Rectificare carte funciară. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 241/2015
ROMÂNIA cod operator 4204
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.241/A
Ședința publică din 28.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. A. A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamantul F. A., domiciliat în Lăschia nr.145, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.622 din data de 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Lăpuș, în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 14.05.2015, 21.05.2015 și 28.05.2015 când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 622 din data de 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță și în consecință a respins sesizarea în legătură cu excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr.934/2002, Anexa 28, poziția 67, ca inadmisibilă, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta . prin primarul M. V. Ș., ca neîntemeiată, s-a respins cererea reclamantului F. A. formulată în contradictoriu cu pârâta . prin primarul M. V. Ș., având ca obiect acțiune în rectificare, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul F. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . cărții funciare, respectiv anularea încheierii nr. 414/21.01.2013 pronunțată de O.C.P.I. Maramureș - B.C.P.I. Târgu Lăpuș și radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza încheierii atacate, referitoare la imobilul teren în suprafață de 961 mp aferent numărului cadastral_, situat administrativ în localitatea Lăschia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că proprietari tabular asupra acestui teren, conform extrasului de carte funciară CF 296 Lăschia, nr. top 86/1, au fost antecesorii săi, din anul 1907, iar ulterior terenul a fost cooperativizat. Prin Titlul de proprietate nr._/77 din 25.10.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei F. H. - mama reclamantului - în baza Legii 18/1991, cu privire la terenul intravilan în suprafață totală de_ mp. În această suprafață de teren este inclusă și suprafața a două parcele de teren aferente casei de locuit, .” în suprafață de 1900 mp și o parcelă în suprafață de 750 mp, categoria curți - construcții, pe care le folosește, anterior aflându-se în folosința părinților săi, fiind bine delimitat, împrejmuit la stradă cu gard, portiță la intrare și porțile mari ca orice gospodărie țărănească bine individualizată și delimitată.
Reclamantul a mai arătat că prin schița de dezmembrare vizată de O.C.P.I. Maramureș sub nr. 627/22.02.2001 s-au identificat suprafețele de 750 mp și 1900 mp din titlul de proprietate_/77 emis în favoarea lui F. H., cu date de carte funciară și s-a întabulat dreptul de proprietate pe numerele topografice dezmembrate 86/1/1 - 750 mp și 86/1/3 - 1900 mp în favoarea lui F. H., terenul în suprafață de 750 mp fiind curtea casei cu nr. 145 Lăschia. Cele două numere topografice s-au transcris în CF 696 Lăschia, fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea mamei lui, numita F. H., în baza titlului de proprietate și a schiței de dezmembrare mai sus arătate, dar în anul 2013, pârâta, fără nici un drept, a efectuat un Plan de amplasament și delimitare vizat de O.C.P.I. Maramureș sub nr. 414/24.01.2013 și a trasat un drum sătesc care trece prin curtea reclamantului, efectuând intabularea prin suprapunerea peste terenul intabulat în favoarea numitei F. H..
Fără a se respecta regimul înscrierilor în cartea funciară, s-a admis deschiderea unei noi cărți funciare, prin dezmembrarea din cartea funciară Lăschia a suprafeței de teren care a fost inclusă în categoria Drum sătesc DS 90 din . Mănăștur, deși în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate în favoarea defunctei F. H.. S-a dezmembrat în mod nelegal, din terenul mamei sale, o parte care a fost inclusă în cadastral 90, fără acordul proprietarului tabular sau a moștenitorilor acestuia.
Reclamantul a apreciat că prin încheierea de admitere a cererii de întabulare în cartea funciară s-a procedat la o întabulare a dreptului de proprietate fără să existe un acord de voință între părți în sensul transmiterii dreptului de proprietate cu privire la terenul trecut abuziv la categoria drum sătesc.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 20, 22, 33 și 34 din legea nr. 7/1996.
Pârâta . prin primarul M. V. Ș., fiind legal citată, a formulat întâmpinare (f. 122-123), solicitând respingerea acțiunii introduse de către reclamant ca inadmisibilă și nefondată, respectiv invocând excepția autorității de lucru judecat, conform art. 430 - 432 Cod procedură civilă.
Pârâta a arătat că în anul 2010 a promovat în instanță acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 533/_, prin care s-a solicitat rectificarea CF nr. 296 Lăschia și rectificarea schiței de dezmembrare nr. 627/22.02.2011, vizată de OCPI Maramureș, obligarea pârâtului F. A. să întocmească pe cheltuiala sa o nouă schiță de dezmembrare, în care să fie identificată . domeniului public al comunei C. – Mănăștur, și obligarea pârâtului F. A. să lase în deplină folosință . civilă nr. 902/27.10.2010, irevocabilă, Judecătoria Tg. Lăpuș a admis în parte acțiunea introdusă de . a fost obligat pârâtul F. A. să lase în deplină proprietate, posesie și folosință publică drumul comunal ce desparte proprietatea lui de proprietatea intervenientului accesoriu F. G. și să ridice/desființeze porțile ce împiedică accesul pe drumul mai sus identificat. De asemenea s-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 296 Lăschia, în sensul că s-au radiat înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+2 - 5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri; au fost respinse celelalte capete ale acțiunii.
Prin precizarea din data de 04.09.2014, reclamantul a invocat pe cale incidentală, excepția de nelegalitate a actului administrativ HG nr. 934/2002 Anexa 28, poziția 67, cu privire la suprafața de 961 mp numit DS – 90 Lăschia – UAT C. Mănăștur. (filele 146 – 148 )
Față de excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, reclamantul a arătat că, dacă a existat proces în revendicare, nu înseamnă că altă instanță a analizat această cerere. În dosarul nr._ * s-a solicitat suspendarea judecății acelei cauze, până la soluționarea prezentului dosar, cerere care însă a fost respinsă de către Tribunalul Maramureș. A solicitat suspendarea în baza art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu Lăpuș, având ca obiect rectificare de carte funciară deoarece între acel dosar, aflat în rejudecarea dosarului_ la Tribunalul Maramureș și prezentul dosar există o strânsă legătură deoarece terenul ce face obiectul acelui dosar și al dosarului nr._ se suprapune, fiind același. Deși terenul este inclus în titlul de proprietate emis pe numele F. H. și este înscris în cartea funciară pe numere topografice ca fiind proprietate acesteia, intimatul a efectuat o înscriere nelegală pe acest teren prin identificarea cu date cadastrale și întabularea într-o nouă carte funciară fără a exista o dezmembrare efectivă din numerele topografice.
Analizând excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate actului administrativ constând în H.G. nr.934/2002, Anexa 28, poziția 67 prima instanță a reținut că în doctrina de specialitate se face diferența între actele cu caracter normativ, care cuprind reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane, cu efecte erga omnes (exemplu: hotărâri normative ale Guvernului, ale consiliilor județene, locale etc.), și acte administrative individuale care conțin reguli de conduită pentru o anumită persoană sau pentru un grup determinat de persoane. (exemplu: o înștiințare de plată a unei amenzi contravenționale, o autorizație de construire etc.; acte prin care se atribuie un statut personal - diplome, certificate, permise etc.; sau acte administrative cu caracter jurisdicțional)
Prin Hotărârea de Guvern nr. 934 din 29 august 2002, s-a atestat, printr-un articol unic, apartenența la domeniul public al județului Maramureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Maramureș a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 – 71, care fac parte integrantă din hotărâre, iar la poziția nr. 67 din Anexa nr.2 a actului normativ, este menționată o suprafață de 60 ha cu destinația ,,Străzi și ulițe’’.(fila 58 din dosar)
În concordanță cu modalitatea de interpretare a ultimelor modificări legislative aduse legii de contencios administrativ, stabilită prin Decizia Curții Constituționale a României nr.26/2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, ,,în noua concepție a Legii nr.76/2012, se face o distincție între actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ. ……..În privința actelor administrative cu caracter normativ, controlul judecătoresc se declanșează numai pe calea acțiunii directe de anulare întemeiate pe Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curții de apel sau instanței supreme. Datorită efectelor lor juridice normative, aceste categorii de acte beneficiază de un regim juridic diferit sub aspectul controlului de legalitate.’’
Prima instanță a apreciat că H.G. nr. 934 din 29 august 2002 nu poate constitui decât un act administrativ cu caracter normativ, în sensul că, deși privește bunuri aflate pe raza județului Maramureș, efectele includerii în domeniul public al acestor bunuri sunt general obligatorii pentru toate subiectele de drept de pe teritoriul țării, și nu doar pentru anumite persoane juridice din județul vizat, așa cum se invocă de către reclamant.
Atribuirea unui caracter individual (in personam) hotărârii contestate înseamnă acceptarea inopozabilității efectelor sale față de persoanele fizice sau juridice care domiciliază sau sunt rezidente pe raza altor județe, concluzie inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât hotărârea de guvern a fost emisă în temeiul prevederilor organice ale art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 referitoare la regimul juridic al proprietății publice, actul administrativ consfințind apartenența la acest domeniu a unui drept real absolut (adică opozabil erga omnes).
În concluzie, prima instanță a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins sesizarea formulată pe cale incidentală, în legătură cu excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr.934/2002, Anexa 28, poziția 67, ca inadmisibilă, controlul judecătoresc al actului administrativ în discuție neputând fi exercitat decât în cadrul unei acțiuni în anulare la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta . Primar, prima instanță a reținut că pentru a exista putere de lucru judecat, este necesar ca între hotărârea judecătorească pronunțată și noua cerere de chemare în judecată să existe identitate de părți, de obiect și de cauză. A constatat că părțile din prezenta cauză au participat și în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. Lăpuș (în care pozițiile procesuale sunt inversate), acesta din urmă având un cadru procesual mai cuprinzător, în sensul includerii intervenientului accesoriu F. G..
În ceea ce privește obiectul cererii, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 27.05.2010, reclamantul M. V. – Primarul Comunei C. - Mănăștur, în contradictoriu cu pârâtul F. A. a solicitat instanței rectificarea C.F. nr.296 Lăschia; rectificarea schiței de dezmembrare, vizată de OCPI Maramureș sub nr.627/22.02.2001; obligarea pârâtului ca pe cheltuiala sa să întocmească o nouă schiță de dezmembrare, în care să fie pozată . pârâtului să lase în deplină folosința publică . urmă petit fiind calificat drept o acțiune în revendicare.
Prin sentința civilă nr.902/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul M. V. – Primarul Comunei C.-Mănăștur, în contradictoriu cu pârâtul F. A. și în consecință a fost obligat pârâtul F. A. să lase în deplină proprietate, posesie și folosință publică drumul comunal ce desparte proprietatea pârâtului de proprietatea intervenientului accesoriu F. G.. A fost obligat pârâtul F. A. să ridice/desființeze porțile ce împiedică accesul pe drumul mai sus identificat. S-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 296 Lăschia, în sensul că s-au radiat înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+ 2-5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri. Prin decizia civilă nr. 45/A/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ * s-a respins ca nefondat apelul declarat de F. A., precum și cel declarat de F. G. în contra sentinței civile nr. 902 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, județul Maramureș, iar prin Decizia nr.742/R/2014 din 04 aprilie 2014, Curtea de Apel Cluj a menținut în întregime Decizia civilă nr. 45/A/, pronunțată la data de 30.01.2014 în dosarul nr._ * al Tribunalului Maramureș.
Prima instanță a constatat că obiectul prezentei cereri diferă de pretențiile deduse judecății în cauza anterioară, deoarece încheierea nr. 141/21.01.2013 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Lăpuș, a cărei anulare se solicită în actualul ciclu procesual, nu a fost supusă cenzurii judecătorești cu ocazia tranșării fondului în dosarul nr._ *.
Dacă obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, cauza actului de învestire a instanței este dată de cauza dreptului (causa debendi - cauza raportului juridic sau al obligației puse în discuție), aceasta constituind fundamentul dreptului invocat de cel care formulează pretenția.
Așadar, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția, categoria juridică sau principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa.
Prima instanță a reținut că actuala cerere se întemeiază pe nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr.934/2002, Anexa 28, poziția 67, în sensul includerii în domeniul public al comunei C. Mănăștur a terenului în suprafață de 961 mp, având număr cadastral_ UAT C. Mănăștur și destinație ,,Teren aferent drum sătesc’’, act administrativ ce a stat la baza înscrierilor de carte funciară dispuse prin încheierea nr. 414/21.01.2013 pronunțată de O.C.P.I. Maramureș - B.C.P.I. Târgu Lăpuș.
Or, în cauza anterioară, pronunțarea asupra petitului privind rectificarea cărții funciare CF 296 Laschia, a fost întemeiată pe înscrierea eronată făcută în baza schiței de dezmembrare vizate de O.C.P.I. Maramureș sub nr. 624/2001, schiță care a stat la baza intabulării Titlului de proprietate nr._/77 emis în favoarea autoarei F. H., concluzionându-se că întabularea în CF nu a ținut seama de procesul verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate amintit.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta . raportare la acțiunea dedusă judecății în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, ca hotărâri irevocabile, sentința civilă nr. nr. 902 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, decizia civilă nr. 45/A din data de 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș și Decizia nr.742/R din 04 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj se bucură de putere de lucru judecat, așa încât dezlegarea dată problemei de drept referitoare la confirmarea dreptului de proprietate publică în favoarea pârâtei . prin primar M. V., reclamant în dosarul precedent) asupra terenului DS 980, cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității Laschia, se impune în prezenta cauză fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Prima instanță a reținut efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, decizia nr. 3028 din 4 mai 2012)
În aceste condiții, prima instanță a reținut ca relevante în cauză constatările de fapt relevate în mod special prin considerentele Deciziei nr.742/R din 04 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj:
- ,,terenul DS 980 este cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității la poziția 67 conform HCL nr. 42/2001. Această HCL nr. 42/2001 este valabilă și nu a fost atacată. Reclamantul a dovedit dreptul său de proprietate cu privire la . 980 o suprafață de 929 mp reprezentând drum sătesc’’; (fila 139 verso, alin.4 și 5)
- ,,cât timp în Registrul Cadastral al parcelelor Lăschia apare cu nume de DS 980 o suprafață de 929 mp reprezentând drum sătesc, iar această menționare nu a fost contestată rezultă că era suficientă pentru a face dovada dreptului de proprietate al reclamantei (pârâtă în prezenta cauză), în condițiile Decretului-lege nr. 115/1938’’; (fila 139 verso, alin.8)
- ,,cât timp s-a dovedit că reclamantul are un drept de proprietate publică asupra drumului sătesc iar pârâtul nu are un astfel de drept de proprietate, titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie, necontestate, arătând limitele materiale și cu privire la o suprafață care nu dau un astfel de drept pârâtului, rezultă că în mod corect s-a dispus obligarea pârâtului să lase în deplină folosință publică . nu este curtea pârâtului’’ ; (fila 140 alin.10)
- ,,în condițiile în care în Registrul Cadastral al parcelelor Lăschia apare cu nume de DS 980 o suprafață de 929 mp reprezentând drum sătesc, teren care este cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității la poziția 67 conform HCL nr. 42/2001, iar antecesoarei intervenientului și pârâtului (reclamant în prezenta cauză) nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren cu destinația de drum sătesc, ce se constituie în proprietate publică, iar modul de constituire a proprietății publice și a reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar nu a fost contestat, rezultă că nici acest motiv de recurs nu este fondat’’; (fila 141 alin.8)
Prima instanță a subliniat că atât în tabelul aferent Anexei 28, poziția 67 din Hotărârea de Guvern nr.934/2002, cât și în cuprinsul încheierii nr. 414/21.01.2013 dispusă de O.C.P.I. Maramureș - B.C.P.I. Târgu Lăpuș, se face trimitere la Hotărârea de Consiliu Local nr.42/2001, înscris ce a stat la baza emiterii ambelor acte contestate prin actuala cerere de chemare în judecată.
În condițiile în care legalitatea includerii în domeniul public al comunei C. Mănăștur, a terenului în suprafață de 961 mp, având număr cadastral_ UAT C. Mănăștur și destinație ,,Teren aferent drum sătesc’’, a fost confirmată în mod definitiv și irevocabil într-un prim litigiu, (constatând inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr.934/2002, Anexa 28, poziția 67, în prezentul litigiu ), ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional se opune părților din prezentul litigiu, fără posibilitatea dovedirii contrariului.
Atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
Reținând aspectele de mai sus, prima instanța a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. A., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii precizate formulate în fața instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel conform documentelor justificative depuse la dosar, respectiv onorariu avocațial, taxa de timbru și contravaloare expertiză.
În motivarea apelului s-a învederat tribunalului că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică atât sub aspectul modului soluționării excepției de nelegalitate al actului administrativ HG 934/2002 Anexa 28 poziția 67 și a excepției autorității de lucru judecat, cât și sub aspectul fondului cauzei, existând o contradicție între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, precum și o confuzie între actele administrative care au stat la baza emiterii încheierii de carte funciară 414/24.01.2013 a cărei nulitate s-a solicitat în prezenta cauză.
Cu privire la modul de soluționare a excepției de nelegalitate a HG 934/2002 Anexa 28 poziția 67 apelantul a învederat că prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibililății și, reținând că actul atacat se circumscrie sferei actelor administrative cu caracter normativ care nu pot fi atacate pe calea excepției de nelegalitate, a dispus admiterea și respingerea sesizării în legătură cu excepția de nelegalitate a HG 934/2002, Anexa 28 poz. 67 ca inadmisibilă.
Apelantul a apreciat greșită această soluție, instanța de fond făcând, în opinia lui, o statuare eronată asupra caracterului actului administrativ atacat cu consecința pronunțării unei soluții nelegale.
Prin sesizarea privind excepția de nelegalitate s-a solicitat „admiterea excepției de nelegalitate a HG 934/2002 Anexa nr.28, poziția 67, cu privire la suprafața de 961 mp teren numit DS 90 -Lăschia, UAT C. Mănăștur în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, anularea în parte a hotărârii prin radierea suprafeței de 961 mp teren - DS 90-Lăschia parte din cele 60 ha teren înscrise la poziția 67 Anexa 28” capăt de cerere admisibil raportat la dispozițiile art. 4 alin 1 din Legea 554/2004.
Apelantul a susținut că hotărârea de guvern atacată atestă bunurile care fac parte din domeniul public al județului Maramureș și are caracterul unui act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât atestă bunurile care fac parte din domeniul public al județului Maramureș, respectiv se adresează anumitor persoane juridice din acest județ și privește bunurile individualizate în anexe.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 939/7 martie 2008 privind caracterul de act administrativ unilateral cu caracter individual cu privire la HG 974/2002 de atestare a bunurilor care fac parte din domeniul public al județului A..
Stabilind caracterul actului administrativ atacat care este un act administrativ unilateral cu caracter individual legalitatea acestuia poate fi analizată pe calea excepției invocate, existând acest precedent prin care s-a statuat caracterul de act administrativ cu privire la hotărârile de guvern de atestare a bunurilor care fac parte din domeniul public al județelor.
Terenul în suprafață de 961 mp DS 90, trecut în suprafața de 60 ha categorie străzi . poziția 67 Anexa 28 din MG 934/2002 a fost trecut de către Consiliul local C. Mănăștur în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, inventar în baza căruia s-a dat HG 934/2002.
HG 934/2002 este nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din Legea 213/1998, care prevăd exact modalitățile în care se dobândește dreptul de proprietate publică, iar în condițiile în care autorii reclamantului au fost deposedați abuziv nu se poate spune că terenul a fost în domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale.
Inventarul alcătuit în vederea emiterii hotărârii de Guvern ca și anexă la HG cuprind mențiuni care confirmă preluarea abuzivă, nu s-a făcut în nici un mod dovada cum a intrat bunul în proprietatea comunei, la ce dată și în baza cărui titlu, astfel că toate condițiile cerute de lege pentru ca un bun să poată fi trecut în domeniul public lipsesc cu desăvârșire, iar HG 934/2002 s-a dat cu nerespectarea metodologiei legale în adoptarea unor astfel de acte, fiind încălcate dispozițiile art. 21 din Legea 213/1998 întrucât au fost trecute în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei acest teren cu denumirea DS 90, deși acest teren era proprietatea tabulară a mamei reclamantului, defuncta F. H. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului fiindu-i emis Titlul de proprietate nr._/77 în anul 1995, iar în anul 2001 și-a întabulat în cartea funciară acest teren în baza schiței de dezmembrare vizată de OCPI Maramureș sub nr. 627/22.02.2001, acest teren fiind parte din curtea și grădina casei lui F. H. - mama reclamantului.
Autoritatea administrativ teritorială și Guvernul României au operat trecerea în domeniul public și au dispus asupra unui teren pe care statul român nu a avut niciodată drept de proprietate, terenul în cauză a fost preluat de CAP și a fost revendicat conform Legii 18/1991 fiind emis titlu de proprietate în favoarea antecesoarei reclamantului, dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris în CF 296 Lăschia, condiții în care autoritatea publică nu putea să-i schimbe regimul juridic sau să-1 greveze în vreun fel.
Prin HG 934/2002, Consiliul local și Primăria C. Mănăștur au dispus asupra unui teren ce aparținea altor persoane și au modificat situația juridică a acestuia cu efect asupra drepturilor lor de proprietate și s-au creat drepturi noi cu vătămarea drepturilor lor.
Întrucât înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea Comunei C. Mănăștur s-a făcut în baza HG 934/2002 anexa 28 poziția 67, identificat DS 90 din . Mănăștur fiindu-i atribuit număr cadastral_, iar conform expertizei efectuate în prezentul dosar de către d-nul expert Brodacs I. se arată în concluzii:
-Terenul cuprins în nr. Cadastral_ Lăschia se suprapune cu terenul cuprins în Titlu de proprietate nr._/77 din 25.10.1995
-Terenul în suprafață de 961mp provine din CF 296 Lăschia, proprietarii tabulari anteriori au fost F. V. din anul 1907, F. A. si F. A. din anul 1938
-Nr. Cadastral 90 din planul cadastral . anul 1985 corespunde în teren cu nr. Top vechi 86/1
Dovedește că există suprapunere între terenul proprietatea antecesoarei reclamantului și terenul trecut în Anexa 28 poziția 67 din HG 934/2002 ceea ce îi determină să invoce excepția de nelegalitate cu privire la includerea în domeniul public a terenului proprietatea antecesoarei reclamantului iar soluționarea cererii lor de rectificare carte funciară depinde de soluționarea acestei excepții.
Apelantul a arătat că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, aceasta, de asemenea, a fost soluționată greșit, întrucât în considerentele sentinței motivarea este în sensul respingerii excepției, iar la soluționarea pe fond a cauzei se reține puterea de lucru judecat referitoare la confirmarea dreptului de proprietate publică în favoarea pârâtei . terenului DS 980 ceea ce se impune în prezenta cauză fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Instanța reține drept constatări de fapt relevante prin considerentele Deciziei 742/R/2014 a Curții de Apel Cluj care se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, deși rezultă cu certitudine din fragmentele motivării reținute la fila 8 din sentința atacată, ultimul alineat liniuțele 1,2,3 iar la fila 9 liniuța 1, considerentele din Decizia civilă 742/R fac referire la terenul DS 980 cu suprafața de 929 mp conform HCL 42/2001, iar obiectul prezentei cauze se referă la terenul în suprafață de 961 mp DS 90 -Lăschia cuprins în anexa 28 poziția 67 din HG 934/2002, de unde rezultă că terenurile nu sunt identice, nici sub aspect de suprafață, nici sub aspect de identificare cadastrală. Este important de reținut faptul că la poziția 67 este cuprinsă o suprafață de teren de 60 ha cu destinația „ Străzi și ulițe”(fila 58 din dosar).
Tot greșită este reținerea instanței de fond și cu privire la părțile din Dosarul nr._ – alin. 5 - din motivarea de la fila 6 a sentinței atacate „se constată că părțile din prezenta cauză au participat și în dosarul nr._ al Judecătoriei Tîrgu Lăpuș „întrucât în acel dosar . a fost parte, prin Decizia nr. 1773/2013 din 9.04.2013 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de . pe motivul că nu a fost parte în acest dosar.
În prezentul dosar obiectul și cauza acțiunii sunt diferite în sensul că se solicită rectificarea de carte funciară în sensul radierii înscrierilor efectuate în baza încheierii nr.414/2013 pronunțate de OCPI Maramureș, BCPI Târgu Lăpuș cu privire la terenul în suprafață de 961 mp aferent numărului cadastral_ situat administrativ în localitatea Lăschia.
Operațiunile de carte funciară care stau la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară cu atribuirea numărului cadastral_ în baza documentației cadastrale vizate sub nr.414/24.02.2013 nu au mai fost analizate de o altă instanță de judecată.
Apelantul a susținut că în cadrul acțiunii din dosarul nr._ reclamanta nu s-a apărat și nu a invocat în favoarea sa înscrisurile pe care el înțelege să le atace în prezentul dosar și care au stat la baza intabulării în cartea funciară respectiv HG 934/2002 anexa 28 poziția 67.
Chiar dacă se dispune prin Sentința civilă nr. 902/2010 rectificarea CF 296 Lăschia în sensul radierii înscrierii de sub B4 și B5 urmând a se reveni la situația anterioară de carte funciară, si în aceste condiții proprietatea asupra terenului revine antecesorilor reclamanților numiții F. V., F. A. și F. A., conform extrasului de carte funciară și concluziilor de la pct. 2 din expertiza întocmită în prezentul dosar astfel că efectuarea documentației cadastrale, dezmembrarea din terenul antecesorilor reclamantului și întabularea în cartea funciară pe . baza HG 934/2002 anexa 28 poziția 67 este nelegală și acest lucru îl atacă în prezentul dosar. Pe fondul cauzei, instanța face o analiză care are la bază confuzia dintre cele două terenuri reținând greșit statuarea instanței dispusă prin hotărâri anterioare cu privire la terenul aferent DS 980 cu suprafața de 929 mp că este identic cu cel corespunzător DS 90 cu suprafața de 961 mp pentru care s-a atribuit număr cadastral_ UAT C. Mănăștur și s-a intabulat în cartea funciară în baza încheierii nr. 414/2013 a OCPI Maramureș, teren care s-a dovedit că se suprapune cu terenul proprietatea lui F. H. înscris în Titlul de proprietate_/77 din 25.10.1995 .
În anul 2013, pârâtul fără nici un drept a efectuat un Plan de amplasament și delimitare vizat de OCPI Maramureș sub nr. 414/24.01.2013 și a trasat un drum sătesc care trece prin curtea reclamantului, efectuând intabularea prin suprapunerea peste terenul intabulat în favoarea numitei F. H.. În motivarea acestei operațiuni se invocă HG 934/2002 anexa 28 poziția 67.
Apărările reclamantului nu au fost analizate în nici un mod de către instanța de fond la soluționarea fondului cauzei cu respingerea motivată a susținerilor lor, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a răspuns la interogatoriul încuviințat de către instanță, dovedind rea credință iar instanța nu a sancționat în nici un mod această atitudine .
Fără a se respecta regimul înscrierilor în cartea funciară, s-a admis deschiderea unei noi cărți funciare, prin dezmembrarea din cartea funciară Lăschia a suprafeței de teren care a fost inclusă în categoria Drum sătesc DS 90 din . Mănăștiur.
Astfel, deși în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate în favoarea defunctei F. H., s-a dezmembrat în mod nelegal din acest teren o parte care a fost inclusă în cadastral 90 fără acordul proprietarului tabular sau a moștenitorilor acestuia.
Raportat la aceasta, prin încheierea de admitere a cererii de intabulare în cartea funciară s-a procedat la o intabulare a dreptului de proprietate fără să existe un acord de voință între părți în sensul transmiterii dreptului de proprietate cu privire la terenul trecut abuziv în categoria drum sătesc, fiind încălcate în acest sens dispozițiile legale privind înscrierea în cartea funciară, art. 17, art. 43, 48, 58 din Legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, art. 31 alin 3, art. 60, 61, 83, 84, 113, din Ordinul nr. 633/13.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
Toate aceste dispoziții legale mai sus arătate au fost încălcate la intabularea în cartea funciară și atribuirea numărului cadastral_ prin încheierea de carte funciară nr. 414/2013, apărări pe care instanța de fond nu le-a analizat și nu le-a respins motivat.
De asemenea au fost încălcate și dispozițiile Ordinului 634/3.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, documentația cadastrală vizată sub nr. 414/24.01.2013 care stă la baza atribuirii numărului cadastral_ și emiterii încheierii de carte funciară pentru întabularea terenului în suprafață 961 mp DS 90 Lăschia, este întocmită și recepționată prin eludarea dispozițiilor legale cu consecința suprapunerii acestei întabulări peste întabularea existentă în CF 296 Lăschia.
Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului în baza HG 934/2002 este nelegală, întrucât HG 934/2002 nu este un act normativ de expropriere sau de constituire a dreptului de proprietate prin alt mod prevăzut de lege. Este o hotărâre care aprobă o listă cu bunurile indicate de organele administrației locale ca făcând parte din domeniul public și care nu are efect constitutiv de drepturi. Acest teren care în fapt este curtea casei cu nr. 145 Lăschia, a fost trecut în mod abuziv în lista cu imobilele domeniului public al comunei.
Includerea în categoria domeniului public în anul 2002 după emiterea Titlului de proprietate în anul 1995 și după efectuarea intabulării în cartea funciară în baza schiței de dezmembrare vizată sub nr. 627/22.08.2001 care stă la baza intabulării titlului de proprietate este un abuz făcut de către autoritățile administrației locale și nu poate sta la baza înscrierii în cartea funciară.
Intimata . primar M. V. Ș. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate și acordarea de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu de avocat în sumă de 3.225,80 lei + TVA=4000 lei.
În motivarea întâmpinării s-a învederat tribunalului că excepția de nelegalitate a fost corect soluționată de către instanța de fond.
Atribuirea unui caracter individual (in personam) hotărârii contestate înseamnă acceptarea inopozobilității efectelor sale față de persoanele fizice sau juridice care domiciliază sau sunt rezidente pe raza altor județe, concluzie inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât hotărârea de guvern o fost emisă în temeiul prevederilor organice ale art. 107 din Constituția României și ale art. 6 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 referitoare la regimul juridic al proprietății publice, actul administrativ consfințind apartenența la acest domeniu a unui drept real absolut, (adică opozabil erga omnes).
Intimatul a solicitat a se respinge motivul de apel cu privire la puterea lucrului judecat, întrucât excepția autorității de lucru judecat, prin tripla identitate de elemente, paralizează efectiv cea de-a doua acțiune introdusă în condiții identice cu cea soluționată irevocabil, astfel încât soluția în cauză se pronunță pe excepție, fără să se mai antameze fondul.
Efectul pozitiv al lucrului judecat are impact într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură directă cu aspectul litigios dezlegat anterior în mod irevocabil.
Terenul în discuție este cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității la poziția 67 conform HCL nr. 42/2001. Această HCL nr. 42/2001 este valabilă și nu a fost atacată. Reclamantul a dovedit dreptul său de proprietate cu privire la . 980 o suprafață de 929 mp reprezentând drum sătesc.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul reține următoarele:
Critica apelantului vizând soluția dată de prima instanță excepției de nelegalitate a H.G. este întemeiată doar în parte:
Astfel, obiectul excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă prevederile H.G. nr. 934/2002 Anexa 28, poziția 67, cu privire la suprafața de 961 mp teren numit DS 90 -Lăschia, UAT C. Mănăștur, trecut de către Consiliul Local C. Mănăștur în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
Contrar celor reținute de prima instanță, H.G. atacată este un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Referitor la dispozițiile legale susmenționate, Curtea Constituțională a reținut că acestea sunt constituționale, prin raportare la următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (5), care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor; art. 15 alin. (2), care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile; art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice; art. 20 alin. (2) referitoare la principiul priorității tratatelor privitoare la drepturile omului, la care România este parte; art. 21 privind accesul liber la justiție; art. 23 referitor la libertatea individuală și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Fără a ignora sau nega consistența argumentelor reținute în contenciosul constituțional, tribunalul nu poate omite însă împrejurarea că în procesul de aplicare la speță a dispozițiilor legale incidente cauzelor cu a căror soluționare este sesizat judecătorului național îi revine rolul de aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului) și, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
Cu privire la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 alin. (2) din Constituția României instituie, pentru situația în care există un conflict între legile naționale și normele cuprinse în pactele și tratatele internaționale la care România este parte, regula aplicării directe și cu prioritate a tratatelor internaționale, regulă de la care se poate deroga numai în cazul existenței unor dispoziții mai favorabile cuprinse în dreptul intern.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (mutatis mutandis, Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, . nr. 214-C, parag. 84, parag. 26)" (C.E.D.O., Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza D. P. împotriva României (nr. 2) (Cererea nr. 71.525/01), parag. 103, în M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Din această perspectivă, tribunalul constată că interpretarea exclusiv literală a art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că procedura excepției de nelegalitate pe care o reglementează ar fi aplicabilă și actelor administrative individuale anterioare intrării în vigoare a acesteia, ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, element fundamental al preeminenței dreptului, enunțată în preambulul Convenției ca o componentă a patrimoniului comun al statelor părți și în lumina căreia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007, B. contra României, parag. 39).
Sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, C.E.D.O. a reținut că posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (C.E.D.O., Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumarescu împotriva României, parag. 62, în M. Of. nr. 414 din 31 august 2000).
Deși se referă la repunerea în discuție, fără limită în timp, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, argumentele Curții pot fi reținute și în cazul actului administrativ unilateral individual intrat în circuitul civil, care nu a fost atacat în termenele și condițiile prevăzute de lege, actul administrativ unilateral fiind emis în realizarea puterii publice, trăsătură ce îi conferă caracter obligatoriu și executoriu din oficiu.
Este adevărat că admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea lui din litigiul în care a fost invocată excepția, dar beneficiarul actului administrativ constitutiv sau constatator de drepturi nu se mai poate prevala de el în fața instanței, văzându-se lipsit astfel de fundamentul dreptului afirmat.
De aceea, tribunalul constată că prin consecințele juridice pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată și, mai cu seamă, prin posibilitatea invocării excepției fără limită în timp, chiar cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, art. 4 din acest act normativ intră în coliziune cu principiul securității raporturilor juridice, componentă a preeminentei dreptului, situație ce impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, interpretat în lumina preambulului Convenției.
În cauză actul administrativ unilateral individual atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la principiile mai sus amintite, la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența C.E.D.O. și a Curții de Justiție de la Luxemburg, tribunalul apreciază că acesta nu poate fi supus controlului de legalitate pe calea procesuală reglementată de art. 4 din acest act normativ și, ca atare, va menține soluția inadmisibilității excepției de nelegalitate a HG 934/2002 Anexa nr.28, poziția 67, substituind însă motivarea primei instanțe, cu considerentele mai sus expuse.
Celelalte motive de apel ce vizează fondul excepției de nelegalitate nu pot fi analizate, examinarea acesteia fiind inadmisibilă, așa cum s-a argumentat anterior.
Tribunalul apreciază că nu poate fi primită nici critica apelantului privind contradicția dintre dispozitivul și considerentele sentinței atacate relativ la soluția dată excepției autorității de lucru judecat.
Prima instanță a respins și a argumentat corect și coerent respingerea excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.902/2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 742/R/2014 a Curții de Apel Cluj, dar, în contextul probator al cauzei, a avut în vedere conceptul mai larg al puterii lucrului judecat, potrivit căruia o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (ceea ce nu este cazul în speță) sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, în această din urmă situație nefiind necesară îndeplinirea triplei identități, de părți, obiect și cauză.
Reținând puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești menționate, prima instanță a constatat că instanțele au tranșat definitiv și fără posibilitatea readucerii în discuție, situația juridică a terenului cu destinația de drum sătesc, parte din nr. top. 86/1 înscris în C.F. 296 Lăschia, înscris la poziția 67 în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei C. Mănăștur, stabilind clar că antecesoarei apelantului F. A. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren cu destinația de drum sătesc, ce se constituie în proprietate publică.
Împrejurarea că terenul cu nr. top. 86/1 a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamantului apelant este lipsită de relevanță cât timp terenul a fost cooperativizat și nu a fost cuprins în titlul de proprietate al mamei acestuia, aspect de asemenea relevat în considerentele deciziei civile nr. 742/R/2014 a Curții de Apel Cluj ca motiv decisiv în fundamentarea soluției de admitere a cererii de revendicare formulate de Primarul Comunei C. Mănăștur în dosar nr. nr._ *.
Susținerea apelantului potrivit căreia decizia civilă nr.742/R/2014 face referire la terenul DS 980 cu suprafața de 929 mp conform HCL 42/2001, iar obiectul prezentei cauze se referă la terenul în suprafață de 961 mp DS 90-Lăschia cuprins în anexa 28 poziția 67 din HG 934/2002, cele două terenuri nefiind identice, nici sub aspect de suprafață, nici sub aspect de identificare cadastrală este total nefondată și este contrazisă inclusiv de celelalte afirmații ale apelantului din motivele de apel.
Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Brodacs I. la care face trimitere apelantul, DS 90 din . Mănăștur, trecut în proprietatea Comunei C. Mănăștur prin HG 934/2002 anexa 28 poziția 67, se identifică cu nr.cadastral 90 din planul cadastral . anul 1985, iar prin planul de amplasament și delimitare vizat de O.C.P.I. Maramureș sub nr. 414/24.01.2013 i s-a atribuit nr. cadastral nou_ Lăschia.
Expertul a stabilit, de asemenea, că nr.cadastral 90 din planul cadastral . anul 1985 corespunde în teren cu nr. top vechi 86/1 ce provine din C.F. 296 Lăschia.
Hotărârile judecătorești a căror putere de lucru judecat a fost evocată au analizat situația faptică și juridică a terenului „drum sătesc” evidențiat în registrul cadastral al parcelelor din 1985 și „cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității la poziția 67” identificat sub aspect topografic ca parte din nr. top. 86/1 înscris în C.F. 296 Lăschia (raport expertiză M. I.).
Ca atare, identitatea dintre drumul sătesc obiect al litigiului soluționat în dosar nr._ * și drumul sătesc obiect al prezentului dosar este neechivocă.
De altminteri, în ședința publică din data de 05.11.2014 reprezentanta reclamantului apelant a susținut că între dosarul nr._ și prezentul dosarului nr._ există o strânsă legătură deoarece terenul ce face obiectul acelui dosar și al dosarului nr._ se suprapune, fiind același.
Criticile apelantului referitoare la nelegalitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra drumului sătesc în favoarea Comunei C. Mănăștur sunt neîntemeiate.
Prima instanță a reținut corect că atâta timp cât DS 90 din . Mănăștur identificată cu număr cadastral_, face parte din domeniul public al comunei C. Mănăștur conform HG 934/09.09.2002 anexa 28 poziția 67, înscrierea în cartea funciară nr._ C. Mănăștur a dreptului de proprietate al Comunei C. Mănăștur asupra acestuia este temeinică și legală.
Susținerile apelantului conform cărora că efectuarea documentației cadastrale și intabularea dreptului de proprietate al comunei s-au realizat cu nesocotirea proprietății antecesorilor săi: F. V., F. A. și F. A. înscriși în C.F. 296 Lăschia sunt lipsite de suport legal.
.. 86/1 înscrisă în C.F. 296 Lăschia în anul 1938 ca proprietate tabulară a antecesorilor apelantului F. A. și F. A., a fost preluată de stat, aspect recunoscut inclusiv de apelantul care s-a prevalat de titlul de proprietate al mamei sale emis în temeiul Legii fondului funciar.
Așa cum concret s-a arătat în decizia civilă nr. 742/R/2014 a Curții de Apel Cluj, trecerea bunurilor în proprietatea statului în timpul regimului comunist a operat ca o expropriere în fapt, prin urmare nu era necesară intabularea în cartea funciară potrivit art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, în vigoare la data când drumul sătesc a fost evidențiat în Registrul cadastral al parcelelor din 1985.
Ca atare, .. 86/1 din C.F. 296 Lăschia a ieșit din patrimoniul antecesorilor apelantului F. A. și F. A., devenind proprietate de stat, iar reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr._/77 din 25.10.1995 numitei F. H. - mama apelantului nu a avut ca obiect terenul cu destinația de drum sătesc, așa cum, cu putere de lucru judecat s-a stabilit.
Tribunalul nu va mai analiza celelalte critici ale apelantului referitoare la nelegalitatea încheierii nr. 414/21.01.2013 a O.C.P.I. și a înscrierii intimatei în C.F._, având în vedere că toate se subsumează, din perspectiva interesului apelantului de a le invoca, premisei că imobilul teren cu suprafața de 961 mp și nr. cadastral_ este proprietatea antecesorilor lui, premisă care s-a dovedit a fi nefondată.
Față de aceste considerente, substituind motivarea primei instanțe cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, Tribunalul va păstra sentința civilă nr.622/11.11.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș și, în baza art. 480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul F. A..
Căzut fiind în pretenții, instanța îl va obliga pe apelant, în baza art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, la plata către intimata . prin primar a cheltuielilor de judecată.
Însă, față de complexitatea cauzei, de activitatea îndeplinită de avocatul intimatei (redactarea întâmpinării, în care, în mare parte, s-au reprodus paragrafe din considerentele hotărârii atacate, participarea la două termene de judecată și concluzii scrise), tribunalul apreciază că suma de 4.000 lei reprezentând onorariu avocațial este prea mare, fiind oportună aplicarea dispozițiilor art. 451 al. 2 Cod procedură civilă și, prin urmare, reducerea ei la suma de 2.400 lei RON.
Cum cheltuielile de deplasare nu au fost dovedite, tribunalul va obliga pe apelant să-i plătească intimatei suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul F. A., domiciliat în Lăschia nr.145, împotriva sentinței civile nr.622/11.11.2014 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, ca neîntemeiat.
Obligă pe apelant să-i plătească intimatei . prin primar, suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată la data de 28.05.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. T. A. A. G. B. R. M.
Red./Tehred.G.B.
4ex.09.09.2015
..2015
Red./Judecător la fond: A. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
