Legea 10/2001. Sentința nr. 127/2012. Tribunalul MARAMUREŞ

Întrebat fiind de către instanță, avocat D. J. A. arată că nu poate să depună la dosar originalul certificatului de moștenitor depus în copie necertificată.

Reprezentantul pârâților, consilier juridic G. R. V. de asemenea solicită judecarea plângerii, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii.

Reprezentantul reclamantului S. E., avocat D. J. A. admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și precizată în scris, desființarea Dispozițiilor nr. 132, 133, 134, 135 și 139 toate din data de 16 iulie 2010 emise de P. comunei R. și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru imobilele a căror retrocedare a fost solicitată prin Notificările nr. 145, 146, 147, 156 și 162 toate din data de 30.11.2005, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru motivele invocate în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâților, consilier juridic G. R. V. solicită admiterea excepției tardivității depunerii dispozițiilor de către reclamant, cu consecința decăderii din drept și a respingerii pe fond a plângerii reclamantului. Învederează instanței faptul că reclamantul nu a formulat notificările în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14.02.2002, ci au fost depuse la executorul judecătoresc la data de 30.11.2005, deci ulterior termenului legal de depunere. Această excepție invocată este o apărare de fond cu privire la notificările atacate de reclamant în prezenta cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

P. plângerea precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub numărul_ după disjungerea acesteia din dosarul civil nr._ al Tribunalului Maramureș, reclamantul S. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: P. C. R., județul Maramureș și ., instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită plângerea precizată și să dispună desființarea dispozițiilor nr. 132, 133, 134, 135, 139 toate din data de 16 iulie 2010, emise de P. C. R., ca netemeinice și nelegale și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru imobilele a căror retrocedare a fost solicitată prin notificările nr. 145, 146, 147, 156, 162, toate din data de 30.11.2005, cu aplicarea prevederilor Legii 10/2001.

În motivarea plângerii precizate, reclamantul S. E. a arătat următoarele: În fapt, prin Dispozițiile nr. 132, 133, 134, 135, 139 din data de 16 iunie 2010 emise de P. C. R., comunicate prin poștă la data de 22.07.2010 la domiciliul procedural ales în România al petentului, s-au respins toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 privind restituirea unor imobile preluate abuziv de Statul Român de la antecesorii petentului.

Motivele pentru care comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a respins aceste cereri sunt lipsa actelor doveditoare a filiației față de proprietarii tabulari, lipsa actelor topografice și a schițelor de amplasament.

Dispozițiile mai sus arătate sunt netemeinice și nelegale.

În esență la data de 30.11.2005 în temeiul Legii nr. 247/2005 petentul a depus prin executor judecătoresc un număr de 5 notificări prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri, pentru mai multe imobile situate în raza comunei R., localitatea Lăpușel, județul Maramureș la fiecare cerere în parte fiind anexată copia colii funciare, în care sunt evidențiate respectivele imobile.

Aceste cereri au mai fost respinse „în corpore” prin Dispoziția nr. 7/10.01.2006 emisă de P. comunei R..

Dispoziția a fost atacată de petent la Tribunalul Maramureș, dosarul civil nr._, dosar soluționat prin sentința civilă nr. 1110/03.10.2008 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 89/A/2009 a Curții de Apel Cluj.

P. sentința Tribunalului Maramureș s-a admis plângerea și a fost obligată intimata să soluționeze pe fond fiecare notificare a petentului sau să o trimită spre competentă soluționare organului abilitat de lege, soluție nemodificată în apel.

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a respins aceste cereri motivând că de la dosar lipsesc actele doveditoare a filiației față de proprietarii tabulari, planurile de încadrare în zonă de amplasament și delimitare.

În probațiune s-au depus la dosar extrasele de carte funciară împreună cu planurile de încadrare în zonă de amplasament și delimitare, precum și actele doveditoare a filiației față de proprietarii tabulari.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1, art. 2, art. 8, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii precizate, admiterea excepției tardivității depunerii notificărilor de către petent, cu consecința decăderii din drept și a respingerii pe fond a acțiunii reclamantului.

În motivarea întâmpinării s-au arătat următoarele: În fapt, prin această precizare, reclamantul își precizează acțiunea solicitând admiterea plângerii la Legea nr. 10/2001, desființarea Dispozițiilor nr. 132, 133, 134, 135, 139 din 16.07.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru imobilele a căror retrocedare a fost solicitată prin Notificările nr. 145, 146, 147, 156, 162 înregistrate în 30.11.2005.

S-a invocat această excepție a tardivității depunerii notificărilor de către petent, solicitând instanței admiterea acestei excepții cu consecința decăderii din drept și a respingerii pe fond a plângerii, întrucât petentul nu a formulat/înregistrat notificările, în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14.02.2002.

Acest termen fiind un termen de decădere, nerespectarea acestuia atrage decăderea din drept cu consecința pierderii totodată a dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent; în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.

P. art. 22 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit obligativitatea depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Legea a intrat în vigoare în luna februarie 2001.

Termenul de 6 luni, inițial, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG 109/2001, care la rândul lui a mai fost prelungit cu 3 luni prin OUG 145/2001, rezultând un termen general de depunere a cererii de 12 luni, termen care s-a împlinit în luna februarie 2002, dată de la care nu s-au mai putut formula cereri.

Legea nr. 247/2005 de modificare a legilor proprietății, invocată de petent, nu a modificat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu se poate considera că a operat o repunere în termenul de formulare a cererilor la Legea nr. 10/2001.

Notificările petentului depuse la executorul judecătoresc poartă parafa de înregistrare cu data de 30.11.2005, deci ulterior termenului legal de depunere.

Petentul mai precizează totodată și faptul că aceste notificări au fost formulate în baza Legii nr. 247/2005, fapt neadevărat întrucât aceste notificări au fost motivate în drept conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și prin urmare au fost analizate din acest punct de vedere.

În altă ordine de idei, nu s-a făcut dovada, nici până la această dată, a calității de moștenitor a reclamantului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului, prin reprezentant avocat D. J. A..

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

La solicitarea instanței, P. C. R. a comunicat la dosar, în fotocopii semnate pentru conformitate cu originalul, dosarele interne conținând toate actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor Primarului nr. 134/16.07.2010 – file 4-36 din dosar, a dispozițiilor nr. 132/16.07.2010 – file 37-102 și respectiv file 180-213 din dosar, a dispoziției nr. 135/16.07.2010 – file 114-147 din dosar, a dispoziției nr. 139/16.07.2010 – file 147-177 din dosar, a dispoziției nr. 133/16.07.2010 – file 214-249 din dosar, a dispoziției nr. 134/16.07.2010 – file 250-284 din dosar.

La termenul de judecată din 26.01.2012, reprezentantul reclamantului a depus la dosar o copie xerox după înscrisul intitulat „certificat de calitate de moștenitor nr. 20/12”, copie necertificată pentru conformitate cu originalul, arătând că nu poate să certifice pentru conformitate cu originalul acest înscris deoarece nu a văzut originalul, nu poate să depună la dosar originalul înscrisului, aspecte consemnate în procesul verbal al ședinței publice din 26.01.2012.

Trecând la soluționarea cauzei, pe baza întregului material probator administrat, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:

P. chiar cuprinsul plângerii precizate, reclamantul a învederat instanței că, notificările nr. 145, 146, 147, 156, 162 au fost depuse prin executorul judecătoresc la data de 30.11.2005, în temeiul Legii nr. 247/2005.

Obligațiile persoanei îndreptățite de a notifica persoana juridică deținătoare, termenul în care poate fi sesizată aceasta și momentul de la care el se calculează sunt stabilite de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Potrivit acestui text, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii (L. 10/2001) persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni prin OUG 109/2001 și prin OUG 145/2001. P. urmare, termenul pentru înregistrarea notificării se calculează de la data de 14.02.2001, când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002.

Art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001 prevede că nerespectarea lui atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar față de aceste prevederi caracterul său este incontestabil acela de termen de decădere.

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției aduce o . modificări și completări Legii 10/2001, evidențiate punctual prin Titlul I al legii. Aceste modificări nu se referă însă la art. 22 fost art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevede obligativitatea formulării notificării în termenul legal, prelungit până la 12 luni, adică până la data de 14.02.2002. Acest termen de decădere nu a fost prelungit de legea nr. 247/2005 și prin urmare nu se poate considera că Legea 247/2005 aduce o repunere în termen.

Excepția tardivității depunerii notificării, a fost invocată de pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar și comunicată reclamantului.

Reclamantul se prevalează de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1110/3.10.2008, irevocabilă, s-a dispus soluționarea tuturor notificărilor pe fond.

În realitate, prin sentința civilă nr. 1110/3.10.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a reținut că, atâta timp cât în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, trebuia făcută câte o notificare pentru fiecare imobil, intimatul trebuia să analizeze fiecare cerere în parte și în raport de locul în care se află fiecare imobil solicitat, să soluționeze separat fiecare cerere și față de prevederile art. V din Legea nr. 247/2005, trebuia să trimită fiecare cerere spre soluționare organului competent. Neprocedând astfel, dispoziția unică nr. 7/10.01.2006 a fost anulată, P. C. R. fiind obligat la soluționarea fiecărei cereri în parte și acolo unde este cazul, la trimiterea cererii spre soluționare organului abilitat de lege – fila 46 din dosar.

P. plângerea precizată, înregistrată în dosar nr._, petentul S. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimații: P. C. R., . P., desființarea dispozițiilor nr. 136, 137, 138, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, toate din data de 16 iulie 2010, emise de P. C. R., județul Maramureș și obligarea pârâtului să trimită Notificările nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160, toate din data de 30.11.2005, la Comisia locală de fond funciar competentă să soluționeze cererile formulate de petent, conform prevederilor legilor fondului funciar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea plângerii sale precizate, petentul a arătat, în esență, că prin Dispozițiile nr. 136, 137, 138, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, toate din data de 15 iulie 2010, emise de P. C. R., comunicate prin poștă la data de 22.07.2010 la domiciliul procedural ales în România al petentului, s-au respins toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 privind restituirea unor imobile preluate abuziv de Statul Român de la antecesorii petentului.

Cererile de retrocedare formulate de petent au fost respinse in corpore prin Dispoziția nr. 7/10.01.2006, emisă de P. C. R..

P. sentința civilă nr. 1110/3.10.2008, irevocabilă, a fost admisă plângerea petentului și a fost obligat intimatul să soluționeze pe fond fiecare notificare sau să o trimită spre competentă soluționare organului abilitat de lege.

Intimata a soluționat notificările prin dispoziții separate, însă a omis să analizeze aceste cereri din punct de vedere al comisiei competente să le soluționeze.

Imobilele pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin notificările nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160, toate din data de 30.11.2005, intră sub incidența Legii nr. 1/2000, fiind terenuri extravilane sau vegetație forestieră arător și pășuni.

În drept s-au invocat art. 1, art. 2, art. 8, art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, art. 33 alin. 1 teza a II-a din Legea 1/2000.

În probațiune, petentul a depus la dosar înscrisuri, copii ale cărților funciare, planuri de amplasament și delimitare, planuri de încadrare în zonă.

Intimații au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii dispozițiilor atacate.

A fost acvirat dosarul nr. 1255/2006, număr nou_ al Tribunalului Maramureș.

În dosarul nr._, în cuprinsul sentinței civile nr. 1990/31.10.2001, Tribunalul Maramureș reține următoarele:

P. sentința civilă nr. 1110/3.X.2008 pronunțată în Dosar cu număr unic_ al Tribunalului Maramureș, s-a admis plângerea reclamantului S. E. împotriva pârâtului P. C. R., Județul Maramureș și anulându-se Dispoziția nr. 7/10.I.2006 emisă de pârât, acesta a fost obligat să soluționeze separat, fiecare notificare a reclamantului sau să trimită spre competentă soluționare, organului abilitate de lege.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul prin cererile înregistrate, a solicitat mai multe imobile, formulând câte o notificare pentru fiecare imobil, astfel că pârâtul trebuia să analizeze fiecare cerere în parte.

În raport de locul în care se află fiecare imobil solicitat, pârâtul trebuia să soluționeze separat fiecare cerere, față de prevederile art. V din Legea nr. 247/2005, trebuia să o trimită spre soluționare, organului competent.

Neprocedând în acest mod, pârâtul a emis o dispoziție nelegală.

Împotriva sentinței rezumate mai sus pârâtul P. comunei R. a declarat apel în termen legal, cu motivarea că dispoziția atacată de reclamant, a fost emisă cu respectarea normelor legale în vigoare, respingându-se ca tardivă cererea reclamantului.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 22 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a ignorat această decizie a Curții Constituționale și toate notificările reclamantului fiind depuse tardiv, nu se justifică soluționarea separată a fiecărei notificări.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că apelul pârâtului este nefondat.

P. Dispoziția nr. 7/10.I.2006, emisă de P. comunei R., județul Maramureș, s-au respins „in corpore” notificările înregistrate, de la nr. 145 la numărul 160/N/2005 și nr. 162/N/2005, reținându-se că au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, deci ca tardive.

Adevărat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 50/16.I.2007, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001, statuându-se că prin modificările aduse de Legea nr. 247/2005, Legii nr. 10/2001, nu s-a instituit un nou termen în care să poată fi depuse notificările prevăzute de art. 22 din Legea nr. 10/2001, numai că în speță, s-au formulat cereri de restituire vizând nu mai puțin de 17 imobile.

Conform dosarului trimis de pârât instanței, conținând 181 de file, respectiv actele care au stat la baza emiterii Dispoziției atacate de reclamant, acesta a formulat un număr de 17 cereri, prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri, pentru mai multe imobile, situate în raza comunei R., localitatea Lăpușel, fiind anexate pentru fiecare cerere în parte, copia colii funciare, în care sunt evidențiate respectivele imobile.

Corelativ dispozițiile art. 22 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, care pretind în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, să fie formulate câte o notificare pentru fiecare imobil, și să cuprindă elementele de identificare a imobilului solicitat, și dispoziția emisă de primar în temeiul art. 25 din aceeași lege, trebuia să se pronunțe motivat, asupra fiecăreia dintre cererile formulate de reclamant, circumscriind imobilele asupra cărora se pronunță, cu amplasamentul lor din punct de vedere administrativ și cu date de CF.

Aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre imobilele solicitate, puteau face obiectul legilor fondului funciar, caz în care cererea respectivă, trebuia trimisă spre competentă soluționare, Comisiei locale abilitate în acest sens.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art. 282, 296 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul pârâtului, păstrând în întregime sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.

Urmare deciziei Curții de Apel nr. 89/A/2009 mai sus arătate, intimatul a soluționat notificările prin dispoziții separate, însă a omis analizarea acestora din punctul de vedere al comisiei competente să le soluționeze.

Această analiză trebuia făcută ținând cont de locul unde se află imobilele, regimul juridic aplicabil acestora și legile fondului funciar.

Potrivit art. 33 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 1/2000, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen, chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii, aceste comisii vor trimite din oficiu comisiilor competente cererile greșit îndreptate, încunoștințând despre acestea persoanelor îndreptățite.

Toate dispozițiile atacate prin prezenta plângere precizată au fost soluționate de comisia de Lege 10/2001 și sunt motivate în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Pentru terenurile extravilane cu vegetație forestieră, arător și pășuni pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererile (notificările) nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160 toate din data de 30.11.2005, analiza se impune a fi făcută de comisia de fond funciar competentă, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 8 din Legea nr. 10/2001, în baza legilor fondului funciar.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 33 alin. 1 teza a II-a din legea 1/2000, art. 8 din Legea 10/2001, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis plângerea precizată, a dispus desființarea dispozițiilor nr. 136, 137, 138, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, toate din 16 iulie 2010, emise de P. C. R. și l-a obligat pe intimat să trimită cererile (notificările) nr. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 159, 160, toate din 30.11.2005 comisiei locale de fond funciar, în vederea soluționării acestor cereri conform prevederilor legilor fondului funciar.

Modificarea de acțiune depusă la dosar la data de 31.03.2011 prin care s-a solicitat de către petent desființarea dispozițiilor nr. 132, 133, 134, 135, 139, emise de P. C. R. la data de 16 iulie 2010, și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru imobilele a căror retrocedare a fost solicitată prin Notificările 145, 146, 147, 156, 162, toate din data de 30.11.2005, cu aplicarea Legii 10/2001 a fost disjunsă în ședința publică din 20.10.2011 și înregistrată sub un nou număr de dosar,_, aflat pe rolul Tribunalului Maramureș.

În prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada depunerii unor notificări în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 mai sus analizate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, care expira la 14.02.2002, prevalându-se de dispozițiile Legii 247/2005, care însă nu conțin prevederi privind repunerea în termen.

De asemenea, în ceea ce privește imobilele solicitate a fi retrocedate în temeiul Legii 10/2001 prin notificările nr. 145, 146, 147, 156, 162 din 30.11.2005, reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Astfel: în ceea ce privește notificarea nr. 145/N/30.11.2005, în mod corect se reține în referatul aflat la fila 251 că reclamantul nu face dovada calității de persoană îndreptățită, după proprietarii tabulari S. B., Deutsch P. și S. A. care sunt frați cu bunicul patern al notificatorului adică S. E. este fiul defunctului S. A. care este fiul lui S. Maurițio, acesta fiind frate cu proprietarii tabulari. Ca notificatorul să aibă calitate de moștenitor trebuia să prezinte un act care să-i ateste această calitate. Se reține lipsa actelor doveditoare, filiație, moștenitori, acte topografice, planuri delimitare și amplasament, lipsa dovezii preluării abuzive.

În ceea ce privește notificarea nr. 146/N/30.11.2005, în mod corect se reține în referatul de la pag. 181 că: nu face dovada calității de persoană îndreptățită, după proprietarii tabulari S. B., Deutsch P. și S. A. care sunt frați cu bunicul patern al notificatorului adică S. E. este fiul defunctului S. A. care este fiul lui S. Maurițio, acesta fiind frate cu proprietarii tabulari. Ca notificatorul să aibă calitate de moștenitor trebuia să prezinte un act care să-i ateste această calitate. Se reține lipsa actelor doveditoare, filiație, moștenitori, acte topografice, planuri delimitare și amplasament, lipsa dovezii preluării abuzive.

În ceea ce privește notificarea nr. 147/N/30.11.2005, în mod corect se reține în referatul aflat la fila 115 că: nu face dovada calității de persoană îndreptățită, după proprietarul tabular S. F. care este frate cu bunicul patern al notificatorului adică S. E. este fiul defunctului S. A. care este fiul lui S. Maurițio, acesta fiind frate cu proprietarii tabulari. Ca notificatorul să aibă calitate de moștenitor trebuia să prezinte un act care să-i ateste această calitate. Se reține lipsa actelor doveditoare, filiație, moștenitori, acte topografice, planuri delimitare și amplasament, lipsa dovezii preluării abuzive.

În ceea ce privește notificarea nr. 156/N/30.11.2005, în mod corect se reține în referatul de la fila 148 că: nu face dovada calității de persoană îndreptățită, după proprietarul tabular S. I. care este frate cu bunicul patern al notificatorului adică S. E. este fiul defunctului S. A. care este fiul lui S. Maurițio, acesta fiind frate cu proprietarii tabulari. Ca notificatorul să aibă calitate de moștenitor trebuia să prezinte un act care să-i ateste această calitate. Se reține lipsa actelor doveditoare, filiație, moștenitori, acte topografice, planuri delimitare și amplasament, lipsa dovezii preluării abuzive.

În ceea ce privește notificarea nr. 162/N/30.11.2005, în mod corect se reține în referatul de la fila 215 că: nu face dovada calității de persoană îndreptățită, după proprietarii tabulari S. B., Deutsch P. și S. A. care sunt frați cu bunicul patern al notificatorului adică S. E. este fiul defunctului S. A. care este fiul lui S. Maurițio, acesta fiind frate cu proprietarii tabulari. Ca notificatorul să aibă calitate de moștenitor trebuia să prezinte un act care să-i ateste această calitate. Se reține lipsa actelor doveditoare, filiație, moștenitori, acte topografice, planuri delimitare și amplasament, lipsa dovezii preluării abuzive.

La termenul de judecată din 26.01.2012, reprezentantul reclamantului a depus la dosar o copie necertificată a unui înscris intitulat: certificat de calitate de moștenitor datat 19 ianuarie 2012 și la solicitarea instanței, a arătat că nu poate să certifice înscrisul deoarece nu a văzut originalul, nu poate să depună la dosar originalul.

Copia depusă la dosar la data de 26.01.2012, necertificată, nu poate face dovada calității reclamantului de persoană îndreptățită la retrocedare în sensul Legii nr. 10/2001.

Această copie intitulată „certificat de calitate de moștenitor și datată 19.01.2012” pare a consemna doar declarațiile reclamantului date în fața notarului public A. Katz, făcute la data de 19.01.2012 și nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului în sensul art. 3 din Legea 10/2001, conform art. 23 din Legea 10/2001 și art. 23.2 și 23.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 cu modificările ulterioare.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 raportat la art. 22, art. 3, art. 23, 24 din Legea 10/2001, tribunalul va respinge ca nefondată plângerea precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată plângerea precizată, introdusă de către reclamantul S. E., cu domiciliul în Brazilia, Sao Paolo, Alemanda Casa Branca, nr. 1080 și cu domiciliul ales în România, București, ., ., ., sector 5, împotriva Dispozițiilor nr. 132, 133, 134, 135 și 139, toate din data de 16.07.2010, emise de P. C. R., jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții: P. C. R., județul Maramureș, ..

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de azi 26.01.2012.

PREȘEDINTE GREFIER

Ț. D. P. V.

Red. Ț.D./21.02.2012

T.Red. P.V./22.02.2012

5 ex.

.>