Succesiune. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 780/319/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/A
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: C. M.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta B. V., CNP_, domiciliată în A., .. 68/70, județul A., împotriva sentinței civile nr. 304 din 14 mai 2014, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect succesiune - anulare certificat de moștenitor, anulare contract de vânzare cumpărare, executare contract.
Se constată că, la data de 06.02.2015, prin serviciul registratură apelanta B. V. și intimata B. M., prin avocat Cogerean Veronicaau depus concluzii scrise.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 28 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 11 februarie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 304 din 14 mai 2014, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității active a reclamantelor B. V., CNP_, domiciliată în A., .. 68/70, jud. A. și B. M., CNP_, domiciliată în A., .-60, jud.A., ambele cu domiciliul procesual ales în A., . nr. 5-7, . individual de avocatură Cogerean V., excepție invocată de pârâții C. I. și C. C. D., ambii domiciliați în . nr.44, jud.Maramureș. S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții C. I. și C. C. D. și în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele B. V. și B. M., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. C. D. și s-a constatat că există autoritate de lucru judecat în raport cu Sentința Civilă 167/03.03.2005, pronunțată în dosarul nr. 170/2004 al Judecătoriei Tg. Lăpuș.
În considerentele sentinței se reține că, pentru a exista putere de lucru judecat, este necesar ca între hotărârea judecătorească pronunțată și noua cerere de chemare în judecată să existe identitate de părți, de obiect și de cauză.
Această triplă identitate de elemente face să funcționeze excepția puterii de lucru judecat, care paralizează cea de-a doua acțiune introdusă în condiții identice cu una anterioară rezolvată irevocabil.
În ce privește identitatea de părți, instanța a reținut că este îndeplinită condiția impusă de lege, reclamantele din prezenta cauză regăsindu-se în aceeași calitate în dosarul 170/2004, reclamanta B. V. în nume propriu și în reprezentarea numitei B. M., ambele fiind fiicele defunctului B. T., persoane cu vocație succesorală atribuită de art. 963, 964 N.Cod civil.
În cauză instanța a avut în vedere faptul că dispozitivul sentinței nr. 167 din 03.03.2005 nu face referire la numita B. M., deși s-a solicitat introducerea sa în cauză și a fost depusă procură de reprezentare, aspect ce ar putea conduce că din această perspectivă nu ar putea exista identitate de părți, însă are în vedere faptul că practica judiciară a statuat faptul că problema identității de părți trebuie privită în raport cu situația specifică a litigiilor, autoritatea de lucru judecat putând fi opusă și de partea care nu a figurat în proces dacă aceasta are aceeași situație juridică cu cel care a figurat în proces. Ori în cauză, numita B. M. are aceeași vocație succesorală cu a reclamantei B. V., și mai mult, aceasta din urmă a avut procură judiciară de reprezentare a surorii sale, procură asupra căreia instanța însă nu s-a pronunțat.
În ce îi privește pe pârâții C. I. și C. C. D. instanța a avut în vedere faptul că în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă este dată de calitatea de cumpărători în raportul juridic statuat de Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat cu numita B. D., pârâtă în dosarul 170/2004, în prezent decedată, doctrina stabilind că au calitatea de părți(în analiza existenței autorității de lucru judecat) și dobânditorii cu titlu particular în privința hotărârilor pronunțate în litigii în care a figurat autorul lor(ceea ce este cazul în speța de față, fiind vorba de aceeași masă succesorală a cărei constatare și partajare s-a solicitat).
Prin urmare, pentru aceste considerente instanța a reținut că este îndeplinită condiția identității de părți.
În ce privește identitatea de obiect, instanța a reținut că, deși în dosarul 170/2004 petitul a constat din solicitarea de a se constate masa succesorală după defunctul B. T. ca fiind compusă din una casă de locuit compusă din două camere, una șură, situate în loc. S. de Sus nr.2003 și terenul aferent acestora, în suprafață de 0,19 ha, teren extravilan situat în locul numit Șerpoaia în Lab, în suprafață de 0,45 ha și solicitarea de a se dispune partajarea acestora, iar în prezentul dosar se solicită să se constate calitatea reclamantelor de moștenitori acceptanți în termenul legal al succesiunii după defunctul lor tată B. T., decedat în data de 02.12.1993, dispunându-se stabilirea cotelor de succesiune ce se cuvin reclamantelor, hotărârea judecătorească urmând să țină loc de certificat de moștenitor respectiv să se dispună predarea succesiunii conform actului de partaj voluntar încheiat în 18.03.1994 (autoritatea de lucru judecat fiind invocată în raport cu petitele 2, 4), a fost îndeplinită condiția impusă de lege pentru următoarele considerente:
Noțiunea de obiect cuprinde nu numai pretenția concretă a reclamantului, ci și dreptul subiectiv dedus judecății.
Astfel, în ambele cauze reclamantele au solicitat, sub formulări diferite să se constate calitatea reclamantelor de moștenitori acceptanți în termenul legal al succesiunii după defunctul B. T., respectiv să se dispună partajarea succesiunii.
În opinia instanței, pentru a exista identitate de obiect este suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni formulate să rezulte că scopul final urmărit de reclamante este același, așa cum rezultă și din considerentele unei hotărâri de speță a instanței supreme ,,pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același. (Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615 din 29 noiembrie 2007 )
Instanța a observat că motivele de fapt invocate privesc aceleași împrejurări analizate cu ocazia judecării cererii anterioare și sunt construite în jurul aceluiași argument principal.
În ce privește cea de-a treia condiție impusă pentru existența autorității de lucru judecat instanța a reținut că este îndeplinită, fundamentul raportului juridic dedus judecății fiind același cu cel al acțiunii soluționate prin S.civ.nr.167/2004, rămasă irevocabilă, în dosarul 170/2004 al acestei instanțe.
Față de aceste considerente, având în vedere că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, reținându-se îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art.432 Cod de procedură civilă, instanța a apreciat ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, și a fost admite ca atare și, în consecință, a respins cererea formulata de reclamante, conform dispozitivului prezentei sentințe.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește petitul 1 din cererea principală, având ca obiect anularea certificatelor de moștenitor nr.119/20.07.2006 și nr.86/03.07.2008, ridicată de pârâți la primul termen de judecată, instanța a considerat că nu s-a impus a fi analizată, întrucât autoritatea de lucru judecat are prioritate, în cauză excepția fiind analizată și admisă de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. V. care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii numai sub aspectul admiterii excepției procesuale a autorității de lucru judecat, iar în rejudecare să se admită acțiunea introductivă de instanță așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că acțiunea a fost promovată în calitate de succesoare a defunctului B. T. decedat la 02.12.1993, drepturile succesorale urmau să fie stabilite alături de soția supraviețuitoare B. D..
Succesiunea urma să fie dezbătută de notariatul de Stat în dosarul succesoral 11/1994. În baza încheierii întocmite în 3 februarie 1994 de Notariatul de Stat C. Steluța s-a constatat atât prezența moștenitorilor legali după defunctul B. T., dar și masa succesorală ce urmează a fi dezbătută. Deoarece B. D. avea un testament în care se menționa că defunctul are două fiice din prima căsătorie, fiind vorba de rezerva succesorală Notariatul de Stat a dispus în baza aceleiași încheieri suspendarea dosarului succesoral până la clarificarea rezervei succesorale, aspecte ce urmau să fie rezolvate de instanța de judecată. La data de 18.03.1994, cele două fiice cu soția supraviețuitoare au redactat un Acord scris prin care soția supraviețuitoare consimte ca toate bunurile mobile și imobile lăsate pentru ea de defunct să nu le înstrăineze în timpul vieții, iar după decesul ei să rămână la fiicele defunctului. Deci prin acord s-a operat un partaj voluntar prin care B. D. renunță la testamentul lăsat de defunct.
Pentru a valida această înțelegere au înregistrat la Judecătoria Târgu Lăpuș o acțiune prin care au cerut să se stabilească masa succesorală după defunctul B. T. și la partajarea bunurilor, la partaj urma ca instanța să valideze partajul voluntar consemnat în Acordul scris, dosar înregistrat sub nr. 170/2004. În acel dosar s-a discutat doar problema prescripției dreptului la acțiunea de reducțiune a testamentului, excepție pe care a ridicat-o pârâta B. D.. Cauza a fost tranșată pe excepția prescripției stabilindu-se că reclamantele nu s-au încadrat în termenul legal de 3 ani conform Decretului 167/1958 de formulare a acțiunii în reducțiunea testamentului, întreaga avere rămasă după defunct revine pârâtei. Sentința 167/2005 pronunțată în dosarul 170/2004 nu a dezbătut și tranșat fondul cauzei.
Obiectul în dosarul 170/2004 era stabilirea masei succesorale existente în patrimoniul defunctului B. T. la data decesului și partaj. Partajul solicitat reprezintă validarea partajului voluntar. În momentul dezbaterii cauzei Acordul scris nu se mai afla la dosar. A existat interes ca actul respectiv să dispară.
Ulterior, aflând că, bunurile rămase la soția supraviețuitoare au ajuns în mâinile unor terțe persoane s-a promovat prezenta acțiune.
Sentința atacată este nelegală sub aspectul admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Prin dispozitiv trebuie soluționate toate cererile formulate de părți.
Hotărârea pronunțată în dosarul 170/2004 a tranșat cauza respingându-se pretențiile reclamantei determinate fiind de excepția procesuală a prescripției dreptului la acțiunea în reducțiune a testamentului. Hotărârea pronunțându-se pe excepție nu poate avea autoritate de lucru judecat raportat la două chestiuni litigioase.
Nu există nici identitate de părți. cei chemași în judecată în prezentul litigiu nu au calitate de moștenitori legali ai defunctei B. D.. Numai în această variantă ar exista identitate de părți.
Nu există nici identitate de obiect. Prima hotărâre din dosarul 170/2004 a tranșat cauza în dispozitiv pe temeiul de drept regăsit în considerente, respectiv pe prescripția dreptului la acțiune. În acest dosar s-a cerut constatarea masei succesorale după defunctul tată și partaj, iar în a doua cauză s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a unor acte civile întocmite atât sub forma unor certificate de moștenitor cât și sub forma unui contract de întreținere cu clauză de vânzare – cumpărare, petit întemeiat pe Acordul scris.
Intimații C. I. și C. C. D. prin întâmpinarea depusă (fila 32) au solicitat respingerea apelului cu motivarea că în dosarul 170/2004 s-a dezbătut fondul cauzei, s-a respins în tot acțiunea reclamantei. Succesiunea a fost calificată cu una testamentară și instanța a dat eficiență testamentului 4443/1982 neatacat în termenul legal. Corect s-a admis excepția autorității de lucru judecat existând tripla identitate.
Intimata B. M. prin înscrisul depus la fila 38 arată că achiesează la apelul declarat de B. V..
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 N Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
La data de 02.12.1993 a decedat B. T.. Acesta a avut din prima căsătorie două fiice, pe B. V. și B. M.. Numita B. D. a fost cea de-a doua soție a defunctului.
Prin încheierea din 3 februarie 1994 a fostului Notariat de Stat Maramureș în fața notarului s-au prezentat cele două fiice și soția supraviețuitoare unde acestea nu au ajuns la nici o înțelegerea, deoarece soția supraviețuitoare a solicitat să i se predea moștenirea conform testamentului autentificat sub nr. 4443 din 27 decembrie 1982 prin care defunctul i-a testat întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, în timp ce cele două fiice au solicitat predarea moștenirii conform reglementărilor în vigoare. Din această cauză prin Încheierea din 3 februarie 1944 notarul a dispus suspendarea dosarului succesoral îndrumând părțile la proces.
În dosarul înregistrat sub nr. 170/2004 B. V. promovează acțiune împotriva pârâtei B. D., chemând în judecată ulterior și pe sora sa B. M. solicitând să se constate masa succesorală rămasă după defunctul B. T. decedat la data de 2 decembrie 1993, calitatea de moștenitoare a părților, precum și sistarea stării de indiviziune.
La termenul din 15.06.2004 apărătorul reclamantei B. V. a solicitat suspendarea litigiului deoarece va promova o acțiune unde va solicita reducțiunea testamentului.
Deoarece o astfel de acțiune nu a mai fost promovată cauza se repune pe rol, iar judecătoria Târgu Lăpuș prin sentința 167 din 03.03.2005 respinge acțiunea formulată de reclamanta B. V. cu motivarea că: prin testament autentic defunctul B. T. a lăsat întreaga avere soției supraviețuitoare, că reclamantele deși au luat cunoștință de existența testamentului la termenul din 3 februarie 1994 nu au solicitat reducțiunea testamentului în termenul de 3 ani, astfel că întreaga masă succesorală a trecut în patrimoniul pârâtei nemaifiind îndeplinită nici o condiție a indiviziunii.
Deci, din cele arătate anterior reiese că Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul 170/2004 a soluționat cauza pe fond și nu pe excepția prescripției. Niciodată în cursul soluționării acelui proces reclamantele nu au amintit de existența Acordului în baza căruia susțin că s-ar fi realizat un partaj voluntar.
În prezentul litigiu, aceleași reclamante Buro V. și B. M. au solicitat anularea certificatului de moștenitor 119/2006, constatarea masei succesorale după defunctul B. T., stabilirea cotelor de succesiune ce se cuvin reclamantelor, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1750/30.12.2009, succesiunea să fie predată conform partajului voluntar încheiat la 18.03.1994.
Potrivit dispozițiilor art. 430 – 432 Noul Cod de procedură civilă există autoritate de lucru judecat când există triplă identitate: de părți, obiect și cauză.
În motivele de apel se arată că nu există identitate de părți și obiect.
În ambele dosare calitatea de reclamante au avuto fiicele defunctului B. T. pe B. V. și B. M..
Calitatea de pârâtă în primul dosar 170/2004 a avut-o soția supraviețuitoare B. D., care trăia la vremea respectivă.
În prezentul dosar calitatea de pârâți o au soții C. care au preluat bunurile defunctei B. D. în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1750/2009 și care au luat locul defunctei B. D. conform dispozițiilor art. 38 Noul Cod de procedură civilă, astfel că în mod corect s-a reținut că există identitate de părți.
În privința obiectului, în prezentul litigiu obiectul l-a constituit constatarea masei succesorale rămase după defunctul B. T., calitatea de moștenitori ai reclamantelor, ieșirea din indiviziune.
În prezentul litigiu obiectul este același, solicitându-se constatarea calității de moștenitoare al reclamantelor, stabilirea cotelor de succesiune, sistarea stării de indiviziune.
Așa fiind se apreciază că apelul declarat de B. V. la care a achiesat și B. M. este nefondat urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 480 Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 453 Noul Cod de procedură civilă apelanta va fi obligată la 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de B. V., precum și cererea formulată de B. M. de achiesare la apel, în contra sentinței civile nr. 304 din 14 mai 2014, pronunțate de Judecătoria Târgu Lăpuș, județul Maramureș.
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G., C. M. B. M.
Red. P.G./12.02.2015
Dact. B.M./12.02.2015
Ex. 6, .
Judecător fond: G. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 58/2015.... → |
|---|
