Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 59/2012. Tribunalul MARAMUREŞ

A fost admisă, în parte, cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată acesta fiind obligat, să plătească pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, judecătoria a reținut următoarele:

P. cererea formulată la data de 29.07.2011 și înregistrată pe rolul instanței sub numărul_, reclamantul Orașul U. prin P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., emiterea unei ordonanțe președințiale care să oblige pârâta să înceteze exploatarea pădurii Tohatului, fără somație și fără trecerea unui termen.

În privința urgenței, instanța reține că pârâta a făcut dovada deținerii unui titlu valabil de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră - Pădurea Tohatului încă din anul 2004, acest aspect fiind recunoscut și de reclamant prin concluziile scrise depuse, în care arată „există un titlu de proprietate asupra acestei păduri, titular . al cererii lipsind în condițiile în care, reclamantul arată în cuprinsul cererii că „odată intrați în posesia acestei păduri au început exploatarea” iar aceasta a fost formulată după mai bine de 7 ani de la data de la care pârâta a obținut titlu de proprietate și implicit a început exploatarea.

Nici condiția vremelniciei nu a fost îndeplinită în cauză, în condițiile în care se solicită de către reclamant stabilirea în sarcina pârâtei a unei obligații negative, de a nu face, care nu are caracter provizoriu.

În practică s-a decis în mod constant că o obligație de a face/a nu face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurii dispuse. În speță, exploatarea de către pârâtă a pădurii pentru care deține un titlu de proprietate nu poate avea nicidecum semnificația unui act abuziv.

Instanța a considerat că, în speță, nici cea de-a treia condiție, menționată mai sus, a neprejudecării fondului cauzei, nu a fost îndeplinită, întrucât pentru rezolvarea cererii formulată de reclamant se impunea analiza unor aspecte referitoare la însuși dreptul de proprietate asupra pădurii analizate, anticipându-se astfel asupra hotărârii pe fondul litigiului, pe care reclamantul arătă că dorește să-l declanșeze după finalizarea procedurii administrativ-jurisdicționale demarată de acesta în baza Legii nr. 247/2005.

Reținând culpa procesuală a reclamantului în declanșarea litigiului, instanța, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă făcând în cauză aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 din același cod, a admis, în parte, cererea pârâtei și a obligat reclamantul la plata către acesta a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, în cuantum total de 1.000 lei, reprezentând contravaloare onorariu de avocat .

Pentru a hotărî astfel, în privința acordării doar în parte a cheltuielilor reprezentate de onorariu de avocat, instanța a avut în vedere următoarele:

Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă rezultă că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

De reținut, că prevederile art. 274 alin. 3 recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, în situația, în care va constata că acestea sunt disproporționat de mari față de activitatea prestata de avocat, urmând a se raporta la onorariile prevăzute în tabloul onorariilor minimale.

P. aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate, ci doar apreciază, în ce măsura onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.

În acest sens, instanța a considerat că desfășurarea activității a implicat studierea înscrisurilor prezentate de client, redactarea întâmpinării, documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor pârâtei, precum și reprezentarea acestuia în instanță la un singur termen de judecată și a apreciat că suma de 1.000 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantului.

Concluzionând, instanța a apreciat, că reclamantul trebuie să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de pârâtă, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept atunci când și-a dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare, săvârșind astfel, o faptă ilicită culpabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă, urmând să suporte diferența dintre onorariul convenit cu apărătorul său și suma pe care trebuie să o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamantul.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta . P., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2480 lei. Cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului se arată că instanța a admis doar în parte cererea de obligare a reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată în mod greșit, atâta timp cât a respins cererea de ordonanță președințială ca nefondată.

Învederează instanței că, în baza contractului de asistență juridică nr. 14 din 08.08.2012, încheiat între recurenta pârâtă și Cabinet Individual avocat N. Țâgârlaș C., acesta a beneficiat, pe parcursul procesului de asistență juridică calificată, iar avocatul a depus toate diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. Onorarul de avocat a fost fixat de comun acord cu recurenta – pârâtă la 2000 + TVA, astfel că a fost emisă factura nr. 12/08.08.2011, contravaloarea acesteia fiind achitată de către recurenta – pârâtă, înainte de soluționarea cauzei, la data de 18 august 2011 cu O.P. nr. 870/19.08.2011.

Recurenta arată că textul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă face referire și la „tabloul onorariilor minimale” ale avocaților care nu există în prezent.

P. reducerea onorariului, plătit avocatului, recurenta – pârâtă ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală.

Intimatul Orașul U., reprezentat prin P., a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, motivat de faptul că instanța de fond a reținut în mod corect volumul de muncă desfășurat de avocat în executarea mandatului primit, apreciind că recurenta a săvârșit un abuz de drept atunci când a acceptat onorariul avocațial exagerat de mare.

Prealabil soluționării recursului, la dosar s-a depus copia deciziei civile nr. 124/A/18.02.2010 a Curții de Apel București (fila 7).

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate,tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. Faptul că, în prezent barourile nu dețin tabele privind onorariile minimale și cele maximale, nu împiedică judecătorul să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. Tribunalul constată că judecătorul a apreciat corect faptul că, raportat la valoarea pricinii, onorariul stabilit este exagerat de mare. La stabilirea cuantumului onorariului avocațial, atât partea cât și avocatul trebuie, în acord atât cu reglementarea prevăzută în legislația internă, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, să aibă în vedere realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestuia. Scopul nu trebuie să fie acela al împovărării părții care cade în pretenții ci acela al respectării principiului bunei credințe.

În consecință, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de . P., cu sediul în S., ., județul Maramureș, în contra sentinței civile nr. 8744/12.10.2011 a Judecătoriei Baia M., județul Maramureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi 25 ianuarie 2012.

Președinte Judecători Grefier

P. G. A. M. C. V. B. M.

Red. A.M./03.02.2012

Tred. M.B./03.02.2012

Ex. 4, .>