Pensie întreţinere. Decizia nr. 402/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 402/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 402/A
Ședința publică 6 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
Judecător: V. A.
Grefier: H. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul B. L. - C., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației, .. 20, județul Maramureș, la cabinet avocat I. Balai, împotriva sentinței civile nr. 844 7.05.2015, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, din având ca obiect pensie întreținere.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 22.09.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 844/7.05.2015, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. A., CNP_ cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocat Varady E. din Sighetu Marmației, județul Maramureș, în numele și în calitate de reprezentant legal al minorului P. C. I. născut la 20 septembrie 2007 în Sighetu Marmației, în contradictoriu cu pârâtul B. L. C., cu domiciliul în localitatea Săpânța, nr. 805, jud. Maramureș cu reședința în Sighetu Marmației, .. A fost obligat pârâtul B. L. C., să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură și pregătire profesională a minorului P. C. I. născut la 20 septembrie 2007, prin plata unei pensii de întreținere lunară, în cuantum de 900,00 lei, începând cu data înaintării acțiunii, 10.03. 2014 și până la majoratul minorului sau noi dispoziții. Pârâtul B. L. C. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 170,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 20,00 lei reprezintă taxa de timbru judiciar și 150,00 lei taxă mediere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10 martie 2014, reclamanta P. A. domiciliată în . județul Maramureș, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat Varady E. din Sighetu Marmației .. 28 a chemat în judecată pe pârâtul B. L.-C. domiciliat în . cu reședința în Sighetu Marmației . ., pentru stabilirea pensiei de întreținere pe seama minorului P. C.-I. născut la 20 septembrie 2007 în Sighetu Marmației în sumă de 425 EURO sau echivalentul sumei în lei la cursul valutar valabil la data plății,începând cu data înaintării acțiunii și până la majoratul minorului sau noi dispoziții.
S-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii reclamanta a arătat în fapt că în urma căsătoriei cu paratul a rezultat minorul P. C.-I. născut la 20 septembrie 2007 și că minorul figurează pe numele său deoarece la căsătorie fiecare a rămas cu numele avut anterior căsătoriei, dar pârâtul figurează ca tată al acestui minor.
Din cauza neînțelegerilor care s-au ivit în familie s-au despărțit în fapt din iulie 2003 când paratul a părăsit domiciliul conjugal, iar după separarea lor în fapt paratul nu și-a mai îndeplinit obligația legală de întreținere față de minor care are nevoi speciale deoarece suferă de o boală gravă fiind încadrat în gard de handicap I și are nevoie tot timpul de însoțitor, anexând înscrisuri în acest sens. Reclamanta a arătat că pe lângă îngrijirile speciale care necesită minorul este nevoită să-l ducă pe minor la tratamente speciale și în străinătate fiind necesare sume însemnate de bani la care paratul nu contribuie cu nimic.
Reclamanta a susținut că nu poate să lucreze deoarece minorul necesită îngrijiri speciale datorită handicapului de care suferă, iar pârâtul lucrează în Germania la o firmă de agricultură unde realizează un venit lunar de 1700 EURO, fiind angajat cu contract de muncă la această unitate de mai mulți ani, astfel veniturile acestuia sunt stabile lunar, nu a vrut să-i comunice locul de muncă, acesta nu a înțeles să plătească pensie în raport de veniturile pe care le realizează ci numai pensie raportat la venitul minim pe economie din România motiv pentru care reclamanta a înțeles să dovedească acest aspect cu martori, martorii fiind persoanele cu care pârâtul a lucrat și a locuit împreună în Germania.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 400, 513, 524, 529 Cod civil.
În probațiune s-a solicitat audierea martorilor A. V. domiciliat în ., Nănăștean M. domiciliat în ./A.
S-au anexat cererii formulate următoarele înscrisuri: copie C.I., copie certificat de căsătorie, copia certificatului de naștere a minorului, biletul de ieșire din spital, buletinul de analiză, chitanța privind plata taxei judiciare de timbru, dovada medierii (filele 5 – 16).
Reclamanta a inițiat medierea între părți însă aceasta nu s-a finalizat urmare a neprezentării pârâtului la ședința de mediere (f. 7).
Pârâtul, legal citat nu și-a exprimat poziția în cauză și nu a comunicat înscrisuri instanței.
Instanța a reținut următoarele:
Potrivit actelor de la dosar pârâtul este tatăl minorului (f. 13).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, N. M. și A. D. (f. 55-56), a rezultat că pârâtul este angajat în Germania la o societate unde prestează munci agricole, realizând un venit lunar de 1700 euro.
Dispozițiile art. 516 cod civil prevăd că există obligație de întreținere între rudele în linie dreaptă iar art. 527 Cod civil că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
Conform art. 529 alin. 1 Cod civil întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Instanța a reținut că minorul se află în nevoie, aflându-se la vârsta fragedă de 7ani, fiind externat în urmă cu un an, din Clinica de neurologie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru copii Cluj N., cu recomandarea ca minorul să fie supus unei terapii comportamentale în cadrul centrului de Autism Transilvania iar mama acestuia să–l prezinte Comisiei pentru Protecția drepturilor copilului în vederea încadrării în grad de handicap (f. 8).
Pârâtul debitor al obligației de întreținere a avut mijloacele necesare pentru a plăti.
Art. 529 alin. 2 Cod civil prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
În calitate de părinte al minorului, pârâtul avea obligația legală de a contribui la cheltuielile de creștere, educare și învățătură a acestuia, prin prestație în natură.
Conform art. 530 Cod civil, dacă obligația de întreținere nu se execută în natură, instanța va dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.
La termenul de judecată din 07.05.2015, reclamanta a învederat instanței că înțelege că, fiind pe rol și soluționarea cererii de divorț care face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul instanței, să reducă cuantumul pretențiilor solicitate cu titlu de obligație a pârâtului de a contribui la cheltuielile de creștere, educație și întreținere a minorului de la suma de 450 euro la suma de 900 lei lunar, raporta și la faptul că pârâtul se află în străinătate, iar minorul necesită tratamente costisitoare, aferente situației medicale a acestuia.
Potrivit art. 528 Cod civil, starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere, pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Instanța, pentru cele în precedent expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513, 516, 524, 527, 529, 530 și 499 alin. 3 Cod civil, a admis cererea reclamantei, a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunară, în cuantum de 900 lei pentru minorul P. C.-I. născut la 20 septembrie 2007, începând cu data înaintării acțiunii, 10.03.2014 și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții.
La dosar nu au fost depuse dovezi privind cheltuieli judiciare efectuate de reclamantă cu titlu de onorariu avocat, însă s-a reținut că reclamanta a efectuat cheltuieli (f. 5-6) ce i-au fost acordate, obligând pârâtul în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 844/7.05.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în termenul prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă a formulat apel apelantul B. L. – C., solicitând, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 teza a II – a Cod procedură civilă admiterea apelului și anularea hotărârii apelate, cu consecința trimiterii cauzei în rejudecare primei instanțe.
În motivele de apel, apelantul critică sentința arătând că cererea introductivă are limitele ei, care, în opinia apelantului, nu au fost examinate de prima instanță, limite care apoi, arată apelantul, se reflectă în considerentele hotărârii și în dispozitivul acesteia.
Apelantul arată că între acesta și intimată nu a existat nicio înțelegere privind locuința minorului, eventual exercitarea autorității părintești și pe cale de consecință, apelantul consideră că obligarea sa la a contribui la cheltuielile de creștere și educare a minorului este „scoasă din contextul legal”.
Apelantul consideră că, în ipoteza existenței unei urgențe în luarea unei măsuri de natura celei criticate, intimata avea la dispoziție procedura ordonanței președințiale și nu o cerere pe calea dreptului comun câtă vreme nu au fost clarificate împrejurările privind raporturile dintre apelant și reclamantă, respectiv minor.
Apelantul arată că reclamanta a indicat ca pretinsă reședință a apelantului localitatea Sighetu Marmației, ., . dovadă privind această pretinsă reședință și în disprețul faptului că la fila 12 din dosar exista cartea de identitate a apelantului unde apare domiciliul apelantului ca fiind Spânța nr. 805, județul Maramureș.
Prima instanță nici cu ocazia verificării prealabile și nici cu ocazia judecății nu a sesizat acest aspect și nici faptul că dovezile privind citarea apelantului nu erau semnate și cu toate acestea la prima zi de înfățișare constată că procedura de citare a apelantului este legal îndeplinită.
În condițiile date apelantul neavând cunoștință de existența pe rol a cauzei nu a angajat apărător și nici nu s-a prezentat la instanță.
Apelantul consideră că i-a fost categoric îngrădit dreptul la apărare.
Apelantul afirmă că hotărârea adusă nu este ancorată într-un probator adecvat, iar măsurile dispuse de instanță în cursul cercetării judecătorești sunt oscilatorii.
În primul rând nu s-a dovedit la dosarul cauzei că apelantul este angajat într-un loc de muncă stabil și că realizează venituri în raport de care apoi să fie stabilită obligația de întreținere.
Deși s-a pus în vedere reclamantei să depună diligențe în vederea stabilirii pretinsului loc de muncă al apelantului aceasta depune la dosar o simplă adresă după care prima instanță nu mai face nici un demers în vederea stabilirii locului de muncă al apelantului printr-o eventuală comisie rogatorie, însă procedează la audierea unor martori, rude cu reclamanta.
Abia la termenul din 02.04.2015 instanța stabilește efectuarea unei comisii rogatorii sens în care amână judecarea cauzei la data de 07.05.2015 când se revine asupra acestei măsuri dispunând judecarea pe fond a cauzei.
La același termen de judecată intimata prin reprezentantul ei solicită reducerea cuantumului întreținerii la nivelul sumei de 200 de euro fără ca în susținerea acestei cereri să prezinte vreo dovadă certă.
Apelantul apreciază că pricina nu a fost cercetată în mod corespunzător sub aspect faptic și nici în limitele dispozițiunilor legale incidente ceea ce atrage după sine anularea acestei hotărâri și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării temeinice și legale a acesteia.
În susținerea motivelor de apel apelantul invocă dispozițiile art. 466, 468, 470, 417 și respectiv 480 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata de cheltuieli de judecată în apel – filele 13 – 14.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând sentința civilă nr. 844/07.05.2015 pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că în mod eronat, se susține de către apelant în memoriul de apel că ar exista motive de anulare a sentinței atacate.
Criticile apelantului vizând îngrădirea dreptului la apărare, afirmații potrivit cărora apelantul, nu avea cunoștință de existența pe rol a prezentei cauze, împrejurare ce ar fi determinat neprezentarea sa în instanță și neangajarea unui avocat, nu corespund realității.
În mod eronat afirmă apelantul că intimata nu ar fi indicat domiciliul apelantului din Săpânța nr. 805, Maramureș. Așa cum rezultă din lecturarea cererii introductive de instanță, reclamanta a indicat în cuprinsul acțiunii domiciliul pârâtului Săpânța nr. 805 – fila 2 din dosarul de fond.
Din actele și lucrările dosarului de fond, analizând ansamblul materialului probator administrat, în mod corect prima instanță a reținut că pârâtul nu locuiește în Săpânța nr. 805, la această adresă locuind reclamanta, părțile nemaiavând în prezent un domiciliu comun. Or, citația are ca finalitate încunoștiințarea părții despre existența procesului, deci pentru efectuarea procedurii de citare interesează adresa unde partea locuiește în fapt. În lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute, partea va fi citată la locul cunoscut unde își desfășoară activitatea curentă.
În ședința publică din 15 mai 2014, reprezentanta reclamantei a învederat că pârâtul are locul de muncă în Germania și a depus la dosar dovada sediului locului de muncă din Germania – fila 28.
Din probele administrate a rezultat în mod cert că pârâtul nu locuiește în fapt împreună cu reclamanta la adresa din Săpânța nr. 805, Maramureș, adresă pe care reclamanta a indicat-o totuși în cererea introductivă de instanță – fila 2 din dosarul primei instanțe.
Reclamanta a indicat adresa locului unde pârâtul locuiește în fapt – fila 28 și prima instanță a dispus citarea pârâtului la adresa unde acesta locuia în fapt, procedura de citare fiind legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 02.10.2014 – fila 32 din dosarul de fond.
Pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmatiei este înregistrat sub nr._ procesul de divorț al părților.
În cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmatiei sub nr._ la data de 25.04.2014, apelantul pârât B. L. – C., reclamant în dosarul nr._, în motivarea în fapt a cererii, afirmă că pârâta în acel dosar, intimata reclamantă din prezentul dosar, l-a acționat în judecată pentru pensie de întreținere – fila 16 din dosarul de apel. Prin urmare, nu corespunde adevărului susținerea din memoriul de apel potrivit căreia apelantul nu ar fi cunoscut de proces și nu ar fi putut datorită necitării sale la adresa din Săpânța nr. 805, unde locuiește în fapt intimata, să se prezinte și să-și angajeze avocat.
Examinând cuprinsul sentinței apelate, actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată nefondate și celelalte critici din memoriul de apel.
Codul civil arată în art. 529 că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1).
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii (alin. 2).
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat (alin. 3).
Modalitățile de executare a obligației de întreținere sunt prevăzute în art. 530 Cod civil. Astfel, obligația de întreținere se exercită în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională (alin. 1).
Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani (alin. 2).
Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere (alin. 3).
Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 531 Cod civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere (alin. 1).
Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației (alin. 2).
În conformitate cu dispozițiile art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Împrejurarea că nu a existat nicio înțelegere între părți privind locuința minorului și respectiv exercitarea autorității părintești nu are relevanță în ceea ce privește obligația legală de întreținere pe care apelantul o are față de copilul său.
În procesul de divorț care se află pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației vor fi discutate toate aceste aspecte.
Împrejurarea că intimata ar fi putut să utilizeze și calea procedurii ordonanței președințiale este de asemenea nerelevantă.
Din probele de la dosar rezultă că minorul are probleme de sănătate și necesită îngrijiri speciale.
Apelantul este tatăl minorului și are obligația legală de a contribui la întreținerea acestuia, aspectele invocate în memoriul de apel nefiind relevante.
În moc corect și cu respectarea principiului interesului superior al copilului, prima instanță, analizând ansamblul materialului probator administrat, probele testimoniale care sunt pertinente, concludente și utile, a reținut că minorul se află în nevoie, aflându-se la vârsta de 7 ani, fiind externat în urmă cu un an, din Clinica de neurologie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru copii Cluj N., cu recomandarea ca minorul să fie supus unei terapii comportamentale în cadrul centrului de Autism Transilvania iar mama acestuia să–l prezinte Comisiei pentru Protecția drepturilor copilului în vederea încadrării în grad de handicap.
Pârâtul debitor al obligației de întreținere are mijloacele necesare pentru a contribui la întreținerea minorului.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în moc corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar în condițiile art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul B. L. - C., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației, .. 20 jud. Maramureș, la cabinet avocat I. Balai, împotriva sentinței civile nr. 844/7.05.2015, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe apelant la plata către intimata P. A., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat E. Varady din Sighetu Marmației, .. 28 jud. Maramureș, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă,
Pronunțată azi, 6.10.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
Ț. D. V. A. H. M.
Red. Ț.D./6.10.2015
Dact. H.M./8.10.2015 – 4 ex./ .>
Judecător fond: G. C. R.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 612/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
