Partaj judiciar. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 322/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 322/R
Ședința publică din 4 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. N.
Judecător: W. D.
Judecător: Ț. D.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul B. D., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N. Calea Dorobanților nr. 113 . jud. Cluj împotriva Încheierii civile pronunțate de Judecătoria Baia M. la data de 12.02.2015 în dosarul nr._ 14, având ca obiect partaj judiciar-recurs împotriva încheierii de suspendare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 21.10.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 28 octombrie 2015, iar apoi la termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin Încheierea civilă pronunțată la data de 12.02.2015 Judecătoria Baia M., în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. D. în contradictoriu cu pârâții O. J. și O. C.. Cu drept de recurs pe toată durata suspendării cursului judecării procesului.
Prima instanță a reținut că având în vedere că reclamantului i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei extrase CF actualizate cu privire la terenurile cuprinse în cererea reconvențională, certificat fiscal privind valoarea impozabilă a terenurilor, precum și să precizeze dacă terenurile se află în intravilanul sau extravilanul localității, cu precizarea naturii terenurilor, sub sancțiunea suspendării judecății cauzei, iar reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu a depus la dosarul cauzei certificat fiscal privind valoarea impozabilă a terenurilor, se consideră că soluționarea prezentei pricini nu mai poate continua, din culpa reclamantului.
Împotriva încheierii a declarat recurs B. D. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății.
Recurentul a arătat că împrejurările reținute de prima instanță nu justifică suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155¹ Cod procedură civilă.
Analizând încheierea atacată tribunalul reține următoarele:
Prin Încheierea din 12.02.2015 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă (1865).
În concret se reține că prin încheierea anterioară s-a pus în vedere reclamantului să depună la dosar extrase de carte funciară actualizate, să precizeze care sunt în intravilan și în extravilan și să depună „certificat fiscal cu valoarea impozabilă a terenurilor…”.
Prima instanță a apreciat că una din aceste condiții nu ar fi fost îndeplinită și anume „(…) reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu a depus la dosarul cauzei certificat fiscal privind valoarea impozabilă a terenurilor(…)”.
La dosarul cauzei există atașat (filele 34-35) certificatul fiscal emis de orașul Șomcuta M. sub nr. 35/228 din 10.02.2015 privind impozitele achitate de B. D. aferente terenurilor deținute de acesta în proprietate cu indicarea expresă a naturii acestora de intravilan/extravilan și a folosinței ca teren arabil.
Certificatul fiscal privind terenurile în litigiu a fost depus la dosarul cauzei expres pentru termenul de judecată din 12.02.2015, laolaltă cu celelalte înscrisuri solicitate de prima instanță.
Pentru a clarifica totuși conținutul certificatului fiscal raportat la încheierea instanței de judecată s-a solicitat autorității publice emitente un nou certificat prin care să se indice valoarea de impunere a terenurilor în litigiu.
Prin răspunsul nr. 7189 din 30.07.2015 Orașul Șomcuta M. răspunde textual că: „(…) în cazul terenurilor nu există valoare de impunere”, impozitul calculându-se în temeiul art. 258 din Codul Fiscal.
Aceeași autoritate atașează la răspuns un certificat în esență identic cu cel depus de reclamant pentru termenul din 12.02.2015.
Așa fiind instanța de recurs observă că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul nu ar fi îndeplinit una din cerințele dispuse în sarcina sa, urmând aici a se constata că din punct de vedere fiscal singurul înscris oficial ce se eliberează de către autoritatea administrativă este certificatul depus deja la dosar.
Atât codul de procedură civilă cât și OUG nr. 80/2013 statuează și alte criterii de evaluare a obiectului pricinii în funcție de care instanța să poată stabili taxa judiciară de timbru datorată.
Având în vedere considerentele de mai sus tribunalul va admite recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul B. D., cu domiciliul procesual ales în Cluj N. Calea Dorobanților nr. 113/1 scara 1, jud. Cluj, împotriva Încheierii civile pronunțate de Judecătoria Baia M. la data de 12.02.2015, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
Președinte Judecători Grefier
S.-T. N. W. D., Ț. D. O. V.
Red. W.D./T.Red. O.V.
16.02.2016/2 ex.
Judecător la fond: D. E.-S.
| ← Succesiune. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul... → |
|---|
