Pensie întreţinere. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 261/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/A
Ședința publică din data de 4 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S. - T. A. A.
Grefier: Măndicesu R.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul R. P. A., CNP_, cu domiciliul ales în Baia M., ./36, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 95 din 22.01.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 21 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 4 iunie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 95 din 22.01.2015, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta H. M. C., în contradictoriu cu pârâtul R. P. A., CNP_ și s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul pe seama minorei H. M. P., născută la data de 16 iunie 2011, potrivit sentinței civile nr.189/24 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, de la suma de 100 lei lunar la suma de 225 lei lunar, datorată de la data de 15.10.2014 până la majorat sau noi dispozițiuni.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta H. M. C., reprezentanta legală a minorei H. M. P., născută la data de 16.06.2011, în contradictoriu cu pârâtul R. P. A., a solicitat instanței majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul potrivit sentinței civile nr. 189/24.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În fapt, s-a arătat că, prin sentința civilă menționată, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei H. M. P., născută la data de 16.06.2011, în sumă de 100 lei lunar.În ultimul an, pârâtul a lucrat și în străinătate, unde a obținut venituri mult mai mari decât în țară și nu își îndeplinește cu regularitate obligația stabilită anterior, deși nevoile minorei au crescut, ceea ce a determinat și creșterea cheltuielilor necesare îngrijirii și educării acesteia.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că, nu se opune admiterii acțiunii, în sensul majorării pensiei de întreținere stabilite în favoarea fiicei sale, raportat la venitul minim pe economie.
În fapt, pârâtul a menționat că, din luna august 2014 este angajat la . SRL Baia-M., realizând un venit lunar de 900 lei, locuiește în chirie și achită 120 lei lunar cu acest titlu, astfel încât, raportat și la cheltuielile pe care trebuie să le suporte, apreciază că, stabilirea unei pensii de întreținere în funcție de venitul minim pe economie, este în concordanță cu prevederile legale în materie. Pârâtul a învederat că în ciuda susținerilor reclamantei, a achitat pensia de întreținere datorată și a cumpărat minorei diverse cadouri în perioada în care i s-a permis vizitarea acesteia. Reclamanta este cea care, din luna septembrie, nu i-a mai permis să viziteze minora, iar după divorț, a avut posibilitatea să își petreacă doar câteva ore cu fetița, întotdeauna la domiciliul reclamantei, pârâtul neavând posibilitatea să o ducă la domiciliul său.
Analizând cererea formulată, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 189/24.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 06.06.2010, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei H. M. P., născută la data de 16.06.2011, stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei reclamante și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei, în cuantum de 100 lei lunar.
La acea dată, în vederea stabilirii pensiei de întreținere datorată de către pârât, s-au avut în vedere veniturile realizate de acesta, în prezent, reclamanta solicitând o majorare a cuantumului pensiei de întreținere, întrucât pârâtul are alte posibilități materiale, iar nevoile minorei au crescut.
Potrivit art. 531 Cod civil, dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, potrivit împrejurărilor, se poate mări pensia de întreținere stabilită.
În speță, s-a constatat că, sunt îndeplinite condițiile enunțate de textul de lege amintit, respectiv pârâtul este angajat la o altă societate, unde realizează un venit de 900 lei lunar, potrivit adeverinței aflate la fila 17 în dosar, nevoile minorei sigur că au crescut, odată cu vârsta acesteia și necesitățile specifice, iar pârâtul este de acord cu majorarea pensiei, raportat la venitul minim pe economie, care a crescut, raportat la nivelul înregistrat în anul 2013.
Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art. 529 alin. 2, 532 Cod civil, pensia de întreținere datorată de către pârât pe seama minorei H. M. P. a fost majorată la cuantumul de 225 lei lunar, începând cu data de 15.10.2014 până la majorat sau noi dispozițiuni.
Deși pârâtul nu s-a opus cererii reclamantei, atât în considerarea obligației speciale care îi aparține, de a presta întreținere pentru fiica sa minoră, cât și a faptului că, este în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezentul litigiu, în cuantum de 270 lei, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța aflată la fila 35 în dosar și taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R. P. A., solicitând a se dispune schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării sale la plata sumei de 168 lei cu titlu de pensie de întreținere începând cu data de 15.10.2014 și până la majorat sau noi dispozițiuni și în sensul neacordării cheltuielilor de judecată la fond, cu cheltuieli de judecată în apel în caz de opunere la admiterea apelului.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei născute din căsătoria părților la nivelul minim pe economie. Pârâtul nu s-a opus stabilirii pensiei la nivelul venitului minim pe economie (672 lei data introducerii acțiunii), mai mult, s-a conformat solicitărilor instanței și a depus dovada veniturilor realizate, respectiv dovada faptului că este angajat, realizând un venit brut lunar de 900 lei. A învederat totodată că locuiește în Baia M., deoarece aici și-a găsit loc de muncă, plătind o chirie lunară de 120 euro (și nu 120 lei) așa cum în mod eronat reține instanța de fond. Raportat la prevederile noului Cod civil, potrivit cărora la stabilirea pensiei de întreținere se iau în considerare atât veniturile constante ale întreținătorului, cât și cheltuielile pe care acesta le are, a arătat că nu se opune la stabilirea unei pensii de întreținere la nivelul venitului minim pe economie. La primul termen de judecată (la care nu a fost prezent), oral, intimata și-a precizat acțiunea în sensul că solicită stabilirea pensiei de întreținere la nivelul veniturilor efectiv realizate de apelant.
Apelantul a învederat că potrivit prevederilor noului cod civil art. 529 alin. 1 și alin. 2 al aceluiași articol, la stabilirea pensiei de întreținere se au în vedere atât nevoile întreținutului cât și mijloacele întreținătorului, iar în situația în care întreținerea se datorează minorilor, pensia poate fi stabilită până la ¼ din venitul lunar net pentru un copil. Aceasta este limita maximă până la care pensia de întreținere se poate stabili, instanța fiind ținută să stabilească cuantumul concret al pensiei de întreținere prin raportare la celelalte dispoziții legale în materie și se referă aici atât la prevederile art. 529 alin. 1 citate anterior cât și la prevederile art. 527 alin. 2.
Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere veniturile nete ale apelantului, așa cum impune textul legal și pentru stabilirea veniturilor nete ar fi trebuit să aibă în vedere și cuantumul chiriei pe care acesta o achită lunar și pe cale de consecință să stabilească pensia de întreținere în favoarea minorei la nivelul venitului minim pe economie. Apelantul, în scopul amenajării locuinței a contractat un credit, sens în care depune acte doveditoare, astfel încât se justifică o dată în plus stabilirea pensiei de întreținere la nivelul venitului minim net pe economie.
În ce privește cheltuielile de judecată instanța l-a obligat pe apelant la plata acestora în ciuda poziției sale de neopunere exprimate față de acțiune, aspect de care instanța ia act în motivarea hotărârii, reținând în argumentarea acestei decizii că pârâtul se află în culpă procesuală. Art. 453 prevede un caz exonerator de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată a părții care a pierdut procesul și raportat la incidența în cauză a acestor dispoziții legale, în mod greșit instanța de fond a obligat apelantul la suportarea cheltuielilor de judecată.
Intimata H. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a susținut că instanța a ținut cont de prevederile legale în materie și criticate de apelant. Criticile apelantului nu se susțin de probe, în realitate veniturile nedeclarate ale acestuia sunt mult mai mari. Prin diverse tertipuri acesta încearcă să se sustragă de la plata obligației de întreținere, rămânând restant de multe ori cu acesta. Oricum suma de 225 lei este derizorie pentru acoperirea cheltuielilor unui copil.
Analizând sentința apelată, Tribunalul o apreciază legală și temeinică, urmând a o păstra, sens în care va respinge apelul, conform prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru minora H. M. P. prima instanță s-a raportat la nivelul veniturilor pârâtului R. P. A., astfel cum acestea rezultă din cuprinsul adeverinței pe care însuși pârâtul a depus-o la dosar: 900 lei brut. De altfel, venitul de 900 lei lunar a fost invocat de pârât chiar prin întâmpinare. Este adevărat că prevederile art. 529 Cod civil fac trimitere la venitul net, dar cuantumul acestuia nu a fost dovedit de către pârât nici măcar în apel.
Apoi, împrejurarea că pârâtul – apelant achită lunar o chirie de 120 euro, în baza unui contract încheiat după primirea cererii de chemare în judecată nu determină, în aprecierea instanței de apel, schimbarea în detrimentul minorei a sentinței primei instanțe. Pârâtul a considerat că își permite plata chiriei lunare în cuantum de aproape 530 lei, în condițiile în care cunoștea nevoia de întreținere a fiicei sale și pretinde că ar câștiga doar 672 lei lunar.
Conform prevederilor art. 2 alin. 3 și 4 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu obligațiile ce revin părinților acestuia și va prevala în toate deciziile ce privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Așadar, faptul că apelantul este ținut de plata ratelor unui credit contractat nu determină diminuarea cuantumului pensiei de întreținere, deoarece prevederile art. 527 alin. 2 Cod civil trebuie interpretate în acord cu interesul superior al copilului. Or acest interes reclamă păstrarea cuantumului pensiei (oricum o sumă nu foarte mare), părintele fiind obligat a-și stabili prioritățile financiare prin evaluarea și luarea în considerare cu anticipație a obligației de a-și întreține copilul.
Soluția primei instanțe este corectă și din perspectiva cheltuielilor de judecată, prevederile art. 454 Cod procedură civilă sunt inaplicabile în materia obligației de întreținere deoarece debitorul este de drept în întârziere, raportat la dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. c) Cod civil, dat fiind caracterul alimentar al acesteia.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în apel, în considerarea prevederilor art. 482 raportat la art. 452 Cod procedură civilă, deoarece apelantul a căzut în pretenții, iar intimata nu a făcut dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul R. P. A., domiciliat în Baia M., ./36, județul Maramureș, CNP_, în contradictoriu cu intimata H. M. C., CNP_, domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 95 din 22.01.2015, pronunțată de Judecătoria V. de sus în dosarul nr._ .
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S. - T. A.-A. M. R.
Red. S.T.A.A./26.06.2015
Dact. B.M./01.07.2015
Ex. 4, .
Judecător fond: A. M. L.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 402/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
