Fond funciar. Decizia nr. 8/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-01-2012 în dosarul nr. 8/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.8/R
Ședința publică din 04.01.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
JUDECĂTOR: P. G.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către pârâta C. locală Desești de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1642 din data de 27.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta C. locală Desești de aplicare a legilor fondului funciar, avocat A. T., pentru intimatul Tupiță V. se prezintă mandatar Tupiță V. jr., asistat de avocat M. R., lipsă fiind intimata O. S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei C. locală Desești de aplicare a legilor fondului funciar, avocat A. T. arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului Tupiță V., avocat M. R. depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanța reprezentând plata onorariu de avocat. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentei C. locală Desești de aplicare a legilor fondului funciar, avocat A. T. solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.1642 din 27.06.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1642 din 27.06.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației în sensul respingerii plângerii. Solicită cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
Reprezentantul intimatului Tupiță V., avocat M. R. solicită respingerea recursului, solicită cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1642/ 27.06.2011, Judecătoria Sighetu Marmației a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Tupiță V., în contradictoriu cu pârâtele: C. L. de Aplicare a legilor fondului funciar a comunei Desești, jud. Maramureș și O. S. M.. A obligat O. S. M. să pună la dispoziția Comisiei Locale Desești, jud. Maramureș suprafața de 8,86 ha pădure în UP IV Gutin ua 107B din raza OS M. în conformitate cu Sentința Civilă nr. 2534 a Judecătoriei Sighetu Marmației pronunțată în ședință publică din 25.08.2003 în dosarul civil nr. 1917/2003/R hotărâre rămasă definitivă și a expertizei extrajudiciare a expertului S. P. .
A obligat C. L. de Aplicare a legilor fondului funciar a comunei Desești, jud. Maramureș prin Primar să execute de îndată punerea în posesie pe amplasamentul stabilit prin expertiza extrajudiciară.
Prima instanță a reținut că, conform Sentinței Civile nr. 2534/25. 08.2003 pronunțată în dosar nr. 1917/2003/R al Judecătoriei Sighetu Marmației, a fost admisă plângerea înaintată de petentul Tupiță V., împotriva intimatelor C. Județeană Maramureș și C. L. Desești. În consecință a fost anulată în parte Hotărârea nr. 445/ 20.06.2002 a Comisiei județene Maramureș poz. 87 din anexa 53 M., dispunându-se reconstituirea în favoarea petentului a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8,86 ha pădure.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. M. L., terenul cuprins în CF 1334/a M., cu nr. top 711/1 este situat în satul M., pe versantul drept al pârâului Hopșa, la locul numit Măgura Davidească, parte cca 1 ha, fiind pășune, iar restul fiind pădure de fag de 90 ani, situată din punct de vedere forestier în UP IV Gutin, Ua 15 .
Din terenul forestier inclus în Ua 15, cca 13 ha sunt puse în posesie în favoarea a 5 proprietari din satul M.. Pășunea este deținută de către numitul Tupiță 1 - frate cu reclamantul .
Terenul cuprins ]n CF 314 Crăcești, cu nr. top 1553, de natură fâneață este situat în satul M., pe versantul drept al pârâului Crivin, în Poiana Z., care corespunde din punct de vedere silvic cu parte din enclave E 28 și este în vecinătatea pădurii din Ua 107 B. Este deținut, conform declarațiilor, de rude ale reclamantului .
Terenul cuprins în CF 740 M., nr. top 1308/1, de natură fâneață, este situat pe versantul stâng al Râului M., la cotul de la Dâmbul R., la cca 60 m de pădurea din Ua 145, pusă în posesie în favoarea foștilor proprietari. . Gutin Ua 170B, are suprafața de 19,6 ha pădure cu compoziția 9 Molid, fag și vârsta de 60 de ani. În această parcelă au fost puși în posesie cu pădure doi proprietari Tepei cu 0,4 ha și Tupiță G. +B. M-cu 1,58 ha rămânând liberă, adică nepusă în posesie suprafața de pădure de 17, 62 ha .
Împotriva sentinței a declarat apel ( ulterior calificat corect ca fiind recurs ) C. L. de fond funciar Desești, solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar modificarea, în sensul respingerii acțiuni reclamantului.
Recurenta a arătat că așa cum rezultă din cererea formulată de reclamant cu trimitere la dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991, acesta s-a adresat instanței cu „ plângere împotriva refuzului de punere în posesie” motivând că nu a fost pus în posesie de către C. L. de aplicare a legii fondului funciar Desești, care tergiversează punerea în posesie.
În conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită, poate să facă plângere în instanță. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie. Dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991, aplicându-se în mod corespunzător.
Instanța de fond nepunând în discuție natura cererii formulată de reclamant în virtutea dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, trebuia să cerceteze cauza și s-o dezbată, ca o plângere împotriva refuzului de punere în posesie, caz în care trebuia să verifice dacă există din partea comisiei locale un refuz de punere efectivă în posesie și dacă împotriva refuzului reclamantul s-a adresat instanței în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea refuzului.
Astfel, apreciind în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă nulitatea hotărârii, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare. Are în vedere în acest sens și faptul că, în cadrul procesului prin dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991, numai primarul ( și nu comisia locală) poate fi obligat la punerea efectivă în posesie, situație în care, plângerea împotriva comisiei locale trebuia respinsă, aceasta fiind lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, nu a existat un refuz de punere efectivă în posesie din partea comisiei locale de fond funciar.
C. locală de fond funciar, așa cum se arată și în întâmpinarea și procesul verbal depuse la instanța de fond, nu s-a opus punerii în posesie, dar pe vechiul amplasament, la care se referă sentința civilă nr. 2534/25 august 2003, reclamantul neacceptând acceptând și solicitând un alt amplasament fără o justificare legală în condițiile legii.
Prin sentința civilă nr. 2534/25 august 2003 s-a admis plângerea petentului Tupiță V., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,86 ha pădure, avându-se în vedere extrasele C.F pe care petentul le-a prezentat.
Prin lucrarea de expertiză întocmită de expert M. L., în urma verificării extraselor CF s-a concluzionat că terenul cuprins în CF nr. 1334/a nr. topo 711/, este pășune, în suprafață de aproximativ 1 ha, restul fiind pădure de fag amplasată din punct de vedere forestier în UPIV Gutin, u.a 15; ternul din CF 314 M., nr. topo 1553 precum și ternul din CF 740 M. nr. topo 1308/1 sunt de natură fânaț. Expertul nu arată care este suprafața cu vegetație forestieră amplasată în UP IV, u.a.15, dacă este liberă și ar putea fi pusă în posesia reclamantului. De asemenea referitor la ternul cuprins în CF 740 M., nr. topo 1308/1, corespunzător u.a. 145 nu se arată dacă există vreo suprafață de pădure disponibilă, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării raportului de expertiză.
Recurenta a mai arătat că nu s-a efectuat în cauză o expertiză care să stabilească amplasamentul terenului pe care trebuie să fie pus în posesie reclamantul .
La fila 6 din dosarul primei instanțe se află un plan de situație întocmit de A.F. „ A-Z” S. P., tehnician autorizat în lucrări topografice, care neavând calitatea de expert topograf, lucrarea acestuia nu poarte fi asimilată unei expertize extrajudiciare. Această lucrare nu a fost acceptată de comisia locală și nici de O. S. M., nefiind opozabilă acestora.
Aceeași suprafață de teren de natură pădure, după același autor, s-a reconstituit proprietatea în favoarea fratelui reclamantului, conform sentința civile nr. 374/29 ianuarie 2003, poziția și anexa di H.C.J. nr. 445/2003.
În aceste condiții, punerea în posesie asupra suprafeței de 8,86 ha pădure trebuia să se facă atât în favoarea reclamantului cât și fratelui acestuia Tupiță M. .
Intimatul Tupiță V. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În susținerea apărării sale, intimatul a arătat că are hotărâre judecătorească irevocabilă de validare, s-a adresat în repetate rânduri comisiei locale pentru punerea în posesie însă aceasta refuză nejustificat.
În opinia intimatului prima instanță a pus în discuție toate aspectele necesare.
Intimatul a mai arătat că termenul de 30 de zile menționat de recurentă este aplicabil plângerilor împotriva Hotărârii Comisiei Județene, pe art. 53 alin. 2 din Legea fondului funciar și nu acțiunii întemeiate pe art. 64 cum este cea de față.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 374/29.01.2003 pronunțată în dosarul 3294/2002 ( atașat), s-a dispus în favoarea numitului Tupiță M. ( fratele reclamantului din prezenta cauză) reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,86 ha teren cu vegetație forestieră după antecesorul Tupiță M.. Sentința a rămas irevocabilă, comisia locală de fond funciar neatacând-o.
Prin sentința civilă nr. 2534/25.08.2003 pronunțată în dosar 1917/2003 ( atașat) s-a reconstituit în favoarea reclamantului Tupiță V. dreptul de proprietate pentru 8,86 ha teren cu vegetație forestieră după același autor. Și această sentință este în prezent irevocabilă.
Validările susmenționate s-au efectuat individual pentru Tupiță V. și fratele său Tupiță M., C. locală de fond funciar fiind parte în ambele procese, fără a ridica obiecții la acea vreme.
În consecință, în prezent reclamantul intimat Tupiță V. cere punerea în posesie individuală asupra suprafeței de 8,89 ha teren cu vegetație forestieră în temeiul sentinței civile 2534/25.08.2003- irevocabilă,
Prezenta cauză este întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991, reclamantul reclamând refuzul comisiei locale pentru punerea în posesie asupra suprafeței validate prin sentința civilă irevocabilă.
În cauza de față, aspectele privind îndreptățirea reclamantului, întinderea îndreptățirii sau împrejurarea dacă acestuia i se cuvine suprafața individual sau în comun cu fratele său Tupiță M. nu pot fi puse în discuție raportat la natura cauzei și nu pot constitui justificare pentru refuzul comisiei de a-l pune în posesie pe reclamant care are validare individuală.
Problema refuzului comisiei locale de a-l pune în posesie pe reclamant a fost discutată în fața primei instanțe, poziția recurentei reieșind cu claritate din întâmpinarea depusă la fila 13 din dosarul primei instanțe. În acest act procedural recurenta a exprimat doar obiecții cu privire la amplasamentul ternului asupra căruia reclamantul urmează a fi pus în posesie. Nu s-a confirmat deci corectitudinea identificării ternului ( extrajudiciar) de către ing. S..
Cu privire la îndreptățirea reclamantului, recurenta a arătat clar în fața primei instanțe că nu se opune executării sentinței civile 2534/25.08.2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației confirmând deci reconstituirea individuală a reclamantului Tupiță V. ( fila 14 dosarul primei instanțe).
Preocupându-se de chestiunea amplasamentului, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize judiciare de către expert L. M. . În lucrarea depusă la filele 96-98( dosarul primei instanțe), expertul identifică amplasamentul pe care se poate realiza punerea în posesie a reclamantului ca fiind U.P.IV Gutin, U.a. 107 B. Lucrarea de expertiză a fost comunicată recurentei care a fost prezentă în instanță prin primar B. G. la termenul la care s-a dezbătut fondul pricinii. Cu acea ocazie, singura obiecție a recurentei a fost de a se reveni la expert pentru a preciza dacă amplasamentul este liber. În mod corect prima instanță a respins obiecțiunea, din moment ce în conținutul concluziilor expertului ( f. 98) se reține exact care este suprafața liberă din amplasamentul identificat.
Chiar în concluziile orale, reprezentantul recurentei pârâte a cerut respingerea acțiunii ( fila 111 dosarul primei instanțe) așadar în mod evident din aspectele de mai sus a reieșit refuzul comisiei locale de fond funciar de a-l pune în posesie pe reclamant.
Critica din recurs conform căreia instanța nu ar fi cercetat dacă există sau nu un refuz din partea comisiei nu poate fi primită.
Amplasamentul stabilit extrajudiciar a fost confirmat de expertiza judiciară efectuată în cauză, astfel că nici această critică nu poate fi primită. În sentința civilă nr. 2534/2003 nu se arată amplasamentul pentru care se dispune reconstituirea deci în aceste condiții nici critica referitoare la schimbarea amplasamentului nu poate fi primită.
Referitor al critica privind calitatea procesuală pasivă a comisiei locale de fond funciar instanța de recurs reține că excepția nu este de ordine publică și nu a fost invocată de recurentă în fața primei instanțe în condițiile art. 115 și 132 Cod procedură civilă .
Chiar în aceste condiții, analizând critica recurentei, instanța de recurs reține că dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991 nu exclud de plano calitatea procesuală a comisiei locale de fond funciar.
Este adevărat că, în contextul art. 64 alin. 2 din legea 18/1991 titularul obligației de punere de îndată în posesie a reclamantului este primarul localității, însă aceasta în contextul în care acesta conduce comisia.
De altfel prima instanță a obligat comisia locală prin primar la punerea de îndată în posesie a reclamantului intimat.
Aspectele aduse de recurentă în atenția instanței de recurs referitor la reconstituirea suprafeței și în favoarea unor alte rude ale reclamantului nu pot fi analizate în acest context, ele putând fi obiect al analizei în alt cadru procesual.
Având în vedere cele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial dovedit cu chitanța . nr. 01/04.01.2012 ( fila 38 dosar recurs).
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C. L. de Fond Funciar Desești, județul Maramureș, prin Primarul localității, împotriva sentinței civile nr. 1642/27.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Obligă recurenta la plata către intimatul Tupiță V. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. P. G., C. M. R. M.
Red. W.D./28.02.2012.
Dact.R.M./29.02.2012./ 5 ex.
Judecător la fond - V. G. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 23/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 57/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
