punctual obiectivelor formulate.

Prin precizările la întâmpinare intimata . a arătat că în ce privește temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură ci­vi­lă - acest temei de drept vizează ipoteza în care instanța „a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”. Instanța s-a pronunțat asupra solicitărilor răspunzând fiecărui capăt de cerere în parte, statuând doar asupra a ceea ce s-a cerut.

În ce privește temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă arată că niciunul din cele două motive de recurs nu este in­­cident în cauză, întrucât hotărârea instanței de fond este amplu motivată, iar mo­tivările sunt coerente și ancorate în „natura pricinii”.

Raportat la temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, intimata a susținut că instanța și-a fundamentat soluția pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, pe dis­pozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, pe dispozițiile Codului civil cu privire la buna-credință și sarcina probei, respectiv cu privire la nulități și deopotrivă so­luția este fundamentată pe norme de procedură civilă derivând din Codul de pro­cedură civilă.

Temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă - pct. 10 al art. 304 a fost abrogat de OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005. Temeiul de drept prevăzut de art. 105 alin. 2 și art. 106 Cod procedură civilă nu-și găsește aplicarea în speță. Reclamantul solicită rejudecarea „în fond a acestui dosar deoarece… sunt în dușmănie cu judecătoarea care a judecat acest proces”. Codul de pro­ce­du­ră civilă nu prevede ca temei de rejudecare cele invocate de recurent.

La pagina 1 și 2 din recurs, recurentul arată explicit faptul că recursul se judecă în contradictoriu cu D. I., F. I., cele două comisii de fond funciar, precizând că „la ceilalți pârâți am renunțat de a-i chema în ju­de­cată prin precizările de acțiune”. În motivarea recursului, recurentul infirmă însă aceste susțineri, a­ră­tând că „nu am renunțat niciodată de a chema în judecată pârâții din dosar nr._ ”.

Această susținere este nereală, întrucât în ședința publică din 01.10. 2013, după conexarea dosarelor, fiind primul termen la care părțile au putut pune concluzii, reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată în ceea ce-i pri­vește pe pârâții F. I., ., C. G., M. V. și M. I., înțelegând să se judece doar cu D. I..

Reclamantul a renunțat și la cererile vizând constatarea nulității ab­so­lute a contractului de donație, a contractului de vânzare-cumpărare și a con­tra­c­tului de împrumut. La fila 122 din dosarul nr._, reclamantul arată că solicită fie suspendarea, fie renunțarea la acțiune, iar la fila 123 din același dosar de­pu­ne alte note de ședința înregistrate la 07.01.2012, prin care arată că re­tra­c­tea­ză renunțarea la acțiune.

În 15.01.2013, deci ulterior retractării cererii de renunțare, reclamantul a înțeles să renunțe la cererea de rectificare de carte funciară motivat de faptul că s-a dispus rectificarea de carte funciară prin sentința civilă nr. 2557/19. 10.2011 a Judecătoriei S. Marmației (dosar nr._, soluție ră­ma­să definită prin decizia civilă nr. 4346/18.10.2012 a Tribunalului M.­mu­reș). Această precizare se află la fila 353 din vol. I din dosar nr._ și asupra acestei renunțări reclamantul nu a mai revenit.

Intimatele D. I. și F. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Intimatele au susținut că admiterea acțiunii reconvenționale, privind nu­li­tatea ordinului nr. 1066/09.02.2004 și rectificarea de carte funciară ca o con­se­cință a nulității ordinului, este consecința nelegalității acestuia. Reclamantul-re­curent n-a fost proprietar al suprafeței de teren preluată la Statul Român, la data preluării terenului la stat, procesul verbal de punere în po­se­sie nr. 450/26.11.2003 aferent Ordinului P. nr. 1066 din 09.02.2004, nu a respectat situația de carte funciară, și regulamentele de aplicare a legilor fon­dului funciar, așa cum se arată și în expertiza efectuată în cauză, neținându-se seama de titlurile de proprietate emise anterior și care erau înscrise în cartea funciară.

De altfel, așa cum se arată în raportul de expertiză efectuat de ex­pertul P. G., terenul cu nr. topo. 2371/1 nu este identic cu terenul cu­prins în Or­dinul P.. Înscrierea terenului în ordin s-a făcut formal, fără o ve­ri­fi­care în teren și din punct de vedere al situației existente de carte funciară. Cum la data punerii în posesie și a eliberării titlului de pro­prietate pe sea­ma pârâtei D. I., ea a acționat cu bună credință, necunoscând e­xis­ten­ța vreunui litigiu, actele emise pe seama acesteia, cu titlu de reconstituire, exprimă aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Ulterior recurentul a depus la dosar concluzii scrise, răspuns la întâm­pi­nare prin care, în esență, a reluat argumentele din memoriul de recurs.

Analizând sentința recurată, prin prisma și în limita motivelor evocate prin cererea de recurs, Tribunalul reține următoarele:

În dosarul nr._, prin acțiunea formulată în data de 17.09. 2012, ulterior precizată, reclamantul Ț. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. G., ., D. I. (în privința că­­ruia inițial s-a renunțat la judecată - fila 148, ulterior s-a admis excepția lip­sei capacității de folosință), M. V., M. I., C. L. S. Mar­­mației, C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului fun­ci­ar, F. I. (filele 9-10 dosar) și D. I. (fila 129 dosar) a se dispune rec­ti­ficarea de carte funciară, în sensul că toate actele juridice întocmite după anul 1991 și care se referă la . nr. topo. 2371/2/1 care a aparținut CF 9050 Sighet sunt nule, această parcelă, cu suprafața inițială de 4.536 mp este acoperită în întregime de apele râului Tisa începând cu anul 1957, . mai fi obiect de carte funciară, operându-se unele accesări în fals cu pixul pe planul cadastral aferent nr. topo. mamă 2371 Sighet CF 4431 Sighet, s-au inversat numerele topografice 2371/1 (poziționat real în Est) și 2371/2 (po­zi­ți­onat real în Vest), dezmembrările efectuate nu coincid cu situația reală din car­tea funciară, nici ca suprafață, nici ca localizare topografică.

În drept, s-au invocat prevederile art. 15, 34-37 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 35, 36, 37 din Legea nr. 7/1996 (fila 2), art. 1311 Cod civil vechi, art. 1659 noul Cod civil (fila 447 vol. I dosar_ ).

În data de 04.01.2013 reclamantul a arătat în scris că fie renunță la acțiune, fie urmează a se suspenda cauza, însă în data de 07.01.2013 a retractat renunțarea la capătul de acțiune de rectificare de carte funciară.

Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2013 s-a luat act de renunțarea la ju­de­cată a reclamantului față de pârâtul D. I. și s-a dispus conexarea a­ces­tui doar la dosarul nr._ .

În dosarul nr._ reclamantul Ț. V. a chemat în ju­de­­cată inițial pe pârâții C. L. S. Marmației, C. Județeană Ma­ramureș, D. I., F. I., . (la care a re­nun­țat în ședința publică din 18.05.2011 - fila 32), C. G. (la care a re­nunțat, fila 27, 32), M. V. (la care a renunțat fila 27, 32), solicitând a se con­stata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/61 din 11.04.2001 eliberat pârâtei D. I., aceasta nefiind îndreptățită conform art. III lit. a Legea nr. 169/1997, nr. topo. fiind inversate (fila 85) impunându-se a se respecta poziționarea topografică a parcelei 2371/1 și 2371/2 (fila 95), susținând că în mod greșit s-a inclus în acest titlu suprafața de 450 mp teren proprietatea sa ta­bu­lară (fila 246 vol. II), pârâta D. I. a fost pusă în posesie în mod greșit în partea de est (fila 353 dosar), nulitatea schiței de dezmembrare nr. 2268/01.08.1996 cu referire la intabularea sub nr. topo. 2371/2/1 CF_, anularea schi­ței de dezmembrare nr. 3687/16.09.2004 - CF_, topo. 2371/2/2/1 și sub­mul­­tiplii 2371/2/2/1/1 și 2372/2/2/1/2, nulitatea absolută a contractului de no­va­ție din contractul de împrumut, nulitatea absolută și parțială a contractului de do­nație imobiliar autentificat sub nr. 2208/03.07.2001 de BNP S. G. cu toate consecințele (fila 24).

Prin concluziile depuse în data de 15.01.2013 la fila 353, vol. I dosar, re­clamantul Ț. V. „din acest dosar” a arătat că își retrage acțiunea, a­pre­ciind că situația a fost lămurită prin decizia civilă nr. 4346/R/18.10.2012 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus rectificarea de carte funciară, dar ulterior, în con­textul promovării cererii de revizuire și a contestației în anulare împotriva de­ciziei anterior evocate, a solicitat suspendarea cauzei.

În ședința publică din data de 05.02.2013 reclamantul a arătat că revine asupra ce­lor susținute anterior și nu mai renunță la judecată în dosar nr._ .

În aceeași ședință s-a conexat și dosarul nr._ la dosarul nr._, așadar prima instanță nu putea lua act în mod valabil de renunțarea la cererea de rectificare a cărții funciare din dosarul nr._ în baza unei cereri depuse anterior conexării (în 15.01.2013), în dosarul nr._ și care viza acest din urmă dosar, cerere asupra căreia reclamantul a revenit în ședința publică din 05.02.2013.

De altfel, ulterior conexării, reclamantul a continuat să depună, separat, note de ședință și precizări, atât pentru dosarul nr._ (de exemplu, fila 608), cât și pentru dosarul nr._, respectiv nr._ .

În data de 29.07.2013 reclamantul a depus „concluzii pe fond” prin care a arătat că în dosarul nr._ se judecă doar cu D. I., Fă­râmă I., C. Județeană Maramureș, C. L. S. Mar­ma­ției, renunțând la celelalte părți (fila 552, vol. I) care solicită a nu mai fi ci­ta­te (fila 553, 554), pretinzând ca instanța să se pronunțe asupra celor patru puncte menționate în precizările scrise depuse pentru ședința din 18.05.2011 (nuli­ta­tea absolută parțială a titlului de proprietate, nulitatea schițelor, nulitatea con­tractului de donație). Poziția procesuală a fost menținută sub aspectul păr­ți­lor (fila 568, vol. I dosar, filele 593-594 dosar, fila 603).

În ședința publică din data de 01.10.2013 reclamantul a susținut că so­li­ci­tă a se avea în vedere încheierile din 18.05.2011, 05.10.2011, 26.10.2011 (toa­te pronunțate în dosarul nr._, anterior conexărilor), din care re­zultă că din greșeală s-au citat anumite părți, care nu mai fac parte din acest do­sar. A arătat că a renunțat la judecată față de C. G., ., M. V., M. I., în prezenta cauză solicită doar anularea ti­tlului de proprietate al pârâtei D. I.. Renunță la judecată și față de Fă­râ­mă I., cere anularea cărții funciare precum și a înscrierilor, cere anu­la­rea titlului cu toate consecințele lui. Dosarul nr. 2654 are ca obiect anularea căr­ții funciare (fila 2 vol. II dosar nr._ ).

Instanța nu a luat însă act de renunțarea la judecată față de pârâții in­di­cați, care au continuat a fi citați, respectiv a lua termen în cunoștință; dacă par­ti­ciparea în continuare la proces a . și F. I. se jus­­tifică din perspectiva calității acestora de reclamant (fost intervenient) în do­sa­rul nr._ și intervenient în celelalte două dosare (pentru .), respectiv cotitular de cerere reconvențională (pt. F. Ioa­na), o atare calitate nu se mai putea susține pentru C. G., M. Va­sile, M. I. (doar cu privire la D. I. luându-se în prealabil act de re­nunțarea la judecată în dosarul nr._ ).

De asemenea, prima instanță nu a pus în discuția reclamantului, nea­sis­tat de avocat la acel moment, situația juridică exactă a dosarelor conexate, sem­ni­ficația instituției conexării, astfel încât manifestarea de voință a reclamantului în sensul renunțării la judecată față de unele părți să fie clară și neechivocă în sen­sul că vizează ansamblul cadrului procesual pasiv posterior conexării, iar nu unul sau altul dintre dosarele conexate.

Această ambiguitate, care în mod evident nu este străină de culpa re­cla­man­­tului, a determinat nu doar repetate reveniri și precizări ulterioare ale re­cla­mantului asupra cadrului procesual pasiv, dar a fundamentat și criticile din me­moriul de recurs conform cărora recurentul-reclamant nu ar fi renunțat la ju­decată față de pârâții din dosarul nr._, renunțarea vizându-i doar pe pârâții din dosarul nr._ .

Desigur că din punct de vedere al conduitei procesuale, reclamantul era da­tor a-și preciza în mod ferm poziția, atât sub aspectul petitelor formulate, cât și al părților în contradictoriu cu care înțelege să le susțină, dar aceasta nu e­xo­nera prima instanță de obligația de a-i pune în vedere cu claritate ne­ce­si­ta­tea de­punerii precizărilor în scris, semnate, uzând de mijloacele procedurale spe­ci­fice în caz de neconformare ori de opunere din partea celorlalți litiganți.

Oricum, susținerea de către reclamant a acțiunii în dosarul nr. 2654/ 307/2011 este certă prin prisma notelor de ședință depuse de acesta ulterior, în da­­ta de 25.10.2013 (filele 114-116, vol. II), 04.11.2013 (fila 230 vol. II), 28.11. 2013 (fila 248 verso, filele 251-254), 03.12.2013 (filele 271-274), - reclamantul dez­­voltând considerente relative la art. 50, art. 36 lit. a din Legea nr. 7/1997 în ce privește individualizarea eronată din punct de vedere al amplasamentului a i­mo­bilului în schița de plan, în contextul poziționării reale a parcelelor -, 28.01.2014 (fila 293 dosar, unde se invocă art. 15 din Decretul-Lege nr. 115/ 1938, art. 105, 106 și 132, art. 36 lit. a din Legea nr. 7/1996, art. 1311 Cod civil vechi, art. 1659 Cod civil nou, menținându-se judecata în contradictoriu cu . SRL, C. G. și alții), 03.03.2014 (fila 312), 01.04. 2014 (fila 319), 06.06.2014 (fila 350), 11.09.2014 (fila 372 dosar).

De asemenea, în data de 25.09.2014 reclamantul a depus tot pentru do­sa­rul nr._ precizări prin care a susținut că acțiunea din acest do­sar are două capete de cerere: anulare de carte funciară și rectificare de carte fun­ciară, ultimul fiind omis din greșeală a se consemna în registrul de ședințe, iar în data de 23.10.2014 a înregistrat „obiecții” prin care a reiterat cele două capete de cerere din dosarul nr._, indicând ca pârâți pe C. Ghe­orghe, ., . Sighet (care a fost ad­mi­nis­trată de M. V., M. I.) și D. I. (fila 411 dosar), în privința a­cestui ultim pârât admiâîndu-se excepția lipsei capacității de folosință prin înche­ie­rea de ședință din 09.12.2014.

Raportat la aspectele anterior evocate, se reține că prima instanță a fă­cut o greșită aplicare a prevederilor art. 246 Cod procedură civilă 1865 când a luat act de renunțarea reclamantului Țilpea V. la judecată în privința cererii de rectificare a cărții funciare din dosar nr._, sens în care nu a mai analizat nici prescripția dreptului de a cere rectificarea de carte fun­ci­a­ră, invocată de ..

În acest context, se constată că prima instanță nu a cercetat fondul respectivei cereri a reclamantului, fiind incident astfel motivul de casare prevăzut de art. 3041 raportat la art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă 1865. Se reține sub acest aspect că, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod pro­ce­du­ră civilă 1865, casarea se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este re­cu­ra­tă a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau mo­di­fi­carea ho­tărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

Aplicarea acestui text din perspectiva casării trebuie în mod e­vi­dent circumscrisă pe de o parte limitelor în care hotărârea instanței a fost re­cu­rată (cu respectarea așadar a principiului tantum devolutum, quantum a­pe­lla­tum), iar pe de altă parte, limitelor în care recursul se dovedește a fi întemeiat, cu observarea însă a eventualei interdependențe între capetele de cerere ori a de­pendenței unor apărări sau excepții de petitele cu privire la care soluția a fost ca­sată.

Ținând seama de toate aceste aspecte, Tribunalul va casa doar în parte hotărârea primei instanțe, urmând a menține sentința în ce privește respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei S. Marmației (aspect ne­con­testat) și constatarea renunțării reclamantului la judecata cererilor pri­vind constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 2208 din 03.07.2001, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4439 din 25.11.2004 și a contractului de împrumut datat 27.08.2001, aspect ce nu a format obiect de critică în recurs, fiindu-i solicitate recurentului pre­ci­zări în ședința publică din data de 11.06.2015.

Va fi de asemenea păstrată soluția primei instanțe de respingere a ex­cep­ției autorității de lucru judecat, întrucât în dosarul nr. 9395/2002, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 1611/2003 din 04.03.2003 a Judecătoriei Oradea nu au fost părți nici ., nici D. I. sau Fă­râmă I..

În dosarul nr._/2004, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1373/ R/2004 din 15.11.2004 a Curții de Apel Cluj procesul de revendicare s-a purtat exclusiv între reclamantul Ț. V. și pârâtul D. I..

În dosarul nr._ s-a pronunțat în data de 18.10.2012 de­ci­zia civilă nr. 4346/R/2012 de Curtea de Apel Cluj prin care s-a modificat deci­zia nr. 125/03.05.2012 a Tribunalului Maramureș în sensul că s-a înlăturat dis­po­ziția prin care s-a constatat că reclamantul Ț. V. a renunțat la ju­de­ca­tă față de pârâții C. G. și .. Prin decizia ci­vi­lă nr. 1270/R/2013 din 22.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ s-a admis contestația în anulare declarată de ., fiind anulată în parte decizia civilă nr. 4346/R din 08.10. 2012 a Curții de Apel Cluj și rejudecând, s-a admis recursul recurentei . împotriva deciziei civile nr. 125/A din 03.05.2012 a Tri­bu­na­lului Maramureș, care a fost modificată în parte, înlăturându-se dispoziția pri­vind constatarea că reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată față de pâ­râta ., înlăturându-se dispoziția din sentința apelată nr. 2557/19.10.2011 a Judecătoriei S. Marmației referitoare la admiterea ac­ți­unii reclamantului, pentru opozabilitate, și în contradictoriu cu . SRL.

Pe cale de consecință, în mod corect s-a respins excepția autorității de lu­­cru judecat invocată de reclamantul Ț. V. față de cererea recon­ven­ți­o­nală formulată de F. I., D. I. și cererea de intervenție for­mu­lată de ., întrucât între dosarele la care acesta a făcut re­fe­rire și litigiul prezent nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, cu­mu­lativ stabilită prin prevederile art. 1201 Cod civil 1864, pentru reținerea excepției au­torității de lucru judecat.

De asemenea, se va păstra soluția privind respingerea excepției pres­cripției achizitive și a prescripției extinctive, invocate de reclamant, ținând seama de argumentele relevate în susținerea acestora (fila 116 dosar nr._ ), întrucât tere­nul în litigiu a format obiect al legilor speciale de re­trocedare a proprietății, a fost preluat de stat, fiind necontestată de altfel îm­pre­jurarea că . nu se află actualmente în posesia sa, or posesia este de esența uzucapiunii. De asemenea, în prezentul cadru proce­su­al nu sunt părți proprietarii de carte funciară ori succesorii acestora, iar cele două excepții, deși invocate distinct, au practic aceeași bază de argumentare. De altfel, prin motivele de recurs nu s-au formulat expres critici din această pers­pec­tivă, recurentul insistând asupra cooperativizării terenului.

În ce privește pretențiile formulate de reclamantul Ț. V., se re­ține că esența argumentelor expuse de acesta a vizat eronata poziționare to­po­grafică a parcelelor identificate cu nr. topo. 2371/1 și 2371/2, reclamantul in­vo­când schița de dezmembrare din 14.10.1947, care a stat la baza dezmembrării nr. topo. 2371/1 și 2371/2, conform căreia nr. topo. 2371/1 ar fi amplasat în par­­tea de est, iar nr. topo. 2371/2, în partea de vest, contrar titlului de pro­pri­e­tate nr._/61 din 11.04.2001 eliberat pârâtei D. I. și schițelor de dez­­membrare ulterioare, conform cărora cele două nr. topografice ar fi pozi­țio­na­te invers. Potrivit celor afirmate de către reclamant, titlul pârâtei a fost e­li­be­rat în realitate pentru terenul cu nr. topo. 2371/2, poziționat în vest, toate dezmembrările efectuate ar fi trebuit să vizeze această parcelă, vestică, iar nu . faptic), care conform schiței de dezmembrare a nr. topo. 2371, are nr. topo. dezmembrat 2371/1 și este proprietatea sa, în baza Ordinului P. nr. 1066/09.02.2004.

Aceste argumente ale reclamantului nu au fost analizate efectiv de prima instanță, prin raportare la dispozițiile legale, deși chiar intervenienta . a învederat că terenul din Ordinul P. emis reclamantului, se suprapune scriptic, ca și coordonate geografice, nu și faptic, cu terenul proprietatea sa.

De asemenea, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a con­tra­c­tu­lui de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 275 din 25.03.1948, încheiat în­tre Viezel A. ca mandatar al lui Viezel S. și Ț. D. în ca­li­tate de tutore al reclamantului Ț. V., minor la acea dată, fără a analiza per­tinența cadrului procesual din perspectiva părților contractante pe de o parte, iar pe de altă parte situația juridică exactă a parcelei cu nr. topo. 2371, posterior dezmembrării și consecințele acestui regim juridic, deși a reținut că la data emiterii titlului de proprietate, terenul se afla în rezerva Comisiei locale Si­ghe­tu Marmației.

Prima instanță a relevat că sentința civilă nr. 1611/04.03.2003 a Judecătoriei Oradea a fost pronunțată având la bază acest contract și ca ur­ma­re a constatării nulității lui, a anulat și Ordinul P. nr. 1066/09.02.2004, procesul verbal de punere în posesie nr. 450/26.11.2003, ra­diind înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului din CF_ Si­ghe­tu Marmației, nr. topo. 2371/1, precizând însă că nu mai analizează „ar­gu­men­tele privind îndreptățirea reclamantului sau nu la restituirea imobilului sub as­pectul posesiei și persoanei de la care s-a preluat” întrucât au fost tranșate în mod de­fi­nitiv, fiind avute în vedere o dată cu soluționarea cererii în dosarul nr. 9395/ 2002 al Judecătoriei Oradea.

În altă ordine de idei, se observă că prima instanță a constatat nulitatea ab­solută a Ordinului P. nr. 1066/09.02.2004 și a procesului verbal de pu­nere în posesie nr. 450/26.11.2003 emise reclamantului, fără a determina li­mi­tele interesului pârâtelor - reclamante F. I., D. I. și al in­ter­venientei ., de a contesta legalitatea emiterii acestor ac­te (pentru suprafața de 4.536 mp), prin raportare la situația de carte funciară re­lativă la dezmembrările suferite de nr. top. 2371/2, la situația concretă, fap­ti­că, la titularii titlurilor emise cu privire la parcelă, expertiza efectuată în cauză de ing. P. G. nefiind suficient de lămuritoare și practic incompletă, după cum se poate observa din analiza exemplarului depus la dosarul cauzei (fila 393 ver­so). De altfel, și recurentul a susținut că din nr. topo. 2371/2/2/1 numai su­pra­fața de 450 mp ar corespunde parcelei nr. 2371/1 Sighet în baza schiței de dez­mem­brare din 1947.

Raportat la toate aceste considerente, se apreciază că nici cu privire la aspectele anterior evocate nu s-a făcut o cercetare efectivă a pretențiilor și apărărilor părților, fiind necesară suplimentarea probațiunii, sens în care hotărârea primei instanțe urmează a fi casată, în rejudecare instanța urmând a analiza cauza în limitele casării, inclusiv în ce privește excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active care, raportat la motivele invocate în argumentarea acestora, presupun abordarea unor probleme de fond, fiind de altfel unite cu fondul. De asemenea urmează a se analiza efectiv argumentele expuse de reclamant respectiv de celelalte părți din proces.

Nu se poate aprecia că prin memoriul de recurs hotărârea primei instanțe nu a fost atacată din perspectiva soluției pronunțate asupra cererii de in­ter­venție.

Este adevărat că în expunerea criticilor formulate, recurentul a înțeles să urmeze cursul considerentelor sentinței, aproape paragraf cu paragraf, dar a a­rătat că nimeni nu a înregistrat niciodată vreo hotărâre judecătorească în CF 7197 Sighet, nr. topo. 2371/1, prin care să se fi dispus anularea intabulării, că nu îi este opozabilă titlului său de proprietate, cererea de intervenție formulată de ., că este inadmisibilă acțiunea de anulare a Ordinului nr. 1066/09.02.2004, nu îi sunt opozabile nici cartea de judecată nr. 319/1949 și nici cartea de judecată nr. 20/31.01.1949, care au ca obiect alte imobile (casă, curte), nu s-a înregistrat niciun fel de act juridic în cartea funciară, recurentul este un cumpărător de bună-credință, a achitat toată suma de bani, iar ulterior în 1962 familia sa s-a înscris în CAP și cu acest teren, schița de dezmembrare din 1947 este înregistrată în cartea funciară în baza încheierii nr. 1645/16.10. 1947, iar ulterior cooperativizării, nici chiar proprietarii tabulari anteriori ai te­renului nu aveau dreptul de a cere reconstituirea.

De asemenea, recurentul a contestat și raportul de expertiză efectuat în cauză, prezentându-și observațiile asupra corectitudinii concluziilor și caracte­ru­lui său complet (filele 17, 19 memoriu recurs), a criticat concluzia instanței de fond în ce privește caracterul necondiționat al dreptului de reconstituire („a­ces­te terenuri nu sunt trecute în rezerva comisiei” - fila 22), precum și în­drep­tă­ți­rea lui D. I. de a fi pusă în posesie pe .­grafic în par­tea de est.

Raportat la aceste considerente recursul se va admite, cu consecința ca­să­rii parțiale a hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul Ț. V., domiciliat în Si­ghe­­tu Marmației, ./A, județul Maramureș, împotriva sen­tin­ței civile nr. 1 din 06.01.2015, pronunțată de Judecătoria S. Marmației în do­sarul nr._, pe care o casează în parte și trimite cauza spre re­ju­de­care aceleiași instanțe.

Menține hotărârea recurată în ce privește respingerea excepției necom­pe­tenței materiale a Judecătoriei S. Marmației, constatarea faptului că re­c­lamantul a renunțat la judecata cererilor privind constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 2208 din 03.07.2001, a con­tra­c­tu­lui de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4439 din 25.11.2004 și a con­trac­tu­lui de împrumut datat 27 august 2001, respingerea excepției autorității de lu­cru judecat, a prescripției achizitive și a prescripției extinctive.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 iulie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

S.-T. AlinaGiuroiu BrîndușaWaltner DanielaMăndicescu R.

- În CO, semnează

Președintele instanței

Red. S.T.A.14.07.2015

Tehn. M.R./2 ex./16.07.2015

Judecător la fond: A. M. L.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 321/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Fond funciar. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul MARAMUREŞ Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul MARAMUREŞ