Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 9/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/R
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
Judecător: P. M. B.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de către recurentul P. I., domiciliat în S. Marmației, .. 1, ., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. R. din S. Marmației, .. 1, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1807 din 07.08.2012, pronunțată de Judecătoria S. Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 08.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului P. I..
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1807/7.08.2012, pronunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții: C. locală S. Marmației, C. județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Ț. I., S. I., S. Z., S. I., S. L., C. G..
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. Marmației la data de 24.08.2012, sub nr. dosar_ /2012, reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ț. I., C. L. S. Marmației pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, C. Județeană Maramureș pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, S. I., S. Z., S. I., S. L., C. G.,ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- validarea convenției de vânzare cumpărare încheiată între reclamant și văduva Ț. A. din data de 14.11.1994, cu privire la terenul situat în S. Marmației, . de 760 mp, cu vecinătăți: A. Adalbert, A. Adalbert,, B. V. și P. V., cuprins în CF_ S. Marmației, nr. top. 3575 și CF_ S. Marmației, nr. top. 3577/2/2/2.
- întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF_ S. Marmației, nr top 3575/1 după dezmembrare, pentru suprafața de 470 mp și în CF_ S. Marmației, nr. top. 3577/2/2/2/1 după dezmembrare, pentru suprafața de 290 mp.
În expunerea motivelor de fapt, reclamantul a arătat în esență că a cumpărat terenul în litigiu de la văduva Ț. A. Nastafa în anul 1994, în prezent vânzătoarea fiind decedată și având unic moștenitor pe pârâtul Ț. I..
Vânzătoarea a fost membru cooperator, așa cum rezultă din adeverința 9207/2011 emisă de Primăria S. Marmației, vânzătoarea folosid terenul din anul 1943 și ulterior, pe perioada cooperativizării. . face parte dintr-o parcelă mai mare, fiind cuprinsă în CF_ S. Marmației, nr. top. 3575 și CF_ S. Marmației, nr. top. 3577/2/2/2.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, 1073 și 1075 Cod civil, art. 19 din Legea 115/1938.
La cerere s-au anexat în copie: extras CF_ S. Marmației, extras CF_ S. Marmației, Nota de constatare ȋntocmită de expert autorizat ing H. O. însoțită de Plan de Amplasament și Delimitare, contract de vânzare datat 14.11.1994, adeverința 9207/2011.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa de timbru de 19+1373 lei.
Legal citat, pârâtul Ț. I. a formulat întâmpinare înregistrată la instanță în data de 09 septembrie 2011, prin care a arătat că într-adevăr, mama sa a înstrăinat către reclamant o parcelă de teren primită de la CAP, asupra acestei parcele de teren nemaiavând nici o pretenție.
Pârâta C. Județeană Maramureș pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, cu toate capetele de cerere nu are nici o legătură cu atribuțiile Comisiei Județene solicitând respingerea acțiunii reclamantului față de C. Județeană.
La termenul de judecată din data de 13 decembrie 2011, reclamantul a declarat că în speță C. Județeană nu are calitate procesual pasivă și că nu își mai susține acțiunea față de aceasta.
Reclamantul a solicitat administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii Balic M. și Ț. Nastafa.
În cauză a fost întocmită Nota de constatare întocmită de expert autorizat ing H. O. însoțită de Plan de Amplasament și Delimitare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea 18/1991, (1)”Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea Țărănimii. (2)Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.”
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 42/1990, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea privată a deținătorilor, acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Este de reținut că în temeiul art. 8 din D-l 42/1990, deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit ope legis dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de cooperativele agricole de producție, sau după caz de autoritățile locale.
Odată cu . Legii 18/1991, interpretarea art. 8 din D-L 42/1990 trebuie să se realizeze prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar.
În principiu, dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepție, instituie două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată.
Potrivit art. 23, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor și anexelor gospodărești, care sunt amplasate pe terenuri ce au fost proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care după cooperativizare au fost atribuite de regulă ca loturi de folosință, către foștii proprietari.
Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate în virtutea art. 23 din Legea 18/1991, sunt următoarele categorii de persoane:
- proprietarii construcțiilor care și-au edificat aceste construcții pe loturi atribuite de cooperativa agricolă de producție, dacă aveau calitatea de membrii cooperatori sau alte persoane îndreptățite
- dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii membri cooperatori.
Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că în cauză cererea reclamantului nu se încadrează în nici unul din cazurile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate reglementat de art. 23 din Legea 18/1991.
Prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și copia Registrului de căsătorii,nu s-a făcut dovada identității dintre C. G.- proprietar tabular, decedat la data de 7 octombrie 1992 și T. G.- soțul numitei Ț. A., moștenitorul legal al acestora fiind indicat pârâtul Ț. I..
Convenția denumită “Contract de vânzare” datată 14.11.1994 încheiată între reclamantul P. I., ȋn calitate de cumpărător si numita Ț. A., deși nulă ca vânzare-cumparare, întrucât contractele de vânzare cumpărare ce privesc terenuri sunt supuse formei autentice, valorează antecontract de vânzare-cumparare generator de obligații de a face în sarcina părtilor, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, prin care însă nu a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților. Pe cale de consecintă, fiind necesară forma autentică pentru actul respectiv, cererea de constatare a dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate în baza acestuia este neîntemeiată.
P. ca obligația de a face ce incumba pârâtei - de a se prezenta la notar în vederea încheierii în forma autentică a contractului de vânzare-cumparare - sa poata fi executata silit și anume să se valideze convenția și să se pronunțe o hotarâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumparare sunt cerute anumite condiții, și anume promitentul-vânzator să fie proprietarul imobilului promis, iar prețul să fie achitat pâna la data stabilită de către promitentul-cumpărător. În cauza de fata, aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât nu s-a făcut dovada legăturii dintre numita Ț. A. și proprietarii tabulari, iar promitenții cumpărători, nu au achitat în întregime prețul convenit, astfel cum reiese din declarația martorului Balic M. ( f 86 ).
Ținând seama de aceste considerente, s-a apreciat ca obligația de a face nu mai poate fi executata silit si nu se poate valida antecontractul de vânzare-cumparare în baza art. 1073 si 1076 Cod civil, reclamantii S. putându-si valorifica eventual dreptul la dezdaunari în baza art. 1075 Cod civil.
Este de remarcat că reclamantul nici nu a formulat petit privind pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului potrivit dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr. 1807/7.08.2012 a Judecătoriei S. Marmației, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurentul-reclamant P. I., solicitând admiterea recursului, în baza art. 312 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii introductive.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: Recurentul critică soluția instanței de fond de respingere a acțiunii, motivarea instanței limitându-se la a enumera dispozițiile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, fără însă a analiza și posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate în situația dobândirii terenului de la fostul membru cooperator, cum este în cazul în speță.
Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 au fost modificate prin Titlul IV din Legea nr. 247/2005, care adaugă la art. 23 din Legea nr. 18/1991 alineatul 2 (1), cea de a doua categorie de persoane care beneficiază de dispozițiile legii pentru a-și constitui dreptul de proprietate.
Recurentul apreciază că soluția primei instanțe este contrară dispozițiilor Legii 18/1991 și probelor de la dosar.
Recurentul arată că, în opinia sa, prima instanță a respins acțiunea cu o motivare orientată spre o variantă pe care recurentul nu a solicitat-o, aceea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, apreciind că motivarea soluției atacate este neavenită și susceptibilă de critică, deoarece instanța ignoră faptul că recurentul se încadrează perfect în dispozițiile Legii 18/1991.
În opinia recurentului, probele administrate în cauză conduc la concluzia temeiniciei acțiunii, fiind dovedită și proveniența terenului și calitatea vânzătoarei Ț. A. de fostă membră cooperatoare, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, cu modificările aduse prin Titlul IV din Legea nr. 247/2005.
Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 1807/7.08.2012, pronunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cuprinsul sentinței atacate, considerentele acesteia, actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865 indicate de recurent în cererea de recurs, în speță neindentificându-se niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate.
În mod eronat se reține de către recurent că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 astfel cum acestea au fost modificate prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005. Dimpotrivă, prima instanță analizează în motivarea sentinței dispozițiile art. 23 modificat prin Legea nr. 247/2005 și concluzionează în mod pertinent că nu sunt incidente.
În mod corect a apreciat instanța fondului că: Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că în cauză cererea reclamantului nu se încadrează în nici unul din cazurile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate reglementat de art. 23 din Legea 18/1991.
Prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și copia Registrului de căsătorii,nu s-a făcut dovada identității dintre C. G.- proprietar tabular, decedat la data de 7 octombrie 1992 și T. G.- soțul numitei Ț. A., moștenitorul legal al acestora fiind indicat pârâtul Ț. I..
Convenția denumită “Contract de vânzare” datată 14.11.1994 încheiată între reclamantul P. I., ȋn calitate de cumpărător si numita Ț. A., deși nulă ca vânzare-cumparare, întrucât contractele de vânzare cumpărare ce privesc terenuri sunt supuse formei autentice, valorează antecontract de vânzare-cumparare generator de obligații de a face în sarcina părtilor, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, prin care însă nu a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților. Pe cale de consecintă, fiind necesară forma autentică pentru actul respectiv, cererea de constatare a dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate în baza acestuia este neîntemeiată.
Instanța fondului explică în considerentele sentinței și motivele pentru care nu poate fi „validat” antecontractul materializat în înscrisul aflat la fila 8 din dosar, și în care se menționează o suprafață de doar 476 mp. și nu 760 mp., utilizând terminologia juridică adecvată stării de fapt.
Antecontractul a fost încheiat în 1994. Nu s-a dovedit că promitenta-vânzătoare, la acel moment, obținuse un titlu de proprietate în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.
În mod corect prima instanță reține că antecontractul în cauză nu poate fi „validat”, respectiv nu poate fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic, deoarece nu s-a făcut dovada că promitenta-vânzătoare era proprietara terenului menționat în acest antecontract, respectiv nu s-a făcut dovada legăturii juridice dintre promitenta-vânzătoare și proprietarii tabulari.
În CF nr._ S. Marmației, provenită din conversia pe hârtie a CF 771, sunt înscriși conform înscrierii nr. 8824/15.11.1878, în baza actului reprezentând hotărâre judecătorească,_, 09.11.1878, emis de Judecătoria Satu M.. 1. Întabulare, drept de proprietate, cu titlu de drept moștenire, dobândit prin succesiune, cota inițială ¼, cota actuală ¼; 1.S. I.; 2. Întabulare, drept de proprietate, cu titlu de drept moștenire, dobândit prin succesiune, cota inițială ¼, cota actuală ¼, 1. S. Z.; 3. Întabulare, drept de proprietate, cu titlu de drept moștenire, dobândit prin succesiune, cota inițială ¼, cota actuală ¼; 1.S. I.; 4. Întabulare, drept de proprietate, cu titlu de drept moștenire, dobândit prin succesiune, cota inițială ¼, cota actuală ¼; 1.S. L..
Nu s-a făcut dovada legăturii între Ț. A. și S. I., S. Z., S. I., S. L..
În CF_ S. Marmației, provenită din conversia pe hârtie a CF 5912, este înscris numitul C. G..
Nu s-a făcut dovada legăturii nici cu acest proprietar tabular.
În înscrisul sub semnătură privată se menționează o suprafață de 476 mp, fără a fi identificată prin niciun element.
Cu privire la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat în cererea introductivă de instanță: art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 1073 și 1075 Cod civil, art. 19 din Legea nr. 115/1938 – fila 1 din dosarul de fond.
În ședința publică din 20.09.2011, reprezentanta reclamantului a arătat că proprietarul tabular nu este soțul vânzătoarei. Cu privire la temeiul juridic, a invocat art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 1073-1075 cod civil 1864 – fila 31 dosarul de fond.
În ședința publică din 8.11.2011, reprezentanta reclamantului a indicat drept temei juridic al acțiunii reclamantului art. 969, 970 Cod civil 1864 și pentru petitul 2, art. 23 din Legea nr. 18/1991, arătând că renunță la a invoca art. 1073, 1075 și art. 19 din Legea nr. 115/1938 – fila 49 din dosarul de fond.
În ședința publică din 8.11.2011, așa cum s-a consemnat în procesul verbal de ședință, instanța fondului i-a pus în vedere reprezentantei reclamantului să precizeze care este legătura dintre vânzătoare și proprietarii tabulari. Reprezentanta reclamantului a arătat că nu știe ce legătură este între aceștia și că Ț. A. a fost fiica lui Ț. G. – fila 49 din dosarul de fond.
Ulterior, se afirmă că Ț. A. ar fi fost căsătorită cu Ț. G. (G.) – fila 107.
La fila 69 din dosarul de fond, reclamantul P. I. prin avocat C. R. depune un arbore genealogic, în care afirmă că C. G., proprietarul tabular ar fi decedat în 7.10.1992 și ar fi fost soțul defunctei Ț. A., unicul moștenitor legal al acestor defuncți fiind pârâtul Ț. I., însă reclamantul îl cheamă în judecată în calitate de pârât pe Cziplea G., cu domiciliul necunoscut.
Martorul Badic M., semnatar al înscrisului, a declarat că nu știe cu ce titlu ar fi intrat Ț. A. în folosința terenului, nici dacă terenul a fost cooperativizat – fila 86 din dosarul de fond.
Martora Ț. Nastafa, nora defunctei Ț. A., a declarat că Ț. A., soacra martorei, a intrat în posesia terenului după cooperativizare, dar nu știe cu ce titlu și nu știe de la cine a fost preluat terenul în CAP – fila 87.
Analizând conținutul sentinței recurate, actele și lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a analizat în mod judicios textele de lege incidente, aplicându-se în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, iar criticile formulate prin motivele de recurs neîntemeiate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1807/7.08.2012 a Judecătoriei S. Marmației, pe care o va menține, ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-reclamant P. I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. R. din S. Marmației .. 1, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1807/7 august 2012, pronunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2014.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. P. M. B., P. G. G. O. V.
Red. Ț.D./15.01.2014
T.Red. O.V./15.01.2014
2 ex.
Judecător la fond: L. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
