Fond funciar. Decizia nr. 316/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 316/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 316/R
Ședința publică din 28 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: D. T.
Judecător: A. L. V.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursurilor declarate de către recurenta C. L. Baia M. de aplicare a legii fondului funciar și de recurenta V. S. D., domiciliată în Baia M., ./9, județul Maramureș, ambele împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014, pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 30.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 07.10.2015, 14.10.2015, 21.10.2015 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/24.XI.2014 Judecătoria Baia M. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâții C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BAIA M., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR BAIA M., V. S. D., și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ din 16 decembrie 2010 și a procesului verbal de punere în posesie nr._/14.09.2010 pentru suprafața de teren de 784 mp din terenul înscris în CF în titlul de proprietate la poziția 1 cu denumirea „teren forestier înscris în amenajamentul silvic” 7500 mp iar în procesul verbal de punere în posesie la poziția 2.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâta V. S. D..
A fost obligată pârâta V. S. D. să plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că reclamanta B. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții sus menționați, ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 16 decembrie 2010 și a procesului verbal de punere în posesie nr._/14.09.2010 pentru suprafața de 784 mp teren, din terenul înscris în Titlul de proprietate, la poziția 1 cu denumirea teren forestier înscris în amenajamentul silvic 7500 mp iar în procesul verbal de punere în posesie la poziția 2.
Prin hotărârea nr. 343/7.12.2006 s-a validat pârâtei V. S., 4,37 ha teren cu vegetație forestieră conform amplasamentului din UPI, ua 47 și 110E, iar ca urmare a eliberării titlului de proprietate și întabulării în cartea funciară pârâta s-a întabulat peste terenul aflat în posesia reclamantei și care nu a avut niciodată categoria de teren cu vegetație forestieră.
Terenul în discuție se află în posesia reclamantei încă din anul 1970, aceasta folosindu-l în mod public, pașnic și sub nume de proprietar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta V. S. a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind nelegală, nefondată, ilegală și nu face obiectul proprietății sale tabulare.
Reclamanta, în opinia pârâtei este o terță persoană fără a deține titlu de proprietate, acte de proprietate pentru categoria de teren (forestier), motiv pentru care invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în prezenta cauză, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.
Din expertiza efectuată în cauză se desprind concluziile următoare:
Conform punctelor de întrebare trimise expertului ing. K. T., se reține:
A. Identificarea terenului din litigiu sub aspect de carte funciară, amplasament, folosință faptic, scriptic;
B. Să se stabilească dacă suprafața de 784 mp aflat în folosința reclamantei se suprapune cu cel din titlul de proprietate nr._/16.12.2012 emis pe numele pârâtei V. S. D. în suprafață de 7500 mp nr. cad_;
C. Să se stabilească categoria de folosință a celor două terenuri, s-au concluzionat următoarele:
Reclamanta B. A. a fost proprietară tabulară pe imobilele de pe .. 44, teren pe care se află edificată casa, bucătăria de vară și anexele gospodărești înscrise în CF vechi nr. 2807 Baia M., top 3632/2 cu SCF 665 MP și CF vechi nr._ Baia M. nr. top 3642/2 cu SCF 250 mp, parcele care se alipesc prin documentația cadastrală nr._/2009 și formează parcele cadastrale noi_ în suprafață SCF = 915 mp teren care se transcrie în CF convertit_ Baia M., proprietar tabular fiind reclamanta B. A..
Terenul în litigiu în suprafață de 785 mp a fost folosit neconturbat de către reclamantă încă din anul 1970 ca și grădină, vie și plantând pomi fructiferi, terenul fiind împrejmuit cu gard, imobil pentru care reclamanta plătește impozite și taxe.
Pârâta V. S. D. este proprietară tabulară pe parcelele cadastrale_ înscrise în CF_ Baia M. cu suprafața de 7500 mp de pe . fără supraedificate, imobil dobândit prin titlul de proprietate nr._/16 a lui V. S. D., teren forestier înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Baia M., în baza Ordinului Prefectului nr. 85/05.03.2010.
Expertul tehnic a constatat faptul că suprafața de 785 mp, aflată în folosința reclamantei se suprapune cu porțiunea din terenul înscris în titlul de proprietate_/16.12.2012 emis pe numele pârâtei V. S. D., respectiv se suprapune pe imobilul cu nr. cadastral_ cu SCF 3529 mp înscris în CF_ Baia M. proprietatea tabulară V. S. D..
Împotriva sentinței au declarat recurs C. L. de fond funciar Baia M. și pârâta V. S. D..
C. L. de fond funciar Baia M. a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta B. A. în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., precum și a art. 3041 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a analizat necorespunzător elementele care impun aplicarea regulilor de drept incidente, iar din modul cum a fost redactată hotărârea, rezultă clar că instanța de fond nu a aplicat corect legea.
Recurenta V. S. D. a solicitat în principal, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Judecătoriei Baia M., iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând, respingerea acțiunii introductive, în principal pe excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta nejustificând un interes legitim în promovarea acestei acțiuni, iar pe fond, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului această recurentă a arătat că instanța a soluționat cauza fără a comunica tuturor părților din dosar completarea la raportul de expertiză. Astfel, la termenul din 06.10.2014, instanța amână cauza, pentru lipsa completării la raport, document care se depune după dezbaterea cauzei. Instanța nu comunică la acel termen completarea, ci doar la termenul următor (03.11.2014), și doar petentei, fără a o comunica tuturor părților din cauză, așa cum prevede legea.
Recurenta consideră că procedând astfel, instanța a încălcat dreptul tuturor părților la un proces echitabil și imparțial. Mai mult, răspunsul d-lui expert nu este complet, nefiind precizat dacă pe teren se află sau nu borne silvice.
Întrucât este necesară completarea probațiunii, recurenta solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței fondului, în vedere comunicării către toate părțile a completării la raportul de expertiză, astfel încât părțile să se poată pronunța asupra acestei probe.
În măsura în care instanța de recurs va considera că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, recurenta solicită admiterea excepției invocate de pârâta recurentă prin întâmpinare, aceea a lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate, și pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive a reclamantei, ca fiind promovată de o persoană care nu justifică un interes legitim.
Chiar reclamanta, argumentându-și cererea, afirmă că terenul obiect al litigiului, nu este proprietatea sa tabulară, că pentru acest teren, nu deține documente de proprietate. În această situație, recurenta consideră că reclamanta nu intră în categoria persoanelor care pot invoca nulitatea titlului de proprietate al pârâtei recurente. Nu s-a făcut dovada în cadrul procesului că reclamanta intimată ar fi formulat vreo cerere pentru acest teren, în baza legilor fondului funciar (doar martora Salajan D. L., la fila 108, declară că fiica reclamanta ar fi solicitat terenul însă nu l-a obținut întrucât lipsea o schiță a terenului), nici că în cadrul procesului în care a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru terenul aferent casei de locuit, ar fi fost cuprins și acest teren (chiar este de analizat de ce în cadrul acelui proces, s-a rezumat la suprafața de teren aferentă casei de locuit și nu a solicitat și pentru acest teren, pe care afirma că l-a folosit neîntrerupt din 1970).
Simpla folosire a acestui teren nu îi confirmă calitatea de proprietar.
Este adevărat că suprafața revendicată de reclamantă, de 785 mp, este cuprinsă în TP atacat, și că această suprafață este întabulată în CF pe numele pârâtei recurente, însă între dreptul de proprietate al pârâtei și pretențiile reclamantei, primează primul, reclamanta nedovedind în cadrul procesului că terenul este proprietatea sa și că în mod nelegal ar fi fost emis titlul de proprietate al pârâtei. Mai mult, în lumina prevederilor art. III invocat de reclamantă, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri, cum sunt: actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP sau stat sau care nu au moștenit astfel de terenuri; actele de reconstituire asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. Niciuna din aceste prevederi legale nu este aplicabilă speței de față, dimpotrivă, cu actele depuse pârâta a dovedit că terenul obiect al litigiului a fost proprietatea bunicilor săi materni H. A. și H. M., reclamanta nu a dovedit în schimb că ar avea vreun drept de proprietate asupra acestui teren, dobândit în oricare din modurile prevăzute de lege.
Intimata B. A. a depus întâmpinare solicitând respingerea ambelor recursuri.
În apărare intimata a arătat că, conform prevederilor art. III alin. 2 din Legea 169/1997, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 2467/2001, Buletinul jurisprudenței, Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 283/2001, 331/2002 Buletinul jurisprudenței au decis că „are legitimare procesuală activă pentru a cere anularea unui titlu de proprietate emis în condițiile Legii 18/1991, orice persoană al cărei drepturi ori interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului, ori prin înscrierile ce s-au făcut în titlu.”
În mod corect a reținut instanța de fond justificarea interesului legitim al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni raportat la faptul că terenul în suprafață de 784 mp trecut scriptic în titlul de proprietate al pârâtei și în procesul verbal de punere în posesie teren forestier, este teren aferent casei de locuit proprietatea reclamantei, se află în posesia sa din anul 1970, este înregistrat în evidențele primăriei, în registrul agricol teren având categoria de folosință grădină, reclamanta folosește acest teren în mod public, pașnic și sub nume de proprietar așa cum s-a dovedit cu probele administrate astfel că sunt îndeplinite condițiile interesului în promovarea prezentei acțiuni, respectiv acesta este legitim, personal, născut și actual.
Apărările recurentei se pliază mai degrabă pe motivarea în fapt a unei acțiuni în revendicare, în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să facă o comparare a titlurilor de proprietate ale părților, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății unde instanța de fond a fost investită cu o cerere de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei pentru terenul care reprezintă în realitate curtea și grădina casei reclamantei, considerente pentru care emiterea titlului este nelegală, întrucât pârâta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această parcelă de teren în suprafață de 785 mp.
Pârâta avea validată cererea pentru teren având categoria de folosință P. iar ca și amplasament – teren forestier înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Baia M. – ori terenul aflat în folosința reclamantei așa cum rezultă din concluziile expertizei efectuate în cauză are conform înscrierii inițiale din cartea funciară (pct. 7.3 din expertiză) categoria de folosință grădină, în prezent fiind împrejmuit cu gard și plantat cu pomi fructiferi.
Reclamanta este în posesia acestui teren din anul 1970, fiind teren aferent casei de locuit proprietatea sa.
Titlului de proprietate nr._/16.12.2010 îi sunt incidente dispozițiile Legii nr. 169/1997 art. III privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri.
Pârâta V. S. D. nu a avut niciodată ea sau antecesorii săi acest teren în proprietate, acest teren nu este teren forestier așa cum rezultă din expertiza tehnică în specialitatea topografie efectuată în prezenta cauză, terenul provine din CF_ Baia M. din numărul top. 3647/1 și 3641/10 care așa cum rezultă din acest extras de carte funciară are categoria de folosință de „G.” și nicidecum nu este teren cu vegetație forestieră așa cum apare în titlul de proprietate.
Terenul care este în posesia reclamantei și este aferent casei de locuit fiind de drept proprietatea acesteia, având categoria de folosință de „grădină” în mod nelegal a fost inclus în titlul de proprietate al pârâtei fiind considerat teren cu vegetație forestieră ceea ce nu corespunde adevărului, acest teren nu a avut niciodată o astfel de destinație, conform extrasului de carte funciară încă din anul 1978 când acest teren a trecut în favoarea Statului Român la data de 2 octombrie 1978 avea categoria de folosință de „grădină” și nu rezultă cu înscrisuri schimbarea destinației.
Dovedindu-se suprapunerea între terenul înscris în titlul de proprietate și terenul proprietatea de drept a reclamantei în temeiul legii, aceasta este îndreptățită la a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei pentru acest teren așa cum corect a reținut instanța de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Împrejurarea că prima instanță nu a comunicat pârâtei recurente completarea raportului de expertiză nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei și nu poate atrage casarea și trimiterea cauzei în rejudecare pentru completarea probațiunii. Probatoriul administrat la prima instanță este complet și apt să conducă la soluționarea în fond a pricinii.
Dezlegarea dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei este corectă. Împrejurarea că reclamanta folosește terenul înscris în titlul pârâtei este suficientă pentru a-i conferi reclamantei calitatea de „persoană interesată” pentru a invoca dispozițiile art. III din Legea 169/1997. Pe fondul cauzei însă dezlegarea dată de prima instanță este greșită.
Problema de drept dedusă judecății vizează îndreptățirea reclamantei B. A. la suprafața de teren de 785 mp având categoria de folosință teren forestier, înscris în Titlul de proprietate nr._ din 16 decembrie 2010 și în Procesul-verbal de punere în posesie nr._/14.09.2010, identificat în CF nr._ Baia M., nr. cadastral_ și care a fost restituit pârâtei V. S. D., având categoria de folosință teren forestier înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Baia M., potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie-cadastru efectuată de exp. tehnic judiciar ing. K. T.. Instanța de fond nu a ținut cont de constatările expertizei judiciare efectuate în cauză, în concluziile căreia s-a arătat că suprafața de 785 mp teren revendicat de reclamantă este teren forestier înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Baia M.. Terenurile forestiere, din categoria cărora face parte și cel revendicat în cauză, se află sub incidența unei legi speciale de reparație, respectiv a Legii nr. 1/2000, astfel că acel ce se pretinde proprietarul unui asemenea bun nu poate face dovada dreptului său decât cu titlul de proprietate emis în procedura specială la care face trimitere legea sub incidența căreia se află, ca singur act care determină în mod concret imobilul și vecinătățile lui.
Legea nr. 1/2000 – care consacră principiul reparării integrale în natură sau, în subsidiar, prin echivalent a prejudiciului cauzat foștilor proprietari – reglementează imperativ modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra celor două categorii de terenuri la care se referă, iar în ceea ce privește terenurile forestiere care au aparținut în proprietate comunelor, orașelor și municipiilor, și care constituie și obiect al demersului judiciar al reclamantei, art. 29 alin. 4 din lege dispune că proprietate se redobândește de către foștii proprietari doar la cererea lor expresă și în limitele probate cu actele care atestă suprafețele solicitate în condițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura stabilită de lege pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, iar în lipsa unei astfel de solicitări și pe cale de consecință, în mod greșit a reținut instanța de fond că dreptul reclamantei a cărui încălcare a fost dedusă judecății poate fi în mod valabil întemeiat pe actele depuse în susținerea acțiunii și probatoriul administrat în cauză.
Reclamanta intimată nu a dovedit că s-a prevalat de dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 pentru a solicita constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei sale.
Pe de altă parte pârâta recurentă a beneficiat de reconstituire în calitate de moștenitoare a bunicilor săi materni H. A. și H. M..
Conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, terenul revendicat de reclamantă, în suprafață de 785 mp, face parte din parcela cadastrală nr._, înscrisă în CF_ Baia M., pe numele recurentei. Întabularea dreptului de proprietate în favoarea recurentei s-a făcut în baza TP nr._/2012 emis în favoarea recurentei.
Conform celor indicate de dl. expert în completarea la raportul de expertiză, suprafața parcelei cad._ este de 3529 mp, care are categoria de folosință de „teren forestier”, „deci dacă suprafața de 785 mp face parte din imobilul cu nr. cad._ teren forestier înscris în baza TP_/16/2012 a lui V. S. D., atunci și . este tot teren forestier din punct de vedere al apartenenței. Faptul că pe . se găsește plantată o vie și răzleț câțiva pomi fructiferi nu înseamnă că aceste teren nu este inclus în TP a lui V. D., teren care a fost restituit ca și teren forestier înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Baia M., în baza Ordinului Prefectului nr. 85/05.03.2010, întabulare conform documentației cadastrale nr._/2001”. Despre titlul de proprietate și documentația cadastrală, expertul afirmă că nu poate contesta un for emitent al TP și în plus au fost îndeplinite condițiile tehnice și juridice impuse de Oficiul de cadastru OCPI Maramureș, pentru întabularea titlului de proprietate.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză tribunalul reține că reclamanta intimată nu a dovedit că pârâta recurentă nu ar fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul din litigiu și nici că ea însăși ar fi proprietară asupra terenului (prin una modalitățile reglementate de lege). În consecință recursul urmează a fi admis și sentința atacată va fi modificată conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 2.300 lei reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanțele nr. 37/29.05.2015 și nr. 68/27.08.2015 depuse la filele 31-32 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta C. L. de Fond Funciar Baia M. și de recurenta V. S. D. domiciliată în Baia M. Bul. Republicii nr. 27/9 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M., pe care o modifică în totalitate în sensul că dispune respingerea acțiunii civile formulate de reclamanta B. A. domiciliată în Baia M. .. 44 Baia M., în contradictoriu cu pârâtele V. S. D., C. L. de Fond Funciar Baia M. și C. Județeană de Fond Funciar Maramureș.
Obligă intimata B. A. la plata către recurenta V. S. D. a sumei de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. Ț. D., V. A. L. M. C.
Red.: W.D./25.01.2016
T.red.: M.C./28.01.2016
2 ex.
Judecător la fond: V. U.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 59/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
