Grăniţuire. Decizia nr. 508/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 508/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 508/A
Ședința publică din 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ț.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol sunt soluționarea apelurilor formulate de apelanții-reclamanți N. M. și N. G., ambii domiciliați în . jud. Maramureș precum și de apelanții-pârâți B. Ș. și B. I. cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 115 din 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ , având ca obiect grănițuire.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2015, 28.10.2015, 4.11.2015 apoi pentru 11.11.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor declarate, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 115 pronunțată la data de 19 martie 2015 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. Ș. și B. I. pentru petitul de grănițuire și a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții N. M. și N. G. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și B. I. și P. O. Șieu-P. O. „Cuvioasa P.” Șieu având ca obiect acțiune civilă în grănițuire și revendicare imobiliară.
Judecătoria a stabilit linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților N. M. și N. G., în suprafață de 3203 m.p. înscrisă în CF Șieu nr._, nr. cad_ și terenul aflat în folosința pârâților B. Ș. și B. I. și proprietatea pârâtei, P. O. Șieu-P. O. „Cuvioasa P.” Șieu pe aliniamentul punctelor 5-6, la 80 cm față de anexa-grajd a pârâților B., conform Planului de amplasament și delimitare (Anexa grafică nr. 1) a Raportului de expertiză topografică întocmită de ing. expert P. A. M., completat la data de 05.03.2015, anexă la prezenta hotărâre.
Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții B. Ș. și B. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților N. M. și N. G., suprafața de 125,44 m.p. teren ocupată, pe aliniamentul 1-5-6-13-2, evidențiată în Anexa grafică nr. 1 a Raportului de expertiză întocmit de ing. P. A., pârâții fiind obligați să plătească reclamanților suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtei P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu de obligare a pârâților B. Ș. și B. I. la plata cheltuielilor de judecată față de aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin acțiunea de față, reclamanții N. M. și N. G., în contradictoriu cu pârâții B. Ș., B. I. și P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu au solicitat stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea lor tabulară, situat în ., în suprafața de 3.203 mp, înscris în CF Șieu_, nr. cadastral_ și terenul, situat în . pârâții B. Ș. și B. I., proprietatea paratei P. O. Șieu-P. O. R. Curioasa P. Șieu, înscris în CF._, nr. topo. 371/2, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.27 Șieu, nr. top 371, conform raportului de expertiza si completării la raportul de expertiza, întocmite de expert tehnic P. A., pe aliniamentul cuprins între punctele 5-6-3-4; obligarea paraților B. Ș. și B. I. să le lase în deplină proprietate și liberă posesie suprafața de 139 mp pe care o ocupă din terenul proprietatea lor, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâta P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu, a invocat în întâmpinare excepția lipsei calității procesuale a pârâților B. pentru petitul de grănițuire, apreciind că aceștia au calitate procesuală doar pentru petitul de revendicare.
Prin Încheierea 23.05.2013, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. pentru petitul de grănițuire.
În întâmpinare, pârâții au susținut că sunt proprietarii suprafața de 1000 m.p. teren, în baza art. 8 Decretul-Lege nr. 42/1990, însă verificând în sistemul „Lex2000”, instanța constată că singurul act normativ nr. 42/1990 este „Legea pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi…”
Cu privire la legea aplicabilă, art. 59 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 602-625 din Codul Civil nu se aplică situațiilor născute după . Codului Civil.
Acțiunea a fost introdusă la data de 18.02.2013. Aceasta ar însemna că la acțiunea având ca obiect obligația de grănițuire prevăzută de art. 560 NCC, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
În practica constantă a Tribunalului Maramureș, cum ar fi decizia civilă nr. 22/A/29.01.2009 din dosarul nr._, citată în decizia civilă 102/A/24.04.2013 din nr. dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș se arată că „acțiunea în grănițuire se situează la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuție existența însăși a dreptului real”. Aceasta poate fi exercitată nu numai de către proprietar, ci și de către titularul unui alt drept real principal sau chiar de către un simplu posesor. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni nu este imperios necesar ca cel care o promovează și respectiv cel împotriva căruia se introduce să fie proprietarul fondului limitrof”.
Acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul existenței unei granițe între două proprietăți și atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților, sau hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire este petitorie, imobiliară și imprescriptibilă.
Sarcina probei revine ambelor părți, deoarece acțiunea în grănițuire este un judicium duplex, în care fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât. Într-o astfel de acțiune, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra configurației terenurilor învecinate, stabilind linia de hotar ce desparte proprietățile, determinată prin semne vizibile.
În decizia civilă nr. 125/2005 a Î.C.C.J. se prevede că acțiunea în grănițuire este la îndemâna și a altor titulari de drepturi reale, nu doar a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, așa cum este cazul pârâților din această cauză.
Reținând aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. Ș. și B. I. pentru petitul de grănițuire.
Instanța a constată că pârâții B. Ș. și B. I. nu au invocat expres în întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. O. Șieu-P. O. R. Cuvioasa P. Șieu, ci doar au motivat solicitările în probațiune, solicitând ca această pârâtă să depună înscrisuri „pentru a se dovedi calitatea procesuală pasivă” a pârâților.
Pârâții au arată în întâmpinare că în Titlul de proprietate nr._/67/18.05.1995 emis pe numele P. Ortodoxe Șieu există trei parcele de teren „Între pârauă”, însă niciunul în suprafață de 3203 m.p., însă aceasta este irelevantă față de înscrierea în CF Șieu_ a dreptului de proprietate pe numele pârâtei P. O. Șieu, care este aceiași entitate cu Biserica O. Șieu
La fila 240 din vol. I se află adresa Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului- Protopopiatul V. de Sus, din care rezultă că P. Șieu- Sfânta Treime este înscrisă în Schema de Funcții și Stat de Personal a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.
S-a mai arătat că P. Șieu-Cuvioasa P. a fost înființată în anul 2007 prin rearondarea Parohiei Șieu- Sfânta Treime în Schema de Funcții și Stat de Personal a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.
Din adresa Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului- Protopopiatul V. de Sus, rezultă că titulatura juridică este P. O. Șieu, care este aceiași cu Biserica O. Șieu, proprietara tabulară a nr. top. 371/2.
Experții topografi, în urma analizării înscrisurilor, au concluzionat că . folosită de pârâții B. este proprietatea Bisericii Ortodoxe Române Șieu, fiind înscrisă și în titlul de proprietate nr._/67/18.05.1995 emis pe numele P. Ortodoxe Șieu. Astfel că instanța a apreciat că și pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză pentru petitul de grănițuire, cel puțin sub aspect de opozabilitate.
Pe fond, pentru stabilirea liniei despărțitoare, instanța a constatat că reclamanții N. solicită stabilirea liniei despărțitoare între punctele 5-6-3-4 din schița de la completarea Raportului de expertiză întocmit de P. A., considerând că se respectă distanța de 80 cm., fata de grajdul paraților B. Ș. si B. I., iar într-o eventuală repoziționare a parcelei cadastrale_, aceasta și-ar păstra suprafața de 3203 mp înscrisa în c.f._ și ar fi în concordanță cu contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 2522/29.12. 2011 de BNP U. M..
Oricum, instanța a arătat că nu este investită cu petit de rectificare CF și nici pârâții B. nu au formulat cerere reconvențională prin care să conteste contractul autentic de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate nr. nr._/67/ 18.05.1995 emis pe numele Parohiei Ortodoxe Șieu și nici Încheierile de carte funciară prin care aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, astfel că toate aceste înscrisuri se bucură de prezumția de realitate, orice analiză a instanței cu privire la valabilitatea acestora, depășind cadrul procesual.
Prin expertiza domnului ing. expert K. T., chiar dacă a fost contestată de părți au fost propuse două variante pentru trasarea liniei de hotar: varianta nr. 1, potrivit căreia linia de hotar cu pârâții B. este materializată pe aliniamentul punctelor: 1 -2 - trasat cu linie roșie în Anexa nr. 1, care face ca această limită de proprietate să fie la o distanță cuprinsă între 6,3 m în partea Vestică al grajdului și respectiv 6,5 m în partea Estică a grajdului edificat de fam B. (conform documentației cadastrale nr. 5646/2011, prin care s-a atribuit nr cadastral nou_ și varianta nr. 2, potrivit căreia linia de hotar cu pârâții B. poate fi materializată printr-o altă documentație cadastrală pe aliniamentul punctelor A-B - trasat cu linie verde în Anexa nr. 1, care face ca această limită de proprietate să fie la o distanță de 0,8 m de grajdului edificat de fam B., modalitate în care se respectă clauza din contractul de vânzare cumpărare autentic.
În concluziile Raportului de expertiză topografică întocmită de ing expert P. A. M., se arată ordinea operațiunilor care au dus la dobândirea dreptului de proprietate, reținându-se că prin TP nr._/67 s-a reconstituit Parohiei Ortodoxe Sieu dreptul de proprietate in intravilanul comunei Sieu pentru suprafața de teren-fanaț de 8205 mp la locul numit „Între pâraua”.
Prin documentația cadastrala nr. 5646/2011, suprafața de 3203 mp a fost intabulată în favoarea Parohiei Ortodoxe Sieu, atribuindu-se nr. cadastral_, înscris în CF nr._ Sieu. Parcela cadastrală nr._ provine din . in CF nr._ Sieu, provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 27 Sieu. Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentic nr. 2522/2011, proprietarii parcelei cadastrale nr_, inscrisa in CF nr._ Sieu devin reclamanții N. M. și N. G..
S-a avut în vedere faptul că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2522/2011, este specificat faptul ca terenul care face obiectul contractului se afla la 80 cm. fata de anexa gospodărească a paraților B. Ș. si B. I.. S-a propus repozitionarea parcelei cadastrale nr._ în asa fel incat sa respecte distanta de 80 cm fata de anexa gospodăreasca paraților B. Ș. si B. I., si sa nu ocupe din șant, motivând că în urma repozitionarii, parcela cadastrala nr._ isi va păstra suprafața de 3203 mp inscrisă în CF nr._ Sieu.
S-a arătat că terenul folosit de către parații B. Ș. si B. I. are suprafața măsurată de 1225 mp și face parte din suprafața de teren de 1783 mp la locul numit „Între pârauă”, reconstituit Parohiei Ortodoxe Sieu prin TP nr._/67, cu categoria de folosință curți construcții, iar sub aspect topografic, terenul face parte din . înscrisa in CF nr._ Sieu provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 27 Sieu, fără suprafață înscrisa, proprietar tabular fiind Biserica Ortodoxa R. Sieu.
Față de obiectivul stabilit de instanță de stabilire a liniei despărțitoare în funcție de situația cadastrală, dl expert P. a propus o singură variantă, conform Anexei nr. 1, anume: pe aliniamentul 5-6. Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2522/29.12.2011 de notarul U. M. și actele care au stat la baza încheierii acestuia, rezultă că voința părților și mai ales a vânzătoarei P. O. Șieu a fost de a vinde reclamanților N. suprafața de 3203 m.p. înscrisă în CF Șieu nr._, nr. cad_, conform Încheierii nr. 5646/22.12.2011 eliberate de Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Dragomirești.
În același contract autentic, așa cum a și recunoscut în întâmpinare, pârâta P. O. Șieu s-au obligat ca pana la data de 30.03.2012 sa ajute cumpărătorii N. la împrejmuirea suprafeței de terenul care este delimitat conform schiței de dezmembrare, „cu mențiunea că în vecinătatea lui B. Ș. limita este de 80 cm fata de anexa acestuia -grajd".
De asemenea, în procesul-verbal încheiat la data de 03.02.2013, rezultă că la propunerea consiliului parohial al Parohiei Cuvioasa P. Șieu, s-a stabilit vânzarea către pârâții B. a curții pe care aceștia o folosesc abuziv cu „suma de 1000 E (una mie euro) pe ar”, iar nu cu suma totală de 1000 Euro, așa cum susțin pârâții B. în întâmpinare. Practic acest proces-verbal reprezintă o promisiune de vânzare, în care se consemnează că s-a achitat deja suma de 400 Euro, diferența urmând să se achite odată cu încheierea contractului notarial pentru suprafața de 4,5 ari pe care o folosește fam. B..
Voința proprietarului inițial al terenurilor în litigiu, care provin din nr. top. 371, este ca linia despărțitoare să fie la 0,80 m de grajdul familiei B..
Martorul propus de reclamanți, D. G., care a făcut parte din consiliul parohial care a hotărât vânzarea terenului familiei N., a arătat ordinea operațiunilor, respectiv că, cu ocazia vânzării terenului către familia N., 12 reprezentanți ai consiliului parohial au măsurat și țărușat terenul în vederea vinderii, iar după semnarea contractului autentic, au montat un gard din plasă și sârmă, pe stâlpi metalici, la o distanță de aprox 50 cm de grajdul pârâților B., însă a doua zi după montare, familia B. l-a înlăturat.
Martora reclamanților, R. I., a arătat, de asemenea, că reprezentanți ai clerului bisericesc au montat un gard între proprietățile reclamanților N. și ai pârâților B., la 80 cm de grajdul, acestora din urmă, pe care pârâții l-au demontat la 2-3 zile. Martora a arătat că înainte de vânzarea terenului către familia N., între cele două parcele nu exista gard, terenul fiind folosit în întregime de către fam. B..
Martorul propus de pârâții B., D. L., a arătat că terenul pe care îl folosesc aceștia a aparținut inițial Bisericii Ortodoxe, iar ei au primit terenul ca lot ajutător de la CAP, arătând că bănuiește că pârâții au avut o înțelegere cu Biserica pentru a folosi terenul și după revoluție.
Și celălalt martor propus de pârâții B., D. I., care a fost brigadier la CAP, a arătat că terenul folosit de aceștia a aparținut Bisericii Ortodoxe Române și chiar dacă nu cunoaște exact linia de mejdă, a arătat că aceasta este „mai încolo de grajdul lui B. Ș.”, ceea ce înseamnă că mejda se află la o anumită distanță de grajd.
Deci, din ansamblul probator administrat în cauză s-a arătat că linia despărțitoare dintre terenurile în litigiu se află la 80 cm de grajdul pârâților B., motiv pentru care instanța a admis primul capăt de cerere și a stabilit linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamanților N. M. și N. G., în suprafață de 3203 m.p. înscrisă în CF Șieu nr._, nr. cad_ și terenul aflat în folosința pârâților B. Ș. și B. I. și proprietatea pârâtei, P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu, pe aliniamentul punctelor 5-6, la 80 cm față de anexa-grajd a pârâților B., conform Planului de amplasament și delimitare (Anexa grafică nr 1) a Raportului de expertiză topografică întocmită de ing expert P. A. M., completat la data de 05.03.2015, anexă la prezenta hotărâre.
Cu privire la petitul de revendicare, s-a arătat că în măsura în care prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, aceasta implică și o revendicare, iar reclamanții trebuie să își dovedească dreptul de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie.
Acțiunea în revendicare este reglementată de art. 563 NCC, care prevede că „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, sau de la altă persoană care îl deține fără drept.” Deci acțiunea în revendicare aparține proprietarului neposesor, față de posesorul neproprietar.
Din probele de la dosar, respectiv extras CF_, cele două expertize efectuate în cauză, dar și din declarațiile martorilor, s-a reținut că pârâții B. ocupă fără drept o porțiune de teren.
Din identificarea domnului expert K. T., rezultă că pârâții B. ocupă din terenul reclamanților o suprafață de teren aflată la 6,3 m.l (în partea Vestică a grajdului)-6,5 m.l. (în partea Estică a grajdului), delimitată de punctele 1-2-A-B, evidențiată în Anexa grafică nr. 1 a Raportului de expertiză întocmit de ing. P. A. pe aliniamentul 1-5-6-13-2.
Scăzând 6,4 m.l. (între 6,3 m, și 6,5 m.p.)-0,8 m.l s-a considerat că pârâții B. ocupă din terenul reclamanților terenul având o lățime de aprox. 5,6 m.p. și o lungime de 22, 4 m.p. (fără șanțul și drumul de acces), calculând aria dreptunghiului: lungimea, ori lățimea, rezultă 125,44 m.p.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, s-a arătat că în cadrul acțiunii în grănițuire fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât, astfel că sarcina probei revine ambelor părți și fiecare dintre părți are interesul să se stabilească în mod corect linia despărțitoare dintre proprietățile lor, astfel că cheltuielile de judecată pentru grănițuire trebuie suportate de fiecare dintre părțile din proces. De altfel, chiar părțile au fost de acord și au plătit avansul onorar pentru expertiza inițială în trei părți egale.
Însă având în vedere că s-a admis și petitul următor de revendicare, în temeiul art. 274 C.proc.civ. 1865, pârâții B. au fost obligați să plătească reclamanților N. cheltuielile ocazionate, astfel că din cheltuielile solicitate în cuantum total de 6.400 lei reprezentând onorar avocat si cheltuieli de deplasare la instanța totalizând 3.820 lei (3.000 onorar si 820 cheltuieli de deplasare), 2.580 lei cheltuieli cu expertizele pentru experții P. A. M. si K. T. (respectiv 1.305 + 500 + 330 + 445), jumătate din acestea, adică 3.200 lei.
Având în vedere că pârâta P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu nu s-a opus admiterii acțiunii, în temeiul art. 275 C.proc.civ. 1865, aceasta nu a fost obligată la cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Cu privire la solicitarea pârâtei P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu de obligare a pârâților B. Ș. și B. I. la plata cheltuielilor de judecată față de aceasta, instanța a apreciat că și această pârâtă, care este proprietară tabulară, are interesul de a se stabili linia corectă de demarcație, față de terenul proprietatea reclamanților N., motiv pentru care instanța a respins această cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel B. S. și B. I. solicitând instanței anularea sentinței civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea acestei solicitări, apelanții au arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 1 ar, astfel cum aceștia au solicitat, respectiv 139 mp astfel cum rezulta din sentința atacata ca fiind suprafața de teren care a fost solicitată de reclamanți cu ocazia concluziilor scrise, respectiv suprafața de 125,44 mp teren, astfel cum a arătat instanța.
Apelanții au arătat că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei s-a arătat că aceștia nu se opun stabilirii liniei de hotar, însă pe aliniamentul actual. În privința capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren s-a arătat că intimații se opun deoarece aceștia nu dețin nici o suprafață de teren din imobilul reclamanților.
Din acest punct de vedere s-a susținut că s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren.
Potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar ing. P. A. M. s-a arătat că suprafața cadastrală nr._ cu suprafața de 3203 mp este delimitată în anexa grafică nr. 1 de punctele 1-2-3-4 (culoarea roșie), are categoria de folosință arabil, indicându-se și vecinătățile. Astfel, s-a constatat că parcela cadastrală nr._ este situată la o distanță de 6,4 ml față de anexa gospodărească a pârâților B. Ș. și B. I..
S-a mai arătat că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat instanței de fond să stabilească linia de hotar, aceasta fiind pe aliniamentul 1-2 din anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar P. A. M..
Având în vedere faptul că N. M. și N. G. nu sunt proprietari tabulari ai suprafeței de teren de circa 1 ar determinată în anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar ing. P. A. M., rezultă că reclamanții nu au calitate procesuală activă să solicite revendicarea acestei suprafețe de teren din posesia apelanților.
Raportat la considerentele arătate s-a susținut că sentința atacată este nelegală. Stabilirea liniei de hotar dintre cel două terenuri trebuia realizată pe aliniamentul 1-2 evidențiat în expertiza topografică efectuată în cauză, iar nu pe aliniamentul 5-6, iar solicitarea de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosința terenul de 125,44 mp teren ocupat pe aliniamentul 1-5-6-13-2 evidențiat în raportul de expertiză efectuat de expert P. A. M. nu poate fi formulată decât de proprietarul tabular al terenului.
În ceea ce privește repoziționarea în CF a suprafeței de 3203 mp din punct de vedere legal, instanța nu se putea pronunța deoarece nu a fost investită cu o astfel de solicitare, iar în măsura în care ar fi fost învestită cu această solicitare s-a arătat că această solicitare nu putea fi admisă, repoziționarea fiind inadmisibilă în raport de documentația cadastrală, plan de amplasament și delimitare care a stat la baza dezmembrării nr. top 371 inițial în nr. top 371/1 ce a fost transcris în CF_ nr. cadastral_ înscris pe numele intimaților reclamanți și nr. 371/2 transcris în CF_ Șieu.
În subsidiar, apelanții au arătat că se solicită schimbarea sentinței atacate, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 1-2 din raportul de expertiză întocmit de expertul P. A. M. și respingerea capătului de cerere privind revendicarea de la apelanți a suprafeței de teren de aproximativ un ar, precum și respingerea capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată.
S-a arătat că stabilirea liniei de hotar s-a realizat nelegal, instanța nu a avut în vedere apărările formulate de apelanții-pârâți cu privire la faptul că nu sunt opozabile mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2522/29.12.2011 al BNP urda M.. Instanța a avut în vedere doar declarația martorului D. G., ignorând susținerea acestui martor care a arătat că apelantul B. Ș., prezent la fața locului s-a opus montării gardului.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 560 N.C.civ., text legal care are în vedere calitatea de proprietar, iar nu calitatea de posesori.
Apelanții au mai arătat că instanța nu a lămurit deși avea obligația să facă acest lucru, cadrul procesual complet al cauzei sub aspectul calității procesuale pasive față de primul capăt de cerere, respectiv acela al stabilirii liniei de hotar, respectiv Biserica O. R. Șieu Sfânta Treime sau P. O. Șieu-Cuvioasa P. creată prin rearondarea enoriașilor/credincioșilor între cele 2 parohii. Instanța a fost avut în vedere doar adresa.
S-a mai susținut că în cauză sunt 2 pârâți. Din cuprinsul înscrisului denumit „Declarație” datat 12.12.2011 care a stat la baza documentației cadastrale se poate reține că aceasta este făcută de P. O. Șieu în calitate de proprietar. Se impune a se stabili în patrimoniul căreia dintre entități intră terenul în cauză. C. și prima instanță o astfel de cerere în probațiune, sens în care a încuviințat emiterea unei adrese Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului să comunice în patrimoniul cărei entități se află terenul înscris în CF_ nr. top 371/2.
Apelanții au arătat că au încheiat cu pârâta de rândul 2 înscrisuri sub semnătură privată privind achiziționarea unor suprafețe de teren, însă atunci când părțile s-au prezentat la notar nu au fost în măsură să facă dovada calității de proprietari asupra terenurilor, motiv pentru care nu s-a putut perfecta actul autentic de vânzare-cumpărare. Acesta a fost motivul pentru care s-a solicitat clarificarea fără dubii a proprietarului terenului înscris în CF_ nr. top 371/2, deoarece apelanții bănuiesc că pârâta de rândul 2 se substituie fraudulos în drepturile Parohiei Ortodoxe Române Șieu-„Sfânta Treime”.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din teren s-a arătat că pentru o parte din teren s-au invocat înscrisurile sub semnătură privată, iar pentru cealaltă parte au fost invocate prevederile Decretului lege 42/1990.
La data de 15 mai 2015 au formulat apel N. M. și N. G., aceștia solicitând instanței de judecată să schimbe în parte sentința atacată în sensul de a se acorda în totalitate cheltuielile de judecată efectuate, iar nu doar suma de 3.200 lei. De asemenea, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanții au avut și un capăt de cerere având ca obiect revendicare care a fost admis, iar în privința cererii de stabilire a liniei de hotar, pârâții B. Ș. și B. I. s-au opus. Raportat la cest fapt s-a susținut că se poate reține culpa procesuală a pârâților și astfel să fie stabilite cheltuielile de judecată la nivelul sumei de 6.400 lei, iar nu 3.200 lei.
La data de 9 iulie 2015 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimaților-apelanți N. M. și N. G., aceștia solicitând instanței de judecată să dispună respingerea apelului declarat de B. Ș. și B. I.. S-a arătat în esență faptul că sunt nefondate solicitările de anulare a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, precum și solicitarea de schimbare a sentinței, deoarece acesta este legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 9 septembrie 2015 de B. Ș. și B. I. aceștia au solicitat respingerea apelului declarat de nan M. și N. G.. S-a susținut că raportat la considerentele expuse în memoriul de apel B. Ș. și B. I. a nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților apelanți N. M. și N. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanții N. M. și N. G. au solicitat instanței să stabilească linia de hotar dintre terenurile deținute de reclamanți (suprafața de 3203 mp teren înscris în CF_ Șieu, nr. cadastral nr._ care constituie proprietatea tabulară a reclamanților de terenul deținut de pârâții B. Ș. și B. I., respectiv terenul deținut de P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu teren identificat topografic cu nr. 371 în CF_ Șieu.
De asemenea, reclamanții au formulat cerere de revendicare a suprafeței de aproximativ un ar de teren, susținând că terenul este ocupat de pârâții chemați în judecată.
Reclamanții au devenit proprietarii terenului arătat în data de 29 decembrie 2011 potrivit contractului de vânzare-cumpărare. Înscrisul constatator a fost depus la filele 7-9 din dosarul Judecătoriei Dragomirești. În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare s-a menționat că vânzătoarea se obligă să ajute cumpărătorii la realizarea împrejmuirii suprafeței cumpărate, menționându-se că terenul este delimitat „cu mențiunea că în vecinătatea lui B. Ș. limita este de 80 cm față de anexa acestuia.”
Din probele administrate se reține că întreaga suprafață de teren (atât cel folosit de reclamanții N. M. și N. G. cât și cel folosit de B. Ș. și B. I.) au aparținut inițial Parohiei Ortodoxe Șieu, acesteia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, urmare a cererii formulate în baza Legii nr. 18/1991. Astfel P. O. Șieu este beneficiara titlului de proprietate nr._/67 emis la data de 18.05.1995 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș. Titlul de proprietate a fost întabulat în baza documentației cadastrale avizată de O.C.P.I sub nr. 5646/2011.
Din probele administrate în prezenta cauză se constată că vânzătoarea a parcelat imobilul pe care îl deținea în proprietate în locul numit „între pârauă”, formând două parcele cadastrale, una dintre acestea fiind înstrăinată reclamanților, ._ înscrisă în CF_ a localității Șieu.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre cele 2 parcele cadastrale rezultate ca urmare a parcelării realizate de P. O. R. -„Cuvioasa P.” Șieu și solicitarea de a se preda în deplină proprietate terenul folosit de pârâții B. Ș. și B. I..
Analizând cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a terenului înstrăinat de P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu, se reține că limita terenului înstrăinat reclamanților N. M. și N. G. se află la 80 cm de anexa pârâtului-apelant B. Ș..
Instanța mai reține din cuprinsul probei testimoniale administrată în cauză că terenurile au fost măsurate, fiind delimitate de membrii consiliului parohial care au amplasat un gard din sârmă, gard care însă a fost ridicat de pârâtul-apelant B. Ș.. Această stare de fapt se reține din declarațiile martorilor D. G. (declarația martorului se află la fila 81-volumul II al dosarului format la Judecătoria Dragomirești), precum și din declarația martorei R. I. (f.82-volumul II dosarul Judecătoriei).
Instanța mai reține că parte din terenul deținut de familia B. a fost acordat de CAP cu titlu de lot ajutător, pe terenul respectiv antecesorii pârâtului B. Ș. construind o casă de locuit și anexe. Martorul D. L. (f.71 din dosarul Judecătoriei-vol. II) a arătat că și după anul 1989 familia B. a folosit terenul în cauză.
Martorii D. L. și D. I. au arătat în cuprinsul declarațiilor de la filele 71-72 din dosarul primei instanțe-vol. II, că între terenurile folosite de părți exista un gard din plasă de sârmă, însă acesta a fost demontat. Martorul D. G. a confirmat și el, faptul că s-a montat un gard de sârmă, însă familia pârâților l-a ridicat deoarece nu au fost mulțumiți de locul în care acest gard a fost montat.
Martorul a susținut că anterior montării gardului s-au realizat măsurători, iar gardul a fost amplasat la aproximativ 50 cm de anexa pârâtului B. Ș..
În prezenta cauză au fost efectuate 2 rapoarte de expertiză topografică. În ambele rapoarte de expertiză (f. 212-216, volumul I al Judecătoriei Dragomirești-expertiza ing. K. T. și filele 55-63 volumul 2-expertiza P. A. M.).
Prima instanță a stabilit linia de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul 5-6 din raportul de expertiză-Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmită de ing. P. A. M. (f.61 volumul 2 al dosarului nr._ ).
Coroborând celelalte probe administrate, respectiv declarațiile martorilor arătați anterior, precum și cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și celelalte înscrisuri aflate în dosarul cauzei, instanța reține că la data la care a fost parcelată întreaga suprafață de teren reconstituită intimatei P. O. Șieu, proprietarul a avut posibilitatea de a delimita prin semne exterioare suprafața de teren și conformația pe care urma să o aibă fiecare dintre noile parcele. Încercând să delimiteze suprafața de 3203 mp suprafață de tren care a fost înstrăinată reclamanților-apelanți N. M. și N. G., reprezentanții vânzătoarei au montat gardul și au stabilit și la data perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare faptul că limita de proprietate este la 80 cm de anexa gospodărească a pârâtului B. Ș..
Acțiunea în grănițuire este acțiunea prin care se delimitează prin semne exterioare linia de hotar dintre două imobile. Delimitarea acestora nu se realizează după documentația scriptică efectuată pentru înscrierea dreptului în cartea funciară.
Raportat la aceste aspecte reținute din coroborarea probelor se constată că în mod corect a fost stabilită linia de hotar pe aliniamentul 5-6 din raportul de expertiză - Anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmită de ing. P. A. M. (f.61 volumul 2 al dosarului nr._ ). Faptul că .), după suprapunerea planurilor se află la o distanță de 6,5 ml de anexa pârâților apelanți B. Ș. și B. I., în condițiile în care proprietarul a înțeles să delimiteze terenurile în natură într-o altă formă nu duce la concluzia că terenul vândut și delimitat în natură prin semne exterioare ar fi altul astfel cum rezultă din măsurătorile complexe efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză.
Se mai reține pe de o parte că vânzătoarea P. O. R. Șieu „Cuvioasa P. Șieu” a delimitat prin semne exterioare terenul vândut (. dintr-o parcelă mai mare), iar elementele menționate, chiar în contractul de vânzare-cumpărare duc la concluzia că linia de hotar se află la 80 cm de anexa amintită anterior și evidențiată în cuprinsul raportului de expertiză.
S-a arătat în memoriul de apel depus la dosarul cauzei de B. Ș. și B. I. că reclamanții nu au calitate procesuală activă, iar pârâții nu au calitate procesuală pasivă.
Aceste susțineri din memoriul de apel nu pot fi reținute. Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea prin care proprietarul neposesor solicită obligarea pârâtului posesor neproprietar să predea imobilul pe care îl folosește fără nici un drept. Reclamanții N. M. și N. G. au depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea, pârâta-intimată P. O. Șieu-P. O. R. „Cuvioasa P.” Șieu, făcând dovada cu probele administrate că au calitatea de proprietari tabular asupra trenului care face obiectul prezentului dosar. Pe de altă parte se constată că pârâții-apelanți folosesc terenul a cărui proprietari sunt reclamanții-apelanți, astfel că B. Ș. și B. I. au calitate procesuală pasivă.
S-a mai arătat că prima instanță nu a fost învestită cu un capăt de cerere având ca obiect repoziționarea în cartea funciară ai suprafeței de 3203 mp. Se reține că aspectul învederat de apelanți este corect, însă se constată de asemenea că instanța nu s-a pronunțat în cuprinsul dispozitivului asupra unui astfel de capăt de cerere. Raportat la aceste constatări motivul de apel este considerat nefondat. În prezenta cauză linia de hotar a fost stabilită astfel cum a fost delimitată de proprietarul inițial al terenului care a realizat parcelarea în natură a imobilului.
Aspectele invocate de apelanții B. Ș. și B. I. privind repoziționarea cadastrală a imobilului deținut de N. M. și N. G. exced cadrului procesual, iar mențiunile din cuprinsul raportului de expertiză formulate în acest sens nu pot fi valorificate în prezentul dosar.
Instanța nu poate reține că mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare nu pot fi avute în vedere la stabilirea liniei de hotar, în condițiile în care proprietarul, beneficiar al titlului de proprietate a înțeles să delimiteze . parcele, delimitarea s-a făcut și în prezența apelanților-pârâți B. Ș. și B. I. (astfel cum rezultă din probele administrate), care s-au opus delimitării în forma realizată. Mai mult decât atât, din probele administrate nu rezultă că asupra terenurilor delimitate de proprietarul tabular anterior înstrăinării, apelanții B. Ș. și B. I. au un drept care să justifice cel puțin posesia asupra bunului.
Instanța consideră nefondată și solicitarea de a se constata că apelanții nu au calitate procesuală pasivă nici în privința primului capăt de cerere. Se constată că într-adevăr linia de hotar delimitează terenurile proprietatea părților. Se reține totuși că terenul folosit de apelanții B. Ș. și B. I. este proprietatea pârâtei P. O. Șieu-P. O. R. Cuvioasa P. Șieu, însă, în fapt . apelanții-pârâți care se opun stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul pe care proprietarul terenul îl recunoaște. Raportat la considerentele expuse, instanța apreciază că pârâții-apelanți B. Ș. și B. I. au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
S-a mai susținut că prima instanță nu a stabilit care este entitatea care are calitate procesuală în prezenta cauză Biserica O. R. Șieu-Sfânta Treime sau P. O. Șieu-Cuvioasa P. Șieu. Se reține că în prezenta cauză partea chemată în judecată este P. Cuvioasa P. Șieu. Se mai reține că această entitate este cea care a procedat la înstrăinarea terenului. De asemenea se constată că prin adresa 302/21.03.2011, s-a aprobat de către Episcopia O. R. a Maramureșului și Sătmarului înstrăinarea de către P. O. Cuvioasa P. Șieu a suprafeței de 0,32 hectare teren identificat topografic cu nr. 371, teren care aparține acestei Parohii (f.22 din vol. II al dosarului primei instanțe).
Având în vedere aceste considerente, reținând că P. ortodoxă Cuvioasa P. Șieu a fost constituită în cursul anului 2007 (astfel cum rezultă din adresa Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului-fila 246vol.I al Judecătoriei Dragomirești), având în vedere și adresa autorității ierarhice superioare care avizat vânzarea recunoscând că terenul face parte din patrimoniul vânzătoarea, instanța reține că în mod corect s-a stabilit cadrul procesual și s-a stabilit linia de hotar.
Apelanții B. Ș. și B. I. au arătat că au încheiat cu P. Sfânta Treime Șieu „niște înscrisuri”, care nu au putut fi avute în vedere de notar pentru a transfera dreptul de proprietate asupra unor terenuri. Această susținere face dovada faptului că nu P. Sfânta Treime este cea care deține terenul în litigiu ci P. O. Cuvioasa P., care a deținut întreaga documentație pentru a se realiza transferul dreptului de proprietate privată asupra terenului în forma actului autentic.
Mai mult decât atât, instanța reține că pârâții-apelanți nu au prezentat nici un înscris care să facă dovada transferului dreptului de proprietate asupra porțiunii din teren aflată în litigiu.
Apelanții au mai susținut, deși au invocat faptul că nu au calitate procesuală pasivă, faptul că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului potrivit Decretului-Lege 42/1990.
Considerentele expuse de prima instanță nu poate fi împărtășit de instanță de apel-faptul că Decretul Lege 42/1990 se referă la cinstirea eroilor martiri). Astfel, în Monitorul Oficial nr. 17 din 30 ianuarie 1990 a fost publicat Decretul Lege nr. 42/29 ianuarie 1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, act normativ emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale.
S-a susținut că pentru o parte din teren, s-a justificat dreptul de proprietate, prin prisma prevederilor acestui text legal. Potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul Lege 42/1990, „Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.” Terenul aferent casei și terenul de 5000 mp, astfel cum se arată în art. 4 din același act normativ, nu pot depăși suprafața de 6000 mp. Se constată că doar suprafața de maxim 1000 mp poate fi justificată prin aplicabilitatea Decretului-lege 42/1990. Din expertiza efectuată de ing. P. A. M. (răspunsul de la punctul 7.4 din raportul de expertiză-fila 59 vol. II din dosarul Judecătoriei) rezultă că pârâții B. Ș. și B. I. folosesc suprafața de teren de 1225 mp. (în situația în care linia de hotar este stabilită astfel cum a dispus prima instanță). De asemenea se reține din raportul de expertiză întocmit că terenul folosit de familia B. Ș. este inclus în titlul de proprietate eliberat pârâtei P. O. „Cuvioasa P.” Șieu, și face parte din nr. top. 371/2 înscris în CF_ Șieu.
Având în vedere linia de hotar care a fost în mod corect stabilită de prima instanță se consideră că și soluția pronunțată de prima instanță asupra capătului de cerere având ca obiect revendicare a fost corect soluționat. Reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate, astfel că pârâții care nu au putut justifica faptul că în patrimoniul lor se află dreptul de proprietate asupra terenului folosit, au fost obligați să predea suprafața de 125,44 mp teren.
Raportat la toate aceste considerente, instanța consideră apelul declarat de apelanții B. Ș. și B. I. nefondat, atât în privința solicitării de anulare a sentinței atacate cât și în privința solicitării de schimbare a sentinței atacate, astfel că în temeiul art. 296 C.proc.civ., apelul va fi respins.
Prin apelul formulat de reclamanții N. M. și N. G., se reține că aceștia au formulat criticii doar în ceea ce privește soluția pronunțată deprima instanță asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanța consideră apelul fondat. Se reține că prin soluția pronunțată, linia de hotar a fost stabilită pe un alt amplasament decât cel solicitat de pârâții-apelanți B. Ș. și B. I., iar cererea de revendicare a suprafeței de teren a fost admisă. Raportat la opunerea pârâților la stabilirea liniei de hotar astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că în temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâții B. Ș. și B. I. pot fi obligați la plata integrală a cheltuielilor de judecată, aceștia fiind în culpă procesuală.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va schimba sentința atacată pârâții urmând să fie obligați la plata sumei de 6400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților nan M. și N. G..
În apel au fost solicitate cheltuieli de judecată. Raportat la soluțiile ce urmează a fi pronunțate, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., doar în ceea ce privește apelul declarat de apelanții N. M. și N. G., apelul acestora urmând să fie admis. Astfel, în temeiul prevederilor anterior menționate, instanța va stabili în favoarea acestora cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2000 lei, justificate cu chitanța aflată la fila 29 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de B. Ș. și B. I. domiciliați in ., jud. Maramureș cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației . jud. Maramureș la Cabinet de avocat Lauruc M., împotriva sentinței civile nr. 115 pronunțate la data de 19 martie 2015 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de N. M. și N. G. domiciliați în . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 115 pronunțate la data de 19 martie 2015 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâții B. Ș. și B. I. să plătească reclamanților N. M. și N. G. suma de 6400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt incompatibile cu prezenta sentință.
Obligă apelanții intimați B. Ș. și B. I. să plătească apelanților intimați N. M. și N. G. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. P. M. B. S. A.
Red. /dact. /M.B.P./7ex./5.02.2016
Judecător la fond: V. G. T.
| ← Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 250/2016.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul... → |
|---|
