Fond funciar. Decizia nr. 461/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 461/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 461/A
Ședința publică din 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către apelanții B. M. și B. P. domiciliați în Odești nr. 270 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr.2194 pronunțată la data de 31 martie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2194 pronunțată la data de 31 martie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. G. și a fost admisă excepția lipsei de interes privind petitul privind obligarea primarului, în calitate de președinte al comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Băsești, la daune cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la punerea efectivă în posesie.
P. aceeași hotărâre, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. M. și B. P. în contradictoriu cu intimații C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Băsești, C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Maramureș, V. T. și B. G..
Instanța a obligat reclamanții să plătească în solidar, suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, astfel încât s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prevederile art. 36 C.proc.civ. stipulează în privința calității procesuale active, că aceasta rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Articolul 64 din Legea nr. 18/1991 arată că, în ipoteza în care, comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emise de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritoarială este situat terenul.
Sfera subiecților care pot uza de remediile art. 64 din Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, este largă și permisivă, integrând toate persoanele nemulțumite, fără a exista astfel o limitare a calității procesuale active doar la nivelul beneficiarilor persoanelor cărora li s-au validat suprafețe de teren.
Pe de altă parte, art. 28 alin. 7 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, permite creditorului a cărui creanță este certă și exigibilă, dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, să se adreseze instanței pentru a solicita, în numele și în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini.
Instanța a apreciat că textele legale în precedent evocate și redate sunt suficiente pentru a respinge excepția lipsei calității procesuale active, evidențiind însă, că din perspectiva soluționării acestei excepții, nu interesează caracterul cert și respectiv exigibil al creanței, aceste aspecte reprezentând chestiuni de fond (în accepțiunea dispozițiilor art. 36 cod proc.civ.) și cerințe a căror verificare se impune a fi efectuată în scopul aprecierii întrunirii condițiilor de promovare a acțiunii oblice.
Instanța a arătat că este întemeiată excepția prematurității (lipsei de interes) privind promovarea petitului de obligare a primarului la plata unor daune cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii până la punerea efectivă în posesie, în lumina argumentelor mai jos expuse.
Prevederile art. 32 C.proc.civ., dispun în sensul în care, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acestuia, are capacitate procesuală, calitate procesuală, formulează o pretenție, justifică un interes, în timp ce art. 33 C.proc.civ.. stipulează că, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În conformitate cu prevederile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
S-a mai arătat că este incontestabil faptul că aceste dispoziții legale stipulează în mod clar, cert și precis că aplicarea penalităților se efectuează în condițiile art. 894 cod proc.civ.. Ulterior operațiunii de renumerotare a articolelor, art. 894 a devenit art. 905 cod proc.civ., ce prevede că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
Situația premisă a textului legal ce vizează trecerea unui termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, nu este întrunită în speță, pentru a fi în prezența unui interes născut și actual care să permită promovarea unui petit în virtutea dispozițiilor art. 905 cod proc.civ.
Instanța a respins însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. G. în raport de susținerile pârâtei V. T., consemnate în cuprinsul încheierii din 21 noiembrie 2013, conform cărora numita B. F., a avut și un fiu, respectiv B. G.. Pe de altă parte, pârâtul B. G., nu a contestat în cuprinsul întâmpinării calitatea acestuia de descedent de grad I în raport de defuncta B. F., iar actele de stare civilă anexate dosarului cauzei confirmă această calitate.
Acțiunea oblică este reglementată de art. 1560 cod civil, conform căruia, creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
Art. 116 din Legea nr. 71/2011, cu modificările ulterioare, stipulează că, dispozițiile art. 1.558 - 1.565 din Codul civil se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.
S-a mai arătat că în cuprinsul convenției încheiate de reclamanți cu numitul M. V., prin care s-a înstrăinat terenul situat la locul numit „Ograda Dealul C.”, în suprafață de 0,70 ha, nu se prevede nici data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare și nici data scadenței.
Echivalentul în vechiul cod civil a dispozițiilor art. 1560 este asigurat de art. 974, potrivit căruia, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acela care îi sunt exclusiv personale.
Exercitarea cu succes a acțiunii oblice (atât sub imperiul vechiul cod civil cât și în cadrul actualei reglementări) depinde de întrunirea mai multor condiții, respectiv existența unei creanțe certe și exigibile a creditorului, debitorul să fie inactiv (adică să neglijeze sau să refuze exercițiul dreptului său), creditorul să facă dovada unui interes serios și legitim.
Este real că antecontractul de vânzare cumpărare, încheiat între reclamanți și numitul M. V., conferă un drept de creanță (și nu de proprietate) asupra imobilului obiect al convenției, respectiv asupra terenului situat la locul numit Ograda Dealul C., în suprafață de 0,70 ha, însă în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada unei identități între imobilul ce figurează în antecontract, și cel menționat în adeverința nr. 732 din 12.10.1992 și respectiv HCJ nr. 972 din 13.04.1992 (prin care este vizată doar suprafața de 0,52 ha), în cauză putându-se vorbi cel mult de o prezumție de identitate.
Pe de altă parte, în condițiile în care antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți și numitul M. V. (anexat fila 7) nu poartă o dată a încheierii acestuia, s-a reținut că lipsesc ab initio, indicii care să faciliteze termenul în interiorul căruia se impunea a se realiza obligația perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică (lipsind astfel situația premisă pentru a plasa semnul egalității între data încheierii convenției și data exigibilității obligațiilor asumate).
Instanța a mai reținut faptul că izvorul creanței reclamanților este reprezentat de convenția încheiată între reclamanți și numitul M. V., astfel încât toate eventualele pretenții ce decurg din acest contract nu pot fi valorificate decât în raport de promitentul vânzător M. V..
Reclamanții în realitate, în promovarea acțiunii, s-au raportat la convenția din 15 octombrie 2008, încheiată între B. F. și numitul M. V. pentru a-și justifica interesul, însă s-a arătat că nu se poate ignora inexistența unor raporturi juridice între B. F. sau moștenitorii acesteia și reclamanți.
P. cererea înregistrată la Primăria Băsești sub nr. 199/2005, numita B. F. a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru terenul identificat în cuprinsul adeverinței nr. 722 din 12.10.1992 precum și reconstituirea asupra unor terenuri împădurite (uzând de prevederile legii nr. 247/2005, intimata C. L. Băsești, învederând, în cadrul întâmpinării, că procedura eliberării titlului de proprietate a fost suspendă în contextul apariției Legii nr. 165/2013).
Chiar presupunând calitatea de debitor a numitei B. F. în raport de reclamanți (deși între aceștia nu există raporturi juridice) cererea nr. 199/2005, aceasta infirmă teza îndeplinirii condiției inactivității debitorului.
În contextul neîntrunirii cerințelor vizând promovarea acțiunii oblice, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Reținând și prevederile art. 453, art. 452 și art. 455 cod proc.civ., apreciind caracterul real, efectiv și rezonabil al cheltuielilor de judecată pretinse de pârâți (în raport de chitanțele nr. 412 din 30.09.2014 și nr. 415 din 21.10.2014), instanța a obligat, în solidar reclamanții la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel B. M. și B. P., aceștia solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se dispune admiterea cererii formulate. De asemenea, s-a arătat că se solicită cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este neîntemeiată. S-a arătat că identitatea dintre terenul care face obiectul antecontractului și Hotărârea Comisiei Județene rezidă din analiza acestor acte și a cererii formulate la data de 14.03.1991 de B. F.. Singura suprafață de teren în suprafață de 0,52 este cea identificată în antecontractele de vânzare-cumpărare.
În privința susținerilor vizând lipsa unor raporturi juridice apelanții și B. F., apelanții au un drept de creanță decurgând din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între ei și M. V.. S-a mai invocat faptul că între M. V. și B. F. a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, astfel că acesta are un drept de creanță împotriva intimatei B. F.. S-a mai arătat că admiterea acțiunii oblice nu este condiționată de chemarea în judecată a debitorului de către creditori, apelanții puteau să nu introducă pe niciunul dintre persoanele chemarea în judecată fiind făcută doar pentru opozabilitate. S-a mai susținut că în situația în care M. V. nu a fost chemat în judecată practic au fost exercitate 2 acțiuni oblice.
De asemenea, nu se poate reține nici faptul că în lipsa datei în cuprinsul antecontractului dintre apelanți și M. V. nu se poate stabili termenul în interiorul căruia se impune se impunea realizarea obligației perfectării antecontractului s-a solicitat audierea unui martor care să arate că acest antecontract a fost încheiat în anul 2008.
S-a mai susținut că pârâta de rândul 1 este în stare de pasivitate. Cererea înregistrată în anul 2005 de nu face dovada ieșirii din pasivitate a numitei B. F. pentru realizarea drepturilor sale. Acest demers nu poate fi considerat unul efectiv cu atât mai mult cu cât nu a fost urmată nici o altă acțiune pentru obținerea titlului de proprietate. Oricum din anul 2005 până la data promovării acțiunii, respectiv 8 ani face dovada pasivității.
Apelanții au arătat că solicită în cadrul procedurii din apel administrarea de probe în sensul efectuării unei adrese către C. L. Băsești respectiv audierea unui martor, respectiv D. G..
La termenul din data de 14 octombrie 2015, instanța a considerat solicitările în probațiunea formulate inutile soluționării cauzei, astfel că nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererilor în probațiune, cererea a fost respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. cererea formulată de reclamanții B. M. și B. P. au solicitat instanței să dispună obligarea Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Băsești să procedeze la punerea în posesie cu privire la suprafața de 0,52 hectare de teren situat în Ograda Dealu C. și să întocmească documentația necesară pentru emiterea de către C. județeană a titlului de proprietate. De asemenea, s-a solicitat obligarea Primarului la daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Instanța reține că reclamanții nu sunt beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate, chiar în cuprinsul cererii formulate, aceștia arătând că solicită admiterea cererii, aceasta fiind formulată pe calea acțiunii oblice.
Din probele administrate în cauză se reține că beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate este B. F.. Acest fapt rezultă din cuprinsul adeverinței de proprietate nr. 732 din 12 octombrie 1992 (f.41 din dosarul Judecătoriei Baia M.). Potrivit acestui ultim înscris aflat și la fila 5 din dosarul Judecătoriei Baia M., reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 972/13.04.1992. În cuprinsul acestei adeverințe (verso) se menționează că suprafața reconstituită pentru locul numit „O. Dealu C.” a fost de 0,52 hectare.
La data de 15 octombrie 2008 s-a încheiat actul juridic denumit de părți „contract de vânzare-cumpărare”, potrivit căruia B. F., prin reprezentant a vândut terenul în suprafață de 0,70 hectare, teren situat în „O. Dealul C.” cumpărătorului B. V..
Pe de o parte se constată că mențiunea privind suprafețele de teren din adeverința de proprietate menționată anterior nu reprezintă dispoziții care au făcut obiectul hotărârii Comisiei Județene prin care s-a recunoscut doar îndreptățirea numitei B. F. la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte se constată că diferențele dintre suprafețele menționate diferă. În timp ce în cuprinsul respectivei adeverințe se menționează suprafața de 0,52 hectare teren, în cuprinsul actului sub semnătură privată este menționată suprafața de 0,70 hectare.
La fila 7 din dosarul Judecătoriei Baia M. a fost depus înscrisul sub semnătură privată denumit „contract de vânzare-cumpărare” încheiat de M. V. și B. M.. În cuprinsul acestui ultim înscris care nu are menționată data încheierii se face referire la contractul întocmit la data de 15 octombrie 2008.
Din cuprinsul dosarului de fond funciar aflat la dosarul cauzei se constată că B. F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 0,52 hectare teren (f.48 din dosarul Judecătoriei). De asemenea se reține, din susținerile Comisiei Locale că anterior anului 2005 au fost formulate cereri prin care s-a solicitat efectuarea demersurilor pentru punerea în posesie a persoanelor beneficiare a dreptului de proprietate.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că prin actele sub semnătură privată, a căror validare nu constituie obiectul prezentului dosar, nu au fost transferate drepturi reale, ci doar drepturi personale, drepturi de creanță.
În privința acțiunii oblice, instanța reține că acțiunea oblică poate fi exercitată în situația în care debitorul refuză să îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat. În prezenta cauză, se constată că acțiunea a fost formulată la data de 30 mai 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii 165/2013. Potrivit articolului 7 alin. 1 din actul normativ menționat anterior, se suspendă punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate până la finalizarea situațiilor centralizatoare la nivelul Comisiilor.
Având în vedere data la care a fost formulată cererea, instanța reține că și în situația în care se efectuau demersurilor necesare punerii în posesie, demersuri realizate de către debitorul obligației asumate prin antecontractele de vânzare-cumpărare, punerea în posesie nu era posibilă deoarece această procedură era suspendată. Astfel, se consideră că aspectul reținut de prima instanță, potrivit căruia nu se poate reține faptul că debitorul a rămas în pasivitate, (pe de o parte pentru că anterior au fost efectuate demersuri pentru punerea în posesie), precum și acela că cererea a fost prematur formulată sunt corect reținute. Raportat la acest fapt se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile privind solicitarea de a se admite cererea pe cale oblică.
Pe de altă parte, punerea în posesie este un atribut al Comisiei locale. La nivelul acestei entități se găsesc documentațiile privind punerea în posesie, aceasta fiind în măsură să verifice terenurile care sunt la dispoziția sa pentru realizare documentația pentru eliberarea titlului de proprietate. Și din acest punct de vedere solicitarea de a se dispune obligarea Comisiei locale să realizeze punerea în posesie pe amplasamentul ales de partea reclamantă reprezintă o cerere nefondată.
Reținând considerentele expuse anterior, instanța, în temeiul art. 480 C.proc.civ., urmează să respingă apelul declarat de B. M. și B. P., acesta fiind nefondat.
Raportat la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, instanța va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere formulată de intimata V. T., astfel că apelanții vor fi obligați la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, justificate cu chitanțele aflate la filele 29-30 din prezentul dosar, în favoarea intimatei V. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de B. M. și B. P. domiciliați în Odești nr. 270 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr.2194 pronunțată la data de 31 martie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 28 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. /dact./M.B.P./28.01.2016
..01.2016 -5ex.
Jud.la fond P. M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 16/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 102/2016. Tribunalul... → |
|---|
